Un pom se cunoaște după roadele sale. În cazul liberalismului românesc, ele sunt ura și invectiva: ura față de Băsescu și partidul pe care îl percep eronat ca fiind încă al său; invectiva destinată președintelui și susținătorilor săi de voie sau nevoie, fie ei reali ori imaginari.
Astăzi se consumă a treia etapă din maratonul pentru nominalizarea candidatului Republican la preşedinţie: alegerile primare din Carolina de Sud. Situl RealClearPolitics arată că, în baza mediei celor mai recente sondaje de opinie, Newt Gingrich este cotat cu 32.8% şi astfel conduce în preferinţele votanţilor. Mitt Romney, fostul guvernator de Massachussets, ocupă locul doi cu [...]
Plimbarea socialiștilor prin București poate fi comparată, ca greșeală strategică, cu decizia lor de a merge în campania pentru alegerile prezidențiale din 2009, la Timișoara, de mână cu Ion Iliescu.
La mogulizatoare e revoluţie. Pe stradă sunt sute de nemulţumiţi. Plus sute de ultraşi. Plus sute de jandarmi. Plus sute de gură-cască. Nu avem certitudini. Ştim totuşi ceva: Nu e doar despre Boc. Sau doar despre Băsescu. E despre toţi. Strada cere restart.
Bleen a oferit recent o explicaţie pentru boii care suferă de o condiţie medicală virulentă: alergie la participarea sectorului privat în sistemul de asigurări şi livrare a serviciilor de sănătate. Un comentator a adresat următoarea întrebare: OMU’ Ce se intampla daca esti un pacient destul de bolnav cronic iar firmele private de asigurare nu vor [...]
"Mărturia cerută nouă de Cristos nu se reduce la vorbe bune. Această mărturie ne poartă inevitabil pe un drum incomod şi expus deriziunii mondene, dar nu putem renaşte ca români fără reperele creştine."
Articolul care urmează a fost publicat în ediţia de iarnă 2012 a revistei National Affairs. Audienţa avută în vedere este, evident, publicul american conservator, însă ideile şi sugestiile dezbătute au relevanţă, cel puţin parţial, şi pentru situaţia din România.
Yuri Andropov era, la sfârşitul anilor ‘70, în calitatea sa de şef al Kgb-ului, cel mai informat om din întreaga Uniune Sovietică – titlu cu totul special într-o ţară populată de neinformaţi sau dezinformaţi – şi unul dintre cei câţiva cei mai bine informaţi din întreaga lume. Datorită calităţilor sale se afla, spre deosebire de [...]
Islamul, este progresul, ştiinţa, fineţea şi modernitatea. – Nicolas Sarkozy (motto) Contribuţia la producţia ştiinţifică mondială a celor 1,6 miliarde de musulmani (25% din populaţia lumii) ce trăiesc în ţările membre ale Organizaţiei Conferinţei Islamice este de 5,3%, ne informează un raport pe 2010 al UNESCO. La o populaţie aproximativ egală, China, cu 1,34 miliarde [...]
Să continuăm ce am început acum două zile. Îmi propusesem să aduc lumină asupra patologiei anticapitaliste a feminismului românesc. În acest sens, am hotărât să analizez două articole de pe Feminism România. Primul a fost tratat în articolul precedent, acesta este al doilea.
Feminism-România și-a descoperit o pasiune anticapitalistă și anti-liberală (anticapitalistă) demnă de Critic Atac, site pe care îl și promovează la loc de cinste, alături de CNCD și celelalte instituții ale corectitudinii politice românești.
Creştinii formează aproape o treime din populaţia lumii. Aceasta a fost una din concluziile unui raport publicat luni de organizaţia Pew Forum despre Religie şi Viaţa Publică.
Uniunea Social-Liberală n-are nici o problemă în a da mită electorală pentru a-și face mica revoluție împotriva guvernului și a Tiranului Traian Băsescu. 150 de țigani din Gîrcini au fost aduși în Piața Sfatului din Brașov, înarmați cu pancare și învâțați ce să strige.
I-am arătat fiului meu un film pe internet, asta ca să înteleagă ce forță reprezintă televiziunea. În ianuarie 90, demonstrația a jumătate de milion de oameni (imaginile vorbesc de la sine) nu însemnă nimic, pentru că televiziunea nu o difuza. Azi câteva sute de protestatari, televizați nonstop, se transforma în fenomen social.
Aseară am fost cu George în Piața Universității ca să simțim pulsul “revoluției”. Nu am simțit nimic. La revoluție se rîdea și se făceau glume între un “moarte DictaChiorului!”, un “ieși afară javră ordinară!” și un “cine nu sare, cine nu sare, ori este gabor, ori e prost de moare!” Sub dictatura “regimului” lui Băsescu, [...]
Uniforma lui Radu Mazăre i-a încântat pe liberali ieri la miting.
Site dă cultură săltat după stradă şi sechestrat degeaba dă jandarmi.
„O jurnalistă belgiană, care m-a intervievat recent despre criza datoriilor europene, m-a întrebat dacă eu cred în proiectul european. I-am indicat că îi voi răspunde la întrebare dacă ea îmi va spune ce este de fapt proiectul european.”
Unul dintre fragmentele cele mai detestate şi mai batjocorite din literatura filosofică este acel paragraf din Politica în care Aristotel afirmă, fără a clipi, că unii oameni sunt sclavi din fire: chiar dacă îi eliberezi şi îi copleşeşti cu drepturi civile, încetul cu încetul vor reveni la condiţia de sclavi, pentru că s-au născut cu spirit de slugă şi nimic nu-i va putea vindeca de asta.
În acest sens, aparținem într-adevăr unei mari familii… Aceleași vini, josnicii, ipocrizii. Aceleași orbiri, meschinării, mizerii. Aceleași rea-credință, oportunism, terorism intelectual. Aceeași demagogie vândută în cantități mari drept democrație, contrabandă de limbaj în chip de libertate, minciună servită ca adevăr. Aceeași lipsă de mândrie față de propria cultură, deci incapacitatea sau refuzul de a o apăra. Aceeași inconștiență cu care favorizați sau susțineți de-a dreptul cruciada în sens invers a lui Bin Laden.
"Lech Kaczynski era eurorealist. Vedea că în Europa comună există state care își văd de interesele lor. Și că trebuie să ne dăm seama de asta, și să tragem concluzii din asta. Și să nu cădem pradă iluziei că interesele statelor au dispărut. Eu cred la fel despre Europa." Vă prezentăm aici întregul interviu acordat televiziunii publice de scriitorul polonez Bronisław Wildstein.
Vă prezentăm fragmentul din conferința lui Olavo de Carvalho de la IICCMER, din 16 iunie 2011, referitor la mentalitatea revoluționară. Este o temă căreia Olavo de Carvalho i-a dedicat mulți ani de cercetări, despre care a scris și a conferențiat de multe ori, de fiecare dată adăugând noi elemente, sau clarificând anumite aspecte. El a pornit de la constatarea că, indiferent de aparentele divergențe și conflicte doctrinare dintre diferitele ideologii revoluționare, de exemplu, dintre nazism și comunism, adepții acestor ideologii au în comun un anumit tip de mentalitate.
Stînga a monopolizat dreptul la insultă, iar asta a demoralizat și a pus conservatorii în defensivă. De teama de a fi percepuți drept fasciști și extremiști, bigoți sau fundamentaliști, conservatorii se feresc de judecăți clare, de sentințe tranșante. Ajung uneori să se arate mai progresiști ca socialiștii, oferind sprijin cauzelor stîngii.Cu o experiență de 20 de ani în războiul cultural, Olavo de Carvalho a vorbit pentru In Linie Dreapta despre cum pot fi întăriți acești oameni, învingînd demoralizarea, renunțînd la defensivă pentru a intra în ofensivă.
