16%. Căutăm lideri

    Print Friendly, PDF & Email

    Victoria socialiştilor la alegerile parlamentare din 9 decembrie este una dintre cele mai clare din istoria României. După cum spunea prietena noastră Georgeta Condur, rezultatul ne face să ne simţim cu douzeci şi ceva de ani mai tineri. Singurul lucru pe care nu îl înţelegem este însă cum de este atât de frig în luna mai. Sigur de vină e încălzirea globală, dar asta este deja o altă poveste.

    Când scriu aceste rânduri habar nu am ce va face Băsescu. În mod logic, este obligat să nominalizeze un premier de la USL. Se vorbeşte, pe surse, despre posibilitatea de a-i înmâna mandatul fie lui Mircea Geoană, fie lui Ioan Rus. În orice caz, semnalele externe primite şi de el şi de lideri USL, în ultimele zile, sunt clare: stabilitate.

    Raţiunile sunt evidente: pe de o parte o nouă criză politică ar şubrezi şi mai mult o ţară aflată în derivă economică, pe de altă parte, NATO ia în calcul o intervenţie în Siria, deci va avea nevoie şi de baza militară de la Kogălniceanu.

    Indiferent care va fi decizia Preşedintelui, dreapta a suferit o înfrângere zdrobitoare. Să ne gândim măcar că cei trei co-preşedinţi aşteaptă „la redistribuire” pentru a intra în Parlament şi că singurul judeţ în care ARD a obţinut un scor ce poate fi considerat decent este Clujul. La fel ca şi în ultimii ani, Emil Boc demonstrează că este un lider capabil să convingă electoratul să voteze cu dreapta. O surpriză plăcută pentru ARD este şi scorul obţinut de Elena Udrea. Atacată pe absolut toate canalele mediatice controlate de USL, atacată de lideri socialişti şi contestată inclusiv din interior, Elena Udrea a demonstrat că ştie să interacţioneze cu electoratul mult mai bine decât aşa-zişii lideri ai dreptei, invizibili în campania recent încheiată.

    În mod normal, ajunşi la un scor ruşinos, liderii dreptei trebuie să înceapă un nou proiect politic, capabil să lupte pentru putere, cu şanse, în 2014 şi 2016. Oricât de simplă ar părea această frază, ea ascunde în realitate numeroase necunoscute:
    1. Cum trebuie să arate un proiect politic de dreapta?
    2. Care este electoratul vizat?
    3. Cine sunt liderii dreptei?

    La primele două întrebări, ILD a răspuns deja. Citiţi cu atenţie ASTA şi veţi găsi măcar câteva răspunsuri.

    Şi aşa ajungem la lideri. După cum spuneam mai sus, locomotivele ARD au eşuat în a-şi duce încărcătura la destinaţie. În unele cazuri s-au dovedit chiar un balast.

    Să-i luăm pe rând.

    Mihai Răzvan Ungureanu reprezintă cea mai mare deziluzie, şi asta pentru că tot de numele lui s-au legat şi cele mai mari speranţe. MRU a avut un singur moment important în 2012: emisiunea cu Gîdea despre care aţi citit pe ILD, aici. În rest, MRU a eşuat lamentabil. Mă uit acum la conferinţa de presă de la Arad. „De la Arad începe reconstrucţia dreptei.” MRU este, din păcate, din alt film.

    N-a înţeles nimic şi cu fiecare zi care trece îi va fi prea târziu să mai prindă trenul 2014. În campania recent încheiată aproape că nu a existat, iar atunci când a ieşit public a demonstrat că îi lipseşte instinctul politic. Nici în junglă şi nici în politică, erbivorele nu câştigă niciodată. Din păcate, MRU a demonstrat în numeroase cazuri că nu are instinct, nu simte sângele. De cele mai multe ori a avut un discurs plictisitor. În locul unor fraze scurte a preferat arabescurile potrivite mai degrabă la dezbateri universitare.

    Mihai Răzvan Ungureanu nu a reuşit nici măcar să preia mingile ce i s-au ridicat la fileu. Iată cum comentează Mircea Marian, pe facebook, ultima apariţie a fostului premier la B1 TV: „Acum, ca s-a terminat, pot sa spun: vineri, la B1, cand am fost in emisiune cu MRU, ne venea sa ne impuscam, noi, jurnalistii. Discurs lemnos si lung a lui MRU. Dan Tapalaga imi da o pasa – USL rupe acordul cu FMI – eu i-am ridicat minge lui MRU si, stiiiimati telespectatori, MRU loveste pe langa minge!”

    La problemele ce ţin strict de MRU se adaugă şi faptul că imaginea celui care urma să fie campionul dreptei în 2014 a fost gestionată execrabil, de oameni incapabili să se reprezinte în primul rând pe ei. Tactica aleasă – atacăm online-ul – a fost de-a dreptul hilară.

    Cred că MRU mai are timp maxim până în martie pentru a confirma dacă poate fi sau nu o locomotivă în 2014. Pentru asta însă trebuie să-şi asume erorile şi să fie capabil să le îndrepte. Nu e uşor, nici măcar pentru un tip inteligent. Sau, poate, mai ales.

    Un lider care aparţine cu adevărat altei epoci este Vasile Blaga, președintele PDL. Despre el se spune, şi cu oarecare acoperire în realitate (mai puţin localele din 2012 sau referendumul pentru demiterea Preşedintelui), că ar fi unul dintre cei mai buni organizatori. Cred că discutăm mai degrabă de un mit. Pe vremuri, era singurul lider din PD care i se opunea lui Traian Băsescu. Există şi acum numeroşi simpatizanţi de-ai lui care amintesc, în sensul ăsta, un episod petrecut la Oradea, în timpul unei vizite a pe atunci a preşedintelui PD, Traian Băsescu. Se spune că în timpul unei cine bine udate, după ce ar fi îndurat în linişte intervenţiile şi sfaturile lui Băsescu, Blaga s-ar fi ridicat şi i-ar fi răspuns extrem de acid. Cu înjurături, normal, doar nu credeaţi că-i cita din Hayek?

    Orice s-ar spune despre el, Blaga reprezintă un exponent al trecutului. Nu există nici cea mai mică posibilitate ca în jurul său se se coalizeze o alianţă de dreapta capabilă să câştige alegerile. Şi asta tocmai s-a demonstrat, acum câteva ore. În campanie a avut un discurs plictisitor şi o fixaţie majoră: refacerea Alianţei DA.

    Blaga poate fi un bun organizator, un bun combinator, însă în nici un caz nu poate conduce o oaste către victorie. Mai degrabă, e genul care în noaptea dinaintea luptei trimite soli de pace. În mod logic, nu poate juca rolul unei locomotive în cadrul unor alegeri parlamentare/ locale/ europarlamentare şi cu atât mai puţin să candideze la funcţia de preşedinte. A avut şansa, în 2008, să câştige Primăria capitalei. A ratat-o.

    Dintre toţi liderii dreptei, Mihai Neamţu a avut poate cel mai viu mesaj. Din păcate, MN nu reuşeşte să convingă, să treacă peste atitudinea actoricească şi să devină liderul politic pe care atunci când îl vezi îţi doreşti cu ardoare să te reprezinte. Mihail Neamțu a eşuat în a convinge că valorile despre care vorbeşte sunt şi ale lui. Electoratul a simţit asta, deci a stat acasă. În plus, MN nu reuşeşte nici acum să îşi controleze gesturile. De cele mai multe ori, invitat la emisiuni, a părut un copil fericit că poate sta în noaptea de Revelion la masă cu cei mari, ba chiar i s-a permis să guste şi din şampanie. În cele din urmă, a adormit pe canapea, ratând astfel artificiile de la miezul nopţii.

    Mihai Neamţu poate fi unul dintre viitorii lideri ai dreptei. Pentru asta însă, trebuie să facă în primul rând pace cu trecutul recent şi să devină prizonier doar al valorilor despre care vorbeşte. În plus, trebuie să iasă de sub influenţa unor lideri politici ce au calculat cinic că îl pot folosi mai degrabă în războaie interne decât ca vârf de lance al dreptei. Până la urmă şi aici este o chestiune de poziţionare.

    Am ajuns la Aurelian Pavelescu. Voi fi scurt. Pavelescu este unul dintre simbolurile traseismului în politică. A fost pe rând în PNL, Partidul Dreapta Naţională, PD, PIN, PNŢ-CD (2006) şi candidat pe listele PNL în 2008. Liderul ţărănist (nu râdeţi!) lasă mai degrabă impresia unui pion care joacă acolo unde i se cere. Este incapabil să adune voturi. În logica politicii televizate ce se derulează zilnic în România, Pavelescu poate juca un rol minor, însă nimeni nu şi-l poate închipui vreodată că ar putea avea un rol esenţial în câştigarea unor alegeri. Nu este carismatic, nu spune nimic electoratului. Repet, este un pion care are „meritul” că păstrează în interiorul ARD un partid istoric al cărui nume încă mai spune ceva unei părţi, infime ce-i drept, a electoratului.

    Adrian Papahagi. Dacă aţi văzut măcar o emisiune (oricare) la care să fi participat vicepreședintele Fundaţiei Creştin Democrate, aţi aflat cu siguranţă următoarele: are un doctorat la Sorbona, a contribuit la jumătate dintre lucrările ştiinţifice ale Universităţii Babes-Bolyai, câştigă 1800 de lei (spre deosebire de Andrei Marga care câştiga o sumă indecentă) ş.a. Deşi ştiam toate acestea lucruri, le-am avut confirmate (a câta oară?) în clipele în care, la B1 TV, Adrian Papahagi fusese chemat să comenteze suspendarea lui Traian Băsescu. Nu am aflat nimic însă despre lovitura de stat, nimic despre încălcarea Constituţiei, tot ceea ce conta era pur şi simplu faptul că a terminat un doctorat la Sorbona, că el câştigă 1800 de lei ș.a.m.d. Aţi înţeles. În mod evident, scopul lui Adrian Paphagi este acela de a-şi ridica cât mai repede propriul soclu, de pe care, la o adică, să se urce victorios. I-a ieşit, beneficiind şi de unul dintre cele mai bune colegii posibile. Va fi un deputat activ, virulent, care va aduce în discuţie, dacă va considera că îi este favorabil, valorile dreptei.

    Ei bine, ei au fost liderii ARD. Ei sunt, teoretic, cei care în 2014 vor încerca să obţină fotoliul de la Cotroceni. Îmi asum faptul că nu suntem la Kamikaze, însă îndrăznesc să întreb: vedeţi vreun politician de dreapta, dintre cei de mai sus, capabil să preia în 2014 steagul de la Traian Băsescu?

    59 de gânduri despre “16%. Căutăm lideri

    1. Adica, ce vreau sa spun ( realist si foarte calm) e cam asa: cautati voi, cautam noi, dar ne mai trebuie si niste popor pentru liderii astia. Ca poporul e , cum ziceam mai sus, conservatori. Dar nu cum credem noi. Ci ( in cifre clare si certe) exact ca in linkul anterior. 🙂

    2. Cred ca Le Figaro (daca imi amintesc corect) a spus un dublu adevar in vara, prin cuvintele: „Dizolvati poporul si alegeti altul!”

    3. Incercind pe puncte:

      1. Pentru Romania un proiect de Dreapta acum e simplu non-USL. Deci ARDu’, PPDDu’ etc trebuie sa se coalizeze cumva si sa iasa la lupta cu sabia-n mina. Si fara timpenii gen „opozitie constructiva”. Platforma ar trebui sa fie BLOOOOD!

      2. Boborul. Aceiasi. Doar putin mai pensionari, mai des plecati pe-afara, cei tineri din tara mai putin educati etc.

      3. Daca ramin MRU, MM etc: trebuie sa aibe un catharsis-ceva, sa manince jar ca gloaba lui Fat-Frumos, altfel nu vad cum pot sa iasa la lupta cea mare (vezi 1). Daca ramine totul pe umerii lui Base (pt 2014 ori mai devreme in caz ca tandemul de boi Ponta/Antonescu incearca alta descalecare), n-o sa iasa nimic. C-o floare nu se face primavara.

    4. Nu, Ioana, daca am fi avut niste lideri stelari care incearca de zece ani si nu au cu cine, aveai dreptate. Nu avem, insa, asemenea oameni.

    5. Foarte bună analiză, George. Cel puţin, la partea cu Mihail Neamţu parcă mi-ai aşternut ideile pe foaie. Sper ca în 2014 să avem reprezentare mai bună.

    6. Ioana, am discutat cu unii dintre cei despre care am vorbit mai sus, in ultimele luni. Le-am spus asa: poporul este de dreapta, aratati-i ca si voi sunteti. Nu-i spuneti de cota unica, spuneti-i de valorile pentru care ar sta 17 ani in puscarie (asta e comparatia Ancai si e a naibii de buna!). Ei nu, Batman, Batman. Uite ca Teleorman a fost mai tare.
      Ionut, multumesc. Pe Mihai il consider un prieten si tin la el foarte mult. Cred insa ca nu si-a gasit inca locul, iar aici e vina lui.

    7. Excelenta analiza lui George! Ea dovedeste clar de ce, mai sus numitilor „lideri”, le-au iesit „analizele” prost. 🙂

    8. Da, exista un viitor lider! Este un om de o tinuta morala si de o decenta inexplicabila! Este fostul ministru de externe Baconschi T.!

    9. Vasile Petcu, in colegiu, din ce am vazut, T. B. s-a miscat binisor. Pana acum insa, in ultimii 2-3 ani, a fost un fiasco.

    10. Foarte bună descrierea pseudo-liderilor dreptei. Tardivă, dar necesară. Şi eu m-am abţinut cît am putut cu criticarea PDL şi ulterior a Alianţei arzătoare, dar acum autocenzura nu mai are nicio finalitate/utilitate şi e cazul să vorbim cît mai deschis.

      După părerea mea non-combatul liderilor ARD este echivalent cu o capitulare asumată ce a atîrnat ca o piatră de moară asupra candidaţilor oneşti ce au luptat in necunoştinţă de cauză pe frontul electoral, fiind folosiţi pe post de carne de tun in faţa hoardelor roşii. Oameni de valoare precum Biriş sau Iulian Crăciun au pierdut in primul rînd pentru că şi-au asociat numele, imaginea şi campania cu un partid deraiat in socialism care şi-a dat deja măsura in 3 guvernări [Boc 1, Boc 2, MRU]. Naivitatea au plătit-o scump. Acum este dificilă chiar şi recuperarea lor de către o mişcare de dreapta viitoare. Chiar şi uşurinţa cu care junele promiţător Neamţu s-a lăsat ademenit in poala politrucului Blaga este condamnabilă, dpmeudv.

      cum arată ARD şi echipa sa la firul ierbii de nu au reuşit să scoată electoratul de dreapta la vot? ca o trupă ponosită, soioasă, lipsită de orice imaginaţie politică, încremenită definitiv in proiecte vetuste şi in marote perdante, desprinsă de principalele curente de idei şi atitudini contemporane, deprimată şi plîngăcioasă. Au pierdut pentru că nu au fost capabili să producă nicio idee nouă, niciun lider nou incisiv, nu au reuşit nici să reformeze un sistem, nici să se folosească de el pentru a ajuta economia naţională [absorbţie de fonduri europene sub 10% !].

      cum ar trebui să fie un lider al dreptei? cu riscul de a emite platitudini, o să înşir cîteva calităţi, in opinia mea necesare
      0. să aibă convingeri radicale împotriva socialismului şi etatismului economic
      1. să fie un bun comunicator, un bun vorbitor, aşa ca Pleşu
      2. să fie bătăios, agresiv, tăios, de pildă ca Nigel Farage,
      3. să fie bine informat in chestiuni economice, măcar ca Vaclav Klaus
      4. să fie succint, zgîrcit la vorbă şi reticent la şuete şi vizite in studiourile televiziunilor. un lider politic nu se poate comporta ca un bufon. insă deschis dezbaterilor politice veritabile [care pot fi provocate] .
      5. să ştie să fie populist, cînd e nevoie [niciun un alegător nu e de lepădat, un potenţial candidat trebuie să fie capabil să citească instantaneu profilul omului simplu din faţa sa şi să compună automat mesajul cu care să-l cucerească], demagog, mincinos, ipocrit şi machiavelic atunci cînd se află in polemică cu adversarii săi socialişti. Niciun om de dreapta cultivat nu poate admite că stînga poate fi măturată cu mănuşi, floricele, rugăminţi fierbinţi şi apeluri patetice la raţiune. Stînga este prin definiţie lipsită de orice scrupule, iar un luptător al dreptei din prima linie trebuie să capabil să folosească fix aceleaşi arme, ba chiar unele mai distructive şi mai insidioase.
      6. să instige la optimism atît propriul partid cît şi electoratul cu capacitate de mobilizare a altora [pur şi simplu abandonat de pdl, mă refer la oamenii de afaceri, la întreprinzători, la oameni de presă care pot însufleţi anturajul lor prin simpla ascendenţă morală]

      Unde au greşit grav ARD, PDL, FC şi o liotă de intelectuali de dreapta? in poziţionarea faţă de Uniunea Europeană, pentru că au mizat pe o iluzorie adeziune perpetuă a electoratului de dreapta faţă de structurile euroatlantice. Tot electoratul eurosceptic de dreapta a fost pur şi simplu ignorat de liderii ARD. Politrucii pedelişti au reuşit performanţa de a evita orice dezbatere pe chestiuni legate de uE, de centralismul economic, de federalizare. Nicio voce critică faţă de UE nu s-a auzit din tabăra ARD. Spiritul de vasalitate şi cedare totală in faţa UE a fost sancţionat drastic la vot. Majoritatea cunoscuţilor mei -piese din aşa zisa clasă mijlocie- nici măcar nu au ieşit din casă in ziua votului exact din acest motiv: din scîrbă faţă de obedienţa lui Băsescu şi a PDL faţă de eurocraţie, pe lîngă incapacitatea guvernelor pedeliste de a produce o reformă capitalistă in învăţămînt, sănătate şi asigurări. Cu eurofilia deşănţată au lăsat in mod deliberat culoar liber pentru socialişti:

      intreaga clasa politica, in special formatiunile ce se pretind de dreapta, plus elitele intelectuale ale Romaniei care, ani de zile, au tacut malc pe chestiunile legate de UE, au exclus in mod premeditat problematica UE din polemica cotidiana, au evitat sistematic sa puna in discutie deficitul democratic al Uniunii, ne’au izolat informatic de curentele doctrinare ale vestului si au desfasurat, in general, o desantata propaganda europeista incercind sa induca in mentalul colectiv relatia identitara falsa dintre UE si continentul si civilizatia europeana. Absenta discursului eurosceptic civilizat, rational, lucid, responsabil a permis, ba chiar favorizat aparitia si cresterea in popularitate a unor bufoni isterici si a unor mercenari cu talent demagogic care au speculat valul de nemultumire si frustrarile unui popor afectat grav de criza in desfasurare. In mod firesc critica unor institutii unioniste ce afecteaza suveranitatea unui popor este indeobste treaba partidelor de dreapta. Nu si in Romania. La noi, oamenii “de dreapta” se predau zgomotos si cedeaza suveranitatea in gura mare de cate ori sint intrebati de Europa, de parca ar fi pastratorii ei vesnici. La orice problema ivita, politicienii bastinasii, aliniati liniei oficiale a Centralei birocratice a UE, ne’au raspuns astfel: “e nevoie de mai multa integrare”. La critica, chiar virulenta si pronuntata in puseuri de furie, a Europei/a UE nu se raspunde prin dorinta publica de a le inchide gurile si de a le pune surdina pe trompete, eventual prin intermediul unor agentii statale insarcinate cu cenzura, ci prin demantelarea punctuala a exagerarilor, insotita de o deschidere mai mare catre opiniile si temerile cetatenilor in legatura cu integrarea accelerata. La isterie demagogica nu raspunzi prin incriminarea spectatorilor, ci prin incercarea de a le abate atentia catre o critica rationala, calma, pe aceeasi tematica dar intr’un registru civilizat, care sa creeze macar impresia ca sustinatorii unei astfel de pozitii eurosceptice sint dispusi sa asculte vocea poporului si gata sa gaseasca solutii in mod pasnic si democratic, si nu angrenarea intr’un conflict intraeuropean prin declaratii incendiare precum tabara adversa, cea a socialistilor extremisti. Numai ca la noi, in mica noastra agora, dreapta a lipsit de la masa dezbaterilor, iar de cate ori s’a ivit o voce in raspar in propria tabara, in loc sa’i acorde spatiu si atentie, au izolat’o sau chiar expulzat’o din peisajul mediatic. Era oare chiar atat de greu ca pdl-ul sa desemneze un grup de intelectuali insarcinat cu plimbarea, chiar si demagogica dar calma, discursului eurosceptic? Pai alianta de dreapta aflata la guvernare in Germania asa a procedat, ba chiar au aparut factiuni eurosceptice, extrem de critice la adresa institutiilor ue chiar in sanul partidului crestin-democrat. Pana si doamna Merkel a iesit in public si a criticat ba multiculturalismul, ba politica de imigratie, si recent, lipsa de disciplina si coerenta a politicilor fiscale ale statelor membre. O sa ziceti ca doamna Merkel isi permite sa critice…caci este liderul unei mari puteri. Pai..asta este exact mentalitatea de locuitor al unei marunte colonii, iara nu a unui cetatean al unei tari independente. Incapacitatea acestui partid de a se racorda la curentele de opinie din societate l’a condamnat la insignifianta, iar acum, propria neputinta de a cristaliza un nucleu eurosceptic in rindurile sale se intoarce impotriva sa ca un bumerang inspaimantator. Iar tentativa de discreditare a euroscepticismului nu ajuta deloc, din contra, contribuie la scaderea credibilitatii chiar si a oamenilor care doar graviteaza in jurul pdlului. Asta pentru ca asimilarea euroscepticilor cu eurohaterii antenelor nu reuseste decat sa dezamageasca si mai rau propriul electorat, cel de “centru-dreapta” [cetatenii de dreapta au abandonat de multa vreme acest partid], ba mai mult: ii insulta si le forteaza practic dislocarea ideologica. Niciun om de dreapta, nici macar cel moderat si cumpatat al centrului, nu vede cu ochi buni obedienta unui partid fata de de niste structuri centrale de putere.

      [de aici: http://www.contributors.ro/dez.....tism/?cfcc ]

    11. Vlad dragule, singurii lideri stelari post decembristi, au fost Ion Iliescu, si Traian Basescu. Pe cifre si date istorice si publice, nu pe impresiile mele, ale tale, sau ale analistilor si comentatorilor ( oricat de competenti), poporul tot pe Ion Iliescu l-a vrut in numar mai mare. Si nu odata, ci de trei ori. Iata datele:
      Ion Iliescu 1990, 12.232.498 voturi, 85,07 %
      Ion Iliescu 1992,, 5.633.456 voturi 47,34%
      Ion Iliescu 2000, 6.696. 623 voturi, 66,83%
      Traian Basescu, 2004 5.126.894 , 51.23%
      Traian Basescu, 2009 5.277.068
      Traian Basescu-referendum demitere 2007 – 6.059.315 voturi, 74,48%.
      Deci, ale naibii, cifrele poporului , care este el, vorbeste 🙂 Dupa cum vezi, la alegeri, in cifra absoluta, nu in procente, Traian al nostru, nu a reusit niciodata sa-l surclaseze pe Ion. Iar cand a fost critic, la referendumul de demitere din 2007, cand era in varful valului de simpatice populara, de abia a depasit cel mai prost rezultat al lui Ion ( care, in 1992, rasarea tot ca soarele, dupa trei ani de mineriade si alte nenorociri, in al doilea mandat, dupa care a revenit tare de tot, dupa o pauza de 4 ani, pe al doilea val).
      Prin urmare, sa nu ne facem iluzii, ca iluziile nu sunt constructive, si fuga de realitate, nu serveste nimanui, la nimic. Ci sa privim realist si in politicieni, si in popor: cu cei mai providentiali lideri, dreapta nu poate avea aici, la noi, in timpul vietilor noastre ( oricat de lungi ar fi) decat succese accidentale si pe muchie. Doamne ajuta sa fie si asa, la un moment dat, intr-un oarecare viitor. Putin probabil sa se intample in 2014 ( in caz ca ajungem in 2014 cu Traian Basescu).
      Cum spuneam: sa cautam/cautati lideri de dreapta. OK. Foarte bine. Foarte necesar. Ba chiar vital as spune. Sa-l cautam, asadar, pe Traian Basescu numarul doi, pentru ca deocamdata, orice altceva, adica un personaj care sa reprezinte mai putin ( cu mai putina priza la popor, la tot poporul, nu doar la cel adormit sau la cel putintel, de dreapta) nu ia nici alea doua milioane de voturi ( constante, ale electoratului de dreapta, sau, in fine ,mai degraba de anti-stanga).
      Insa treaba cea mai grea ( de aia invit la realism si la perseverenta, desigur, in educarea pe termen foarte lung a maselor) ramane schimbarea mentalitatii majoritatii maselor. Si asta dureaza…. Mult. Sociologia zice ca generatii ( cam doua) cu conditia ca educatia intru schimbare, sa inceapa si sa se faca permanent. Deci e mult de lucru. Fara iluzii desarte. Pronind realist, de la ce este, nu de la ce ne-am dori ( desigur) noi.
      Cu drag
      Si pastrati-va umorul, ca si ala e vital. daca pe mine nu ma credeti, uitati-va la „dictator”. La Basescu adica. Pe popor si cu umorul il seduci convingator. 🙂

    12. analiza este perfecta si la obiect. singura analiza corecta care am vazut-o in presa in online despre dezastrul dreptei. nu poporul e devina ca mru e un soft nu un lider politic, nu poporul e de vina ca blaga a demonstrat inca o data ca este o loaza in fata urnelor

    13. din punctul meu de vedere, neamtu, mru, vlaston sau papahagi pot fi cel multi consilierii unor lideri politici nu oameni politici. ei nu pricep romania in adevaratul sens al cuvantului sa poata atrage voturi

    14. Eu nu mai inteleg nimic.
      Asta vara, prezenta la referendum pentru demiterea lui Basescu a ajuns aproape de qvorum. Acum, la alegeri generale, cu greu ajunge la 42 %, deci mai putin ca la referendum. In vara a fost la mijloc si un boicot al votului. Planul era ca dreapta sa stea acasa. OK, unii totusi au votat. Dar acum au votat mai multi cu ARD-ul decit asta vara impotriva demiterii.
      Inca o diferinta ar fi ca acum la generale se aduga si romanii cu domiciliu in strainatate.

      Si totusi, acum totalul tuturor e mai mic ca asta vara? Ce greseala fac? Ce-mi scapa? What is wrong with this picture?

    15. SilvaPro, asta vara era cu totul alta miza: o persoana, si cat de nesuferita era ea poporului, atat, si nimic mai mult. Atentia maselor, se concentreaza mai usor pe o singura persoana, foarte bine cunoscuta ( deja de 8 ani) si demonizata permanent de presa scrisa si televiziuni. Alegerile parlamentare sunt mai putin interesante decat alegerile prezidentiale ( cativa candidati si atat), decat un referendum sau chiar decat alegerile locale ( pe oamenii ii intereseaza de obicei mai mult cine le e primar, decat cine le e parlamentar, ca mai degraba au treaba cu primaria, decat cu parlamentul). Acestea fiind spuse ( despre prezenta mai scazuta la votul pentru alegerile legislative), o parte dintre cei carora le era nesuferit Basescu, au votat cu altcineva decat cu USL ( de exemplu cu PPDD). Ungurii au votat cu ai lor. USLul si-a pastrat matematic, in cifra absoluta votantii de la locale ( au scazut putin, nu prea mult), iar PDLul ( putin au contat candidatii FC si PNTCD, vreo 2 procente, in fine, bune si acelea) si-a cam pastrat de asemenea electoratul de la locale in cifra absoluta. Si uite asa ( sa mai adaugam, in fine, si vremea rea in unele parti de tara) s-au strans cu chiu cu vai 7,58 milioane la vot acum. Nimic spectaculos, totul destul de previzibil, din pacate.
      Numai niste lideri stelari, vorba lui Vlad, ar fi putut produce ( chiar si la nivelul celorlalti candidati ai partidului, ca actuala lege electorala e impropriu numita legea votului nominal, e un hibrid de vot uninominal si de lista) o modificare semnificativa in optiunile dinainte stiute ale electoratului sau in prezenta la vot. Figurile reprezentative ale dreptei ( foarte corect descrise mai sus) au fost orice, numai stelare si carismatice nu. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca singurul mesaj de campanie ( mesajele sunt mai importante decat programele intr-o campanie de 30 de zile, adica ff scurta) al USL a fost Jos Basescu ( si, pe ici pe colo, marim pensiile pe care insa nu se stie de unde si cum), iar campania ARD a fost…sus inima, reporneste inima, de parca erau cardiologi. Vai de noi.
      Iar peste toate celea ( eu insist chiar daca ma va lua lumea la trei pazeste, inclusiv prietenii de la ILD pe care ii cunosc si-i respect) daca vrem o mobilizare mai mare la vot ( ca la fraiere si guvernarea tarii pe voturi se ajunge) pentru eventualii lideri/partide de dreapta, oricat de stelari ar fi, va trebui totusi ca toata lumea ( si politicienii, si formatorii de opinie, si criticii, si consultantii dreptei) sa tina seama de o realitate pe care n-o pot schimba peste noapte, ci foarte foarte greu: DE STRUCTURA SI PREFERINTELE ELECTORATULUI. Educarea electoratului in spiritul valorilor dreptei ( a celui care iata, este masiv absent de la exercitiul electoral) intr-o tara care zeci de ani a avut peste ea cele mai grosiere si primitive valori ale stangii, nu se poate face peste noapte, nici macar cu lideri grozavi si cu campanie permanenta de lamurire din om in om. Ca sa castigi, trebuie sa pornesti de la ce este. Ca sa te voteze, omului trebuie sa-i dai ce vrea el ( pana cand il inveti si ce vrei tu, omul de dreapta, cu timpul, de la, si pentru el). La acest moment, la aceasta structura a populatiei, la intelectualitatea si formatorii de opinie ( de stanga in proportie covarsitoare) pe care ii avem, la tineretul indrumat de ei, realist vorbind, nu ne putem astepta decat de la foarte putini oameni obisnuiti sa faca puscarie pentru o idee ( nici macar animati de un lider tip Traian Basescu). Pentru mobilizarea si insufletirea maselor, momentu-i foarte greu si foarte prost, avand in vedere degringolada reperelor morale si a valorilor. Valorile materiale ( baniii) raman , din pacate, cele mai valide si stabile valori. O spun cu regret, insa o spun, pentru a vad bine ca la majoritatea cea mare a populatiei, fix asa e.

    16. Oficial (conform BEC, adica Biroului Electoral Central) prezenta la referendumul de demitere a fost de 46.24%. Daca scazi frauda USL ajungi aproape de prezenta la vot din 9 decembrie. Ce mi se pare cu adevarat remarcabil este ca putin sub 60% din electorat nu a votat. Majoritatea a tacut, de fapt. Romania are un parlament decis de o minoritate. Se poate interpreta in fel si chip, dar un lucru mi se pare clar: politica romaneasca, indiferent de culoare, nu intereseaza. Șase din zece români optează să nu participe la desfășurarea democrației curente.

    17. Ioana, sa stii ca banii sunt o preocupare majora si pentru votantul din Vest. La un nivel de baza, chiar daca simplificat, sunt doua categorii: una preocupata de „banii mei” si cealalta interesata de „banii altora”. Stânga câștigă (mai) peste tot în lume deoarece reușește să prezinte pe toate scenele principale o scamatorie simplă și de efect: banii mei sunt banii altora (invers, ca sa fie mai clar). „Scenele” la care mă refer țin de cultură în general. Aici e dominantă Stânga, iar restul decurge de la sine. Politicul este în avalul culturii.

    18. Monica Macovei, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Stolojan ? Cred ca sunt oameni prin judete si sectoare dar nu-i cauta nimeni si ei nu vad o sansa sa razbata deocamdata.
      Nu cred ca exista un lider salvator. Cred ca pur si simplu cei care au pierdut sa mai stea pe margine si sa-si ridice scorul daca vor sa mai faca politica. Sa faca adevarata opozitie cu lucruri importante, de dreapta. Poate ar trebui o reciclare doctrinara serioasa si apoi o pregatire tactica. Un plan cat mai detaliat pe urmatorii 2 ani cu deplasari la firul ierbii. Sa bata tara pas cu pas, casa cu casa. Importanta este urmarirea puterii si sanctionarea abaterilor ceas de ceas. In paralel anuntate alegeri in toate organizatiile, transparent cu campanie interna 3 luni, cu drept de vot si pentru noii inscrisi pentru improspatarea fortelor. Poate si reunirea tuturor intr-un singur partid care sa se declare continuatorul PNT-ului, orientat spre occident, capitalism si morala crestina.

    19. @ Vlad M.,
      Crede-ma pe cuvint ca nu uitasem deloc. Dar nu vroiam sa ma pronunt fara sa fiu sigura ca nu trec ceva cu vederea. Dar deja te-ai pronuntat tu 🙂

      Mie totusi imi vine greu sa cred ca oamenilor le e mai important un referendum pentru presedinte. La noi, cel putin, puterea presedintelui e restrinsa Parlamentul (Kneset) conduce cu adevarat.

      Stinga da senzatia de modernitate, de libertate, de progres. E mai sexy si apetisanta. Ca miscarea hippy „let’s make love, not war”. „Hai sa traim azi, si sa uitam de miine”. Nu vor resposabilitate, ca niste copii, daca ei vor, tata n-are decit sa faca rost. Nu vor sa conceapa ca nu te poti intinde mai mult decit e plapuma. Si stinga ii alimenteaza cu iluzii.

    20. Sa nu uitam ca dreapta in afara Romaniei este preocupata intr-o masura destul de mare de Islamism. In Romania problema aceasta inca nu este eminenta. E departe inca de stadiul inaintat in care se gaseste in Europa, USA si in special in Israel. It’s something in a far away country, pentru romanul de rind. Vorba RoadRunner-ului.

    21. Insa treaba cea mai grea ( de aia invit la realism si la perseverenta, desigur, in educarea pe termen foarte lung a maselor) ramane schimbarea mentalitatii majoritatii maselor. Si asta dureaza…. Mult. Sociologia zice ca generatii ( cam doua) cu conditia ca educatia intru schimbare, sa inceapa si sa se faca permanent.

      Nu. Nu, nu şi nu. ….şi nu.
      1. Educarea maselor prin intermediul unei elite autoerijate este un deziderat progresist, socialist, comunist.
      2. Marota mentalitatii păguboase a maselor bantuie doar mintile atinse de progresism care au devenit captive unei paradigme marxiste, mai exact cea a clivajului de clasa.
      3. Schimbarea mentalităţii se poate petrece in 3 luni, poate chiar mai repede. Numai nişte sociologi progresişti -auto-închipuiţi ca oameni de ştiinţă- pot fabula in halul ăsta asupra generaţiilor şi mutaţiilor societale induse.
      4. Obsesia „schimbării” permanentizate este, aşijderea, socialistă. vezi cuvîntul de ordine in regimul obama.
      5. Decizia asupra educaţiei nu mai trebuie să aparţină unor terţi etatişti, oengişti sau marţieni.
      6. Nu poţi porni războiul cultural slujindu-te de aceleaşi instituţii de învăţămînt socialiste. A se vedea falsa reformă a prea-vehiculatului Funeriu.
      7. Contactul cu Realitatea este singura formă de dislocare a minţilor din himerele socialiste. Simpla rostire a unor adevăruri economice este suficientă pentru trezirea omului, oricît de simplu ar fi el, oricît de „needucat” [numa oligofren să nu fie].
      exemplu: Taxarea veniturilor individuale este jaf instituţionalizat. Statul ar trebui să înceteze impozitarea veniturilor personale pentru a-şi salvgarda legitimitatea. Atît. Nimic mai mult. Cînd un politician o să fie capabil să rostească acest adevăr simplu dreapta va începe să existe şi să aibă şanse. mari. Cu cît mai mulţi cetăţeni vor afla că există oameni politici solidari -chiar şi la nivel declarativ- cu valorile lor simple -viaţa, proprietatea, familia- cu atît cunoaşterea vitală despre libertate va fi colportată mai iute iar partidul ce o va propaga va cîştiga peste noape adepţi şi militanţi.

      Pentru mobilizarea si insufletirea maselor, momentu-i foarte greu si foarte prost,

      ba este un moment perfect. 60% din populaţie aşteaptă cu sufletu la gură ivirea unei cete de bravi apărători ai cetăţii aflate sub asaltul unei tagme de prădători ce reprezintă sub 1%. restul de 39% sînt oameni amărîţi, bugetari, pensionari, asistaţi care in iarna asta vor face foamea şi vor degera in coteţele lor comuniste.

      Educarea electoratului in spiritul valorilor dreptei

      8. Nu electoratul trebuie „educat”, mai exact informat asupra valorilor dreptei, ci acel grup de politicieni dornici să se înhame la un proiect de drepta. De ce? pentru că pătura cea mai incultă dpdv politic este, paradoxal, chiar elita politico-universitară a României. Aş merge chiar pînă la a afirma că segmentul de populaţie cu cea mai adînc înrădăcinată mentalitate asistenţială este format din politicieni, birocraţi şi universitari. Şi o spun in deplină cunoştinţă de cauză, ca unul care a trecut prin 4 ani de iad socialist, la Facultatea de drept a UB. I-am avut profesori pe monştri comunişti Muraru, Iorgovan, Popa, m-am izbit pe culoare de jivine precum Năstase, Ponta, Stănoiu, i-am audiat plin de speranţă pe civilişti, precum Stoica…ca să trag o concluzie certă: toţi aceşti indivizi erau marcaţi de un complex extraordinar faţă de stat, niciunul nu se putea imagina in afara structurilor statului socialist, şi de aceea au pus umărul la struţo-cămila universitară in care domniile lor puteau fi deopotriva privaţi şi publici profesînd şi la cîte 3 facultăţi in ac timp intr-un soi de fascism educaţional. Cloaca asta infernală nu are cum să producă informaţie de valoare singura ei preocupare fiind haosul şi răspîndirea lui in minţile plăpînde ale studenţilor. Asta nu-i cultura politică, este incultură prin definiţie. Facultăţile de drept ale statului socialist au dat din 90 încoa 4 prim miniştri -Năstase, Ciorbea, Boc, Ponta şi 2 duzini de miniştri. toţi au practicat aceeaşi politică haotică, inconsistentă ideologic, fără cap fără coadă, fără nicio direcţie, fără nicio fundamentare coerentă in valorile şi principiile unei tabere politice. Şi Ciorbea şi Boc au fost deosebit de dăunători pentru dreapta pentru că, in pofida ambiguităţii şi inconsistenţei doctrinare şi a haosului guvernamental, s-au prezentat publicului ca lideri ai dreptei, discreditînd şi falsificînd prin activitatea lor doctrine venerabile precum liberalismul clasic şi conservatorismul.

      Iată de ce orice forţă de dreapta nouă trebuie să oblige membrii săi de la vîrf şi toţi candidaţii la demnităţi publice să accepte o examinare publică prealabilă a cunoştinţelor lor politice şi de drept constituţional [inclusiv comparat]. Nu ai ce căuta in Parlament sau in Guvern dacă nu ştii nici măcar ce urmează să se întîmple acolo şi care a ar trenbui să fie atribuţiile tale şi limitele puterii. In plus, obligatoriu, un test al convingerilor politice. există deja instrumente de acest tip in spaţiu virtual. Nu mai putem acorda cecuri in alb, vrem să ştim ce are in cap candidatul care se pretinde dreapta. Nu mai vrem să avem surprize urîte precum MRU.

      Valorile materiale ( baniii) raman , din pacate, cele mai valide si stabile valori.

      uf, ce uşurare. aici aveţi dreptate doamnă şi e un lucru bun, fantastic aş spune, că după 6 decenii de spălare intensă a minţilor românii se încăpăţînează să creadă in puterea banilor, in avere, in acumulare personală de bunuri, şi NU in lumea minunată a egalitarismului, a păcii şi înfrăţirii, in care banii, capitalul, proprietatea au fost eradicate de oamenii de bine.

    22. Da, şi eu cred că Ioana H are dreptate. Degeaba alegi un lider musculos, dacă toţi stau pe margine şi se uită cum împinge bolovanul la deal, sperând să-i scape la vale, unde-i asistenţă socială şi nivel intelectual de antena 3 sau otv.

    23. Foarte buna analiza. Felicitari autorului!
      Cu toate ca sunt simpatizant al Noii Republici (si aradean pe deasupra), trebuie sa recunosc: autorul are dreptate!
      La intrebarea din final nu stiu cine ar putea da un raspuns pertinent… Va trebui sa mai asteptam. Dar cat?

    24. Analiza judicioasa, corecta. In privinta lui Mihai Neamtu aveti dreptate dar … trebuie sa-i acordati mai multa ingaduinta : este tanar, este singurul (?poate si Papahagi?) capabil de progres, odata cu maturizarea. Trecutul sau in OT PNTCD dovedeste ca alinierea lui politica actuala nu este de conjunctura. Are un discurs bun, fluent, bine argumentat, cu accente „din inima”, usor patetice cand e cazul si asta in contrast cu tonul sec, neinteresant si fara relief al multor oameni cultivati (vezi MRU).. Ramane sa-si rezolve diferendul cu Dan Tapalaga care, din motive care-mi scapa, il ataca in mod incorect, vadit ostil si total nefondat. Citarea unei poezii – altfel admirabile – intr-un context inadecvat ar putea sa-i mai provoace necazuri. Si cu „o anumita parte a presei” nu-i bine sa fii …rau !
      Despre Pavelescu, eu cred ca v-ati pierdut vremea discutand ! Stim ca el nu reprezinta PNTCD. Nu mai mult ca Victor Ciorbea astazi..
      Celor de mai sus eu l-as adauga pe Sever Voinescu. Ce ziceti ?

    25. Nu are rost sa ne batem capul, Liviu Dragnea ne-a indicat solutia: Blaga!

      „Îmi doresc ca Vasile Blaga să intre în Parlament. Opinia mea personală e că Vasile Blaga e un om cu care poţi comunica. Vasile Blaga ar putea fi omul cu care putem comunica serios ca preşedinte al PDL. Pe noi ne interesează atât să avem o coabitare şi o colaborare instituţională corectă cu Traian Băsescu, iar pe de altă parte să încercăm noi să construim o relaţie putere-opoziţie normală, modernă, firească. Opinia mea personală e că Vasile Blaga ar putea fi omul cu care putem comunica serios ca preşedinte al PDL”.

      http://www.antena3.ro/politica.....95520.html

    26. Și eu cred că la comentariul 12 sunt multe inconsistențe. Parțial a răspuns comentariul 25. DAR, tot ce apare f. simplu și corect la coment.25 poate fi valabil într-o țară normală, ceea ce nu e totuși cazul…
      Ar fi extrem de greu să se încerce soluțiile respective în condițiile populației rămase în țară, mai bine zis a calității ei de valorizator politic, ȘI în condițiile existenței unei Cupole mafiote care, spre deosebire de Italia, a acaparat ÎNTREG statul, cu resurse, mass-media, relații internaționale (chitite tot pe „cupole” tovărășești…).
      Așa că situația se poate schimba prin alte metode, paradigme și rugăciuni fulgerătoare…..

    27. Pavelescu: Aparțiile lui Băsescu au dezavantajat scorul ARD
      Am vazut ideea asta si la unii asa-zisi consilieri / coffee-makers sau ce or fi ei prin PDL. Primul punct de plecare pentru reconstructia dreptei cred ca trebuie sa fie aruncarea idiotilor peste bord. Gasesc ei vreun iceberg de care sa se agate.

    28. Eu cred ca :
      1) Majoritatea populatiei Romaniei este comunizata. Ma refer la mentalitate. Asta inseamna ca, in mod normal, aceasta categorie este vulnerabila la orice tip de demagogie (oricat de ieftina si imbecila ar fi aceasta retorica mincinoasa) si imuna la orice referinta care face apel la morala (crestina), legalitate, stat de drept, justitie sociala (dimpotriva, cu cat le vorbesti mai mult de o corecta si normala asezare a unor structuri sociale sanatoase cu atat mai mult vei destepta in acesti indivizi reactii adverse dobandite in anii de glorie ai luptei de clasa). Faptul ca suntem la 20 de ani distanta fata de revolutia din 89′ nu schimba dramatic procentul celor care nu au reusit sa se emancipeze de aceasta mentalitate criminala. Eu apreciez undeva la 60% aceasta majoritate.
      2) Cel putin la 10% din cei ramasi le convine un sistem mafiot generator de coruptie si privilegii. Daca am reusi sa avem un sistem politic si economic de tip occidental acesti oameni ar pierde bani, contracte, pozitii sociale, privilegii si unii dintre ei chiar libertatea. Cu siguranta aceasta clasa sociala este de dimensiuni mai mari dar multi dintre ei se regasesc si printre cei la care m-am referit la punctul1).
      Daca vom analiza viata politica de dupa revolutie vom constata ca niciodata dreapta (poate prea mult spus dreapta) nu a depasit la vot 30 %. Faptul ca la guvernare au ajuns si partide declarate de drepta nu se datoreaza unui vot majoritar de dreapta ci mai degraba unor conjuncturi si stari de fapt punctuale: aliante cu partide de stanga, demagogia unor lideri de (pseudo)dreapta gen Constantinescu (Contractul cu Romania, 15.000 de specialisti si alte fantasmagorii) sau pur si simplu (situatia cea mai favorabila) carismei unor lideri gen Basescu.
      Orice analiza serioasa privind procentele mici luate de ARD ar trebui sa plece de la o raportare maximala la 30% din electoratul romanesc, adica undeva la 5.000.000 de electori.
      Daca vom scadea romanii plecati in strainatate sa lucreze prea putin dispusi sa se mai raporteze in vreun fel la situatia din tara (oricum aflati in imposibilitatea de a vota multi dintre ei), daca vom scadea parte din electoratul din tara aflat si el intr-o situatie obiectiva in imposibilitatea de a vota (bolnavi, batrani, in deplasare in tara sau strainatate, etc) vom ajunge undeva pe la 2.500.000 de oameni.

      De ce la vot a venit jumatate din acestia? Cat se datoreaza lipsei unui mesaj, cat se datoreaza resemnarii oamenilor politici din ARD, cat se datoreaza liderilor ARD?

      Putem discuta si reactiona in consecinta.

      Dar mai este o problema care nu se datoreaza partidelor. In general -avand reminiscente stangiste de care nu ne putem debarasa- avem tendinta de a responsabiliza si a arunca vina pe altii. In speta, pe seama liderilor ARD. Dar oare noi nu suntem responsabili? N-au nici o raspundere cei cu orientari de dreapta care au preferat sa boicoteze acest scrutin? Chiar este atat de greu sa -ti faci o ierarhie corecta si sa reactionezi in consecinta? Chiar nu putem trece peste umorile si resentimentele noastre si sa votam -vorba lui Anca- tinandu-ne de nas? Facem teorii politice rafinate si noi n-am iesit de facto din comunism! Imi pare rau dar pentru acesti oameni am un mesaj pe care l-a transmis domnul Aligica acum cateva zile : doar un DEFICIT MORAL sau o DEFICIENTA INTELECTUALA poate justifica acest tip de comportament! Da, stiu, sunt destui oameni politici din ARD de joasa calitate. Da, exista multi care n-au nici o treaba cu statul de drept, cu valorile civilizatiei occidentale. Da, exista printre ei penali, profitori, oameni de nimic. Exista printre ei demagogi si amorali (MRU este un bun exemplu pentru ambele categorii). Si? Acestea pot fi argumente pertinente atata timp cat de partea cealalta vedem tavalugul rosu venind peste tara? Poate fi luata in considerare aceasta atitudine atata timp cat la orizont vedem intinzandu-se ca o caracatita un sistem mafiot dispus sa accepte doar regulile unui stat corupt si fara de justitie? Cat de DOBITOC poti sa fi sa adopti aceasta atitudine?

      Si totusi au fost cu sutele de mii! Iar lucrul acesta nu se datoreaza liderilor politici! Sa nu transferam responsabilitatea unor gesturi stupide si infantile pe umerii acestor lideri! Au ei pacatele lor!

      Si cel mai mare dintre ele este ca acesti lideri (oameni politici, ziaristi, formatori de opinie, oameni ai Bisericii) nu au reusit sa schimbe comportamentul acelor oameni tinuti captivi de mentalitatea comunista de care aminteam la inceputul comentariului. Nu au reusit sa izoleze si sa micsoreze clasa aceea de declasati si hoti care influenteaza de 20 de ani viata politica si economica a Romaniei. Dar aceasta nereusita nu este caracteristica doar procesului electoral al anului 2012!

      Ce rost are sa aruncam vina pierderii alegerilor pe umerii lui Blaga (sa fie clar, si-a depasit cu mult conditia de vames), MRU, Mihail Neamtu sau Papahagi. Ultimii doi mi s-au parut chiar niste oameni capabili sa introduca si sa sustina morala crestina in politica romaneasca.

      De aceasta data -si o spun cu toata convingerea- dezastru pentru acest rezultat se datoreaza in cea mai mare masura iresponsabilitatii si comportamentului total schizofrenic al votantilor de dreapta! Sa nu aruncam vina pe politicieni atata timp cat noi suntem incapabili sa reactionam si sa avem un comportament normal!

      P.S. Daca esecul acestor alegeri se datoreaza doar liderilor politici de ce Basescu (un lider extrem de popular intr-o anumita perioada politica) a trebuit sa recurga la boicot (bazandu-se SI pe un absenteism normal care se manifesta la ORICE alegeri sau referndumuri) pentru a salva in extremis ce se mai putea salva?

    29. Ruda din Romania cu care am discutat la tel. in ajun de alegeri a afirmat din capul locului ca ureste comunistii, ca familia lui a avut mult de suferit de pe urma lor si nu poate fi decit inversunat impotriva lor. Asa ca el este de dreapta centru conservator. Scurta mi-a fost bucuria, caci urmatorele cuvinte au fost „Deci votez cu USL”.

      Sa nu auda de Iliescu si FSN. Cind l-am confruntat cu PSD, a recunoscut cam incurcat ca exista o oarecare conexiune istorica intre cele doua partide.

      Cred ca nu strica sa ne aplecam urechea la ce au de reprosat cei care sint cu USL pentru ca apoi prin forumuri, bloguri si media de influenta sa se combata in mod civilizat si documentat punctele de nemultumire si protest fata de Basescu si PDL (plus anexele). Ca de ex.:
      * „PDL + Basescu au vindut tara, si inca pe nimic – au facut contracte surplusate – cupru, gaze, petrol si cit pe ce Rosia Montana, kilometru de sosea mai scump ca-n Europa Vestica – ca sa-si bage banii in buzunar.
      * Stavilesc lustratia (mai ales ca Basescu a fost mare securist) si nu vor sa iasa la iveala crimele lor in comunism. Deci este o inversie la mijloc (adaug eu).
      * Au taiat din salarii si ca se poata imbogatii ei in particular.
      * Voiculescu nu mai e proprietar de antene de citiva ani, deci nu mai e formator de opinie.”

      Chestiuni de genul acesta ii ard pe ei, de aceea ar fi bine sa cunoasca partea cealalta a monedei. Atita timp cit traiesc sub impresii eronate, care le-au fost bagate in cap cu prisosinta, cetatenii nu se pot remorca la dreapta. Daca dreapta nu le da raspunsuri, si pe cit mai multe cai, pentru a atinge maximum exposure, ei nu se pot debarasa de incarcatura cu care s-au obisnuit.

      Eu ma limitez numai la subiectul acesta si nu aduc in discutie planul de actiuni si felul in care sa-l indeplineasca Dreapta pentru a iesi din aceasta slabiciune. Asta o las pe miinile celor iscuti in politica si conducere.

      Nu e o misiune usoara, dar nici sa ridicam miinile nu e o solutie.

    30. La aceste alegeri cred ca s-a uitat de patura indecisilor cu privinta la ce tabara politica sa adereze.

      Mai mult decit atit, ce mesaj puteau primii acestia, daca propriul „trib” a avut indecisii lui si pe cei care si-au boicotat pe 9 decembrie formatiunea politica din care fac parte?

      In aceasta privinta sint complet de acord cu Toiu. Am mai spus: adoptarea atitudinii de „my cookie is broken” nu isi avea rostul si are repercursiuni – un procentaj ridicol recoltat de ARD.

    31. Comentariul @25, mai ales pct 8, merita un articol separat. Multumesc euNuke!

      pentru nimic, doamnă. N-am făcut altceva decît să relatez cîte ceva despre atmosfera încărcată de ideologic din facultate. Subiectul contaminării de morbul socialist a mediilor universitare poate că merită un articol separat, dar comentariul meu nu. Am folosit nişte tuşe prea groase pentru a descrie corpul profesoral.

      Sper să nu se supere pe mine doamna Hîncu pentru replica mea abruptă, agresivă şi opărită. Am recitit ce-am scris azi-noapte şi nu sună prea afabil şi civilizat peroraţia mea. Agresivitatea o pun pe seama iritării pe care mi-o provoacă aceste false elite şi pe care de ani buni o ţin sub obroc. M-am săturat de cenuşa pe care intelectualii publici şi-o toarnă in cap susţinînd cu nonşalanţă că de fapt capul lor nu e al lor, ci al poporului. Nu poţi să ponegreşti, ironizezi, apostrofezi la nesfîrşit poporul pentru vini deseori imaginare şi apoi să-i ceri senin voturile şi încrederea. Se tot vorbeşte de incultura politică şi gîndirea politică ruudimentară a poporului, şi de „deşteptarea” lui ba in 20 de ani, ba in 10-15, ba in 2 generaţii, iar eu stau şi mă întreb cum naiba am ajuns eu de dreapta fără să fi trecut cei 20 de ani şi cele ţîşpe generaţii. Cum de au putut atîţia amici, colegi de liceu şi de facultate, să devină antreprenori, avocaţi, consultanţi fiscali, contabili şi să gîndească independent fără să fi primit nicio educaţie pro-capitalism? Cum de ne gîndeam noi -juni imberbi şi necopţi la seminarii in anul 2 de fac- la reforma administrativă şi la corelaţia dintre corupţie şi condiţionalizarea extremă a activităţii economice de către organele statului? noi nu tot din poporul ăsta ne trăgeam? am picat cu hîrzobu din cer? cum de-s io de dreapta din moment ce am fost crescut de părinţi bugetari? răspunsul e simplu: educaţia pro-capitalism nu este vreun ansamblu complicat de cunoştinţe care să trebuiască predat de specialişti pe parcursul a zeci de ani, ci rezultatul unor experienţe repetate in care individul descoperă responsabilitatea individuală asupra deciziilor sale.

      Revin la intelectualii publici care in zilele dinaintea alegerilor au gafat îngrozitor. Cu tot respectul pentru opera şi munca domnului Liiceanu, dar in declaraţia sa de pe 31 noiembrie, cu doar 10 zile înaintea scrutinului, a sabotat efectiv Alianţa de dreapta colportînd nişte sofisme de un penibil rar asupra naţionalismului. Domnul Liiceanu nu este doar un simplu intelectual public, ci este conceput de majoritatea alegătorilor educaţi ca un pilon doctrinar al dreptei şi ca un susţinător activ al domnului Băsescu. Alegaţiile in plan politic ale domnului Liiceanu intră automat in linia ideologică a dreptei partinice. Prin plăsmuirea raportului dihotomic dintre naţionalism şi patriotism şi colportarea lui in presă a reuşit performanţa de a ţintui in fotolii o mare parte din alegătorii ARD. Nici Blaga cu toate bîlbele lui nu a determinat un asemenea imobilism electoral precum Liiceanu şi o droaie de intelectuali reputaţi [precum domnul Stanomir] care au repetat exact in aceeaşi perioadă aceeaşi fixaţie anti-naţionalistă.

      „Nationalismul este cea mai banala arma la care pot apela politicienii atunci cand au nevoie. Problema nu e a nationalismului, ci a patriotismului” a explicat invitatul, „o notiune fiind eminamente negativa, cealalta, eminamente pozitiva”.

      In contextul in care sondajele arată o prăbuşire a sentimentelor pro-UE in rîndul populaţiei, in paralel cu o conservare a cotelor de încredere a Bisericii şi armatei, este pur şi simplu o gafă înfiorătoare să dai cu piciorul la naţionalism şi să marşezi pe „calea europeană” zbierînd in toate părţile că ar trebui să cedăm şi mai multă suveranitate. Chiar dacă gîndeşti astfel, chiar dacă eşti conştient de gravitatea situaţiei şi necesitatea unui plan comun european la care să achiesăm, nu te apuci ca politician activ să colportezi ideile astea in pragul alegerilor, după ce tocmai s-a aflat realitatea şocantă pentru elite a exploziei de eurofobie [că nu pot să-i zic euroscepticism]. Iată o mostră de incompetenţă şi incultură politică crasă, in care marii corifei ai dreptei partinice s-au dovedit a fi uimitor de stupizi, in frunte cu Băsescu şi cu intelectualii cei mai notorii ai dreptei.

      Dreapta autohtonă nu poate să-şi abandoneze cu atîta nonşalanţă liniile doctrinare clasice: naţionalismul şi orientarea creştină. şi o spun ca ateu: raportul dreptei partinice cu religia, cu credinţele şi valorile creştine, şi cu electoratul creştin a fost deplorabil dacă nu execrabil. Nu poţi să dispreţuieşti credinţele şi tradiţiile acestor oameni şi să le ceri senin votul, ca şi cînd ei ar fi atît de proşti incît să nu simtă ipocrizia şi impostura candidatului cu fiţe elitiste. Ăia proşti îşi duc votul in altă parte, dreapta are alegători deştepţi, ageri la minte, pretenţioşi şi arşi in multiple ciorbe. Păi ,cînd e presa progresistă plină de istericale anticreştine care pun înapoierea noastră pe seama inadecvării ortodoxiei la capitalism [religia noastră fiind pasămite decalată faţă de protestantismul german care…se uită asta…i-a creat pe Marx şi pe Engels – „Frederick was raised Christian Pietist.”], unde a fost riposta dreptei care să să restabilească măcar argumentat adevărul istoric dacă nu să combată activ idiosincrasiile cosmopolite ale tineretului urban incult? In afară de ILD şi, parţial, domnul Neamţu..nu prea s-a auzit nicio voce, oricum nu in zona partinică. Dreapta parlamentară, atît cea din ţară cît şi cea de la Bruxelles, este timorată, inspăimîntată de discursul naţionalist şi de prezenţa valorilor creştine in spaţiunl dezbaterii publice. Cu frica-n sîn de acuzele de legionarism şi cu voci mieroase proeuropene, promodernizare, problabla nu poţi să obţii votul unui electorat naţionalist şi creştin. Poporul nu e prost că a refuzat să mai dea credit plăcilor uzate ale europenismului, politicianul e prostul fudul ce nu a fost capabil să-şi cunoască electoratul deşi au existat atîtea materiale informative produse de presă, de sociologi, de oameni de dreapta aflaţi mai aproape de bătătura gliei. Sîntem deja in Europa, doar politicienii de dreapta nu au descoperit această simplă realitate şi s-au încăpăţînat să ne proiecteze ca pe un popor între două lumi, intre 2 civilizaţii, cu alte cuvinte un neam decăruţă aflat pe drumuri şi nu undeva. A critica Europa este cît se poate de european, stînga o face de zeci de ani in timp ce construieşte cu migală structuri unioniste şi integriste, dreapta critică tocmai această tendinţă centralistă şi ar trebui să o facă programatic, de pe o poziţie onest asumată naţională. Asta se întîmplă in Cehia, in Anglia, in Olanda, in Finlanda. La noi nu. La noi dreapta se predă organelor centrale socialiste prin natura lor.

    32. @34 Silvapro, mi se pare incredibil ce spui! Pot sa inteleg ca nu a votat cu ARD, pana la urma putea sa-si anuleze votul, putea sa nu mearga la vot in ultima instanta, dar sa prefere USL-ul…pentru asta nu gasesc nici o explicatie. Nu l-ai intrebat cam ce crede ca o rezolve USL? Poate lustratia? :))

    33. Eu nu stiu ca oamenii simpli sa fi votat cu Crin in 2009. Ei macar au stiut o socoteala, au votat cu Base sau cu Geoana. Cunosc insa profesori universitari (pe munca lor, nu pe copiatelea), medici, eurocrati, nepoti de detinuti politici si oameni cu studii care calatoresc f mult in Vest, care au votat cu Crin pentru ca doreau „schimbare” si pt ca Base nu „face destul” pentru intelectuali. Ei, care pana anul trecut imi fwd articolele lui CTP despre Base, au fost foarte surprinsi de ce a putut sa faca asta vara Cacaraul si vor sticluta cu sarurile dupa alegerile de duminica ca nu mai suporta poporul asta. Asa ca „elitele” in ziua de azi sunt parte a problemei, nu a solutiei.
      Nu spun ca electoratul de rand nu a facut alegeri morale personale ticaloase. Totusi, parca ARDul ia coronita. E nevoie de multa incapacitate sa nu folosesti toate prostiile USLului, servite cu atata generozitate pe o tava de argint.

    34. Este o magarie ce i se intampla lui Papahagi. L-am criticat mai sus, insa doua chestiuni trebuie sa fie clare:
      – l-as fi preferat in locul lui Blaga
      – isi obtinuse locul in mod corect.
      Blaga trebuie sa plece sau, acum mai mult ca niciodata, este evident ca dreapta trebuie sa-si mute cuibul.

    35. Cum a fost SALVAT Vasile Blaga prin sacrificarea lui Papahagi

      În urma acestei renegocieri la nivel naţional, cei care şi-au pierdut mandatele de deputat din PDL Cluj sunt Daniel Buda, preşedintele filialei, şi Adrian Papahagi, impus de Traian Băsescu. Cei doi au adunat cel mai mare număr de voturi dintre candidaţii PDL şi erau în cărţi pentru mandate de deputat.

      Practic, din trei deputaţi cât putea să revină PDL CLuj, în urma negocierilor de la nivel naţional, această formaţiune a rămas doar cu doi, nume slabe şi invizibile pe scena politică românească, cu care Emil Boc nu va putea să facă nicio presiune.

      Blaga salvat de voturile PDL Cluj

      PDL Cluj, a obţinut la aceste alegeri un procent de 23,13% din voturile exprimate. Acest procent dădea speranţă pentru trei deputaţi.

      Surse din interiorul PDL CLuj susţin că diferenţa de 3,13%, în plus faţă de cei de 20%, a fost trimisă la Timișoara pentru a-l salva pe Vasile Blaga de la o ruşinoasă eliminare din cursa electorală. „Aşa este. Putem spune că Vasile Blaga a ieşit senator cu voturile de la Cluj. Acum nu vreau să spun mai multe”, a spus Daniel Buda, preşedintele PDL CLuj, care a pierdut mandatul de senator în urma negocierii la masa verde a voturilor.

    36. Vlad, articolul e cetos. Nu vad cum se poate negocia asa ceva. E pur si simplu „logica” sistemului electoral.

    37. Sunt prieten cu Papahagi pe face. Acum cateva minute el a postat acest comentariu: „Am studiat listele. Nu e nici o conspiratie, sunt doar algoritmii unei legi idioate si, incontestabil, victoria politica a USL. Vox populi!”

    38. Tot ce se poate. La cat de tampita este legea, ma astept la orice. Even so, articolul neinformat corespunzator nu schimba cu nimic ca Blaga trebuie sa-si dea demisia din fruntea PDL. Gata, s-a facut de ras, sa plece naibii din fruntea partidului, sa il ia Dragnea acasa. Sa plece toti nemernicii astia care-s pe placul USL. TOTI, incepand cu Blaga.

    39. @25 euNuke ” Marota mentalitatii păguboase a maselor bantuie doar mintile atinse de progresism care au devenit captive unei paradigme marxiste, mai exact cea a clivajului de clasa.”

      Si mintea lui Gustave Le Bon se numara printre „mintile atinse de progresism care au devenit captive unei paradigme marxiste” ?
      Un raspuns afirmativ m-ar lasa totalmente bulversat si secatuit. Asta ar insemna ca tot ceea ce am invatat, mai ales din experienta, intr-o viata de om despre mentalitatea maselor si efectul ei „benefic”, nu are nici o valoare. Asupra lui Le Bon un „DA” nu va avea, din fericire, niciun efect. In asteptarea raspunsului raman acelasi etern admirator al fantasticelor „sarje” al carui autor este euNuke, sarje dupa trecerea carora putini mai raman, spre meritul lor, in picioare.

    40. Gustave Le Bon a fost preocupat de spiritul gloatei, de instincte şi mental colectiv, nu de masă ca oglindă socială a unui clivaj ideologic inventat, şi da, se poate specula asupra progresismului ce răzbate din opera sa, insă acest sociolog nu este tributar gîndirii dogmatice marxiste in ceea ce priveşte masele şi clasele sociale. Ideea de a manipula şi programa masele intr-un sens ideologic predefinit este insă tipic socialistă, i-a obsedat şi pe fascişti şi pe comunişti [probabil inspiraţi şi din opera lui le bon], şi nici astăzi nu au scăpat de fixaţia asta şi de imboldul de a-şi da talentul in aţîţarea şi învrăjbirea „maselor.” Să vedem ce o să facă acum, după ce au obţinut puterea absolută in Marea Adunare Naţională resuscitată. Cum o să se descurce cu gloata scăpată de sub orice control. De fiecare dată socialismul a eşuat lamentabil in tentativele de făurire a omului nou, iar „masele” nici vorbă să se „lumineze” şi să accepte ideile tîmpite egalitariste, redistributiviste, colectiviste, ba au ajuns să se împroprietărească singuri din avutul obştesc devalizîndu-l in masă, la lumina zilei. Deci mentalitatea păguboasă a maselor există doar in minţile socialiştilor şi progresiştilor dezamăgiţi de slabele rezultate ale propriei campanii de cultivare a minţilor cu seminţele lor răscoapte. Nu seminţele lor îs stricate, ci, pasămite, minţile oamenilor simpli, nărozi şi ingraţi. E adevărat că poţi să provoci un popor sau părţi ale unei populaţii să izbucnească in stradă, ba e posibilă şi ghidonarea gloatei in piaţă in sensul dorit – se întîmplă de cînd lumea, nu au inventat revoluţionarii francezi manipularea şi fragmentarea societală- dar asta nu înseamnă că ulterior ceea ce urmează a se întîmpla se mai află sub controlul iniţiatorilor, conspiratorilor zevzeci ce au crezut in înfumurarea lor că pot decela, modela şi/sau distruge nişte legităţi intrinseci fiinţei umane.

    41. Pai, dupa ce au obtinut puterea absoluta in MAN ( aia originala), „mosii” celor de azi, n-au mai avut treaba cu „gloata scapata de sub orice control” zeci de ani, si cand s-a intamplat asta a fost pentru cateva zile in dec.89. Dupa aia gloata sau masa,cum vrei sa-i spui, si-a pus gatul si mentalitatea, care zic unii ca nu-i deloc paguboasa, din nou in lat, adica „sub controlul initiatorilor, conspiratorilor zevzeci ce au crezut in infumurarea lor…..samd”. Daca ne uitam atent in jurul nostru, prin lumea asta mare, putem observa cum ” conspiratorii zevzeci” chiar au reusit, in multe locuri, sa deceleze, modeleze si/sau distruga niste legitati intrinseci la un numar din ce in ce mai mare de fiinte umane.

    42. Daca toti aia, de la, hai sa zicem, Rousseau si Robespierre, trecand prin Marx, Lenin si Stalin si pana la ” Scoala din Frankfurt” si discipolii si purtatorii de azi ai faclei vesnic nestinse ce lumineaza drumul „omului nou”, au fost si sunt niste „conspiratori zevzeci” inseamna ca putem dormi linistiti. Chiar nu inteleg de ce ne agitam atata!

    43. Ba, in afară de distrugeri, asasinate şi colectivizări forţate, nu au reuşit să clintească nicio fărîmă din natura umană. după un timp, de fiecare dată, omul simplu a început a sabota măreţele planuri ale elitei şi a reuşit să sfărîme regimuri totalitariste fără să fi existat nicio conspiraţie a masei, ci, prin acţiunea convergentă a milioanelor de sabotori mărunţi.

      Eu nu ştiu unde vezi tu că a reuşit vreun regim socialist să construiască o fiinţă umană nouă dispusă să trăiască fără familie, fără avere, fără proprietate. Asta nu a reuşit decît credinţa puternică a unor oameni stăpîni pe liberul lor arbitru -adică monahismul in creştinism şi budism. Socialismul, oricît ar fi invidiat corifeii săi viaţa monastică şi puterea lăuntrică a călugărilor şi cea politică a ordinelor, nu a produs nicio organizaţie atît de trainică care să supravieţuiasă căderii sistemului represiv al statului. Iar Partidul Comunist Chinez nu se pune, pentru că totalitarismul lor nu mai este comunist, ci sclavagist şi confucianist [desigur, e opinia mea, dar eu consider China un soi de stat sclavagist modern care profită fără scrupule de raporturile dintre corporaţiile sale fasciste şi cele occidentale]

    44. Sa ne aducem aminte.

      1.

      La reuniunea de duminică, de la Snagov, dintre şeful statului şi parlamentarii democrat-liberali, Băsescu i-a anunţat pe cei trei că-i aşteaptă zile negre după moţiunea de cenzură pe care a depus-o opoziţia. Fără să-i nominalizeze pe Vasile Blaga, Adriean Videanu sau Radu Berceanu, preşedintele a spus că premierul Emil Boc a fost minţit şi sabotat de către unii miniştri PD-L, care nu numai că n-au redus cheltuielile bugetare şi n-au făcut restructurări, dar au permis creşteri salariale în domeniile pe care le gestionează. “Vor plăti toţi cei responsabili pentru întârzierile în programul de reformă. Dar vom discuta despre asta după moţiunea de cenzură”, ar fi spus Băsescu, după cum au relatat pentru Gândul surse participante la discuţii.

      Toţi cei prezenţi s-au prins că trimiterile preşedintelui au fost la cei trei, mai ales după ce Băsescu i-a criticat pe “unii” care nu se mulţumesc cu fotoliile guvernamentale şi vor să pună mâna pe partid. “Ne-am dat seama că nu vorbea de Funeriu, Vlădescu sau Şeitan”, a povestit un parlamentar pedelist.

      Surse din PD-L spus că Băsescu este foarte furios pe cei trei care vor să rămână “băieţi buni” şi să nu facă restructurări în domeniile lor, fapt care le-ar permite să câştige popularitate atât în partid, cât şi în faţa alegătorilor. În plus, preşedintele are informaţii, din PD-L, că Blaga trage sfori să fie premier, în condiţiile în care mai toată lumea din partid pare să fie ajuns la concluzia că Emil Boc nu mai este capabil să gestioneze treburile la Palatul Victoria sau în Modrogan.

      2.

      Ministrul de Interne Vasile Blaga intenţionează să-şi prezinte demisia, după acuzaţiile aduse de preşedinte la adresa poliţiştilor protestatari. Conform unor surse din PDL, Blaga a refuzat să facă ceea ce i-a propus Traian Băsescu şi să îi demită pe şefii Poliţiei şi Jandarmeriei. Ministrul consideră că cei doi nu sunt vinovaţi pentru comportamentul celor 6000 de poliţişti care au mărşăluit ilegal până la Cotroceni. Sursele citate au spus că Blaga consideră gestul său o demisie de onoare şi că l-a informat încă de aseară pe Emil Boc de intenţia sa, pe care urmează să o facă publică astăzi, la ora 11. Blaga i-a convocat încă de dimineaţa, de la ora 7, pe şefii din MAI, pentru a le comunica decizia sa.

      […]

      Ministrul Administraţiei şi Internelor Vasile Blaga şi-a anunţat official demisia, pe care a făcut-o public la sediul MAI. În declaraţia sa de presă, ministrul a luat apărarea poliţiştilor, în care a spus că are în continuare încredere, a făcut un scurt bilanţ al mandatului şi a precizat că a recuperat întârzierile din graficul de aderare la Schengen, ministerul absorbind sută la sută fondurile europene.

    45. Sa revenim la oile noastre, adica la masele noastre si sa abandonam pt. moment discutia, care se anunta f. interesanta, despre socialism, PC Chinez si/ sau Confucius.
      Le Bon despre care spui, pe buna dreptate, ca nu este tributar gandirii dogmatice marxiste, spunea ca masele, care nu au ratiune, trebuiesc educate si ca educatia asta se face in timp indelungat. Ioana H. sustinea acelasi lucru, deci putem spune, in cel mai rau caz ca este tributara ideilor lui Le Bon, care nu este tributar ideilor lui Marx 🙂
      Daca nu ne place „educarea maselor”, si nu ne place, pentru ca masele nu au nevoie de lucrul acesta, sa-i lasam pe ei sa se ocupe de ea…in continuare. Daca in urma cu 200 de ani „educarea maselor” se facea cu ajutorul ziarelor sau cartilor, daca in urma cu vreo 80 de ani se facea cu ajutorul radioului si al difuzoarelor, azi ea se face cu ajutorul Televiziunii. Si chestia asta este in mana lor nu numai la noi in tara. Si cine isi inchipuie ca intre „catelul lui Pavlov” si „mase” este vreo diferenta – in ceea ce priveste „educarea” si mentalitatea rezultata din acesta – in afara de numar, se inseala amarnic.

    46. Daca nu ne place “educarea maselor”

      crdeam că e clar: eu tot timpul m-am referit la educarea politică şi ideologică a maselor, şi nu mi s-a părut că doamna Hîncu ar fi pus in discuţie vreun alt soi de educaţie. şi îmi menţin opinia: că educaţia pro-capitalism nu necesită decenii, ani, generaţii, ci cîteva luni de libertate economică. iar pentru şcolari e suficient un manual bun de economie şi practică cîteva luni in mediul privat/ucenicie.

    47. Daca nu ne place “educarea maselor”

      Povestea asta cu „masele” care trebuie educate e cea mai mare poveste ever. „Masele” nici macar nu exista. N-au forma, n-au chip, n-au inteligenta, nu se exprima, nu gandesc, nu fac nici un rationament si nu tin minte nimic (adica nu ai cum sa le „educi”).

      Singurii care EXISTA sunt oamenii, indivizii, fiecare din ei luat separat. Atat. De aici trebuie sa plece dreapta, nu de la „mase” sau alte voci imaginare, „constiinte colective” (adica nu individuale) samd.

    48. #37 Dinny,

      Nu stiu de ce te mira. Doar aproape 60% au votat cu USL. Eu cu toti cu care am vorbit in Romania, si rude si prieteni (in afara de ILD) sint cu USL. Am intrat in vorba si la ambasada cu votanti – in linii generale nu mi s-a parut ca agreau ARDul. Sigura sint numai de mine si de un mosulica israelian ca am votat ARD din cei care s-au perindat si au venit in curte sa mai schimbe o vorba in timp ce eram acolo,

      Din cite am inteles, pina la ora aceea de dupa masa tirzie, cam o treime fusesera israelieni si ceilalti, lucratori straini din Romania, cel putin o jumatate din ei fiind magiari (Se prea poate ca acestia sa fi votat cu partidele maghiare).

      Cam acest clasament l-am putut observa si eu in decursul orei cit am stat la taifas pe-acolo,

      In urma parerile expuse, nu m-a mai mirat ca ruda aceea (si cei din casa lui) a votat cu USL.Denumirea pe care si-a insusit-o – „Centru-dreapta-conservator” – era doar de paravan. Ori din jena sa se dea da stingist, ori ca asa vor sa apara si sa se prezinte USLasii in fata alegatorilor, ca sa ciupeasca voturi bune din adevarata dreapta.

    49. Cautati… Numai ca ei sunt unde voi nu ajungeti sau,daca ati ajunge, nu v-ar suride, iar lideri demni de un eventual pat al lui Procust, ILD-style, nu cred ca e nevoie. E nevoie de lideri, da, de vizionari….dar si de manageri politici care sa ii inteleaga pe acesti lideri si sa duca mesajul politic mai departe catre popor. E nevoie de oameni cu multa alonja si mult spirit si aplecare spre simboluri. Si cu greata de gargara, fie ea jurnalistica, filozofica sau politicianista.

      Ok, fie. Aveti nevoie de lideri? Eu ma bag. Voi….va bagati? 🙂

    50. Fără supărare, Hole, e greu să urmeze omul lideri ca Holera, Tuberculoza, Gripa Spaniolă, SIDA, Dengue, etc. Nu ne surâde, așa cum just ai intuit. Nu e ILD-style. Dar nu pierde nădejdea. Trimite CV-uri. Lumea e diversă, alții poate ajung să-și caute lideri acolo unde noi nu vrem să ajungem.

    51. Anca Cernea, good point! 🙂 E greu sa urmeze omul…asa e. Dar nici nu scapa, in final, de cei enumerati. 🙂 Cu atit mai mult cu cit, adunati si dimpreuna, cei enumerati mai sus nu pot atinge, probabil, nivelul de cataclism sau catastrofa intrupat de ceea ce urmeaza sa vina peste tara asta amarita odata cu victoria USL. Agree? In plus, deja vorbim de apucaturi occidentale (Gripa Spaniola), tot e ceva mai fin fata de apropiata iarna ruseasca USL-style ce va bate in plina vara peste meleagurile noastre mioritice, cu aviz de la Berlin….. N’est pas? 😛

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.