…And Justice for Some

Print Friendly, PDF & Email

Vă propun un text apărut în 11.11.2005:

Buna administrare a justiţiei în Israel a fost o preocupare majoră a legislaţiei israelite.

‘Justiţie pentru toţi’ era unul dintre subiectele cele mai importante aflate în atenţia liderilor naţiunii. În vederea garantării drepturilor legale, liderii din Israel au creat un sistem de justiţie care a abordat nevoile societăţii şi a răspuns preocupărilor cetăţenilor.

Printre inovaţiile aduse de legile israelite se numără recunoaşterea importanţei vitale a probelor în desfăşurarea proceselor, a principiilor pe care trebuie să fie fundamentate deciziile Curţii, atât în cauze civile cît şi în cele penale, utilizarea de martori, precum şi instituţia procesului cu juraţi. În plus, legislaţia israelită presupunea înfiinţarea tribunalelor de niveluri şi cu responsabilităţi diferite. Instanţa de bază era instanţa locală în care bătrânii judecau diferendele locale. Datoria lor era să judece la nivel local, în aşa fel încât fiecare cetăţean să poată recunoaşte decizia finală ca fiind justă.

A fost instituit un sistem de instanţe şi judecători cu autoritate judiciară pentru soluţionarea litigiilor dintre persoane fizice sau triburi. În situaţiile în care deciziile erau prea dificile pentru judecătorii locali, procesul era trimis la o instanţă superioară, unde experţi juridici urmau să reconsidere cauza şi să emită o sentinţă.

Persoanele nominalizate pentru a fi aleşi judecători în Israel erau alese din rîndul oamenilor obişnuiţi. Cerinţele pe care trebuiau să le îndeplinească erau: să fie recunoscuţi în comunitate pentru abilităţile lor intelectuale, să aibă reputaţia nepătată şi să fie apţi pentru poziţia în care au fost aleşi. Judecătorii trebuiau să fie persoane care iubesc adevărul, să fie integri, înţelepţi şi înţelegători.

Era nevoie de o selecţie a candidaţilor consideraţi a fi calificaţi pentru a asigura imparţialitatea instanţei şi o administrare promptă a justiţiei pentru părţile implicate într-o dispută. Idealul era obţinerea siguranţei că dreptatea a fost înfăptuită, iar disputele au fost soluţionate în conformitate cu legile derivate din documentul lor constituţional, legământul dintre Dumnezeu şi naţiune.

Au fost adoptate legi specifice care să reglementeze comportamentul judecătorilor. Printre multe legi care reglementează activitatea judecătorilor se numără şi cele legate de imparţialitate. Mai multe legi au fost adoptate pentru a rezolva problema imparţialităţii:

„Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos!
Să nu te iei după cei mai mulţi, ca să faci rău; şi la judecată să nu urmezi celor mai mulţi, ca să te abaţi de la dreptate;
Nici săracului să nu-i fii părtinitor la judecată!”(Ieşirea 23:1-3).

„Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău.” (Leviticul 19:15).

„În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin.”(Deuteronomul 1:16).

„în toate cetăţile tale, pe care ţi le va da Domnul Dumnezeul tău, să-îi pui judecători şi căpetenii după seminţiile tale, ca să judece poporul cu judecată dreaptă. „(Deuteronom 16:18).

Prin toate aceste reglementări judecătorilor li se impune să dea sentinţele fără părtinire. Ca arbitri ai litigiilor dintre cetăţeni, judecătorii trebuie să nu greşească în favoarea niciunei părţi a litigiului; dimpotrivă, ei trebuie să facă tot ce le stă în putinţă să fie imparţiali, să ia în considerare doar fondul cauzei şi să rămînă orbi faţă de persoanele implicate în caz.

Astfel, pentru ca buna administrare a justiţiei să se desfăşoare în mod egal, o decizie a instanţei nu trebuie să fie niciodată coruptă, fie în favoarea celor săraci, fie a celor bogaţi.

Ori de câte ori o decizie judecătorească ar fi pronunţată în favoarea unei persoane bogate, decizia trebuie să fie pe fondul cauzei, fără a lua în considerare celebritatea sau puterea persoanei implicate. Ori de câte ori o decizie ar fi pronunţată în favoarea celui sărac, decizia trebuie să-i fie acordată ca un drept al său, ca ceva pe care el este îndreptăţit conform legii să primească. În toate cazurile, judecătorii sunt obligaţi moral prin intermediul legii să fie imparţiali în judecata lor.

Pentru a fi imparţiali, judecătorii trebuie să asculte cauza, să asculte argumentele fiecăreia dintre părţi şi apoi să fie drepţi şi nepărtinitori în decizia lor. Judecătorii imparţiali reprezintă o condiţie indispensabilă a stabilităţii şi prosperităţii unei naţiuni. Fără judecători imparţiali şi fără o administrare imparţială a justiţiei devine imposibilă apărarea drepturilor persoanelor fizice şi dezvoltarea unei societăţi fundamentate pe un sistem de legi constituţionale.

Fără îndoială, sistemele juridice din cele mai multe dintre ţările occidentale sînt influenţate puternic de tradiţiile legale iudeo-creştine. Preşedintele Andrew Jackson, într-un discurs ţinut la 08.06.1845, spunea: „Biblia este piatra de temelie pe care este construită Republica noastră”. Declaraţia de Independenţă conţine expresii precum „Judecătorul suprem”, „drepturi inalienabile” şi „adevăruri neîndoielnice”. Acest limbaj reflectă tradiţia iudeo-creştină care este fundamentul legilor ţării noastre.

Judecătorii din instanţele americane au responsabilitatea de a trata toţi cetăţenii cu corectitudine, imparţialitate şi egalitate în faţa legii. În scopul de a conserva si proteja justiţia egală în temeiul legii, judecătorii trebuie să promoveze încrederea în şi bizuirea publicului pe sistemul nostru de justiţie.

Articolul III al Constituţiei Statelor Unite declară că puterea judecătorească a Statelor Unite este investită în Curtea Supremă. Constituţia, de asemenea, declară că preşedintele, „la sfatul şi cu consimţământul” Senatului desemnează candidaţi pentru judecători la Curtea Supremă.

În scopul de a-şi îndeplini responsabilitatea sa constituţională, preşedintele George W. Bush l-a nominalizat pe judecătorul Curţii de Apel a SUA, Samuel A. Alito Jr., pentru a deveni judecător la Curtea Supremă. Prin nominalizarea lui Alito, preşedintele a selectat un om cu o istorie nepătată, recunoscut pentru comportamentul său judiciar şi pentru integritatea personală.

La momentul nominalizării sale, judecătorul Alito a declarat: „Judecătorii federali au obligaţia de a interpreta cu bună-credinţă şi imparţial Constituţia şi legile pentru a proteja drepturile constituţionale ale tuturor americanilor şi de a face aceste lucruri cu grijă şi cu prudenţă, întotdeauna ţinînd seama de limitele trasate instanţelor în cadrul sistemului nostru constituţional”. Cuvintele lui descriu acelaşi rol pentru judecători ca şi în societatea israelită.

Criticii judecătorului Alito au denunţat punctul său de vedere asupra rolului pe care judecătorii şi instanţele îl joacă în administrarea justiţiei în temeiul Constituţiei noastre. Printre criticii săi, controversa cea mai importantă este legată de procesul Roe v. Wade şi de poziţia sa în privinţa drepturilor legate de avort pentru femei. O altă problemă ridicată de adversarii sai este legată de opiniile lui Alito cu privire la drepturile omului.

Senatorul Barack Obama, într-un interviu în cadrul emisiunii „Fox Chicago Perspective” cu Walter Jacobsen şi Jack Conaty, difuzat duminică, 06.11.2005, declara: „Pentru mine, criteriul principal este cât de bine înţelege judecătorul Alito rolul istoric al Curţii Supreme de a spune „nu” majorităţii, de a se asigura că îşi îndeplineşte rolul istoric de a-i proteja pe cei slabi şi vulnerabili şi nu pe cei puternici. Şi cred că problema nu a fost pusă corect. În unele cazuri, eu sunt de acord cu unele dintre opiniile sale. Există însă alte cazuri care arată ca şi cum el i-ar fi favorizat pe cei privilegiaţi, şi acesta e criteriul meu. ”  (în original: „For me, the main criterion is how well does Judge Alito understand the historical role of the Supreme Court as telling the majority ‘no,’ from making sure the Court serves its historic role of protecting the powerless and the vulnerable, and not just looking after the powerful. And I think that question is not clear. In some cases, I agree with some of his opinions. There are other cases where it appears that he has favored the advantaged, and that’s my criteria.”) [Nota: citatul din senatorul Obama a fost menţionat în emisiunea „The Teri O’Brien Show”. Emisiunea sa este difuzată duminica între 12-3 pm pe WLS, 890 AM. Vizitaţi site-ul lui Teri la adresa http://www.teriobrien.com/ ]

Opinia lui Obama este contrară rolului stabilit pentru judecători în Constituţie şi în restul sistemului legal juridic. Atunci când judecătorii devin părtinitori în judecata lor, întregul sistem de justiţie este în pericol. Preocuparea fundamentală a judecătorilor ar trebui să fie aplicarea corectă şi egală a legii. Prejudiciul invers este o ameninţare pentru sistemul nostru de justiţie, deoarece judecătorii nu mai pot să asigure egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

La momentul votului pentru confirmarea judecătorului Alito, am speranţa că Obama va recunoaşte importanţa imparţialităţii în deciziile judiciare. Ţara noastră este o naţiune în care fiecare cetăţean ar trebui să fie tratat cu respect. Ştiind ce este în joc, este imperativ să susţinem Constituţia şi să ne asigurăm că legile sale sunt aplicate în mod egal pentru toţi cetăţenii.

Claude Mariottini
Profesor de Vechiul Testament
Northern Baptist Seminary

http://doctor.claudemariottini.com/2005/11/senator-barack-obama-and-role-of.html

Probabil v-aţi întrebat uneori cu ce se ocupa Dl. Obama înainte de a jura pe Biblie că va respecta şi va apăra Constituţia Statelor Unite. Ei bine, acum ştiţi: săpa şanţuri adînci pe sub temelia statului de drept, ale tradiţiei iudeo-creştine occidentale şi profana mormintele Părinţilor Statelor Unite.

***

La o ascultare neatentă, următorul cîntec pare a fi în maghiară. Cu toate acestea, trupa DVA este cehească, limba este inventată, iar versurile nu înseamnă nimic.

4 gânduri despre “…And Justice for Some

  1. #3 Radu Constantin Catalin

    Si eu a’s dorii legi, inspirate din Biblie, decat legi facute de oameni, dupa interese omenesti.

    Esti sigur? Unele legi din Vechiul Testament erau foarte similare celor din Sharia islamica. De exemplu omoratul cu pietre pentru apostazie si pentru adulter. Si mai tare mi s-a parut faza in care Moise a poruncit ca un om sa fie omorat cu pietre doar pentru ca nu a respectat ziua de odihna, Sabatul (sambata). Nefericitul nu facuse altceva decat sa culega niste vrescuri pentru foc!

    Mahomed nu a fost deloc original cand a inventat Sharia. O buna parte e luata din Vechiul Testament. Bineinteles, a mai pus si de la el. De exemplu taiatul mainii pentru furt.

    Fii bucuros ca traiesti in zilele noastre si intr-o tara democratica, guvernata de legi laice, si nu intr-o teocratie ca Arabia Saudita sau Iran.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.