Andrei Pleșu, un dhimmi înțelept

Print Friendly, PDF & Email

E o vorbă pe care oamenii de litere o declamă ocazional plini de morgă: „Penița e mai ascuțită decăt sabia” (sau, in engleză, „the pen is mightier than the sword”).

Nu, nu este. De la Andrei Pleșu citire:

„Cred că am dreptul, în numele libertății de expresie, să cer public limitarea înțeleaptă a libertății de expresie…”

Andrei Pleșu

Confruntată cu sabia, penița se dezumflă și devine… înțeleaptă.

Înțelepciunea asta are și alt nume: dhimmitudine. Așa îi zice în arabă.

Dhimmitudine: sistemul islamic de guvernare a populațiilor cucerite prin jihad, cuprinzând toate aspectele demografice, etnice și religioase ale sistemului politic. Conceptul istoric de „dhimmitudine” a fost inventat ca expresie de Bat Ye’or în 1983 pentru a descrie condițiile legale și sociale ale evreilor și creștinilor supuși autorității islamice. Cuvântul „dimitudine” își are origine în „dhimmi”, un cuvânt arab care înseamnă „protejat”. „Dhimmi” era numele aplicat de cuceritorii arab-musulmani populațiilor indigene non-islamice care se predau prin tratat dominației islamice. Cuceririle islamice s-au extins asupra unor teritorii vaste din Africa, Europa și Asia vreme de un mileniu. Imperiul islamic a incorporat numeroase popoare care aveau propria religie, cultură, limbă și civilizație. Timp de secole, aceste popoare indigene pre-islamice au constituit majoritatea populației aflate în teritoriile musulmane. Deși diferite între ele, ele erau conduse de același tip de legi bazat pe sharia.

Dhimmitude.org

Mai la vale, domnul Pleșu ne asigură că „ceea ce s-a întâmplat la Paris nu se datorează, cred, în primul rând, unei tensiuni de ordin religios”. Mai pe șleau, islamul nu are vreo legătură cu carnagiul recent. Să zicem că așa o fi. Atunci cum se explică următorul lucru.

Raif Badawi este un blogger din Arabia Saudită, al cărui web site se numea Liberal Saudi Network. Badawi scria articole în care critica regimul saudit și milita pentru libertatea de exprimare. În 2012 a fost arestat și acuzat de mai multe fărădelegi, între care apostazie și proferarea de insulte la adresa islamului. A fost totuși norocos: s-a renunțat la acuzația de apostazie, altfel ar fi fost condamnat direct la moarte. Așa, s-a ales cu o pedeapsă mai blândă: 266.000 mii de dolari amendă și 1000 de lovituri de bici. Biciuirea i se va administra în tranșe de câte 50 bucăți o dată pe săptămână, timp de 20 săptămâni. Prima tranșă i-a fost deja administrată, urmeaza restul de 19.

Toate acestea se petrec în inima lumii islamice, lângă Mecca și Medina. Se poate detecta vreo „tensiune de ordin religios” care să alimenteze dedesubturile acestui caz?

Zic să nu ne pripim, să-l așteptăm pe domnul Pleșu să cântărească situația și să măsoare tensiunea.

Trag linia și socotesc: 12 morți cu obscenitățile și trivialitățile lor unanim ofensatoare și distrugătoare, și un înțelept viu care a capitulat. Unde deslușim un reper moral? Nu e ciudat faptul că, prin sacrificiul lor suprem, ateii și răspândacii de perversități au devenit martiri pentru o cauză – culmea! – transcendentă? În timp ce marele cărturar e de-a dreptul laș.

„După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:16)

Poate nu știm să privim unde sunt adevăratele roade.

11 gânduri despre “Andrei Pleșu, un dhimmi înțelept

  1. Stangistii ne tot aduc aminte ca atentatele teroriste se datoreaza numai catorva „bad apples” sau mere stricate cum se zice pe-aici. La cate zeci si sute de atentate teroriste care au ca autori indivizi care urmeaza religia Islamului si care se inregistreaza in luna de luna in intreaga lume, as putea spune ca ceva nu-i in ordine cu intreaga livada de meri.

  2. Revedeți acest clip, în care Olavo de Carvalho explică de ce dilema dintre: a. controlul de stat asupra economiei și b. liberalismul radical e o problemă prost pusă.
    Există un al treilea factor de control, societatea însăși, prin religile, morală și cultură – acesta crează cadrul în care libertatea se poate manifesta fără riscul de: a. a fi ucisă de politruci socialiști/birocrați, b. a se sinucide, prin formarea de monopoluri și transformarea întreprinzătorilor în oligarhi metacapitaliști, promotori ai socialismului, ca Soros.

    Nu avem decât să înlocuim în raționament „liberalism radical” prin „libertate de expresie nelimitată” și „controlul de stat al economiei” prin „cenzură de stat asupra culturii”. Vom vedea că soluția nu este nici una nici cealaltă.
    Nu ar trebui să gândim termenul „libertate” numai în termeni de legiferare, reglementare sau ne-reglementare.

    Libertatea înseamnă mult mai mult decât ce spun legile făcute de socialiștii francezi sau de cei de la UE.
    Apărarea libertății e o problemă a cetățenilor, a societății, a civilizației. Nu e apanajul (exclusiv al) legiuitorilor.
    Dar, în sensul de mai sus, cenzura morală (nu birocratică!) a batjocurii față de religia iudeo-creștină este necesară pentru apărarea libertății.
    Ca să se exercite o astfel de cenzură morală într-o societate, e nevoie ca în ea să persiste suficient atașament pentru această religie/morală/cultură. Altfel spus, ca războiul cultural să nu fi fost deja câștigat de stânga.
    (În Polonia, mecanismul funcționează, războiul cultural nu s-a încheiat, și, foarte probabil, nu va fi câștigat de stânga.)
    În Franța a cam fost. Stângiștii au luat puterea de 200 de ani și au pârjolit terenul. Apoi au adus milioane de musulmani în Franța. Și, da, au legiferat cenzura. Cenzura afectează orice prezență iudeo-creștină în societate. Face asta în numele laicității și al combaterii „fundamentalismului religios”. Cenzura în chestiune interzice „islamofobia” și impune multiculturalismul.
    Din păcate, asta e rețeta pentru masacre la redacții de ziare.
    Nici cetățenii creștini ai Franței, nici instituția Bisericii nu mai sunt în stare să influențeze eficient mersul lucrurilor în țara lor – ori că s-au învățat să fie batjocoriți și nu mai încearcă să schimbe lucrurile, ori nu mai cred că pot, ori că sprijină mișcările politice liberticide existente, toate socialistoide, inclusiv/mai ales Frontul Național.
    Nu se întrevede vreo ieșire din situație.
    De acum, orice reglementare a libertății de expresie va merge în sensul încurajării batjocurii de creștinism și limitării oricărei ironii sau critici față de islam.

  3. Raif Badawi a fost achitat de Inalta Curte pentru acuzatia de apostazie nu din generozitate sau din vreo slabiciune fata de libertatea de expresie, ci pentru ca s-a stabilit la proces ca nu a insultat islamul; s-a stabilit ca doar a ridiculizat niste clerici importanti si unele actiuni ale comisiei pentru promovarea virtutii (politia morala) pe twitter si pe blogul sau (prin care a „subminat securitatea publica”); ulterior a fost condamnat si avocatul sau

    daca lui Raif Badawi i-ar fi trecut prin cap sa faca misto de Mohamed acum era condamnat la moarte

    adica, intr-o tara islamica, rezultatul pentru „faptuitor” ar fi fost acelasi ca si in cazul jurnalistilor de la paris; diferenta este ca in arabia saudita uciderea s-ar fi intimplat oficial, organizat, in urma unui proces;

    proces in urma caruia avocatul lui Raif Badawi, Walid Abu al-Khayr, a fost si el condamnat in 2014 la 15 ani de inchisoare

    dar asta, desigur, nu are nimic de a face cu islamul

  4. „Pe scurt: cred că am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie, mai exact să cer legiuitorului şi spiritului civic, dar şi bunei cuviinţe, civilizaţiei interioare, bunului simţ să mă ajute.”

    mai intii, Plesu cere legiuitorului sa limiteze libertatea de expresie; adica statul sa nu mai fie neutru in aceasta privinta, sa intre in joc; sa stabileasca legiuitorul ce este fals si ce este adevarat, ce este bun si ce este rau, ce este frumos si ce este urit;

    SUA este un stat care, conform opiniei lui Plesu si a Cartei din care citeaza versete, ar trebui sa nu existe; a fost infiintat exact din acest motiv de catre oameni care doreau neutralitatea absoluta a statului in asftfel de privinte; pelerinii nu erau niste oameni care cautau un loc in care sa-si poata manifesta imoralitatea sau bascalia, ci un loc in care statul sa nu-si asume rolul de gardian al constiintei, un loc in care indivizii insisi isi pot asuma acest rol; plesu viseaza un stat in care ponta si nicolicea stabilesc ce este bine si ce este rau?

    apoi, daca „limitarea inteleapta” vine din „spirit civic, buna cuviinta, civilizatie interioara, bun simt” etc asta presupune implicit ca subiectul limitarii este capabil de asa ceva, nu? pai in acest caz ponta sau dan diaconescu n-ar trebui sa mai poata vorbi public niciodata; ce facem cu cei incapabili de asa ceva? in urma cu niste ani guvernul dorea introducerea unui soi de carnet de conducere pentru operatorii de calculatoare; sa introducem si in acest domeniu niste diplome, niste atestate de buna cuviinta si sa infiintam politia spiritului civic

    dezamagitor e si faptul ca punctul sau de referinta in discutie este carta drepturilor omului; ar fi putut discuta despre Socrate, despre magna carta, despre british sau us bill of rights care o preceda, macar istoric daca alte merite nu le gaseste

    Socrate, intre Zei, pe de o parte, si legiuitor, spirit civic, buna cuviinta, etc pe de alta, a ales sa asculte de Zei; si a platit pentru asta cu viata;

    si atunci, procesul lui Socrate e o victorie a legiuitorului ca l-a omorit pe unul care facea bascalie sau a lui Socrate ca a fost liber, a incalcat constient legea (cind aceasta a intrat in coliziune cu porunca Zeilor, cu libertatea sa de constiinta) si a acceptat senin plata conform legilor cetatii (refuzind sa fuga, acceptind ca bun cetatean sa plateasca cu viata incalcarea unei legi pe care o considera nedreapta)? a fost intelept, responsabil din partea sa sa ofenseze, sa ironizeze, sa faca bascalie de zeii legiuitorului si ai societatii ateniene?

    inselatoria lui Plesu consta in faptul ca sugereaza ca un gest de fronda ca al lui Socrate ar fi urmarit coruperea moralitatii publice; adica exact ceea ce spune si actul de acuzare; ca sa vezi…

    or Socrate nu spune ca nu exista limite, ca nu are nici un Zeu, ci doar ca aceste limite si acesti zei nu sint stabiliti de Plesu, Ponta, Nicolicea sau Alina Mungiu in numele societatii civile; falsitatea sau imoralitatea opiniilor se stabilesc natural, individual, prin discutii publice, prin argumente si contraargumente, prin ironii, prin misto-uri, prin caricaturi ale unor comunisti francezi si prin raspunsuri care tuna si fulgera impotriva ofenselor acestora; nu prin limite intelepte, prin legi sau crime

  5. „Cred că am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie” – Domnule, zicerea asta a domnului Pleșu, cu „limitarea înțeleaptă” e genială! Acum, eu nu mă așteptam ca Europa, care-i bătrână, bogată, sătulă și de o erudiție perversă, să fie salvată din îmbrățișarea de centaur a islamului de domnul Pleșu, nu. Eu mă așteptam ca domnul Pleșu să nu semene atât de mult cu ea.

  6. Totusi, exista un little wind of change. Nu in Romania, nu. Nici nu ma astept, vorba lui Banciu: ne-am balacit atit de mult in comunism, nepotism, pupincurism, de unde sa stie romanasul ce e libertatea de expresie? 🙂 In Occident. Vad si aud tot mai des termeni ca ‘extremism/terorism islamic’. Inainte nu puteai pune termenii astia doi in aceeasi propozitie.

    Apoi ce-a spus Sisi pe 1 Ianuarie 2015. Se pare ca e ca un bulgare de zapada care se rostogoleste si devine tot mai mare.

    Ayaan Hirsi Ali, editorial WSJ:
    http://www.wsj.com/articles/ay.....1420672114

    Apoi asta:
    http://www.ibtimes.co.uk/musli.....tv-1483127

  7. Ca sa intelegem, incerc, in stil alegoric, cum poate fi inteles fenomenul terorismului islamist. De la inceput vreau sa cer permisiunea sa compar teroristul cu un catel. Sa nu fiu acuzat ca l-am etichetat drept „caine” in sensul rau al cuvantului. Scriu aceste randuri dupa doua zile de urmarire pe televiziuni si dimineata postul de radio RFI. Risc sa devin poate ridicol dar mi se pare tentant, pentru ca mi se pare elocvent. Sa incepem: Atunci cand te aperi cu un bat de un caine rau, vei constata, ca el incearca sa muste capatul batului ! Explicatiile pot fi multipe: 1. Atat il duce mintea; 2.Este firesc sa ataci ceeace este in imediata apropiere, pentru ca poate fi pericolul iminent; 3. Catelul actioneaza instictiv; 4. Asa a fost dresat, si deci el isi face datoria, in special daca este asmutit; 5. Eu am cunoscut, catei care „se dau pe furis”, acestia par a fi timorati de batul din mana, se duc undeva lateral, si atunci cand incepi sa-l neglijezi, se repede pe la spate, si ataca fulgerator. Cred ca acest tip de catel este cel mai periculos. Eu am cunoscut astfel de catei, care nu toti au fost dresati. Nu este exclus sa fi deprins metoda de la alt catel. Dar in mod sigur un astfel de catel poate fi dresat. Iata ca la repezeala am putut identifica cinci cazuri. Pe mine acum ma preocupa ultima categorie. Pe acesta eu vreau sa-l analizez putin. Eu sunt tentat sa tratez fenomenul teroristului islamist, prin analogie cu catelul, in special pentru aceasta categorie. Este evident ca cel mai ingrijorator lucru este ca astfel de catei pot fi dresati cu usurinta si apoi lasati liberi sa hoinareasca prin cartierele Parisului, sa zicem. Si daca este dresat, acest tip de catel poate fi invatat sa se ghideze dupa mirosul unui obiect care i-a fost dat sa-l miroasa. Daca ne vom pune problema sa nu cadem victime unor asfel de catei, se poate comcepe diverse metode de a actiona: 1. Sa nu mai iesim pe strada. 2. Sa circulam numai cu miloace de transport; 3. Sa se stranga de pe strazi toti cateii; Acestia ar trebui sa fie incarcerati in padocuri – asta ar incalca drepturile de libera circulatie a cateilor ? Ce ne facem cu ONG-urile care apara drepturile animalelor ? 4. Sa educam cateii, sa nu se mai „dea pe furis” ! 5.Sa fie alungati asa fel incat sa nu mai calce prin oras ? 6. Sa fie prinsi si eutanasiati ? Oare nu ar mai rational, sa incepem sa se interzica dresajul de a se „da pe furis”, sub sanctiuni drastice ! Iar la limita sa-i trimitem la inchisoare pe dresorii care incalca interdictia de dresaj ? Oare nu ar trebui sa incepem sa se interzica dresajul de a se „da pe furis”, sub sanctiuni si mai drastice ! Iar la limita sa-i trimitem la inchisoare pe viata pe dresorii care incalca interdictia de dresaj ? Vedeti unde se poate ajunge ? Oricum trebuie sa sesizam complexitatea situatiei ! Dar sa remarcam ca toti cateii fac ce fac, pentru o portie de mancare ! Oare nu ar trebui sa cautam cu prioritate pe cei care ii dreseaza si apoi ii hranesc atat incat sa nu se sature niciodata ?

  8. 25 de ani de la revolutie. De unde am pornit, unde am ajuns, cat s-a schimbat Romania in acesti ani, sunt intrebari la care vor raspunde altii.

    Nu pot insa sa nu remarc jocul dublu facut de autoritati in toti acesti ani, ce exista in politica noastra externa inclusiv azi, joc nu neaparat duplicitar cat multipolar, care s-a incercat atunci, si continua in aproape orice domeniu si astazi. Pe de o parte avem basisti care merg pe mana Statelor Unite, Europei, statului de drept, de cealalta sunt comunistii lui Iliescu ce defileaza cu Che Guevara, vizite in China, comunism si totalitarism mascat. Probabil s-a mers pe ideea ca nu se stie in ce zona de influenta vom intra, si trebuie sa fim precauti. Sa impacam si capra si varza. Ca nu se stie cine castiga razboiul. Sa nu mai facem greseala de a ne alia „cu nemtii”, ca in 40, ca ne trezim apoi cu teritorii rupte din patrie. Sa tacem din gura si sa vedem ce-o fi, ce se va intampla. Asa probabil gandeau unii, si asta a fost doctrina reala a Romaniei in toti acesti ani.

    https://www.youtube.com/watch?v=phNzGZgjzf8

    Motiv pentru care deschiderea catre vest s-a facut cu pasi mici, din aproape in aproape, pastrand in acelasi timp si vechile legaturi „traditionale”, respectiv „firul rosu” ce ne-a tinut pe loc in toti acesti ani. Asa se explica si prudenta excesiva in investigarea anumitor cazuri de coruptie, probabil de ambele parti, lipsa de fermitate a reformelor, legaturile armatei cu Viktor Bout etc.

    Si vine intrebarea esentiala: unde ne aflam acum? In Europa, unde legitimitatea statului de drept este baza oricarei constitutii, unde libertatea de exprimare si proprietatea individului sunt drepturi inalienabile, cu care TE NASTI, iar constitutia LE PROTEJEAZA, unde libertatea de constiinta cat si dreptul la opinie sunt mai presus de dorintele unora in a proteja cine stie cine stie ce zeitati (locale) sau manuale de instructiuni, sau in Asia, unde fara totalitarism si dictatura nu merge nimic? Binele se impune prin forta? S-a reusit vrodata asa ceva?

    Geografic, China considera ca Europa se termina in Carpati. Pentru ei, Asia se termina la Brasov, asta invata in liceu. La fel invata si rusii. De asta ne considera „de-ai lor”. (si aici cred ca va fi urmatorul pas al lui Rogozin, Dughin, Lavrov samd – ne vor explica cum apartinem de slavi).

    Oare urmeaza sa vedem restrictionarea masiva a libertatii presei, ca in Moscova, unde mai nou guvernul trimite sute de notificari guvernamentale Facebook-ului pentru a bloca anumite pagini, sau ca in Turcia, unde zeci de jurnalisti ai opozitiei au fost saltati de pe strada si bagati in puscarii – ce viitor dorim? Erdogan a spus Europei fara nici o jena sa nu-si bage nasul si sa-si vada de treaba ei. Probabil asta era planul si aici, cu Ponta. Daca nu a ramas la fel.

    http://www.middle-east-online....../?id=69301

    Revenind la doctrina lui peste (*capul la cutie si sa vedem ce se va intampla), din punctul meu de vedere este reteta sigura pentru esec. Nu cu jumatati de masura se face treaba, in fata unor invadatori nu pleci capul deloc.. Se vede cu ochiul liber unde a dus modul asta de gandire, „tranzitia” si moderatia lui lliescu, reptilianul care adormise pe el in Parlament: milioane de romani plecati, someri, bolnavi, populatie imbatranita, industrie praf. In 10 ani scolile vor fi goale. Copiii acelor emigranti abia de mai vorbesc limba romana, daca nu au uitat-o deja. Iar la tara, daca tai subventiile si pomenile, i-ai ucis pe toti. Cateva zone mai misca cat de cat, insa ele sunt mai mult o exceptie. In 2050 vom fi o tara aproape goala, numai buna de invadat. Asta este efectul „apelurilor la concilere naţională” inca de pe vremea cand Adevarul si CTP spuneau ca „avem nevoie de liniste„. Asa a fost mereu.

    Adica exact ce isi doreau sovieticii prin 89 cand trageau cu Kalasnicoave in masinile consulatului american, ucigand un atasat al ambasadei SUA, care, dupa cum vedeti in poza de mai jos, a fost fortata sa fuga prin vama de la Giurgiu ca altfel ar fi murit toti.

    Reperele dreptei, o dezbatere ratată

    Cand tara e in COLAPS nu cred ca mai e cazul sa fii “ironic-prietenos”. Din contra..

    Interventia lui Baltazar imi pare cea mai buna radiografie a dreptei romanesti in aceste vremuri. “Vreti sa faceti politica? Vai de capul vostru!” (cu “v”, pentru ca asa a spus).

    Nu era nici cazul sa fie “prietenos”. Baltazar vorbea de o idee, de strategia lui Ilici de a pune dreapta “sa mute mobila”, sa se ocupe “cu scaunele”, desi unii chiar au doctorate in economie. Daca Plesu ar fi vrut intradevar sa mentina nivelul ridicat poate ar fi trebuit sa-l calmeze pe dl Paleologu junior de la inceput. Insa asa nu a facut decat sa confirme ipoteza conform careia absolut toate varfurile dreptei ce au iesit in mass media nu au fost decat trimise la inaintare, oferite ca “honey trap” (“false flag” – vezi Campeanu) sa atraga si sa sterilizeze orice pericol potential.

    Vai de capul nostru, mai exact.

  9. asa’zisa intelepciune lui plesu,se reduce la indemnul islamist/uslamist-capu’ plecat,iataganu’ nu’l taie/partidu’ nu’l..ejaculeaza.

  10. Gata, m-am prins de ce vor islamistii sa interzica imaginea Profetului (pacea fie asupra sa). E ca si cand Vasilica Ernu ar cere interzicerea secerii si ciocanului pentru ca ele aduc aminte tuturor de genocidul facut de bolsevici, iar acest lucru este ofensator pentru urmasii acelor bolsevici, pentru cei „nascuti in URSS”. Ca le aduce aminte de crimele pe care s-a cladit marele imperiu si ei nu vor sa discute despre acest lucru.

    Ernu s-a comportat ca un taliban de la Islamul Azi. Vroia sa puna pumnul in gura exact ca un fundamentalist ce nu suporta nici un fel de critica.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.