Antiterorism eficient şi nedumeririle Apusului

Print Friendly, PDF & Email

În contextul celor mai recente atentate teroriste islamiste: asupra unui avion de pasageri transatlantic, asupra unui caricaturist danez, atacului de la Fort Hood al unui jihadist inflirtat în armata americană şi infiltrarea unui agent dublu iordanian în CIA care a ucis 7 alţi agenţi… un articol excelent, scris de Petre M. Iancu pentru Deutsche Welle, despre miopia forte (numită convenabil „punctul de vedere progresist”) care a pus stăpînire pe occident:
pont: dr pepper

[toc auto=off]

Antiterorism eficient şi nedumeririle Apusului

Frăţiile musulmane au apărut în anii 20 ai veacului trecut. Totuşi se mai găsesc destui diplomaţi occidentali care, în răspăr faţă de realităţi, să repete în neştire bizare aserţiuni.

.

.

Potrivit uneia din ele, extrem de dragă „omului de bine progresist”, cauza „primă” a conflictului dintre lumea liberă şi islamismul extremist s-ar putea repera în Holocaustul comis între 1941 şi 1944 şi în fondarea statului evreu la 1948.

Corolarul acestei teze e himera, conform căreia ar fi suficient să se exercite presiuni masive asupra Israelului, spre a se obţine concesii evreieşti de anvergură, pentru ca întreaga suflare arabă şi musulmană să renunţe pe vecie la fundamentalism şi terorism.

Obsesiva fixaţie asupra evreilor şi Israelului, preluată la un moment dat de islamişti de la nazişti, n-a fost niciodată şi nu e, nici mai nou, apanajul exclusiv al extremiştilor de dreapta.

E frapant că, la multe decenii de la reapariţia virulentă a fundamentalismului islamic, la 17 ani de la primul atentat terorist asupra turnurilor gemene ale WTC şi la peste 8 ani de la demolarea lor, occidentul continuă să fie tare de urechi. Şi tot pe-atâta de nelămurit. În elitele apusene s-a perpetuat confuzia, atât în privinţa originii şi naturii ameninţării plutind asupra societăţilor deschise, cât şi a metodelor optime de a le combate.

Reacţii eronate

Edificatoare sunt, în context, ecourile prea puţin adecvate, generate de atentatele eşuate asupra unui avion de pasageri şi a unui caricaturist danez, precum şi cele iscate de infiltrarea CIA de către un terorist arab devenit agent dublu, care a aruncat recent în aer 7 spioni americani. În toate aceste situaţii, forţele de securitate Apusene au comis greşeli de neiertat. Nimeni însă nu a fost demis.

Apoi, în reacţie la demersurile de sporire a eficienţei măsurilor de securitate antiteroriste de pe aeroporturi, diverşi editorialişti occidentali şi-au reluat mai vechile argumente împotriva metodelor de depistare a teroriştilor prin crearea de profiluri pe criterii etnice şi „rasiale”.

Aplicarea lor ar fi, potrivit unui ziar din Duesseldorf, „o victorie a terorismului, ale cărui atentate laşe urmăresc tocmai crearea unei atmosfere de teamă şi semănarea zâzaniei între culturi, o atmosferă în care toţi se bănuiesc reciproc”.

Libertate versus securitate?

Evocând dilema esenţială a societăţilor deschise confruntate cu agresiunea totalitarismului de tip islamist, ziarul optase pentru libertate în detrimentul securităţii. „N-avem dreptul, în numele securităţii, să suspectăm popoare întregi”, mai afirma cotidianul cu pricina.

E clar că sagacitatea multor analişti lasă de dorit. Prea puţini par să înţeleagă diferenţa, totuşi fundamentală, între justiţia unui stat de drept, pentru care prezumţia de nevinovăţie e determinantă şi obligatorie, şi între modul de a funcţiona al serviciilor secrete. Cele din urmă nu-şi pot permite luxul de-a exclude suspiciunile generalizate.

Alţi observatori se arată cu totul neîncrezători în eficienţa dislocării de militari întru combaterea terorismului, de pildă a celui yemenit şi atrag atenţia asupra ipoteticei imposibilităţii de lichidare a altor mari bastioane teroriste situate dincolo de frontierele lumii arabe. E vorba de cele „din zona afgano-pakistaneză precum şi în Somalia”.

Bătaia apei în piuă

Or, readucerea discuţiei în punctul mort în care s-a aflat mult prea multă vreme reprezintă în egală măsură o nerozie şi-un pericol. Forţa societăţilor deschise rezidă între altele în capacitatea lor de a învăţa. Că, după naufragiul fascismului şi comunismului, islamismul constituie un pericol mortal la adresa acestor societăţi, n-ar trebui totuşi să mai suscite îndoieli.

Evidentă e, de fapt, de mult, natura deopotrivă ideologică şi culturală a acestui conflict. Care nu e pur şi simplu doar o „ciocnire (huntingtoniană) a civilizaţiilor” ci, înainte de orice, urmarea unei ofensive de tip colectivist împotriva unei lumi întemeiate pe ideea libertăţii.

Omul şi unealta

În ce priveşte sporirea eficienţei metodelor de înlăturare a primejdiei, există varii căi şi instrumente încercate. N-ar mai fi cazul, în acest domeniu, să se „descopere America” ori să se inventeze roata. Israelienii au dovedit, în ultimii 40 de ani, că sunt în stare să dejoace toate tentativele de atentat în avioane prin recurs la trierea pasagerilor în funcţie de metoda pe cât de simplă, pe atât de eficientă a comunicării.

Aşa cum piloţii sau chirurgii experimentaţi se folosesc de o aparatură adecvată, dar nu depind integral de ea, e nevoie şi de servicii secrete neamputate, precum cele americane din anii 90, forţate de administraţia Clinton să se lipsească de agenţi umani. În context, reducţionismul actualului discurs privind sistemele de securitate de pe aeroporturi, discurs care vizează „moralitatea” sau „imoralitatea” scannerelor corporale, e la fel de stupid precum decizia renunţării la infiltrări de agenţi secreţi în teritoriu inamic.

E tot atât de clar că se pot elabora aparate de control al pasagerilor în măsură să nu afecteze demnitatea călătorilor şi că de ele e nevoie, pe cât este de limpede că o securitate eficientă nu se poate dispensa de instrumentul comunicării în scopul identificării unor terorişti.

Alte obsesii şi prejudecăţi

În aceiaşi termeni, e curioasă şi persistenţa altor iluzii occidentale. De pildă cea, potrivit căreia terorismul ar fi un fenomen social localizabil geografic şi izvorât dintr-o presupusă „revoltă a săracilor” din pricina clivajului prea mare dintre bogaţi şi pauperi.

La fel de puţin întemeiată s-a dovedit, de la accesul la cârmă a lui Barack Obama, şi speranţa potrivit căreia un discurs public împăciuitorist, edulcorat, eufemistic şi „politic corect”, va contribui la rezolvarea paşnică a oricărui conflict. Obama şi-a certat pe drept cuvânt serviciile secrete. În cazul nigerianului din avionul spre Detroit, agenţii lor şi-au dat cu „stângu-n dreptul”.

Incapabile să se coordoneze, aceste servicii suferă însă din greu şi de pe urma atmosferei pernicioase luptei anti-tero, induse de ultraliberala retorică prezidenţială din prima fază a preşedinţiei lui Obama.

Nădejdi timide

Odată spulberate toate amăgirile, se va ivi probabil la un moment dat şi marea şansă ca în lumea liberă să se renunţe la demagogie şi interpretări autiste. Şi să se admită, în fine, consensual, că înlăturarea pericolului islamist reclamă o abordare complexă şi o respiraţie lungă. O abordare sistematică, durabilă, ce implică deopotrivă susţinute eforturi militare, economice, psihologice, educaţionale, culturale şi mediatice precum şi oarece onestitate şi curaj.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder

7 gânduri despre “Antiterorism eficient şi nedumeririle Apusului

  1. Una dintre iluziile „oamenilor de bine progresisti” era aceea ca politicile administratiei republicane sunt printre cauzele terorismului islamic si ca alegerea lui Barack Obama va insemna renuntarea teroristilor la atacuri. Evident, aceasta opinie este o imensa prostie.
    Stupiditatea acestei opinii se verifica acum, prin ultimele evenimente. Alegerea lui Barack Obama a insemnat cresterea incapacitatii serviciilor secrete de a preveni atentatele si de ai elimina pe teroristi. Despre atacatorul de la Ford Hood existau informatii ca e periculos si nu s-a luat nici o masura. La fel, tatal teroristului care a incercat sa arunce in aer avionul a anuntat autoritatile ca fiul sau pregateste ceva. Din nou, nici o masura.
    Degeaba tine Barack Obama discursuri despre necesitatea reorganizarii apararii antiteroriste. Daca reorganizarea se face pe criterii progresiste si cu manualul de corectitudine politica in mana, atacurile se vor intensifica si vor avea efectele pe care cu totii le banuim.

  2. Din categoria „Efectul Obama se intoarce”:
    Conform cotidianului Romania Libera, infractionalitatea din SUA a scazut in 2009. Printre cauze, spun expertii, si cine suntem noi sa-i contrazicem, se afla urmatoarele cauze: imbatranirea asa-numitilor baby-boomers, recesiunea si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista „efectul Obama”. – http://www.romanialibera.ro/ma.....obama.html
    Conform lui Richard Rosenfeld, profesor la Universitatea din Missouri, alegerea lui Obama „… a fost istorica si de o mare importanta pentru comunitatea de culoare. Tinerii afroamericani sunt, in mod dispropotionat, atat victime, cat si autorii violentelor. Este foarte posibil ca mesajul de speranta si de schimbare sa fi afectat in mod deosebit aceasta parte a populatiei, ducand la o scadere a infractionalitatii”.
    Minunat, ce mai poti sa spui altceva! Daca nu a reusit sa puna capat razboaielor din Iraq si Afganistan, incalzirii globale, foametei, discriminarii etc, etc „efectul Obama” a reusit sa dea un sens in viata tineretului de culoare. Sunt impresionat pana la lacrimi! 😀

  3. Ai si de ce sa fii impresionat Manjusri! Pai numai o minte nebazata pe neuroni ar fi putut incropi o explicatie de genul ca imbatrinirea populatiei, cu accent pe baby-boomers, ar fi o cauza a descresterii infractionalitatii. Hai sa fim seriosi, baby-boomers reprezinta un segment de populatie foarte atasat de bucuria vietii oneste, in cadru legal.

    Despre „efectul Obama” o sa mai vorbim! (pe scurt, este din aceeasi categorie :), numai ca se leaga de muuuult doritul mesianism intruchipat prin alegerea lui Obama Hussein Barack).

  4. Inca o explicatie de toata „lauda”: ca somajul provoaca o reducere a infractionalitatii deoarece fiind someri, oamenii stau mai mult acasa si de aceea infractorii nu mai au libertatea de a jefui locuinte goale! De parca nu exista atatea atacuri/jafuri/extorcari facute direct asupra persoanelor pe strada, in birouri, case etc.

    Totul depinde de cum faci statisticile, asta e sigur…

    Pai Manjusri, tot statistic se pare ca sunt si foarte multi latino-americani prin inchisori, la care se adauga un 7-10% musulmani, nascuti sau „facuti” in inchisoare. Un procent important il reprezinta supremasistii albi, dar sunt si supremasisti negri. Deci, unde este rasismul?

  5. din ciclu’ „men caused disaster”:

    Army Investigates Alleged Attempt by Soldiers to Poison Food at Fort Jackson

    The U.S. Army is investigating allegations that soldiers were attempting to poison the food supply at Fort Jackson in South Carolina.

    The ongoing probe began two months ago, Chris Grey, a spokesman for the Army’s Criminal Investigation Division, told Fox News.

    The Army is taking the allegations “extremely seriously,” Grey said, but so far, „there is no credible information to support the allegations.”

    Five suspects, detained in December, were part of an Arabic translation program called „09 Lima” and use Arabic as their first language, two sources told Fox News. Another military source said they were Muslim. It wasn’t clear whether they were still being held.

    Grey would not confirm or deny the sources’ information.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.