Anton Shekhovtsov: Este Putin un nou Hitler (în devenire)?

Print Friendly, PDF & Email

284696_1984220000957_2195218_n

Anton Shekhovtsov, de origine ucrainean, este cercetător la University College London, European Fellow în cadrul Radicalism and New Media Research Group, Editor General al seriei de studii „Cercetări asupra Dreptei Radicale” la ibidem-Verlag.

Domeniile sale de cercetare includ – dar nu sunt limitate la – noile partide radicale de dreapta din Europa, Noua Dreaptă în general și Noua Dreapta Rusă (Neo-Eurasianismul) în special, varietăţi ale fascismului european interbelic, în special Organizația Naționaliștilor Ucraineni, religii politice și sacralizarea politicii, muzica radicală de dreapta.

Web-site: www.shekhovtsov.org
Blog: anton-shekhovtsov.blogspot.com
Profil Facebook: www.facebook.com/anton.shekhovtsov
Profil academic: ucl.academia.edu/AntonShekhovtsov


Este Putin un nou Hitler (în devenire)?

de Anton Shekhovtsov

Țara sa a găzduit o fastuoasă ediţie a Jocurilor Olimpice după care a hotărît să anexeze la propriul său imperiu o parte a unei țări suverane vecine sub pretextul protecției compatrioților săi de suferințele străinătăţii.

Este oare vorba despre Adolf Hitler? În octombrie 1938, după declanşarea invaziei Cehoslovaciei, Hitler declara:

Germanii în Sudetenland au suferit luni de zile sub tortura guvernului cehoslovac. [ … ] Populaţia germană din Sudetenland a fost și este germană. Această minoritate germană a fost maltratată în modul cel mai dureros.

Sau este cumva numele său Vladimir Putin? În martie 2014, la 75 de ani de la discursul lui Hitler în Reichstag despre Sudetenland și la scurt timp după ce revoluția din Ucraina a dărîmat regimul autoritar şi criminal al lui Viktor Ianukovici, forțele ruse au invadat Republica Ucraineană Crimeea, iar Putin a făcut următorul apel către Consiliul Federației al Adunării Federale a Federației Ruse:

În legătură cu situația extraordinară care s-a dezvoltat în Ucraina și cu amenințarea la adresa cetățenilor Federației Ruse, [ … ] fac un apel prin prezenta către Consiliul Federației al Adunării Federale a Federației Ruse de a utiliza Forțele Armate ale Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei.

Dar dincolo de aceste citate şi de asemănările izbitoare dintre imnul Parlamentului rus și cel al Germaniei naziste, există şi alte motive de avedea în convergența între doctrinele lui Hitler și Putin mai mult decît o simplă coincidență. Și iată de ce.

Ideologia fascist-eurasiatică în spatele Uniunii Eurasiatice a lui Putin

Invazia militară a lui Putin în Ucraina este determinată de ambiția revanșardă de a restaura imperiul condus de Rusia în detrimentul statelor suverane. Deja în 2005, în cadrul unei luări de cuvînt în faţa Adunării Federale a Federației Ruse, Vladimir Putin declara:

Mai presus de toate, trebuie să recunoaștem că prăbușirea Uniunii Sovietice a fost un dezastru geopolitic major al secolului trecut. Iar pentru națiunea rusă aceasta a reprezentat o adevărată dramă. Zeci de milioane de concetățeni și compatrioți s-au trezit în afara teritoriului rusesc.

Totuşi, noul imperiu, Uniunea Eurasiatică pe care Putin dorește să o întemeieze în 2015 pe bazele Uniunii Vamale existente între Belarus, Kazahstan și Rusia nu va fi o simplă replică a Uniunii Sovietice. Putin va merge mai departe; Uniunea Eurasiatică trebuie să fie interpretată literal în termeni geografici. Ucraina reprezintă doar primul pas. Oricum, Putin nu a considerat niciodată Ucraina ca „un stat real”. În 2008, în cadrul convorbirii cu George Bush la reuniunea NATO de la București, Putin a spus: „Tu nu înțelegi, George, că Ucraina nu este nici măcar un stat. Ce este Ucraina? O parte a teritoriilor sale este Europa de Est, dar cea mai mare parte este un cadou de la noi”.

Drapelul Partidului Naţional-Bolşevic al lui Dughin

Drapelul Partidului Naţional-Bolşevic al lui Dughin

În interpretarea sa modernă, ​​ideologia Eurasianismului este o formă de fascism cu un distinct colorit rusesc. Principalul susținător al Eurasianismului este Alexandr Dughin, un notoriu extremist rus și lider al Mișcării Internaționale Eurasia, cu legături puternice cu fasciștii din Europa de Vest și Marea Britanie, în special. Ascensiunea lui Dughin a început în 1998, cînd Putin a devenit șef al Serviciului Federal al Securităţii din Rusia: Dughin a părăsit atunci Partidul Național-Bolșevic, un partid fascist marginal, și a fost numit în funcția de consilier special al Președintelui Parlamentului Rus din acea perioadă, Ghenadi Seleznev.

Printre ideologii fascişti occidentali care au exercitat o influență formativă asupra lui Dughin, un autor merită o atenţie specială. Este vorba despre politicianul belgian de extremă dreaptă Jean-François Thiriart (1922-1992), un colaboraționist condamnat din timpul celui de-al doilea război mondial și un consacrat fascist pan-european în perioada de după război.

Euro-Soviet_Empire

Imperiul Euro-Sovietic de la Dublin la Vladivostok, cu capitala la A Treia Romă (Moscova)

La începutul anilor 1980, Thiriart a prezentat ideea unei Alianţe fasciste Euro-Sovietice: „Dacă Moscova doreşte să facă Europa Europeană, vă îndemn la o colaborare totală cu întreprinderea sovietică. Eu voi fi primul care să-şi pună o stea roșie la beretă. Europa sovietică, da, fără nici o rezervă”.

În august 1992, Thiriart a efectuat o vizită la Moscova în calitate de membru al Frontului de Eliberare European  pentru a se întîlni cu Dughin și cu alţi fascisti și anti-semiți ruși: Alexandr Prohanov, Serghei Baburin și alții, printre care şi liderii Partidului Comunist al Federației Ruse, Ghenadi Zyuganov și Igor Ligatchev.

Prokhanov-Ligatchev-Thiriart-Dugin

Alexandr Prohanov, Igor Ligatchev, Jean-François Thiriart și Alexandr Dughin în Moscova, 1992

Dugin_Thiriart_1992

Alexandr Dughin și Jean-François Thiriart în Piața Roșie din Moscova, 1992

În 1997, pe cînd încă era co-preşedinte al Partidului Naţional-Bolşevic, Dughin a publicat cea mai importantă operă a sa, Bazele Geopoliticii. Consilier militar al lui Dughin pentru această carte a fost generalul-locotenent Nikolai Klokotov care preda la Academia Statului Major General al Forțelor Armate ale Rusiei. În Bazele Geopoliticii, Dughin dezvoltă subiectul aversiunii eurasianiste la adresa SUA și a lumii anglo-saxone în general. Potrivit acestuia, lumea este aproximativ împărțită în trei spații mari: Insula Lumii (SUA și întreaga lume anglo-saxonă), Eurasia (predominantă în Europa Centrală, Rusia și Asia) şi Rimland (statele aflate între Insula Lumii și Eurasia). În opinia lui Dughin, există o confruntare perenă şi de nerezolvat între Insula Lumii asociată cu „omogenizanta Nouă Ordine Mondială” dominată de SUA și „puterea Pămîntului” a Rusiei orientată către „Noua Ordine Eurasiatică”. În clasica tradiție maniheistă, Dughin demonizează SUA și întreaga „Insula a Lumii” ca o „domnie a Antihristului”. Pentru a lupta cu „Insula Lumii”, Rusia trebuie să consolideze mai întîi continentul Eurasia, trebuie să construiască o versiune actualizată pentru secolul 21 a Imperiului Euro-Sovietic al lui Thiriart.

Dugin_minomet2_Yu_Osetiya_2008

Alexandr Dughin în Osetia de Sud, pregătit să omoare georgieni, august 2008

În aceeași carte, Dughin, cu ajutorul generalului-locotenent Klokotov, propune un plan concret de construcţie a Imperiului Eurasiatic. Unele regiuni și țări vor fi alipite la acesta utilizînd forța militară (hard power), iar altele prin puterea de convingere (soft power ). În privinţa Ucrainei, Dugin scrie:

Suveranitatea Ucrainei reprezintă un factor extrem de negativ pentru geopolitica Rusiei şi poate conduce, în principiu, foarte uşor la un conflict militar. […] Ucraina ca stat independent cu anumite ambiții teritoriale constituie o amenințare enormă pentru întreaga Eurasia și, fără o soluționare a problemei ucrainene, este lipsit de sens să vorbim despre geopolitica continentală. [ … ] Avînd în vedere faptul că o simplă integrare a Moscovei şi Kievului este imposibilă și nu va duce la o structură geopolitică stabilă […], Moscova va trebui să se implice în mod activ în reorganizarea spațiului Ucrainei în conformitate cu singurul model geopolitic logic şi natural.

Acest „model geopolitic logic şi natural” presupune divizarea Ucrainei în mai multe „zone”, majoritatea controlate direct de către Moscova. Acesta este un lucru pe care Kremlinul deja încearcă să-l facă.

Strategia actuală a Kremlinului față de Ucraina a fost testată în Georgia în 2008. Cu cîţiva ani înainte de invazia Rusiei în regiunile georgiene Osetia de Sud și Abhazia, autoritățile ruse au încurajat cetățenii georgieni din aceste regiuni să ceară cetățenie rusă. La momentul potrivit, forțele ruse au provocat cu succes georgienii să răspundă cu foc, iar apoi Rusia a ocupat Osetia de Sud și Abhazia sub pretextul protecţiei cetățenilor ruși și a „căştilor albastre” ruse din aceste regiuni. În timpul atacului asupra teritoriilor georgiene, Dughin a cerut armatei ruse să trimită tancurile la Tbilisi:

„Tancurile la Tbilisi!” – Ascultaţi vocea istoriei noastre naționale! [ … ] Cei care nu spun „Tancurile la Tbilisi!” nu sînt ruși. [ … ] „Tancurile la Tbilisi!” – Asta trebuie să fie înscris pe fruntea fiecărui rus.

Dughin însuşi a fost în Osetia de Sud împreună cu adepții săi din Mișcarea Eurasiatică de Tineret și a condus negocierile cu liderul auto-proclamat al separatiștilor pro-ruşi din Osetia de Sud, Eduard Kokoyty.

2008_Dugin_Kokoity

Alexandr Dughin și Eduard Kokoyty, Osetia de Sud , 2008

Planul Eurasianist al Kremlinului pentru Ucraina a fost similar: cu mulți ani înainte de invazia rusă din Crimeea, autoritățile ruse au introdus o procedură simplificată de obținere a cetățeniei ruse pentru aceştia. Mai mult, Flota Rusă a Mării Negre îşi are baza principală, de asemenea, în Crimeea, în orașul Sevastopol. Cu toate acestea, Planul A al Kremlinului nu a funcţionat: forțele ucrainene nu au căzut în capcana de a deschide focul în ciuda invaziei militare. Planul B pentru Kremlin este, în mod evident, prepararea unui atac terorist împotriva rușilor sau a propriilor forțe militare din Crimeea și apoi acuzarea părţii ucrainene de terorism. Urmată de o invazie în toată regula. Mașina de propagandă de tip Goebbels este deja la lucru.

Kremlinul a „ales” deja un prim-ministru al Crimeei, pe Serghei Aksenov. Partidul său ultranaționalist, Unitatea Rusă, a obținut 4,02% din voturi la alegerile locale din Crimeea în 2010, dar acest lucru nu a împiedicat Kremlinul să decidă că acesta este un lider potrivit pentru teritoriile ocupate. Comparația istorică nu poate fi ocolită: cînd Germania nazistă a invadat Norvegia în 1940, naziștii au sprijinit preluarea conducerii de către Vidkun Quisling, liderul Partidului Unității Naționale, partid care nu a reuşit niciodată să obțină mai mult de 2,5% din voturi în alegerile parlamentare de dinainte de invazie. După război, Quisling a fost executat iar numele său a devenit sinonim cu „trădător”.

Planul Eurasianist al Kremlinului pentru UE este diferit: în timp ce statele baltice și Polonia ar putea fi invadate la propriu (Putin a acuzat Polonia și Lituania că antrenează „militanți din Ucraina” şi desfăşoară exerciţii tactice de amploare la graniţele acestor ţări), Kremlinul probabil se bazează pe soft power pentru majoritatea țărilor UE. Principalii aliaţi ai Kremlinului în UE sînt partidele de extremă dreapta. Putin consideră că extrema dreaptă europeană este în creștere, iar atunci cînd acestea vor prelua în cele din urmă puterea, țările lor vor părăsi – și în cele din urmă vor distruge – UE, deschizînd calea pentru „Imperiul Euro-Sovietic”.

Putin este deja o persoană cult pentru mulți activiști de extremă dreaptă din Europa. Frontul Național Italian l-a aplaudat pe Putin pentru legile sale anti-gay și pentru deraierea planurilor SUA şi UE de a lua măsuri mai drastice împotriva regimului lui Bashar al-Assad, Andreas Mölzer din Partidul Libertății din Austria îl salută pe Putin ca pe un erou care „a reușit să conducă Rusia post-comunistă bîntuită de crize către ape mai calme”, Nick Griffin din Partidul Național Britanic a lăudat Rusia lui Putin ca fiind „un sistem robust, transparent și corect democratic”, teroristul norvegian de extremă dreaptă Anders Breivik l-a descris ca „un lider just, hotărît şi demn de respect”

Dugin_Vona_2013

Alexandr Dughin și Gábor Vona, Moscova , 2013

În mai 2013, liderul Jobbik Gábor Vona a vizitat Moscova pentru a se întîlni cu Dughin la Universitatea de Stat din Moscova. În cadrul reuniunii, Vona a caracterizat Uniunea Europeană drept „o organizație trădătoare”, care „ne-a luat piețele, fabricile și a umplut rafturile magazinelor noastre cu gunoi occidental”. Rusia, în schimb, a reușit „să-şi păstreze tradițiile” și, spre deosebire de UE sau SUA, „să nu se închine în faţa banului și a culturii de masă”. După Vona, „rolul Rusiei de astăzi este de a stopa americanizarea Europei”. Liderul Jobbik a mers atît de departe încît să declare că ar fi mai bine pentru Ungaria să adere la Uniunea Eurasiatică dacă acest lucru va fi posibil.

Le-Pen_Rogozin

Marine Le Pen și Dmitriy Rogozin , Moscova , 2013

În iunie 2013, Marine Le Pen, liderul Frontului Național Francez, a vizitat, de asemenea, Moscova. Ea s-a întîlnit cu președintele parlamentului rus, Serghei Narîșkin, și cu viceprim-ministrul Dmitri Rogozin, unul dintre cele mai de temut ulii ai guvernului rus. În aceeași lună, Le Pen a vizitat orașul ucrainean Sevastopol. Detaliile cu privire la vizita sa în portul ucrainean care găzduiește Flota Rusă a Mării Negre sunt necunoscute.

le_pen-naryshkin

Întîlnire între Marine Le Pen și Serghei Narîșkin , Moscova , 2013

Se vede din ce în ce mai clar acum că planurile Eurasianiste ale lui Putin merg mult mai departe de Ucraina, care într-adevăr pare a fi doar un Sudetenland contemporan. Într-un eseu recent, Dughin a subliniat viitorul expansionist al Eurasianismului rusesc:

În marşul său de eliberare, Rusia nu se va opri nici pe teritoriul Crimeei, nici în regiunea Niprului, nici măcar la frontierele vestice ale fostei Ucraine. Scopul nostru este eliberarea Europei de invadatorii Atlantiști – cei care au provocat catastrofa de la Kiev și au delegat puterea juntei criminale. Scopul nostru este marea luptă de eliberare continentală. Lupta pentru Europa este în fața noastră. Chiar dacă noi acum – pentru scopurile noastre egoiste – ne vom asigura granițe acceptabile, va fi necesar să eliberăm şi Europa, și nu numai Europa Centrală, ci și Europa Occidentală. [ … ]

Sîntem de-abia la început. Acesta este motivul pentru care vor fi formate celule de rezistență activă în faţa hegemoniei americane nu numai în Crimeea, în Ucraina de Est sau în Ucraina de Vest, ci și în Europa.

Ne-aţi numit „jandarmul Europei”. Da, chiar aşa. Sîntem jandarmi. Noi asigurăm ordinea, legea, drepturile și securitatea. Noi pedepsim criminalii și dărîmăm insurgenții. Noi păzim familia sănătoasă şi dreptatea. Noi apărăm cultura si spiritul. Credința și moralitatea. Identitatea și tradiția.

Noi sîntem sfinţii jandarmi.

Şi vom veni la voi. În Occident.

Pentru a apăra granițele noastre.

Va asista oare la o nouă „trădare a Vestului” – expresie care descrie situaţia de la sfîrșitul anilor 1930, atunci cînd Occidentul nu şi-a respectat obligațiile legale și politice de protecţie a Europei Centrale și de Est de Germania Nazistă? Înainte ca Occidentul să decidă modul în care ar trebui să acționeze, să luăm în considerare următoarele puncte.

De ce protejarea Ucrainei este crucială…

… pentru Ucraina însăși

Revoluția ucraineană a răsturnat regimul autoritar corupt al lui Viktor Ianukovici, care, în ultimele sale zile, a recurs la terorism de stat împotriva protestatarilor. Alegerile prezidențiale anticipate sînt planificate pentru mai 2013 și este clar că noul președinte va fi pro-democratic și pro-european. Alegerile parlamentare anticipate – deși nu sînt stabilite în prezent – vor trebui să aibă loc la scurt timp după alegerile prezidențiale. Din nou, foarte probabil forțele politice pro-democratice vor cîștiga alegerile.

Chiar dacă unii membri ai partidului de extremă dreapta Svoboda sînt reprezentaţi în actualul guvern, trebuie înțeles că acest guvern este un guvern de tranziție și are în grijă doar două probleme majore: 1) invazia rusă și 2) criza economică. Mai mult decît atît, sprijinul popular pentru Svoboda s-a diminuat dramatic de-a lungul anului 2013. În alegerile parlamentare din 2012 Svoboda a cîștigat 10,44% din voturi; la sfîrșitul lunii ianuarie – începutul lunii februarie 2014, potrivit sondajelor de opinie, numai 5,6% din alegători ar fi votat cu Svoboda la alegerile parlamentare – suficient pentru a trece pragul electoral, însă, evident, mult prea puţin pentru a exercita vreo influență semnificativă asupra politicii Ucrainei. Chiar mai rău pentru partid, suportul în vederea scrutinului prezidenţial pentru liderul său Oleh Tyahnybok a scăzut de la 10,4% în martie 2013 la 3.8% la sfîrșitul lunii ianuarie – începutul lunii februarie 2014, transformîndu-l într-un candidat fără şanse. Este foarte posibil ca suportul pentru Svoboda să scadă în continuare. În ciuda „analizelor” senzaționaliste inspirate de Kremlin care pretind că Ucraina se confruntă cu „o lovitura de stat neo-fascistă”, Svoboda s-a discreditat în cursul revoluției și – dacă Ucraina supravieţuieşte invaziei ruse în curs de desfășurare – este puțin probabil să recîștige vreodată sprijinul popular de care s-a bucurat în 2012 .

În plus, Ucraina este o țară multiculturală, iar Crimeea, în special, este cămin al mai multor comunități etnice. Este singurul cămin al tătarilor crimeeni, care, de altfel, au luat parte la revoluția ucraineană și au luptat împotriva regimului autoritar criminal al lui Ianukovici. Conform reportajelor din Crimeea, tătarii crimeeni au de gînd să lupte cu forțele de ocupație rusești în cazul unei invazii în toată regula, iar dacă tătarii din Crimeea vor fi învinşi, aceasta va însemna un genocid al populației tătarilor crimeeni.

putler2

… pentru regiune

Dacă Ucraina supraviețuiește invaziei ruse, va deveni o democrație europeană normală și o sursă de stabilitate în regiune. În plus, o transformare democratică de succes în Ucraina ar putea inspira mişcări pro-democratice şi în Rusia.

Dar dacă Rusia invadează și împarte Ucraina, aceasta va deveni un cîmp de luptă permanent al diferitelor puteri și o sursă de instabilitate chiar la granița UE.

… pentru Europa

Putin nu se va opri cu invadarea Ucrainei. Planurile sale sînt nu doar revanșarde, ci şi înflăcărat imperialiste. Ideologia fascist-eurasianistă a lui Dughin, care pare să stea în centrul proiectatei Uniuni Eurasiatice a lui Putin, este susținută de o viziune a unei versiuni contemporane a Imperiului Euro-Sovietic al lui Thiriart, imperiu care include întregul continent Eurasia.

În jur de un milion de etnici ruși trăiesc în cele trei state baltice care au fost pînă de curînd republici sovietice. Ce se va întîmpla dacă Putin decide că aceştia „suferă sub tortura” „naționaliștilor lituanieni, letoni și estonieni”? Invazia din Osetia de Sud și Abhazia a fost o confirmare pentru Putin că scenariul Sudetenland funcționează. Dacă funcționează şi în cazul Ucrainei, atunci statele baltice vor fi următoarele. Iar apoi Putin poate modifica scenariul, așa cum a făcut-o şi Hitler după invadarea Cehoslovaciei, Poloniei și anexarea Austriei .

Sună nebunesc? Sigur că da. Dar cu cîteva zile în urmă, cancelarul german Angela Merkel i-a spus președintelui american Barack Obama că, după ce a discutat cu Vladimir Putin, nu mai era sigură că acesta este „în contact cu realitatea”. După Merkel, Putin trăiește „într-o altă lume”.

… pentru Lume

În 1994-1996, Ucraina a renunţat în mod voluntar la al treilea cel mai mare stoc de arme nucleare din lume. La schimb pentru acest act fără precedent, SUA, Marea Britanie și Rusia au semnat cu Ucraina Memorandumul de la Budapesta, care include garanții de securitate împotriva „amenințării sau folosirii forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei”. Rusia a încălcat deja Memorandumul de la Budapesta. În cazul în care Statele Unite și Marea Britanie îşi ignoră angajamentele legale și nu protejează Ucraina, atunci toate eforturile pentru dezarmare nucleară mondială vor fi fost în zadar. Ucraina va fi un precedent: de ce ar mai renunța cineva la arme nucleare dacă acestea sînt singura garanție de independență politică și integritate teritorială? Mai mult, acele țări care încă nu au arme nucleare, vor începe dezvoltarea lor și o nouă cursă a înarmărilor nucleare se va pune în mișcare într-o lume din ce în ce mai instabilă.

Este Putin un nou Hitler? Nu încă, dar el poate fi un Hitler în devenire, cu o ideologie fascist-eurasianistă la baza acțiunilor sale de agresiune. Dacă lumea nu-l va opri, va deveni un Hitler cu bombe nucleare.

meinfuhrer

Articolul a fost tradus şi publicat cu permisiunea autorului. Articolul original poate fi accesat aici: http://anton-shekhovtsov.blogspot.ro/2014/03/is-putin-new-hitler-in-making.html

PS (redacţia): În turneul său european din 2013 Alexandr Dughin nu a ocolit România:

DSCN400221

Alexandr Dughin în vizită geopolitică de lucru la Adrian Năstase, septembrie 2013

dscn4003

Alexandr Dughin în vizită la Fundaţia Titulescu, septembrie 2013

Sursa: Adrian Nastase

15 gânduri despre “Anton Shekhovtsov: Este Putin un nou Hitler (în devenire)?

  1. Ultimele 2 poze sunt concludente. Arata impotriva cui trebuie sa voteze romanii in noiembrie

  2. Multumim, Liviu! Mi se pare foarte important Șecovțov. Îl studiază foarte serios pe Dughin de mulți ani și e foarte clar în legătură cu miza ideilor lui.
    http://anton-shekhovtsov.blogs.....in-is.html
    A scris împreună cu Andreas Umland despre așa zisul traditionalism al lui Dughin. http://www.academia.edu/197910.....Philosophy
    Cu tradiționalismul ăsta Dughin e pe cale (avansată) să cucerească intelighenția, golănimea și fraierimea utilă din Vest.
    Și Umland e de luat în seamă pentru că textele lui au stârnit mânia lui Dughin http://www.opendemocracy.net/o.....-far-right .
    Pentru vizitatorii mai noi ai ILD, ar fi util de citit și ce a spus Prof. Olavo de Carvalho despre Dughin.
    http://inliniedreapta.net/dere.....dr-dughin/
    http://inliniedreapta.net/olav.....%9Bionala/
    http://debateolavodugin.blogspot.ro/

  3. E foarte important dughinismul pentru a înțelege ce vrea Putin să facă.
    Una dintre cele mai enervante chestii este să ți se spună „a, Dughin a căzut în dizgrație”, sau „Dughin nu mai ocupă nu-știu-ce-funcție”, „Dughin s-a îndepărtat de Putin” sau invers.
    Am auzit de atâtea ori asta, încât nu pot să nu mă gândesc la un zvon programat.
    Cine vine cu astfel de texte arată că nu pricepe ce înseamnă influența ideologică, și o confundă cu un post administrativ, un caftan oarecare.
    Eu constat că Dughin e foarte la vedere, tot mereu e în lumina reflectoarelor, tot mereu e întrebat și se pronunță.
    Dar chiar dacă nu ar fi așa. Nu contează unde are Dughin acum cartea de muncă, dacă e șomer, dacă e free-lancer, sau e sub acoperire, dacă a ieșit la pensie, sau e la băi.
    Ceea ce contează este că cei care conduc acum Rusia, toată gașca lui putin, politicieni-kaghebiști-mafioți, militari, propagandiști, manipulatori, pseudopopime, toți vorbesc și gândesc în termenii lui Dughin, n-au altceva în cap.

    Iată încă un articol important, apărut recent pe această temă:
    http://www.nationalreview.com/.....ert-zubrin

  4. In ultimul articol scris de Al. Dughin Horizons of our Revolution From Crimea to Lisbon – Orizonturile Revolutiei noastre din Crimeea la Lisabona -, ideologul Kremlinului sustine urmatoarele:
    – „Nu ne limitam la anexarea Crimeii.”
    – „Cele mai importante lucruri vor veni de acum incolo…Lupta pentru Ucraina este o lupta pentru reunificarea popoarelor slave”
    – „Important: Puterea din Novorossya (statul pro-rus care este in proces de realizare in Sud-Estul fostei Ucraine – numit si Left Bank Ucraine) trebuie sa fie curata. Libera de orice urma de oligarhie, fie ea si rusa sau pro-rusa… Strigatul „Rusia” inseamna acum in Ucraina „moarte oligarhilor”, „libertate”, „justitie”.”
    – „E timpul sa ne gandim ce vom face in Kiev. E necesar sa cram o noua forta. Nu neaparat pro-rusa. Una slava.”
    – „Pentru Right Bank-Ukraine este nevoie sa pregatim un proiect politic…Republica Ucraina de Vest”
    – „In orice caz revolutia noastra nu se va opri in Ucraina de Vest. Trebuie sa mearga mai departe in Europa.”
    – „Europa este in fata unei revolutii in ambele cazuri: si daca invingem noi rusii, ori daca suntem nevoiti sa ne oprim datorita NATO. Daca invingem, atunci vomincepe expansiunea ideologiei liberationiste (de sub americani) in Europa.”
    – „Daca ne oprim, cazul doi – (fereasca Dumnezeu)…Va fi o revolutie similara celei din Maidan.”

    Am redat ideile cheie, dezvoltarile pot fi urmarite aici:
    http://openrevolt.info/2014/03.....in-crimea/

    Articolele lui Dughin sunt pe situl Open Revolt; adeptii sai se regasesc si pe Facebook in grupul New Resistence:
    https://www.facebook.com/groups/277165938982907

    Printre membrii New Resistence sunt si cativa romani cu idei solide pro-Rusia, pro-Putin si antiamericane. Tin sa remarc 2 indivizi foarte vioi:
    – Alexandru Mîță, presedintele Asociatiei de Cooperare Romania-Rusia [https://www.facebook.com/romania.rusia] si care a scris intr-o postare pe 5 martie in franceza, este si profesor in vaslui de acesta limba: „A l’attention des hauts fonctionnaires européens, mais aussi des autres gens qui visitent mon profil – un dossier très bien documenté sur l’ascension du néonazisme en Ukraine et sur son installation au sommet de l’Etat ukrainien avec le support financier et armé de quelques pays de l’UE et par l’implication directe, non-dissimulée des Etats-Unis”.; citeaza situl „un pic” legionar http://www.frontpress.com etc
    https://www.facebook.com/alexandru.mita?fref=pb&hc_location=profile_browser
    – Bogdan Radu Herzog, care scrie articole pro-Rusia la publicatia monarhista http://www.vestul.ro. Iata cateva citate din ultimul sau articol Câteva rânduri despre rusofobie:

    „Nenumărate prostii se scriu în presa românească pe tema ucrainiană. Adevărul este însă că toată această campanie pornește și se adresează emoționalului. Analiza legalității, a cauzelor, a implicării sau nu a factorilor exerni, a logicii în sine nu are nicio importanță. Totul pornește și se limitează de fapt la o singură concepție: rușii sunt răi, americanii sunt buni. Punct.
    Totuși, având în vedere impactul istoriei recente asupra psihicului colectiv, ca să putem răspunde la întrebarea „cât de răi sunt sau nu sunt rușii”, ar trebui să avem o înțelegere minimală a istoriei comunismului în principal. Cine nu înțelege nici acum ce a fost comunismul, cine l-a inventat și cu ce scop, este improbabil să reușească să facă diferența între victimă și călău.
    Ar mai fi necesară și o recapitulare a relațiilor istorice dintre România și Rusia (nu doar Rusia Sovietică) și atunci am putea, totuși, să ne întrebăm:
    -Când ar fi intrat Moldova și Țara Românească în circuitul economic și politic european fără Războaiele Ruso-Turce? Care a fost rolul Păcii de la Adrianopol și al Regulamentului Organic în dezvoltarea României? Cine a semnat aceste documente?
    -Care ar fi fost soarta românilor din Ungaria, dacă Revoluția Maghiară de la 1848, cu toate accentele ei anti-românești, nu ar fi fost învinsă pe câmpul de luptă de armata rusă?
    – Când și-ar fi dobândit România independența, dacă Principatele Unite nu s-ar fi aliat armatei ruse, în Războiul Ruso-Turc de la 1877-1878?
    -Când s-ar fi unit Transilvania cu România, dacă aceasta din urmă ar fi trebuit să se bată singură cu Austro-Ungaria, și nu alăturându-se armatei ruse pe Frontul de Est în Primul Razboi Mondial? Ar fi avut vreodată România curajul să se lupte singură pentru eliberarea Ardealului și Banatului?

    Cam acestea sunt câteva din întrebările pe care le sugerez tuturor celor care se grăbesc să-i urască cu curaj din vârful pixului pe ruși.

    Despre americani, numai de bine, e țara în care am studiat, o țară cu oameni minunați! Putem pune oare semnul egal între americani, pe care masa poporului român îi cunoaște de la televizor și politicienii lor? Oare ce părere au despre acești politicieni veteranii de război americani care se sinucid în ritm de 20 de oameni PE ZI? Ce părere au irakienii care au pierdut peste 1 milion de conaționali în sancțiuni și războaie inventate, sau afganii, sau sârbii, sau libienii, sau iranienii, ca să vorbim numai de istoria foarte recentă? Că, oricum, de SUTELE DE MII DE CIVILI din Hiroshima, Nagasaki și Dresda nu-și mai amintește nimeni.”

    Articolul este aici:
    http://www.vestul.ro/stiri/614.....ofobie.htm

    Pe Facebook Bogdan Herzog este aici:
    https://www.facebook.com/bogdan.r.herzog

  5. Interesant si ultimul articol al lui Timothy Snyder din The New York Review of Books. Este al treilea din seria care se ocupa de ideologia ruseasca contra revolutia ucrainiana si poarta titlul Crimea: Putin vs.Reality. Redau aici doua citate:

    Putin and others blur the category of citizenship by speaking of Russian “compatriots,” a category that has no legal status. By compatriots Putin means people the Russian government claims as Russians—or who, according to the Kremlin, self-identify as Russians—and who therefore need its protection. This sort of argument, the need to protect the Volksgenossen, was used to significant effect by Adolf Hitler in 1938 in enunciating German claims to Austria and then to the Sudetenland in Czechoslovakia. Hitler’s substitution of ethnicity for state borders led then to the Munich conference, appeasement, and World War II. Russian historian Andrei Zubov has developed the comparison with Nazi aggression further, likening Putin’s action to the Anschluss, and recalling that the Anschluss led to a war that turned against its authors. The parallel has also been noted by the chief rabbi of Ukraine.

    Propaganda is thus not a flawed description, but a script for action. If we consider Putin’s propaganda in these Soviet terms, we see that the invasion of Crimea was not a reaction to an actual threat, but rather an attempt to activate a threat so that violence would erupt that would change the world. Propaganda is part of the action it is meant to justify. From this standpoint, an invasion from Russia would lead to a Ukrainian nationalist backlash that would make the Russian story about fascists, so to speak, retrospectively true. If Ukraine is unable to hold elections, it looks less like a democracy. Elections are scheduled, but cannot be held in regions occupied by a foreign power. In this way, military action can make propaganda seem true. Even the Organization of Security and Cooperation in Europe is unable to fulfill an observation mission.

    http://www.nybooks.com/blogs/n.....insrc=wbll

  6. Am recitit de curînd o carte despre economia nazistă, „The Wages of Destruction – The Making and Breaking of the Nazi Economy” de Adam Tooze și în fapt asemănările dintre Germania nazistă și prenazistă și URSS/Rusia ultimelor 3 decenii par a merge mai departe de simple afinități ideologice personale.

    Ca și Germania după Marele Război, Rusia a ieșit slăbită din stagnarea comunistă, prinsă între doi coloși, în cazul ei, SUA și China, în vizibilă ascensiune. Ca și Germania interbelică, conducătorii Rusiei au sentimentul – deloc rupt de realitate că în aceste decenii se joacă statutul sau chiar existența națiunii ruse. Rușii se confruntă cu scăderea natalității, cu speranță de viață mică, cu riscul de a deveni o minoritate chiar în granițele restrînse de acum.

    Crearea unui imperiu de la Atlantic la Pacific și la Oceanul Indian este în logica înnăscută a statului și națiunii ruse. Geografic, logistic și economic, un imperiu rus nu poate fi stabil cîtă vreme nu are acces la „mările calde” care să îi ofere o reducere a uriașelor costuri ale transportului terestru prin zone vitregite de climă și slab populate (slab populabile) și protecție împotriva invaziilor. Dincolo de ambițiile conducătorilor săi, logistica de coșmar a Rusiei a determinat expansionismul violent al statului rus și susținerea largă de care centralismul totalitar se bucură în continaure în Rusia, atît de mult timp după ieșirea din despotismul mongol.

    Ca și Germania anilor ’20, URSS/Rusia a încercat prin Gorbaciov și apoi prin Elțin o schimbare de paradigmă, potrivit căreia națiunea rusă ar ajunge să joace un rol de mare putere în interiorul unei „Case Comune Europene”. Proiectul s-a prăbușit odată cu criza din 1998 și cu incapacitatea suporterilor modelului de menține Rusia ca putere credibilă (cronicizarea conflictului din Cecenia, retragerea penibilă a armatei ruse din Kosovo). Confruntat cu falimentul „liberalizării” promovate de Gorbaciov (la modul utopic) și de Elțîn (la modul oportunist), Putin – aparent un „costum” lipsit de personalitate ori trăiri sufletești, fost administrator sîrguincios al reformelor gorbacioviste la Leningrad – a devenit suporterul consecvent al unui nou proiect imperial, menit să întărească forța Rusiei prin mijloacele la îndemînă (recentralizarea, de tip fascist/corporatist a economiei, accentul sporit pe exploatarea resurselor naturale strategice) și să o folosească apoi în scopuri politico-militare, influență, infiltrare acțiuni armate. Chiar dacă (la fel ca și Hitler ori Mussolini) nu a făcut ca „trenurile să ajungă la timp”, refacerea fricii de violența statului și cel puțin aparența de ordine au stimulat economic Rusia și au ajutat la depășirea haosului din vremea lui Elțîn.

    Problema lui Putin este că fără forță militară, fără expansionism, construcția sa politico-economică nu se poate menține. Șantajul energetic funcționează doar pînă la un punct (așa cum OPEC, dar și URSS constataseră în anii ’80) după care apar alternativele care „strică piața” și sparg monopolul. Diferența inevitabilă de prosperitate – și evaluarea considerentelor de securitate și suveranitate – între Vest și Est face ca vecini strategici ai Rusiei să fie puternic atrași de UE și de NATO. Dacă Putin nu „pune piciorul în prag” militar, statul rus riscă să intre în colaps: „virusul drepturilor omului” (cum îl numea diplomatul Năstase) riscă să reinfecteze Rusia, ceea ce ar arunca în aer baza de putere a silovikilor pe care Putin s-a angajat să îi reprezinte odată cu orice ambiții imperiale ruse.

    Evident, problema rușilor (și a vecinilor lor) este că proiectul imperial rus este neviabil. Imperiul Rus nu se poate extinde în granițe naturale fără ca rușii să devină o mică minoritate în propria țară sau fără a șterge de pe fața pămîntului popoarele și civilizația de care ar avea nevoie pentru a menține imperiul în funcțiune.

    Ce vreau să spun? Similitudinile cu nazismul nu țin de detalii ale personalităților lui Dughin și Putin ci de felul în care au fost croite Imperiul Rus și Uniunea Sovietică a lui Stalin, în ultimă instanță de atribute fundamentale ale națiunii ruse (nu vorbesc de etnie ci de constructul ideologic). În spatele similitudinilor cu politica nazistă se află un filon gros de anti-liberalism care străbate întreaga societate rusă, în special elitele sale politice și economice. Dughin și Putin pot muri mîine și datele problemei nu se vor schimba fundamental.

    Evident, cu teroriștii nu se discută. Atunci cînd un bandit intră în casa cuiva agitîndu-și arma, nu este momentul să îi ții lecții de bună purtare. Huliganii trăiesc prin frica pe care o inspiră și mor odată cu ea. Putin nu mai trebuie să fie un partener de dialog, altfel decît pentru o capitulare.

    Pe de altă parte, pentru o epocă post-Putin, este nevoie de o alternativă, ca în cazul Germaniei postbelice, de proiectul unei Rusii punte și bastion între „Peninsula Europeană” și China. Este un proiect realist, poate singurul pentru națiunea rusă, chiar dacă rușii nu avut pînă acum șansa să îl încerce cu adevărat.

  7. Invazia din Osetia de Sud și Abhazia a fost o confirmare pentru Putin că scenariul Sudetenland funcționează. Dacă funcționează şi în cazul Ucrainei, atunci statele baltice vor fi următoarele.

    -spune autorul. Ca „scenariul Sudetenland” sa functioneze in cazul Ucrainei, insa, ar insemna ca Putin sa invadeze Ucraina. Inca odata: Ucraina, nu doar Crimeea, ci intreaga Ucraina. Ceea ce din cate stiu inca nu s-a intamplat; deja oligarhii rusi nu-si mai pot desfasura afacerile in UE+USA, si din cate inteleg asta-i numai inceputul (sanctiunilor). Iar Ianukovici, cum bine stim, a cazut in momentul in care televiziunile oligarhilor ucraineni au inceput sa spuna adevarul. Nu? Deci eu nu m-as grabi cu aprecierile.

  8. Liviu, ce Hitler visezi? Ia uite ce spune sociologul, publicistul etc Cristi Pantelimon (discipol al lui Ilie Badescu, erou al lui Roncea si in general fosta Securitate sau zona apropiata ei — si autor pe „vocile dreptei” (evz):

    Rusia a redevenit, odată cu Putin, posibilul Imperiu al Binelui, ce urmează, spre deosebire de atlantişti, căile bătătorite ale Tradiţiei.”

    „Dughin afirma şi afirmă: dacă românii îşi vor regăsi neutralitatea faţă de Rusia (adică dacă vor lăsa în urmă apartenenţa la NATO), ei se vor putea regăsi cu fraţii lor moldoveni într-o nouă construcţie statală, „dodoloaţă”: România Mare va fi din nou posibilă. Cu condiţia de mai sus. Dughin propune, Domnul dispune!
    Aceste cuvinte ale lui Alexandr Dughin dovedesc o cunoaştere a românilor, dar numai pe jumătate. România nu este membră NATO dintr-o dorinţă de răzbunare faţă de Rusia, deşi elementele istorice ar putea justifica o atare interpretare. Rusia acestui moment este mai slabă ca oricând şi nu din punct de vedere militar. ”

    ( http://activenews.ro/dughin-pr.....26137.html ActiveNews e, dupa cunostinta mea, site-ul candidatului la europarlamentare Iulian Capsali, apologet al lui Vladimir Putin. Simpatiile lui Capsali: http://inliniedreapta.net/inse.....-a-vorbit/ )

  9. Salut!
    un articol bun in multe privinte,ca si comentariile de la subsol.
    totusi,exista o eroare: se vorbeste de ASEMANAREA imnului parlamentului rus cu cel al reichului hitlerist. daca asta e o problema, atunci exista una si mai mare: imnul Germaniei,stat democratic si mambru NATO , este IDENTIC cu imnul reichului nr3. ascultati -l cantat cu patos pe stadioane de suporterii echipei de fotbal ai germaniei si vedeti ca e acelasi imn care se canta in reichstag…
    ar merita o discutie identitatea asta stranie,nu credeti?
    sau poate,daca ne gandim ca imnul buclucas este compus de joseph haydn pe la 1791 , in cinstea kaizerului francisc 2 al austriei , iar versurile sunt compuse la 1841 [Deutscland uber alles e o poveste veche care a inceput cu mult inaintea lui hitler si cu nimic diferita de alt imn celebru,al royal navy de data asta: rule britannia,rule the waves…] e cazul sa ne schimbam putin perspectiva asupra problemei,nu credeti?

  10. Nu, nu e cazul sa schimbam nici o perspectiva pentru ca parerea – dreapta sau nu, fiecare este liber sa judece – lui Sehostov despre imnul Germaniei nu invalideaza ceea ce scrie despre eurasianismul lui Aleksandr Dughin sau miscarile din Rusia. Articolul asta este despre dughinism, nu despre imnul Germaniei.

  11. Si lasand naibii imnurile Germaniei, Rusia lui Putin are acelasi imn ca si Uniunea Sovietica.

    Imnul Uniunii Sovietice

    Imnul Rusiei

  12. citizen
    autorul face o figura retorica in care face apel tocmai la impresia de simpla coincidenta de care vorbesti

    ce spune el: asemanarile intre unele declaratii si actiuni ale lui putin si hitler prezentate in introducere, ca si in cazul celor doua imnuri, ar putea fi considerate drept simple coincidente; insa argumentele pe care le va dezvolta in continuare vor dovedi ca asemanarile intre cei doi (si, poate, de ce nu, si intre imnuri) tin de substanta si, in consecinta, putin va trebui tratat cit se poate de serios, ca un potential nou hitler

  13. pt VLAD M:
    – evident ca am luat in discutie NUMAI problema asemanarii dintre imnul parlamentului rus cu imnul reichului hitlerist. nici un
    moment nu am pus in discutie problema dughinismului,care este o aiureala patenta,buna de prostit poporul rus; dughin asta pare a
    fi pt putin ce a fost alfred rosenberg pt fuhrer. ideea este ca o tema bine pusa pe fond contine un argument invalid logic. e de dorit ca
    o tema de asemenea calibru sa fie abordata impecabil pt a nu da pretexte inamicului ideologic,care se poate agata de asemenea
    detalii. pana la urma,omul incerca sa argumenteze CEVA important folosindu-se de o asemanare care la o analiza ATENTA aduce
    complicatii nebanuite
    – tot in aceasta idee remarc o alta eroare,de ordin istoric: ”În octombrie 1939, după declanşarea invaziei Cehoslovaciei, Hitler
    declara..”in OCT 1939 polonia era deja ocupata de monstruoasa coalitie reich nr 3 – urss iar anglia + franta erau in stare de razboi
    cu reichul iar cehoslovacia era deja o poveste veche care nu mai interesa pe nimeni…
    sunt poate DETALII dar care dau disconfort cititorului AVIZAT. inevitabil iti pui problema daca nu cumva mai sunt si alte scapari,
    neobservate nu pt ca n-ar fi ci pt ca nu avem cunostintele necesare sa le identificam.
    – perfect de acord cu dvs si bine subliniati asemanarea dintre imnurile urss si imnul rusiei lui putin. ”la vremuri noi,tot ..noi”
    insa,daca mergem intr-un cadru mai larg,inevitabil ne intrebam: daca germania membra nato pastreaza imnul germaniei naziste,
    de ce ar fi o problema ca rusia pastreaza imnul urss? in plus pastreaza DOAR MELODIA nu si textul,pe cand germania pastreaza si
    textul pe langa melodie , lucru care nu a deranjat nici macar pe francezi…
    Lucrurile nu pot fi abordate SIMPLIST si superficial daca se doreste identificarea problemelor REALE nu inchipuite.
    Or,rusia lui putin este in esenta aceeasi fiara care in 1814 elibera parisul de napoleon [interesant cum de nu le-a dat prin minte sa
    celebreze ”evenimentul” de la care s-au implinit exact 2 veacuri;rusia salvatoarea europei de sub tiran (sau poate numai titan?)] Pt
    mine personal catastrofa frantei napoleoniene doare si acum,desi un rus pervers ar putea insista pe ideea reactualizata de gaspdin
    dughin: rusia,salvatoarea europei…
    – pt LIVIU C. daca putin va incerca sa ramana la nivelui lui alexandru 2 , salvatorul europei din 1814 , si nu la nivelui lui adolf , e
    posibil ca lucrurile sa se complice din punct de vedere ideologic. fuhrerul era un radical si radicalismul desi face partizani fanatici,
    nu prinde decat la minoritati,restul avand o retinere instinctiva fata de ceva in mod evident DEMENTIAL.
    Insa putin s-a pus pe sine in rolul eroului mesianic,de la alexandr nevski incoace istoria ruseasca e plina de asa ceva. or, intre
    alexandr nevski si stalin e o diferenta pt cine cunoaste…multe depind de masinaria de propaganda pusa in miscare,cum isi va face
    treaba si daca va reusi sa convinga opinia publica. pt rusi putin e un erou cum si pt nemti hitler era un soi de sigfried… apelul la
    mitologiile politice este specific regimurilor atat totalitare cat si autoritare [care nu sunt chiar acelasi lucru]si oamenii pot fi usor
    prostiti cu asemenea trucuri
    Pacat ca articole ca cel de mai sus,nu circula in mainstreamul massmedia; este necesara o analiza RATIONALA a fenomenului si demascarea lui de catre oameni competenti. felicitari siteului ILD pt ca promoveaza asemenea texte;e pacat insa ca nu ajung decat la un nr relativ mic de persoane interesate.

  14. citizen
    este vorba, desigur, de un typo, e octombrie 1938; mersi, am corectat;
    profilul academic al autorului se afla la inceputul articolului si il puteti consulta daca aveti indoieli in privinta acreditarilor sale

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.