Conservatori Români
Olavo de Carvalho
Totul pare calculat, până la urmă, de necuratul însuşi, de cine altcineva? Pentru a ține opinia publică mondială prinsă într-o rețea de ambiguități şi contradicții paralizante. Până în anii 80 ai secolului trecut, programe precum sex liberation, feminismul, homosexualismul, avortismul şi legalizarea drogurilor erau prezentate de către guvernele comuniste drept devieri mic-burgheze, create de imperialiștii … Continuare
Am fost întrebat care este conceptul meu de societate justă. Cuvântul „concept” are aici mai mult un sens american – pragmatic – decât unul greco-latin: în loc de a desemna doar formula verbală a unei esențe sau entități, el înseamnă un proiect mintal, un plan de pus în practică. În acest sens, desigur, eu nu … Continuare
Care Crăciun poate fi cel mai bun din viața ta? Acela în care îți vei da seama clar de Prezența lui Dumnezeu.
Olavo de Carvalho: Statul nu are dreptul să dea jos simbolurile religioase. Dacă Statul are pretenția să formeze societatea după chipul și asemănarea lui, atunci e un Stat totalitar.
Mintea comunistă nu funcționează conform canoanelor psihologiei obișnuite, ci urmează o logică proprie, în care se amestecă, în doze imposibil de deosebit, abilitatea dialectică, auto-înșelăciunea isterică și minciuna psihopată.
Oare este de mirare că secolul care s-a inspirat din Marx și Nietzsche a fost cele mai violent, cel mai criminal din întreaga istorie a omenirii?
Nu este prea greu de înțeles că o ideologie care urmărește reconstruirea uneia dintre cele mai sângeroase imperii din toate timpurile ajunge, mai devreme sau mai târziu, să-și dezvăluie propria natură crudă și ucigașă.
Omul matur nu se refugiază din calea complexităţii lucrurilor într-un apel pueril la absoluturi verbale.
În urmă cu o sută de ani intelectualii ruși cei mai legați de Biserica Ortodoxă se lăudau din toți plămânii, pretinzând că în secolul XX Rusia va conduce o mare revoluție spirituală destinată a salva lumea de corupția occidentală catolică-protestantă-evreiască-atee. Apoi a urmat revoluția din 1917.
Nimic nu întărește și mai mult unitatea și agresivitatea unui grup de plin de ură decât atacul ușor, ieftin și lipsit de riscuri împotriva unui dușman imaginar.
Istericul nu simte ceea ce percepe, ci ceea ce-și imaginează.
Inconstanța și varietatea discursurilor ideologice ale stângii și ale dreptei, ca să nu mai vorbim de inversările lor frecvente și grefările reciproce, fac atât de greu de înțeles conceptual diferența dintre aceste două curente politice, încât mulți cercetători au renunțat să o mai facă.
În orașul Mount Carmel, Pennsylvania, o fetiță de cinci ani a fost suspendată de la școală pentru că și-a amenințat colega cu un pistol de plastic roz, ce trăgea… balonașe de săpun.
Nevoia de a-și etala moderația o simte numai acela care se rușinează de propria sa opinie într-atât încât recunoaște, cu capul în jos și cu umilință, că ea are o oarecare valoare numai când este utilizată în doze moderate.
Este ușor să observi ce state sau țări predomină asupra altora. Dar să afli cine comandă cu adevărat într-un stat sau o țară – și prin acestea, în altele – este o provocare intelectuală mai de temut decât îşi poate imagina analistul politic obişnuit.
Diferenţa dintre electorat şi militantism este cea dintre un gaz şi un solid. Primul se poate concentra asupra unui punct pentru câteva momente, dar, în cele din urmă, va fi dispersat în aer în mod spontan. Cel de-al doilea poate fi mutat din loc doar cu un oarecare efort, proporţional cu masa şi greutatea sa.
Numai politica revoluţionară înţelege ceea ce este puterea în sensul său de fond. Tipul vechi de politician „profesionist” înţelege doar disputa pentru funcţii, confundă mandatul legal cu posesia efectivă a puterii. Fără militantism, fără ocupare de spaţii, fără război cultural, nu există deţinerea puterii.
Diferenţa dintre partidele constituţionale normale şi partidele revoluţionare este aceea că primele îşi limitează sfera de acţiune la zona permisă de cultură şi de religie, în timp ce partidele revoluţionare distrug cultura şi religia, pentru a le remodela după chipul şi asemănarea idealurilor lor p
În rândul elitei de stânga, toată lumea a înţeles deja de acum patruzeci de ani că politica este cucerirea şi exercitarea puterii, şi că puterea nu înseamnă altceva decât determinarea cursului acţiunilor altora. Niciodată nu am întâlnit vreun om politic „de dreapta” care să fi înţeles acest lucru.
Orice persoană aflată în posesia normală a facultăţilor sale mintale îşi dă seama că, în cazul în care calitatea de fiinţă umană nu este inerentă fătului din momentul concepţiei, cineva va trebui să decidă în ce moment al procesului de gestaţie i se anexează această calitate.
Orice încercare de a dovedi că fătul nu este uman se izbește de prostii insurmontabile. Dar a nega faptul că celălalt este o ființă umană este cea mai veche scuză a celor care doresc să-l omoare.
Dacă statutul de fiinţă umană este o convenţie socială, nimic nu împiedică o convenție ulterioară să o revoce, negând umanitatea retardaților mintal, handicapaților, homosexualilor, negrilor, evreilor, ţiganilor, sau oricui altcuiva care, în funcție de capriciile de moment , ar părea incomod.
Unul dintre fragmentele cele mai detestate şi mai batjocorite din literatura filosofică este acel paragraf din Politica în care Aristotel afirmă că unii oameni sunt sclavi din fire: chiar dacă îi eliberezi şi îi copleşeşti cu drepturi civile, încetul cu încetul vor reveni la condiţia de sclavi.
Vă prezentăm fragmentul din conferința lui Olavo de Carvalho de la IICCMER, din 16 iunie 2011, referitor la mentalitatea revoluționară. Este o temă căreia Olavo de Carvalho i-a dedicat mulți ani de cercetări, despre care a scris și a conferențiat de multe ori, de fiecare dată adăugând noi elemente, sau clarificând anumite aspecte. El a pornit de la constatarea că, indiferent de aparentele divergențe și conflicte doctrinare dintre diferitele ideologii revoluționare, de exemplu, dintre nazism și comunism, adepții acestor ideologii au în comun un anumit tip de mentalitate.
Stînga a monopolizat dreptul la insultă, iar asta a demoralizat și a pus conservatorii în defensivă. De teama de a fi percepuți drept fasciști și extremiști, bigoți sau fundamentaliști, conservatorii se feresc de judecăți clare, de sentințe tranșante. Ajung uneori să se arate mai progresiști ca soci
Indiferent ce crezi sau spui, oricât de important, de elevat şi de frumos ți s-ar părea, este ceva gândit sau spus în cadrul realităţii, şi nu deasupra ei; nu este decât un nou eveniment întâmplat în fluxul temporal și cosmic în care ești târât ca și zilele, viețile, atomii şi galaxiile, şi nu o evadare … Continuare
De când a apărut “civilizaţia liberal-democrată” modernă, liberalismul şi democraţia sunt doar un aranjament practic, de circumstanţă, al cărei scop e să favorizeze o anumită ordine şi funcţionalitate în economie şi în societatea politică. Nu este în niciun caz o civilizaţie, este doar o părticică minusculă a unei civilizaţii. Acest aranjament, denumit “liberal-democraţie”, nu are valori morale proprii, nu are o etică proprie, el doar a copiat anumite valori din creştinism, eliminînd conţinutul spiritual şi fundamentul metafizic pe care acesta îl avea.
Imperiul Eurasiatic ne promite un război mondial şi, ca urmare a acestuia, o dictatură globală. Unii dintre adepţii lui ajung să-l numească „Imperiul Sfârşitului”, o evocare clar apocaliptică. Doar uită să observe că ultimul imperiu dinainte de Judecata de Apoi nu va fi altceva decât Imperiul lui Antihrist. Diário do Comércio, 23 mai 2011 Prof. Aleksandr … Continuare
Aceste principii nu sunt reguli de urmat în politica practică. Sunt un ansamblu de criterii de recunoaştere, pentru a putea distinge atunci când auzi un politician vorbind dacă te afli în faţa unui conservator, a unui revoluţionar sau a unui “liberal”, care este un amestec incert dintre primii doi.
„Nazismul și fascismul sînt în mod evident regimuri revoluționare, de aici relația ambiguă pe care acestea au avut-o mereu cu comuniștii, uneori colabirînd unii cu alții, alteori colaborînd pentru a omorî terți, cum este normal în interiorul mișcării revoluționare. Mișcarea revoluționară trăiește di
„Capitalismul este foarte înrădăcinat în Europa și de fapt este singurul sistem economic care există. A spune “capitalism” și a spune “economie” e același lucru. Singura alternativă este întoarcerea la sistemul feudal, pentru că socialismul nu există, nu e decît un balon de săpun.”
Episodul Joseph McCarthy a fost atît de bine exploatat de propaganda comunistă, încît avem și acum impresia că McCarthy, care nu a băgat pe nimeni la închisoare și nu a făcut rău nici unei muște, era un tip mai periculos ca Iosef Stalin. Simpla folosire a cuvîntului „mccarthism” ca sinonim
Peste tot unde s-a redus practicarea pedofiliei, cea care i-a eliberat pe copii de sub aceasta tiranie înspaimântatoare a fost influenta – practic, singura – a Crestinismului. Dar aceasta a avut un pret. E ca si cum un curent ascuns de ura si resentiment a strabatut doua milenii de istorie asteptând
Există un exces de ignoranţă în discuţiile publice care face ca multe fapte excepţional de importante să devină ciudate şi prohibitive, adică s-a reuşit inocularea oamenilor cu preconcepţii împotriva căutarii cunoştinţelor esenţiale pentru supravieţuire. Uitaţi-vă la fabula „Lupul şi mielul”. Lupul a reuşit să falsifice istoria mielului, dar măcar era lupul cel care minţea împotriva … Continuare
„Cuvîntul „revoluţie” este învăluit într-o aură de prestigiu astfel încît revoluţionarul atribuie termenul „revoluţie” doar mişcării sale proprii, numindu-şi inamicul reacţionar, cînd de fapt inamicii sînt şi ei revoluţionarii altei revoluţii.”
articole de Olavo de Carvalho, traduse şi publicate de inliniedreapta.net, puteţi citi aici.
“Par délicatesse j’ai perdu ma vie.” (Arthur Rimbaud) Un prieten care nu este întotdeauna de acord cu mine, dar a dat mii de dovezi în ceea ce privește întențiile sale înalte, trimite două obiecţii la articolul meu „Maquiadores do crime„. 1. Dacă suntem nepoliticoși cu inamicii noştri, ne vom coborî la nivelul lor. 2. Mai … Continuare
Diário do Comércio, 20 sep 2010 Lenin spunea că, atunci când i-ai luat adversarului voința de a lupta, ai câștigat deja lupta. Dar în condiţiile moderne ale „războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar. Regula leninistă se transformă astfel automat în tehnica „spiralei tăcerii”: acum este vorba … Continuare
Pătura intelectuală este constituită din oameni fragili, întotdeauna a fost așa. Acești oameni nu au o poziție bine definită în societate, a
Naţionalismul conservator este în continuare opinia majoritară în rândul
americanilor, dar are public numai în interiorul SUA şi nu are nicio proiecţie
în media internaţională, amplu dominată de elita globalistă.
Ura comună faţă de civilizaţia Occidentului permite ca cei mai înverşunaţi machişti islamici să mărşăluiască, pe străzile New York-ului şi Paris-ului, mână în mână cu militanţii gay-işti, feminişti şi avortişti, pe care în ţările lor proprii i-ar condamna sumar la moarte.
Noua Ordine Internaţională şi proiectele de construire a unui guvern mondial sunt lucruri despre care se discută mult, discuţiile fiind întu
11 febrierie 2011 Va avea loc în curând o dezbatere on-line între filosoful brazilian Olavo de Carvalho, cunoscut deja cititorilor noştri, şi Alexandr Dughin, gurul lui Vladimir Putin şi ideologul mişcării eurasiatice, construite pe baza naţional-bolşevismului. E bine să aflaţi cine este Alexandr Dughin, veţi mai auzi de el. E un om care are planuri … Continuare
Orice încercare de a dovedi că viaţa s-a format din întâmplare, imediat ce anumiţi factori s-au combinat în proporţiile adecvate, fără ca nici o cauză inteligentă să fi impus asta, este condamnată din temelie.
Tot ceea ce Karl Marx a ajuns să gândească şi să spună – cu excepţia pretextului materialist-dialectic şi statisticilor pe care el le-a falsificat din celebrele Blue Books ale parlamentului britanic – deja există în doctrinele ereziarhilor mesianici încă din secolul XIV.
Indiferent de competenţa de care dispune în domeniul său de studii, dr. Hawking, se comportă adesea ca un star de show business, impresionând publicul cu declaraţii spectaculoase care devin încă şi mai spectaculoase, atunci când, câţiva ani mai târziu, el le dezminte cu acelaşi aer de certitudine cu care le-a proclamat.
Cum poate fi combătut stângismul concentrând atacul într-un obiectiv ipotetic pe termen lung şi cedând inamicului tot câmpul de bătălie real şi imediat în care acesta a câştigat deja hegemonia şi are controlul aproape complet al situaţiei? Aceasta e “formula strategică” a liberalismului brazilian.
Violențele revolutiei sunt mereu atribuite acelora care rezistă revoluției și nu acelora care le practică. Este vina lor, nu a ucigașilor.
Când adevărul devine prea evident şi minţile încăpăţânate continuă să îl nege fără să poată fi acuzate de escamotare interesată, suntem în faţa a ceea ce Eric Voegelin numea “prostie criminală” – a abuza în mod intolerabil de dreptul la imbecilitate. Marele filosof germano-american a folosit termenul pentru a desemna comportamentul mental al elitelor germane … Continuare
Sunt multe motive ca să fii contra socialismului. Două sunt însă contradictorii, trebuie să alegi: ori îţi place libertatea pieţei pentru că ea promovează Statul de drept, ori îţi place Statul de drept pentru că el promovează libertatea pieţei. În primul caz, eşti “conservator”; în al doilea, eşti “liberal”. O vreme, nu simţi diferenţa. Atunci … Continuare
Christopher Hitchens contra o Papa Olavo de Carvalho, Diário do Comércio, 22 de março de 2010 Intr-un articol publicat in Wall Street Journal din 15 martie, Christopher Hitchens îl acuza pe Papa Benedict al XVI-lea de a fi acoperit o crima de pedofilie in 1979, printre nenumarate altele, si sugereaza ca Pontiful trebuie judecat pentru … Continuare
Peste tot unde s-a redus practicarea pedofiliei, cea care i-a eliberat pe copii de sub aceasta tiranie înspaimântatoare a fost influenta – practic, singura – a Crestinismului. Dar aceasta a avut un pret. E ca si cum un curent ascuns de ura si resentiment a strabatut doua milenii
