FUNDATIA IOAN BARBUS

Batjocură și restaurație comunistă în centrul Bucureștiului. Scrisoare de protest

Domnule Primar General,
Domnule Primar al Sectorului II,

Ați promovat, în ultimul timp, prin diverse monumente instalate în București, o politică istorică bazată pe o sfidătoare inversare a valorilor.

Statuia Împăratului Traian, înfățișat ca nud, sub pretextul unei „metafore artistice”, pe treptele Muzeului de Istorie al României, și bustul lui Adrian Păunescu, așezat în Grădina Icoanei – și executat, spre deosebire de Traian, după cele mai serioase și mai clasice canoane ale sobrietății – nu sunt altceva decât o manipulare a artei publice în interesul ideologic și politic al grupului din care faceți parte.

Caracteristică acestui grup este și aroganța, disprețul față de cetățeni, manifestat prin lipsa oricărei dezbateri și consultări publice înaintea instalării acestor monumente, cel puțin controversate, pe care le-ați impus bucureștenilor.

Este evident că reprezentarea lui Traian este percepută de public drept o batjocură, nicidecum drept un monument care să îndemne la respectul cuvenit unui întemeietor al națiunii noastre. Împăratului Traian este un simbol, pentru că de personalitatea lui este legată identitatea noastră: limba pe care o vorbim, credinţa creştină, ce a prins rădăcini prin coloniștii romani, şi apartenenţa la civilizaţia europeană. Reprezentarea sa într-o postură ridicolă sau grotescă, indiferent de motivația „artistică”, nu este acceptabilă, pentru că aduce atingere unor valori fundamentale. Întemeietorii nu sunt numeroşi în istoria unei ţări, şi au drept la respect. Când respectul este exprimat public, cetăţenii au şi ei dreptul să fie luaţi în seamă cu privire la modul în care să fie manifestat. Iar bucureştenii nu se mândresc cu lucrarea respectivă şi nu îşi însuşesc acest fel de cinstire a simbolurilor naţiunii.

În cel mai bun caz, putem spune că noţiunea de „metaforă artistică”, amintită la dezvelirea statuii, este subiectivă, iar lămurirea ei nu este o prioritate.

Faptul că provocarea, în arta publică, este întâlnită şi în alte oraşe ale lumii, nu arată decât că obiceiul de a şoca este deja un stereotip. Arta care nu impresionează prin valoare, ci are nevoie de controverse, provocări şi alte trucuri, pentru a atrage atenţia, lasă de dorit.

Dar, indiferent cum am înţelege metafora, aceasta nu poate fi impusă, mai ales dacă jigneşte pe aceia, foarte numeroşi, care nu împărtăşesc viziunea istorică şi opţiunile morale şi artistice ale celor care au decis amplasarea statuii, şi îi agresează pe cei care încă nu sunt siguri de opţiunile lor, adică pe tinerii şi copiii care îşi caută drumul într-o lume confuză, cu puţine valori şi repere. Aceştia, venind să viziteze Muzeul de Istorie, riscă să fie mai frapaţi de aspectul statuii de pe scări, decât de istoria prezentată înăuntrul muzeului.

Din păcate, este vorba de ceva mai grav. Constatăm că utilizarea metaforelor în creațiile monumentale din București este selectivă. Pentru Împăratul Traian, ca şi pentru eroii din decembrie 1989, s-a ales provocarea, în timp ce pentru Adrian Păunescu s-a rămas la stilul clasic.

În privința bustului lui Adrian Păunescu, artistul nu și-a permis metafore artistice batjocoritoare, prin care să atragă atenția asupra condiţionărilor umane ale personajului său, cum a procedat creatorul statuii lui Traian.

Metafora artistică este prezentă și în cazul monumentului lui Păunescu, dar nu este una avangardistă, ci rămâne în cadrul strict al normelor creației socialiste. Metafora, aici, are rolul de a preamări personajul, eliminând din imaginea acestuia trăsăturile respingătoare pe care le avea în realitate – și nu ne referim atât la aspectul fizic al bardului comunist, cât mai ales la statura sa morală, Păunescu fiind un simbol al oportunismului și degradării morale sub comunism.

Avem dreptul să vă întrebăm de ce nu i-ați dedicat Imparatului Traian un bust respectuos, iar lui Adrian Paunescu o reprezentare în mărime naturală, în ținuta și în concepția artistică a statuii de pe treptele Muzeului de Istorie.

Bustul poetului Adrian Păunescu din Grădina Icoanei, inaugurat printr-un spectacol grotesc de limbaj de lemn și solemnități false, este un omagiu adus unui agitator al regimului de represiune comunistă din timpul lui Ceauşescu.

Propaganda comunistă a fost un instrument pus în slujba ideologiei partidului timp de peste 40 de ani. În anii stalinismului, agenţii de propagandă au avut un rol criminal, de aceeaşi importanţă cu cel al tancurilor şi bâtelor. Ei au cerut şi obţinut umilirea şi moartea celor mai importanţi reprezentanţi a societăţii româneşti. În anii lui Ceauşescu puterea propagandiştilor nu a scăzut şi ideologia lor nu s-a schimbat. El a intrat în slujba unui regim ilegitim și criminal, despre care știa bine că este construit pe represiune, asumându-și tot bagajul de crime și manipulări al partidului și conducătorilor cărora a ales să le slujească. Și nu a regretat că a fost mereu o slugă zeloasă a propagandei de partid şi un lingău al „Marelui Cârmaci”.

Ţinta lui Păunescu au fost în special tinerii care, în marea lor majoritate, nu cunoşteau decât varianta oficială a istoriei falsificate. El s-a folosit de lipsa lor de acces la informaţii şi le-a deturnat intenţiile bune şi iubirea de ţară pentru a le include în mascarada culturală ceauşistă, în care exaltarea tip Hitlerjugend era combinată în mod grotesc cu influenţe hippie.

Recunoaşterea publică a celui care s-a folosit de istorie şi de eroii naţionali, pentru a manipula sentimentele tinerilor, este un mare cinism faţă de cei ale căror conştiinţe au fost agresate de el şi, totodată, constituie un demers îngrijorător de rescriere a istoriei, prin refacerea reputaţiei unui colaboraţionist de frunte al regimului comunist.

Batjocorirea valorilor a făcut parte, în anii regimului comunist, din peisajul capitalei, care este cunoscută în mod trist, în lumea întreagă, pentru mutilările la care a fost supusă. S-au dărâmat atât clădiri, cât şi valori. Locul lor a fost luat de arhitectura stalinistă, de materializările aberante ale paranoiei lui Ceauşescu şi de paragină.

Constatăm că dumneavoastră, ca moștenitori politici ai regimului comunist, îi valorificați reprezentanții, preamărind prin monumente pe cel mai mare lingușitor al lui Ceaușescu – dărâmătorul Bucureștiului. Amintindu-ne de tracomania lui Ceaușescu, de obsesia lui de a fi identificat cu conducătorii traco-daci care au sfidat Imperiul Roman – privit ca un precursor al „imperialismului occidental” – nu ne surprinde nici felul cum înțelegeți să îl reprezentați pe Traian în monumente.

Vă amintim totuși, că arta publică trebuie să fie un serviciu adus comunităţii, nu o unealtă ideologică sau o provocare.

Misiunea Primăriei nu este să îi transforme pe bucureşteni, nici să marginalizeze opiniile majorităţii populaţiei, preferând opţiunile unei minorităţi care se consideră elita politică sau artistică. Cu atât mai puțin aceea de a impune restaurația comunistă în domeniul politicii istorice, consacrând, prin monumente, în cadrul operațiunilor dvs. de inginerie istorică, inversiunea morală a acelui regim criminal.

Vă solicităm aşadar să îndepărtaţi lucrările menţionate mai sus. Vă propunem să le vindeţi unor colecţii private şi suma obţinută să fie utilizată pentru un scop caritabil.

De asemenea, pentru a preveni situaţii similare în viitor, solicităm să stabilească, potrivit uzanţelor, o perioadă de consultare, în care publicul să poată să se exprime în legătură cu arta care îi este destinată.

Redacția inliniedreapta.net

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Redacţia

Redacţia

Conservatori români

65 de comentarii

  1. ElCucui
    8 iunie 2012

    La Păunescu au primat rațiunile economice în fața celor estetice. Cu bronzul care i-ar fi intrat în burdihan se poate turna o elice de petrolier de 200.000 tdw, lung de 200 m!
    P.S. Așa ne trebuie dacă Parchetul nu s-a sesizat când noi am demonstrat că deține în pivnița casei dosare ale Securității în originial (Căutiș pozat dosarul cu șnur al Rodicăi Culcer în mână la doamna criminală-auto). I-ar fi asigurat o ieșire din scenă mai aproape de nivelul caracterului său infect. Altfel, bun poet, dă-l în gura mă-sii!

  2. Nea
    8 iunie 2012

    Şi tptuşi, şi totuşi, cred că cu o minimă intervenţie, la îndemâna oricărui sudor autogen, cele două statui ar putea constitui împreună cel mai bun lucru care s-a întâmplat în cultura română în ultimele zeci de ani.
    Mă gândesc la două variante:
    1. Să se taie anaconda aceea având forma unui rahat supradimensionat şi să se lipească apoi pe statuia lui Păunescu, în dreptul gurii. Simbolistica ar fi clară, iar la statuia lui Traian nu ar mai trebui decât să i se îndrepte gâtul lupoaicei, (rigid la această specie).
    2. Să se taie – dimpotrivă – coada căţelei şi să se ataşeze cu vârful în fundul lui Traian. Apoi să se taie – ca mai sus – şarpele şi să se prindă în gura lui Păunescu. Ar înfăţişa astfel o imensă limbă, arcuită peste câţiva kilometri din Bucureşti, vârful ei (fosta coadă a căţelei) nimerind, fără greş, în fundul conducătorului suprem, indiferent de epocă şi regim politic.

  3. ionelr
    8 iunie 2012

    Sunt cuprins de dezgust la vederea acestor evenimente „culturale”.
    Ce m-a „surprins” si mai mult a fost prezenta oficiala a bisericii Ortodoxe.
    „Ortodoxia este adevarul ,calea si viata cea dreaptă …” in promovarea valorilor, in intelegerea istoriei etc.
    Nu stiu din pricina cui sa ma simt mai rusinat, din pricina clasei politice sau a celor ce se autointituleaza povatuitorii spirituali ai poporului roman.
    De ce sprijina biserica astfel de demersuri comuniste???
    Ca sa fie mai usor de prostit poporul?

  4. DanCanada
    8 iunie 2012

    Mai efectiv decit scrisori de protest ar fi:
    1) Votul la locale cu oponentii crocodililor care au acceptat mizeriile astea.
    2) Cu fiecare ocazie, asa noaptea pe la 2-3am dupa cite-un chef, a se corecta cu permanent marker statuia Porcului: „LINGAU SI POET ROMAN”.
    ????

  5. Costin Andrieş
    8 iunie 2012

    a fost chef orgiastic la despaturirea bustului „marelui Adrian Paunescu”, cum este descris de Vadim Tudor.

    Cind va veni vremea, bustul adulatorului lui Ceausescu poate fi flancat de statuile lui iliescu si Vadim, dar nu in centrul Bucurestiului, ci undeva linga groapa de gunoi.

  6. Costin Andrieş
    8 iunie 2012

    Propunere de statuie de la Devis Grebu, de amplasat „prin vreun parc sau loc viran”. Cu Traian si Decebal de aceasta data ????

  7. numele
    8 iunie 2012

    numele autorului si cat a costat

  8. Liv St Omer
    8 iunie 2012

    #

    Votul la locale cu oponentii crocodililor care au acceptat mizeriile astea

    Ar fi o idee, daca s-ar putea demonstra logic care-s oponentii aia. Ontanu a fost in alianta cu PDL-ul niste ani de zile, dupa care, cand acesta a trecut brusc in opozitie prin migrare de parlamentari, s-a lepadat, citez, „de satana”; in momentul asta, Ontanu+UNPR sprijina guvernul Ponta, impreuna cu USL-ul. Singurul adevarat oponent al lui Ontanu ar fi, prin urmare, el insusi.

  9. Liv St Omer
    8 iunie 2012

    #4

  10. Costin Andrieş
    8 iunie 2012

    @7
    conform digitv, statuia lui Traian a costat 200.000 RON, aproape 50.000 de euro. autorul e Vasile Gorduz.

    bustul lui Paunescu a fost realizat de Deac Bistriţa şi Dragoş Neagoe. nu am reusit sa aflu cit a costat.

  11. andrei rosetti
    8 iunie 2012

    Imi pare rau, faceti o mare gresala alaturand cele doua lucrari. Poate ar trebui sa ii cereti lui Oprescu sa scoata si statuia lui Iulius Cezar de la Luvru, a lui Traian aflata acum la Copenhaga ( http://www.flickr.com/photos/roger_ulrich/6474261279/in/photostream/ ) sa il rugati sa inchida British Museum, Metropolitan-ul din NY, Galeria Academiei din Florenta si multe multe altele. Complicata chestiune. Nu ar fi rau sa il rugati sa desfiinteze si toate academiile de arta din lume unde am auzit ca studentii sunt obligati sa studieze nudul. Acestea ar putea deveni pepiniere de Oameni precum Gorduz (bine ar fi… in treacat fie spus, chiar daca societatea, iata, nu-i poate asimila) Sa scoata si orele de anatomie.

    Din sinopsisul cartii The Roman Nude de Christopher H. Hallett:
    Nudes statues of Roman emperors, generals, businessman and their wives survive from the ancient world in large numbers. This text explores the reasons why so many Romans chose to have themselves represented naked, and what this choice may tell us about Roman attitudes towards the self, the body and personal identity.

    Si apoi grecii, renasterea.
    In final dupa cateva dezbateri sa fie distruse, si unele reprezentari mai vechi ale Mantuitorului in icoana Rastignirii sau a Botezului, chiar daca aici nuditatea e cat se poate de discreta. Sa fim siguri…

  12. Daniel Francesco
    8 iunie 2012

    Nu stiu de ce noi facem o greseala cand alaturam cele doua lucrari pe care tu le salvezi punandu-le alaturi de Luvru, Metropolitan, British Museum, Galleria dell’Accademia din Florenta. Lipsa de memorie alaturi de o predispozitie pentru inlocuirea esteticului cu uratul si cu viciul da, creaza monstri.
    Chiar te rog sa iti duci lucrarile la Luvru, Metropolitan, British Museum, Galleria dell’Accademia. Succes!

  13. andrei rosetti
    8 iunie 2012

    Imi cer scuze. Am scris cu majuscula „Oameni” din gresala. Oricum, Gorduz nu are nevoie de majuscula mea.

  14. Costin Andrieş
    8 iunie 2012

    andrei, nu ai citit atent articolul:

    „Dar, indiferent cum am înţelege metafora, aceasta nu poate fi impusă, mai ales dacă jigneşte pe aceia, foarte numeroşi, care nu împărtăşesc viziunea istorică şi opţiunile morale şi artistice ale celor care au decis amplasarea statuii, şi îi agresează pe cei care încă nu sunt siguri de opţiunile lor, adică pe tinerii şi copiii care îşi caută drumul într-o lume confuză, cu puţine valori şi repere. Aceştia, venind să viziteze Muzeul de Istorie, riscă să fie mai frapaţi de aspectul statuii de pe scări, decât de istoria prezentată înăuntrul muzeului.
    Din păcate, este vorba de ceva mai grav. Constatăm că utilizarea metaforelor în creațiile monumentale din București este selectivă. Pentru Împăratul Traian, ca şi pentru eroii din decembrie 1989, s-a ales provocarea, în timp ce pentru Adrian Păunescu s-a rămas la stilul clasic.”

    nu nuditatea este problema, ci reactiile pe care le provoaca bucurestenilor aceasta „opera de arta” indoielnica. capodoperele grecesti nu pot fi comparate cu hidosenia lui vasile gorduz.

  15. andrei rosetti
    8 iunie 2012

    @Costin Andrieş
    Îmi cer scuze. Eu credeam ca pot fi comparate. Mai stiu caţiva care cred asta. Mulţi dintre ei au studiat artele. Poate nu am priceput nimic din povestea asta cu statui… Gata, nu vă mai deranjez.

  16. Anca Cernea
    8 iunie 2012

    @ 11 Andrei R
    Nudul lui Julius Cezar de la Louvre – s-ar spune că e destul de gros îmbrăcat pentru un nud?

    nud Julius C

  17. Anca Cernea
    8 iunie 2012

    @ 11 AR

    Nudes statues of Roman emperors, generals, businessman and their wives survive from the ancient world in large numbers. This text explores the reasons why so many Romans chose to have themselves represented naked, and what this choice may tell us about Roman attitudes

    Hai că-ți spun eu, Andrei. Romanii erau imperialiști și nu țineau cont de mediul înconjurător. Poluaseră planeta, iar planeta se încălzise pe vremea lor. De aceea purtau îmbrăcăminte mai sumară.

    Iar acum, foarte serios.
    Andrei dă lecții de artă aici pe un ton foarte plin de sine. Dar nu pare capabil să citească și să înțeleagă un text scris, destul de simplu.
    Fiindcă aici nu scrisese nimeni împotriva nudului în artă, nici împotriva artei din vremea romanilor.
    Aici am scris despre lucrarea lui Gorduz (fie iertat). Gorduz nu a făcut statuia în vremea romanilor, ci în vremea lui Oprescu. Spre deosebire de statuile antice, a lui e urâtă și penibilă. Bătaie de joc. Faptul că pe Păunescu nu l-a reprezentat nimeni nud-Gorduz, cu vreun porc în brațe, arată că primarii OO știu ceea ce nu pare să înțeleagă Andrei. Că nudul are în arta lor angajată întrebuințări clar delimitate. Întemeietorul nației trebuie pus în situația de a fi obiect de bășcălie generală, dar stâlpii regimului comunist trebuie preamăriți cu sobrietate. Ăsta e mesajul propagandei de stânga prin statui.

    Și încă o vorbă despre nud, în artă și în viață.
    Anumite lucruri sunt frumoase și bune atunci când sunt la locul lor. Când nu sunt la locul lor, nu mai sunt bune și frumoase, dimpotrivă.
    E mare diferență între sublim și penibil, dar limita dintre ele este, uneori, foarte delicată.
    Exemplu prozaic: o prăjitură arată bine în farfurie, și e gustoasă când o mânânci frumos, cu lingurița, dar devine instant o pată dezgustătoare de murdărie atunci când ți-o dai pe haine sau pe fața de masă.
    Analog, nudul, în artă și în viață, indiferent de frumusețea lui (dacă o are) nu este acceptabil în orice situație și în orice context.

    De aceea, Gorduz nu l-a reprezentat pe Oprescu nud cu o maidaneză catatonică în brațe. Cu Traian se poate glumi, dar cu Oprescu, nu și-ar fi permis astfel de metafore artistice. De aceea, Cum-îl-cheamă, artistul lui Onțanu, nu l-a reprezentat nud pe Păunescu sau pe Onțanu.
    De aceea Andrei și-a pus aici poza aia cu zidul, și nu o poză de-a lui îmbrăcat ca pe vremea romanilor.

  18. InimaRea
    8 iunie 2012

    Draji protestatatari, pacatuiti prin demersul acesta. Intii, fiindca motivatia voastra estetica – „vizavi” de statua lui Traian – este curat reactionara. Cu doar putin curiozitate culturala (nu neaparat omeneasca) ati fi vazut ca orice „manifest” a fost primit cu ostilitate – cind n-a fost pur si simplu refuzat. Bref, voi dati impresia a va fi-ntors in lumea pe care impresionistii voiau s-o scandalizeze (Scandaliser le bourgeois!) Cu activisti ca voi, Picasso chiar ar fi fost linsat, iar Brincusi ar fi ramas o ciudatenie – daca ar fi ramas.
    Apoi, fiindca legati absolut specios si tendentios doua lucrari care n-au alta legatura intre ele decit aceea ca tin de sculptura. Puneti „sentimentul de Traian” alaturi de „sentimentul de Punescu” si va iese Restauratie. Dumnezeu stie cum faceti dar El nu va si fereste de ridicol. Eu zic sa intati in cimitire si sa vedeti adevarate monstruozitati pioase. Inevitabil, acelea au sarit gardul – printre altele, si fiindca asta-i „gustul epocii”.
    Unde aveti dreptate e ca Gorduz, oricit de important artist sa fi fost, si-a desenat statuia intr-un moment de nefericita inspiratie. Asta daca nu cumva si-a batut joc de pretentiile istorice ale simpatriotilor sai, care nu mai contenesc cu mitul intemeierii traiane, cind istoria ne tot arata ca nu Imparatul Traian ne-a intemeiat pe noi, ci noi l-am intemeiat pe el, incepind de prin sec. XVIII. Si inca, din motive cu totul – dar cu totul – diferite de intentia civilizatoare a imparatului roman. Dar – ce-i drept nu-i pacat – cam din acelasi areal istoric pornind.
    In ce-l priveste pe Paunescu, nu-i vina lui ca ajunse statuie, ci a lui Ontanu – daca o fi vreo vina ca omului chiar i-a fost drag „marele poet”. Cum nu-i vina lui Paunescu c-a ajuns Ontanu primar – si c-o sa mai ramina acolo, orice-ar face cu banii publici. Dar poate n-aveti idee de mecenatul Ontanului, de strinsa lui legatura cu lumea literara bucuresteana. N-oti fi avind insa nu va pune pe ginduri lipsa de reactie a scriitorimii fata cu „monstruozitatea” din Gradina Icoanei? Nu literatii ar fi trebuit sa protesteze fata de „restauratie”?
    Cu toata intelegerea pentru dorinta voastra de stirpire a tendinteti restauratoare a societatii romanesti – cu conditia sa nu cumva sa-ntelegeti prin asta c-am fi ajuns in vreo alta epoca de aur – va sugerez o tema cu adevarat fierbinte a viatii de azi: sexul ingerilor.
    Nu glumesc – ori daca totusi, doar pe jumatate – e fix vremea pentru aceasta discutie, la fel ca-n sec XV, cind islamul surpa Bizantul.

  19. Nea
    8 iunie 2012

    Andrei, a mai zis-o şi Costin mai sus. Problema nu e că Traian n-are izmene, ci că întregul ansamblu e ridicol, trădând efortul autorului de a transmite nişte idei incongruente (cruce, tradiţie dacică, tradiţie romană şi ce-o mai fie pe acolo) prin mijloace artistice care îl depăşesc. E ca şi cum Brâncuşi ar fi pus lângă pasărea măiastră un lighenaş cu boabe de porumb pentru a sugera progresele agriculturii în urma cuceririi Americii. Eventual, şi un ştiulete levitând perpendicular pe gât, ca să simbolizeze o cruce.

  20. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Andrei Rosetti
    Exista nuduri si nuduri. Acest nud este o porcarie, indiferent ce parere ai tu si ecspertii tai specializati in „arta” pisoarului, iar diferentele intre opera opresciana si cea din Copenhaga sunt atat de multe si evidente ca nici nu ma voi sinchisi sa dezvolt. Numai un prost nu le-ar putea observa. Oricum, faina diversiune, mi-a placut! Ai bagat soparla asta cu nudul, de parca ai avea de a face cu niste obscurantisti care vor sa distruga toate nudurile din arta. Frumoasa incercare, pacat ca nu a tinut. Poate alta data, poate cu altii. Succes!

  21. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Vai, cine ne onoreaza cu prezenta, InimaRea! A parasit turnurile marilor oameni de cultura Tudoran si Antonesei si a coborat printre marlani. Pentru un mesaj. In curand, se va retrage scarbit(a) in barlogurile „literatilor” mentionati anterior.

    Draji protestatatari, pacatuiti prin demersul acesta. Intii, fiindca motivatia voastra estetica – “vizavi” de statua lui Traian – este curat reactionara. Cu doar putin curiozitate culturala (nu neaparat omeneasca) ati fi vazut ca orice “manifest” a fost primit cu ostilitate – cind n-a fost pur si simplu refuzat. Bref, voi dati impresia a va fi-ntors in lumea pe care impresionistii voiau s-o scandalizeze (Scandaliser le bourgeois!) Cu activisti ca voi, Picasso chiar ar fi fost linsat, iar Brincusi ar fi ramas o ciudatenie – daca ar fi ramas.

    1. Doua posibilitati: faci pe prostul sau esti prost. Traian si Cateaua (supranumit Oprescu si Cateaua) nu este manifest, nici macar al prostului gust. Este doar o copie a unei alte „opere” semnate Vasile Gorduz, trimisa in dar spaniolilor de guvernul Vacaroiu in anul 1993.
    2. „Reactionar” nu este o insulta pe blogul asta. Vezi tu, inimioara, ILD nu e Certocratia sau @antonesei‘s Blog. Pe site-urile stangiste se vocifereaza si se infiereaza reactionari, pe ILD nu.
    3. Mi-a placut ideea ta ca l-am fi ucis pe Picasso si l-am fi marginalizat pe Brancusi. Demonstreaza si asta cat iti poate mintea. Te-ai gandit sa dai o fuga pana la Spitalul 9? Daca tot il ducem pe Petru, te-am putea ajuta si pe tine cu ceva tratament.

    cind istoria ne tot arata ca nu Imparatul Traian ne-a intemeiat pe noi, ci noi l-am intemeiat pe el, incepind de prin sec. XVIII.

    Saracu’ Traian, a avut nevoie de sec. XVIII pentru a fi cunoscut. Pana atunci istoria nu consemnase nici macar ca a calcat pe acest pamant.

    In ce-l priveste pe Paunescu, nu-i vina lui ca ajunse statuie, ci a lui Ontanu – daca o fi vreo vina ca omului chiar i-a fost drag “marele poet”. Cum nu-i vina lui Paunescu c-a ajuns Ontanu primar – si c-o sa mai ramina acolo, orice-ar face cu banii publici. Dar poate n-aveti idee de mecenatul Ontanului, de strinsa lui legatura cu lumea literara bucuresteana. N-oti fi avind insa nu va pune pe ginduri lipsa de reactie a scriitorimii fata cu “monstruozitatea” din Gradina Icoanei? Nu literatii ar fi trebuit sa protesteze fata de “restauratie”?

    1. Vina lui Paunescu este aceea de a fi fost un latrau comunist. Statuia nu si-a facut-o el, ci i-au inchinat-o altii.
    2. Ideea ca numai „literatii” (cine-s astia, avangarda noului proletariat?) trebuie sa isi dea cu parerea este genul de panseu demn de Certocratia. Foloseste-l acolo.

    Cu toata intelegerea pentru dorinta voastra de stirpire a tendinteti restauratoare a societatii romanesti – cu conditia sa nu cumva sa-ntelegeti prin asta c-am fi ajuns in vreo alta epoca de aur – va sugerez o tema cu adevarat fierbinte a viatii de azi: sexul ingerilor.
    Nu glumesc – ori daca totusi, doar pe jumatate – e fix vremea pentru aceasta discutie, la fel ca-n sec XV, cind islamul surpa Bizantul.

    Haha, ai reusit sa ma amuzi, inimioaro! Deci dupa mintea dumitale, discutiile despre sexul ingerilor, in plin asediu islamist, erau o dovada a prostiei bizantine! Ce sa-ti fac, atat poti si tu. Din fericire, lucrurile stau intocmai pe dos. Cand o minte agera aude ca bizantinii incercau sa lamureasca problema sexului ingerilor, isi da seama ca Imperiul Bizantin era o civilizatie care punea mare pret pe adevar si credinta: doreau sa afle care era realitatea din Ceruri si sa transmita mai departe aceste cunostinte, indiferent cui; erau perfect constienti ca viata continua si dincolo de moarte si aveau incredere in Dumnezeu. Nu doar ca „sexul ingerilor” nu demonstreaza ca bizantinii erau prosti, dar este o marturie vie a maretiei Bizantului. Ce erau sa faca inteleptii bizantini, sa puna mana pe arc si sa traga in asediatori?! Rolul era altul si viata trebuia continue.

  22. Anca Cernea
    8 iunie 2012

    @ 18

    motivatia voastra estetica – “vizavi” de statua lui Traian – este curat reactionara. Cu doar putin curiozitate culturala (nu neaparat omeneasca) ati fi vazut ca orice “manifest” a fost primit cu ostilitate – cind n-a fost pur si simplu refuzat.

    Argumentul cultural al omului recent. Orice manifest e bun, dacă e revoluționar. Scopul artei e de a scandaliza pe reacționarii de burghezi. De a sluji, adică, Revoluția Culturală.

    Cât de plictisitor de repetitivi sunt progresiștii ăștia, Inimi Recente, cât de somnifere sunt clișeele lor, cât de obedient mărșăluiesc spre progres, crezându-se revoltați, și acuzându-i pe cei care nu se aliniază în acest marș, de motivații reacționare!
    Desigur, manifestul de la @18 nu merită mai mult decât un căscat reacționar.
    Dar este oarecum relevant ca studiu de caz.

    Inimă-Recentă nu e în stare să înțeleagă legătura dintre angajamentul politic al primarilor OO, opțiunile lor ”culturale”, și politica lor istorică, exprimată prin statui.
    Dacă Inimă Recentă nu pricepe legătura, legătura nu există. Batjocura, tipic stângistă, adusă înaintașilor (simbolurilor reacțiunii, ca Traian), plus cea mai nerușinată promovare a slugilor-simbol ale regimului comunist (Păunescu) nu implică pentru Inima Recentă vreo activare sinaptică. Veți spune că nici nu era de așteptat – în inimă, sinapsele sunt mai rare decât (ar trebui să fie) în creier, așa că, ce pretenții poți să ai?

    Tipică pentru inimile recente este lipsa de curiozitate culturală sau omenească de a studia, de exemplu, ce prevăd, în privința culturii, manifestele lui Gramsci, sau ale Școlii de la Frankfurt. Teoreticienii comunismului au scris pe larg despre rolul culturii în preluarea puterii politice de către comuniști. Gramsci propovăduia cucerirea hegemoniei culturale – adică obținerea dominației în sfera mentalitățlor, dresajul publicului, pentru a i se răsturna axul bunului-simț, pentru a se desființa orice rezistență a lumii burgheze față de ideologie. Simbolurile burgheze și reacționare trebuiau dărâmate. Publicul trebuia să fie atașat afectiv unei noi simbolistici – arta angajată.

    Paranteză: Nu zic, Doamne ferește, că primarii OO au citit lucrurile astea. Nicidecum. Nu cred că citesc nici benzi desenate. Ei sunt formați așa de la tovarășii părinții lor, asta e lumea lor. Să nu mă înțelegeți greșit, nu atribui primarilor OO opțiuni intelectuale, ci reflexe condiționate, de tip pavlovian.

    Ei, dar Inimă Recentă nu a citit. Deci problema nu există. Treaba inimii nu e să gândească, ci să simtă.
    Oamenii Recenți nu au curiozitatea să înțeleagă planul general în care ei își duc la îndeplinire, orbește, sarcinile ce le revin, așa cum prevede cincinalul. Dacă alții sunt curioși, studiază aceste lucruri, și nu le place planul, îl denunță și protestează împotriva lui, inimile recente sar la atac, să combată reacțiunea.
    Comuniștii înțeleg foarte bine importanța strategică a suprastructurii culturale.
    Noi, „reacționarii”, o înțelegem și noi. Și nu vrem să acceptăm planurile comuniștilor în privința ei.
    Inimile recente neagă existența problemei. Dar nu stau pe margine, nu rămân neutri, se angajează de partea ”progresului”, înfierând pe reacționari.
    Inimi utile.

  23. Daniel Francesco
    8 iunie 2012

    Ei bine, Inima-Rea, ai un demers estetizant care-ti face cinste, nu mai lipseste decat un elogiu pentru Paunescu&Oprescu&Ontanu, in rest troaca cu laturi pe care ai produs-o este „pe cinste”. Uite, pentru ca vorbesti de ridicol la adresa noastra am sa te citez pentru a vedea pe ce treapta evolutiva esti:

    „Ei, dar în acel 13.09, lumea era încă zguduită de tragedia Turnurilor Gemene. Parcă nu se făcea să organizezi o sindrofie, în aşa condiţii. Oricum, riscai de-o organizai căci atacul terorist de la The Apple ar fi fost unicul subiect de conversaţie. Anton îşi cunoştea bine conaţionalii – prin prisma eşantionului său reprezentativ – ştia că ardeau de nerăbdare să vorbească „despre asta”, să-şi spună părerea, să debiteze teoriile, să lanseze tragice avertismente. În jurul lui, oamenii îşi luau vorba din gură, să spună ei primii ce-au văzut pe CNN, ce-a mai scris în NYT, NHT, Time ori „la noi”. Se contraziceau fericiţi pe amănunte – cîţi morţi, răniţi, cîte avioane doborîte, cîţi terorişti complotişti – la fel de fericiţi solidari întru adevărul că „or să le-arate americanii, lor!”

    Toni prinsese vremea cînd fluturau steaguri roşii pe stradă, sub lozinci ca „Ieşi afară din Taiwan/ Agresor american”, „Jos labele de pe Cuba!”, „Yankei, căraţi-vă acasă!” Iată că-n jumătate de viaţă de om, yankeii erau aplaudaţi la scenă deschisă, invadînd Afganistanul, Irakul, după ce bombardaseră Belgradul, aflat colea, la o aruncătură de băţ de graniţa vestică. Manifestanţii – dimpreună cu steagurile şi lozincile lor – schimbaseră, firesc, tabăra. Ca Briseis – de la Ahile, la Agamemnon şi retur.”

    Nu doresc sa ma refer decat la ultima propozitie, pe care am si subliniat-o – stii, chestia cu diavolul care se ascunde in detalii -, pentru a discuta ceva care tine de morala si de estetica. Acolo, neintelegand drama lui Briseis, a tatalui ei, a familiei ei, tu o asemuiesti pe Briseis cu o tabara de protestatari, ca sa nu spui cu o individa de pe centura. Este ea Briseis cea care schimba tabara, asa cum vorbeste pesonajul tau, este ea Briseis cea care alege, cea care isi traieste viata pentru sine, sau este un obiect al negocierilor unor tabere? In numele carui principiu estetic sau moral ai inventat echivalenta dramei sclavei vazuta ca o tarfa cu protestul contra terorismului? Unde ai intalnit, in afara clanurilor progresiste, ideea ca un protest organizat de tovarasi, cu oameni scosi la ordin este egal cu protestul umanitatii aflate sub atac?

    Ce vreau sa spun este ca arta ta are acelasi nivel al sculpturilor lui Gorduz si se infrateste cu trairea celor care stau drepti in fata statuii lui Paunescu.

    Ah, sa nu-ti uitam numele Inima-Rea, esti George Tudor, licentiat in litere, publicist si prozator, amico degli amici cu Liviu Antonesei etc.

  24. Vlad M.
    8 iunie 2012
  25. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Anca, n-ai ce sa-i ceri un tovaras al tovarasilor Critic Atac, Dorin Tudoran si Liviu Antonesei. ????

  26. toiu
    8 iunie 2012

    Anca,
    Foarte bune raspunsurile pe care le-ai dat celor doi progresisti. Din pacate nu cred ca vor provoca ceva efecte in modul lor de gandire. Sunt la un nivel, nu mediocru, ci de-a dreptul infantil.

  27. InimaRea
    8 iunie 2012

    Doamne, in ce-am calcat? Cred c-am mai calcat o data pe-aici de ma tine minte atita lume. Totusi, nu-i toata lumea la fel, doar Vald M e suburban (termen impropriu pentru badaran dar preferat fiindca badaranul e demult majoritar urban).
    Pe-ndelete daca suportati afrontul.
    Vald M: Nu stiu cine-i. Nu ca i-as sti pe ceilalti dar pe acesta nici c-as vrea a-l sti. Am mai intilnit pseudostilul de a-i da cuiva in cap „cu propriile argumente” – vine din practica ideilor preconcepute, care incarca textul cu intelesuri inexistente (nici macar sugerate, asadar) si/ori care rupe sipci din gard pentru a demonstra ca gardu-i o constructie violenta.
    Anca Cernea: Adevarul e ca n-am formulat suficient de limpede, de aici – posibila ta interpretare. Eu imi imaginam – apropo de „manifest” – ca replic „partii teoretice” a scrisorii de protest, unde-am vazut eu o gresita punere in pagina a rostului criticii estetice. Nu m-asteptam sa-nteleaga cineva ca „manifest” se refera la statuia cu pricina.
    Stiu ca n-am citit destul dar ceva-ceva tot mi s-a-ntimplat sa, pina si pe Gramsci – si pe mine ma surprinde dar asta e. „Inima Recenta” imi place cum suna, ce pacat ca nu mi se potriveste!
    Daniel Francesco: Pornesc de la ideea – autoflatanta, recunosc – ca ai citit Casa pe pamint, daca ai dat acest citat. Caz in care, n-ai inteles ca persoanjul ei este un inginer, si ca tot ce seamana a reflectie acolo e pe seama inginerului nu a autorului. Ce mi se poate imputa, eventual, e ca n-am inteles eu bine cum functioneaza mintea inginerului dar, „fiind inginerul meu” – resping ferm asa imputare.
    Urbi et orbi: E un punct in care sintem ireconciliabili, People. Eu ma mindresc a participa la discutiile de pe blogurile lui Dorin Tudoran, Liviu Antonesei si Vasile Gogea. Afara de primul dintre ei, pe ceilalti ii cunosc personal si-am ajuns a le merita prietenia, cu care iarasi ma mindresc. Pentru mine, idiosincrasia voastra fata de acesti oameni e semnul ca aveti probleme cu intelegerea – si nu cred ca datorita vreunei deficiente intelectuale; mai curind, a uneia emotionale. Cum avem, insa, si „inteligenta emotionala” – lucru dovedit – celor inca tineri le-as sugera sa-si foloseasca „inteligenta tare” pentru a se echilibra emotional. Fiindca, fara empatie e risc major de a rata intelectual. (Aplicati modelul pe cuplul Paunescu-Vadim si vedeti ce va da. Si „nu va riscati” sa-mi atribuiti sentimente pentru Paunescu – va rog eu, bine?)

  28. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Cu cine se mandreste InimaRea/ ingrozitul de mai sus.

    Într-o dimineata oarecare, un oarecare presedinte, al unei tari oarecare, se trezi brusc. Brusc si cam devreme dupa de cît somn ar fi avut nevoie dupa o seara si o buna parte din noapte petrecuta în jurul mai multor butelci de whisky, de calitate aproape foarte buna, laolalta cu lunganul si ciufutul sau premier, cu mititelul de la Externe si cu baietii de baieti din fruntea feluritelor servicii speciale, ce înflorisera precum liliacul primavara de la debutul întîiului sau mandat. Asta se petrecuse de mult, nici el nu mai reusea sa tina socoteala nenumaratelor sale mandate. Se trezise deci brusc, mai devreme decît ar fi fost cazul, si cu o stranie si neplacuta senzatie, aceea ca putea puternic a rahat. La început, a crezut ca l-au lasat sfincterele din pricina licorii sosite cu avionul special din Scotia, dar s-a uitat la pijama, a dat plapuma la o parte si a cercetat asternuturile si nimic, totul era curat, de un alb stralucitor si doar cîteva cute tulburau peisajul. Si, totusi, mirosul de rahat îi sucea nasul!

    […]

    Se uita în oglinda enorma prinsa într-una din usile dulapului, tinîndu-se cu degetele de nas. Era ciudat, desi era mirosul sau, nu putea sa se obisnuiasca! Iesi apoi, o lua spre mica si cocheta sala în care îsi sorbea prima cafea a zilei împreuna cu sotia. Cînd a deschis usa, a apucat s-o auda pe sotie strigînd „Doamne!…” si s-o vada prabusindu-se lesinata. O lasa în grija servantei si o lua spre partea oficiala a resedintei, spre cabinetul de lucru al presedintelui, cel mic, pentru ca era si unul mare, patria! În drum, îsi aminti ca, dupa plecarea baietilor, petrecuse un pic în camera de refugiu de lînga birou cu consiliera sa politica, frumoasa si bruneta sa consiliera politica. Deschise usa refugiului, o vazu frumoasa si goala în asternutul alb, cu un cearsaf ce nu-i trecea dincolo de glezne, cu pletele artistic împrastiate pe perna. De la zgomotul usii sau de la mirosul ce-l însotea neabatut pe presedinte, aceasta se trezi. În timp ce se ridica de pe perna scapa un „Ce naiba pute asa…”, dadu ochii cu el, îi casca imens, apoi îi închise, îi deschise din nou, rosti „Visez, ce naiba?”, apoi îsi înfipse nasul în perna si ramase nemiscata cu spatele frumos curbat în sus.

    [….]

    Mai statu cîteva minute cu capul între palme si cînd ridica privirea, vazu ca trecuse o ora de cînd era la birou, era aproape noua. Vazînd ca deschisul ferestrelor nu rezolvase nimic în tragica chestiune olfactiva, se ridica, se duse si le închise. Apoi trase si draperiile grena cu auriu, grele, masive. În timp ce se întorcea spre birou, îsi spuse cu voce soptita ca trebuie puse în acord existenta si esenta, daca nu cumva si fondul cu forma. Ajunse la birou, se aseza pe scaunul oficial, ceva între jilt si tron, deschise cu mîna stînga un sertar, iar cu dreapta lua un revolver ofiteresc, negru cu incrustatii de fildes, de parada. Pendula arata ora 9 fix. Era 31 decembrie 202… si ceva. Lipi teava revolverului de tîmpla si apasa pe tragaci. Aproape deodata cu sîngele si creierii, din trupul sau începu sa se ridice un miros nepamîntean de trandafiri, dafin si smirna, care, iesind din camera închisa aproape ermetic, se înalta peste urbe, dînd Capitalei unei tari oarecare vestea cea buna…

    http://antonesei.timpul.ro/2012/02/10/un-presedinte-oarecare-2/

    Fantastica dovada de talent de scriitor! Fireste, nici unul dintre comentariile semnate InimaRea la acest articol nu ii atrag atentia marelui scriitor Antonesei ca a scris un text imund. Nici macar unul. De altfel, primul sau comentariu suna astfel:

    Maitre, nu mai sarbatoresc in viata mea doua saptamini de la ceva. Cum l-am sarbatorit, cum n-am mai putut intra citeva zile pe blogul tau. Asta-mi aminteste de o povestire a lui Svejk, despre unul care voia sa se lase de baut – intra intr-o circiuma si cerea ceai. N-avem ceai, zicea circiumarul. Dar ce aveti? Slibovita. Da-mi una! Tot cautind ceai, s-a-mbatat asa de tare ca a jurat ca-n viata lui nu se mai lasa de baut.
    Cu remarke-ul asta, mi-ai stirnit o curiozitate: Oare ce-oi fi scris eu la asta, atunci?
    O fi posibil de aflat? Din cite-mi amintesc, a avut enorm succes textul tau, atunci. Nu cumva m-am bagat si eu cu Basmul cu Boc, atunci?

    Fireste, George Tudor si si Liviu Antonesei sunt, asemenea lui Dorin Tudoran, domni, nu badarani. Domnii scriu texte despre un presedinte basist caruia ii tot miroase a cacat si sfarseste prin a-si trage un glont in cap spre usurarea natiunii. Tot domnii acuza pe cei care au pareri diferite de a lor ca sunt extremisti si ca i-ar linsa pe artistii care nu le sunt pe plac. Si, desigur, domnii sufera ca Basescu nu cultiva „traditionalele relatii de prietenie” romano-rusa.

    Ce individ ridicol.

  29. InimaRea
    8 iunie 2012

    Asta era deci! Antibasismul e adincul motiv estetic. Dreptu-i, e ridicol sa fii anti Basescu dar abia acum, cind Basescu nu mai inseamna (aproape) nimic. Dar a fost si va ramine ever ridicol sa fii (fi fost) pro Basescu. (Daca a fost/este dezinteresat. Altminteri, „e doar oportunism”.)

  30. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Ei, vezi? Iar n-ai priceput. Cand ti-am zis ca nu te duce capul, mi-ai dat sentinta: badaran. Reiau, poate intelegi si tu, intr-un tarziu.

    Antonesei scrie un text imund pe blogul propriu. InimaRea (adica tu ???? ) n-are nici o problema, se mandreste cu Antonesei. E domn, ca si Antonesei, scriitorul caruia „ii putea puternic a rahat”.

    P.S. Poate ca ar fi bine ca de acum inainte sa ma refer la antonesei in stil antonesian? Ma mai gandesc. Cum suna „scriitorul liberal al rahatului”?

  31. Daniel Francesco
    8 iunie 2012

    Mi-a atras atentia un comentariu imund, semnat de Suntem cativa, nu stiu cat de multi…, ocrotit parinteste de Dorin Tudoran pe blogul sau, cu referinta la petitia contra demiterii profesorului Tismaneanu de la conducerea IICMER. Postacul inventariaza numele celor care chipurile au semnat protestul contra demiterii d-lui Tismaneanu si ii gaseste acolo pe Ion Iliescu, Becali, Felix, Elena Ceausescu. Cu comentarii din partea lor:

    http://www.petitieonline.ro/petitie/17469057/semnaturi

    Iliescu Ion 82 m bucuresti

    Marele Soc! Semnez aici. Hai sa scriem o noua carte despre stalinism si oportunism, dle. Tismaneanu!

    Felix 65 m bucuresti

    Va aduceti aminte dle. Tismaneanu cand ati scris la mine in paginile Jurnalului National?

    Becali, Gigi 53 m bucuresti

    Dle. Tismaneanu, hai sa stam de vorba despre Steaua si cretin democratia!

    Ceausescu, Elena 73 f bucuresti

    Victoras, ati avut grija de copii!

    Oare putem vorbi de acum incolo de specia intelectualilor lui Felix?

  32. Mihaela Bărbuş
    8 iunie 2012

    A propos de competenti vs neaveniti pe aceasta tema, cineva sugereaza scoaterea din discutie a celor “lipsiti de pertinenta”.

    “Dincolo de trivialităţile discursului străzii concrete sau virtuale, şi de imaginea jalnică pe care eşantionul denigratorilor impertinenţi (mai explicit, lipsiţi de pertinenţă) îl creează despre publicul urban românesc, salut o polemică creeată în jurul unei opere de artă … (Alexandra Titu)” http://artavizuala21.wordpress.com/2012/05/20/polemica-lupoaicei-capitoline

    Pe langa ce a spus Anca, mi se pare util articolul lui R. Scruton Art, Beauty and Judgment http://spectator.org/archives/2007/08/28/art-beauty-and-judgment

    Nudul in sine nu e o valoare. Nu orice statuie poate fi plasata oriunde. Cultura, istoria si arta pot fi si au fost deseori manipulate. Omul de pe strada are dreptul sa faca judecati asupra artei publice. Diferentele de tratament intre reprezentarea lui Paunescu si a lui Traian au o semnificatie.
    Les intellos sunt de o tacere asurzitoare in privinta acestor argumente. Chiar nu indica nimic faptul ca o anumita lucrare starneste “trivialitatile discursului strazii”? Mai ales ca (inca) exista si arta care ne inalta si ne face mai buni.
    E loc de putina smerenie si spirit sportiv chiar si fata de impertinenti.

  33. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Mihaela, articolul lui Scruton este tradus deja ???? :

    http://inliniedreapta.net/dereferinta/arta-frumusetea-si-judecata/

    P.S. A. Titu si ideea avangardei alese, singura care cunoaste adevarul si mersul istorie.

  34. Liviu Crăciun
    8 iunie 2012

    d-nii rosetti, inima rea, etc practica o „prefraudare” intelectuala haioasa

    exemplu concret: impresionistii – au fost respinsi de academie, de „sistem”; gorduz este un reprezentant de frunte al academiei; impresionistii au fost adoptati relativ repede de catre public, majoritatea lor au murit cu o situatie financiara buna (adica impertinentii le-au apreciat si cumparat lucrarile); opera lui gorduz are 30 de ani si a fost respinsa constant de „denigratorii impertinenti”, adica de publicul din italia, spania si romania (adica de toti cei care au avut privilegiul sa o vada); cu alte cuvinte, avem cazul impresionistilor pe dos

    sint foarte curios daca ar fi la fel de deschisi amplasarii in fata institutului a unui monument bizantin, anti-comunist, anti-postmodern, etc; eventual cit se poate de sarcastic la adresa genialitatii si originalitatii artistilor consacrati de academia de la noi; nu ca nu ar fi geniali (Doamne fereste sa credem asa ceva) – doar de dragul reactiilor polemice pe care un artist adevarat este chemat sa le stirneasca, nu?

    sau daca doamna Alexandra Titu la urmatoarea vizita la un coafor ar avea parte de o coafura experimentala, o creatie punk parodica cu „referinţe ce se înscriu în estetica postproducţiei, la fel de generoase în amploarea dialogului cultural, ca şi gesturile radicale ale primei avangarde (imaginea Monei Lisa căreia Duchamp îi adaugă mustăţi, sau măgăruşul expus de Maurizio Catelan în replică la calul expus de Jannis Kounelis cu ani înainte, în aceeaşi galerie, ca protest ecologist)”

  35. Mihaela Bărbuş
    8 iunie 2012

    Multumesc, Vlad. Da, articolul e mai vechi si discutia e si mai veche si e foarte interesanta, daca e acceptata.
    Dupa cum a aratat si Liviu, contra-argumentele au fost slabute si exemplificarile inexacte.
    Eu vad in asta o lipsa de incredere in ratiune. Nu se incumenta la un schimb serios de argumente pe tema moralitatii, adevarului sau binelui in arta si atunci adopta un dispret vag si general sau limiteaza discutia la partea «tehnica », accesibila numai unor initiati (care se aleg intre ei).
    Degeaba se supara ca omul de pe strada e trivial, daca ei nu cred ca arta poate sa il faca mai bun si, prin urmare, nici nu urmaresc asta.
    Problema e ca acceptarea unui examen rational al artei ca serviciu adus comunitatii ar cere putina smerenie si onestitate, si ar mai avea si consecinte. S-ar vedea mai bine niste falsuri si s-ar clatina niste privilegii.

  36. InimaRea
    8 iunie 2012

    Vlad M: Esti un caz de serie, nu mai de Doamne-ajuta, dar meriti oarece atentie – in scopuri pedagogice, eventual (care n-au legatura cu tine fiindca esti irecuperabil).
    E greu sa alegi intre posibilele motive ale neasteptatei actiuni tip „sare la beregata”. Poti da in scenarita: gasesti un mesaj pe mail, te duci pe link, vezi ca iar s-a deschis o lista pentru ceva; mai vezi ca acel ceva nu merita nici lista, nici timpul pierdut pentru a-l viziona dar, daca tot ti-au batut oamenii in geam, le spui ca a avea dreptate e o chestiune de stil: conteaza cum iti sustii cauza. Ca sa afli ca altul era spilul – cineva „te astepta la cotitura” fiindca are o problema dar nu cu tine ci cu altii, care chiar merita deranjul unei elaborate strategii.
    Asa sa fie? Mai curind, nu. Dar cumu-i, atunci? Naiba stie! Oricum, tine de necivilitate sa rastalmacesti spusele cuiva; sa invoci impotriva-i prietenia cu altcineva cind nu asta-i tema discutiei; sa faci pe prostul invocind asta, aducind in discutie un text, cu aerul c-ar fi singurul accesibil – ori c-ar fi „reprezentativ”.
    In acest punct, poti spune senin ca necivilitatea este – cel putin in cazul de fata – dovada de slabanogeala intelectuala fiindca – fatalitate! – vine taman intr-un moment in care faima literara a lui Liviu Antonesei e la cea mai inalta cota de pina acum, iar omul are niste decenii de prezenta activa si semnificativa in peisajul literar autohton.
    Ca de la sine, mai apare un comiliton intru slabanogeala, care invoca alta figura „respingatoare” pentru monumentul de bun-simt intrat cu bita-n dispute de idei. Cum in orice rau e si-un bine – chiar de nu merita efortul de a-l cunoaste (dar asta afli, de obicei, dupa) – te duci si pe linkul acela ca sa vezi alta lista deschisa, in sprijinul lui Tismaneanu, de data asta. Se profileaza o situatie fara iesire – oriunde-ai arunca privirea, piese albe-piese negre. Normal, te-ai trezit jucind cu negrul – ori asa esti invitat a participa la „discutie”, ca element ostil, numai bun de dat exemplar la ciini, care atit asteapta.
    Macar, in privinta disputei Tudoran-Tismaneanu, esti edificat – nu te (prea) intereseaza. Fiecare cu razboaiele sale, parerea ta…

    Mihaela Barbus: Sintem de acord, fara-ndoiala, cind ne-ntilnim in „teoretic”. Mai mult de-atit, imi apare miscatoare – prin inocenta si idealism – credinta in rolul educativ al artei. E in buna traditie a catharsisului – despre care Stagiritul spunea ca trebuia sa purifice sufletul spectatorului, sa-i deschida lumea ideilor, pentru a-l desparti – fie si doar o clipa – de contingentul de fiecare zi.
    Daca am cere magie artei, sigur ca dracovenia aia de pe treptele muzeului n-ar avea cum ne-o oferi. (Poate-ati observat c-am afirmat, in primul meu text de aici, ca statua vine din neispiratie artistica.) Iar de-am cere desacralizare – iconoclasta, de ce nu? – ne-ar trebui „obiectul furiei”. Care-ar putea fi acela, in cazul ciudateniei sculpturale? Poate ca-i miza istorica: artistul il vede pe Traian oferindu-ne lupoaica, in genul in care, de sarbatori, ni se ofera Vasilica – mielul care-aduce noroc, minca’tze-as!… Latinitatea-i lupoaica (homo homini lupus est) romanitatea-i mioritica. Hai ca se potriveste, are dreptate artistul, ce mai!
    Toate bune!

  37. Daniel Francesco
    8 iunie 2012

    Ca de obicei, scrii mult, nefortat, industrial, debordand de ironie si dispret. Dar asa esti tu, mare mancator de adversari, cautator avid de frunze moarte in padurea tanara. Cantitatea nu este suplinita de calitate, chiar si la o galgaialile de ura care-ti sunt caracteristice, cu care te-ai facut remarcat pe net ca un killer de „pedelei”. Astepti cuvantul de care sa te legi si scrii inginereste pagina dupa pagina, fara geniu, fara culoare, doar cu aplomb si determinare. Ceea ce un comiliton de-al tau considera a-ti fi o caracteristica majora, aceea de a fi mereu „drept” este de fapt o incapatanare de scribalau in a se justifica, in a scrie din ce in ce mai mult pe langa subiect, egoul tau inzecindu-se in volum si inaltandu-se in aburi sulfurosi – asta in spiritul textelor lui Antonesei – in functie de cantitatea de cuvinte.

    Ai venit aici ca sa critici un demers al demnitatii, acela de a scoate doua gunoaie din ochii bucurestenilor: un bust al Marelui Porc si o dejectie imperiala a lui Gorduz. Imediat ti-ai gasit si o mantie de eliberator de duhuri si de trecut. E rolul in care te simti bine, esti tare, mai ales ca nu voiai decat sa fii vizibil, ca sa fii perceput ca un aparator al culturii noi, al frazei in care dejectia, sexul cat mai explicit, distrugerea trecutului si a celor care stimeaza frumosul sunt reperele unui imens gol de valoare. Ne-ai trimis in cimitire unde sunt si monumente funerare neartistice. Ironic, tratand un grup intelectual advers cu exprimari la nivelul limbii de lemn, ne-ai trimis apoi la examinarea si determinarea sexului ingerilor, reflex incontrolabil al unui spirit obsedat de teme care de regula nu se pot exprima public. Indecenta poarta intr-adevar multe forme si este uneori imbracata strident, dar o recunosti si in lalaielile frazelor lungi, imprecise si gaunoase dar care, au un scop. Acela de a jigni, de a se rafui, de regula cu mai multi. Nu-ti place sa raspunzi punctual unuia, de fapt, crescut in spiritul haitei, te crezi tu insusi o haita cu care ii ataci pe altii. Raspunzi in grup, luaind la refec ba pe unul, ba pe altul, intercaland sageti veninoase directe cu opinteli imprecise, in vant, ganduri jumulite in speranta ca doar-doar mai pica un fraier sa se lege de tine. Ca apoi sa-l treci in insectar.

    Dar cine iti da dreptul sa te crezi un juriu care poate sa ne respinga protestul? Te crezi un fel de instanta morala doar pentru ca esti in trena lui Tudoran& Antonesei?

    Inginerul Anton este un pretext, un personaj care te reprezinta perfect. El este deasupra celor care gandesc la cele omenesti, de zi cu zi. El este un soi de filozof al istoriei, creind o alta parte imunda. Caracterizarea lui Briseis nu face parte dintr-un dialog, aceea este o sentinta si am vazut ca esti mare amator de sentinte. Este un gand de-al tau, o parte din lumea fetida pe care o construiesti cu patosul ingamfatului lipsit de har, editand texte care spun acelasi lucru. Inlocuiesti formele ideale pure cu produse de serie. Dar, oare ce ar spune Aristotel de asta? Ca esti influentat de anumite monumente din cimitire, sau ca ai studiat cu rezultate sexul ingerilor?

  38. InimaRea
    8 iunie 2012

    Daniel Francesco: Nici nu stiu ce sa nu-mi doresc – sa fii ori sa nu fii clona lui Vlad M? Dar poate-i mai simplu de-atit – „Ceata lui Pitigoi/ Dai intr-unu’ tipa doi”.
    Cu-adevarat intristatoare e inversunarea. Pe linga asta, agresivitatea strazii pare chiar preferabila – acolo fiind vorba de cocalarime, pegra, „copiii strazii”. Aici, insa, cu pretentii culturale si ambitii ideologice, atita inversunare aminteste de „sfinta tinerete legionara”.
    Sinteti nefrecventabili, baieti. Inainte de-a va lasa in zeama voastra (care poate veni direct din „supa primordiala”, cine stie?) va fac o surpriza (neplacuta, normal!): Si mie-mi displace ideea de Traian cu lupoiaca si de Paunescu statuie. Dar cu opozanti ca voi, semnele declinului cultural se vor inmulti accelerat.

  39. Daniel Francesco
    8 iunie 2012

    Este exact cum mi-am inchipuit: te simti mai bine in sinul cocalarimii pentru care ai o preferinta, iar agresivitatea pe care ti-ai exersat-o din vreme, cu foc in suflet si cu fervoare cvasi-revolutionara te duce in tabara agresorilor, cu care iarasi te simti bine. Esti unul de-al lor, de-al predatorilor, linsator de meserie cu manusi de firma, chiar daca nu au fost croite pe masura. Iar despre pretentiile noastre culturale nu ai dreptul sa vorbesti decat daca de dezici de tine insuti, de nivelul tau intelectual din care nu reusesti decat sa ingani versuri de nivelul admiratorilor lui Paunescu, e vorba de zona manelistilor de centru, cu afinitatile lor, cu grupurile lor subtiri, cu cetele lor, cu Pitigoii si cu Antonesii scatofili.

    Cu proptitori ca tine, cultura e pe calea „cea buna”, cu statuia lui Gorduz ca o chintesenta a valorii noi, pentru ca nu-i asa, cu cateva randuri mai inainte te ridicai impotriva protestului nostru, ziceai ca facem o noua „linsare a lui Picasso”. Si nu stii, sau nu ai invatat, sau nu simti ca nu trebuie sa iei numele Domnului in desert. Ca multe alte lucruri.

    Iar de admiratori nu duci lipsa, dar nu aici. Ei da, ei sunt clonele tale spirituale, un Gugu, un Momo, un Gutiu. Si Maestre (cum ii place unuia sa iti zica, deh, asa este intre egali), faceti cu schimbul, cand e unul Maestru cand e celalalt Ucenic. Pe rand, trecand prin foc ce nu puteti manji. Felix si-a deschis Academia!

  40. calehari
    8 iunie 2012

    @37@39 Dovada ca, o „executie”, poate fi dusa la bun sfarsit cu rafinament si stil, folosind cuvintele. Naucita, victima si-a duhnit ultimul „argument”: sfanta tinerete legionara ????

  41. Mihaela Bărbuş
    8 iunie 2012

    Asa e, cuvintele sunt problema Inimii Recente, mai exact semnificatia pe care (nu) le-o da. Cand cuvintele capata semnificatie, da de bucluc.
    Ne spune ca “pacatuim” cu protestul nostru si crede ca avem o “motivatie estetica”. Nu citeste atent nici protestul, nici explicatiile lamuritoare, nici pe Scruton, nici pe A Titu. E contra – si a noastra si a ambelor statui.
    Incepe si termina totul cu dispret si acuzatii. Inlocuieste inlantuirea logica riguroasa cu ifose intelectualiste. Nu demonstreaza nimic. Pana la urma reiese ca ar fi putut sa gaseasca si puncte comune de discutie. Nu a vrut. Asta despre modul in care a pornit dialogul cand s-a invitat pe blogul nostru.
    Exact la teorie e problema, mai precis la jucatul de-a vorba cum spunea tata. Domeniile ideilor, al moralei sau al frumosului nu sunt excluse de la ratiune si de la cautarea onesta a adevarului. Ce se intampla in aceste domenii are consecinte foarte importante si practice. Despre asta vorbim in protest.
    Cei care relativizeaza totul in teorie se uita totusi in stanga si in dreapta inainte sa treaca strada pentru stiu foarte bine ca adevarul lor nu ii ajuta in fata adevarului unui motociclist. Cu toate astea, nenorocirile si numarul de morti produse de minciuna, manipulare si toropeala mintii sunt incomparabil mai mari decat accidentele in care sunt implicati motociclistii. De asta e relativismul o frauda si de asta e buna smerenia si fair-play-ul, ca sa nu vorbim discutii cand stim ca miza e serioasa.
    Crezusem ca e vorba de lipsa de incredere in ratiune, insa acum cred ca e mai degraba dispret fata de ratiune.

  42. calehari
    8 iunie 2012

    @41 Mihaela Spune: „Si mie-mi displace ideea de Traian cu lupoiaca si de Paunescu statuie. Dar cu opozanti ca voi, semnele declinului cultural se vor inmulti accelerat.” Prin urmare considera ca cele doua statui sunt „semnele declinului cultural”. Alege, ca forma de reactie impotriva declinului cultural, tacerea! Si, atunci cand altii, nu el si ai lui, nu tac ci vorbesc, se impotrivesc declinului cultural, ii ataca, acuzandu-i ca isi aduc contributia la dezvoltarea lui accelerata!!
    Ca veni vorba de „dispretul fata de ratiune” … unii incep sa dispretuiasca, ceea ce realizeaza ca nu pot sa aiba.

  43. Valentina
    8 iunie 2012

    Problema creștinismului împăratului Traian demonstrează nivelul autorului acestei scrisori de protest. Mai aveți puțin să plasați originea creștinismului dac (sau daco-roman) înainte de Isus.

  44. Daniel Francesco
    8 iunie 2012

    Valentino, nu e frumos sa debitezi aiureli pe ILD. Ce legatura are cu subiectul, cu protestul fata de cele doua orori? Unde ai citit pe ILD ca am fi afirmat ca imparatul Traian ar fi fost crestin?
    Iata ce este scris la noi:

    „credinţa creştină, ce a prins rădăcini prin coloniștii romani, şi apartenenţa la civilizaţia europeană.”

    Ai probleme de disfunctionalitate in ceea ce priveste intelegerea unui text?

  45. Valentina
    8 iunie 2012

    Impreriul roman nu era creștin (cel puțin înainte de retragerea aureliană), deci vă adânciți în gafă. Ați spus că „împăratul Traian este un simbol pentru credința creștină”, cum a devenit simbol pentru așa ceva nu știu. Sunt alte mituri în jurul lui Traian (care apropo, a cucerit un teritoriu și noi l-am inclus în mitul formator al statului, dar nu cred că italienii sunt de aceași părere).

  46. Daniel Francesco
    8 iunie 2012

    Valentino, continui cu aiurelile. Unde ai gasit in text „împăratul Traian este un simbol pentru credința creștină”?

    „Împăratului Traian este un simbol, pentru că de personalitatea lui este legată identitatea noastră: limba pe care o vorbim, credinţa creştină, ce a prins rădăcini prin coloniștii romani, şi apartenenţa la civilizaţia europeană.”

  47. Valentina
    8 iunie 2012

    „Împăratului Traian este un simbol, pentru că de personalitatea lui este legată identitatea noastră: limba pe care o vorbim, credinţa creştină, ce a prins rădăcini prin coloniștii romani, şi apartenenţa la civilizaţia europeană.

    Subiectul = Împăratul (Traian)
    Ce se spune despre el? Este un simbol
    Care este motivul pentru care este un simbol? pentru că de personalitatea lui este legată identitatea noastră
    Cum este legată această personalitate de identitatea noastră? : limba pe care o vorbim, credinţa creştină, ce a prins rădăcini prin coloniștii romani
     rezultă: În fraza pe care ați scris-o afirmați legătura dintre Împăratul Traian (și coloniștii) romani și credința creștină. Îmi pare rău că nu înțelegeți ce ați scris, singuri. Hai, nu e așa greu, se pot pune întrebări în propoziții, e lecție de clasa a II-a!

    Repet: Imperiul roman nu a fost creștin înainte de de anul 273 – menționat în istoria românilor drept retragerea aureliană, deci momentul istoric în care s-a terminat povestea coloniștilor.

    Concluzie: există o neconcordață cronologică în afirmațiile pe care le faceți. Din păcate, frazele pe care le scrieți eu le citesc așa cum se citesc în limba română, dacă ați vrut să exprimați altceva… deja vă privește.

  48. Florina B.
    8 iunie 2012

    Cum adica? Romanii au raspandit crestinismul numai dupa 273, pt ca de atunci li s-a dat voie? Esti sigura ca de la 273 fix s-a terminat povestea colonistilor?

  49. Valentina
    8 iunie 2012

    În Imperiul Roman creștinismul este simbolic legat de Constantin cel Mare, câteva secole mai târziu.
    Iar pe teritoriul României actuale sunt mai multe variante, dar istoricii religiilor leaga creștinismul românesc de cel ucrainian. Există suficiente istorii ale creștinismului ca să verificați informația asta. Eu doar am făcut o remarcă. Dacă vreți să faceți o scrisoare de protest, care este într-adevăr justificată acum, ar trebui să argumentați pertinent poziția și fără erori istorice.

    Lucrarea din fața MNIR este ridicolă, Gorduz preia motive iconizate de realismul socialist. Dincolo de faptul că turnarea în bronz este prost făcută și nefinisată. Și lista poate continua.

  50. Florina B.
    8 iunie 2012

    Istoricii religiilor leaga creștinismul românesc de cel ucrainian? Pe bune?!

  51. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Cum ne-or fi trecand pragul toti suferinzii, chiar nu stiu.

    Subiectul = Împăratul (Traian)
    Ce se spune despre el? Este un simbol
    Care este motivul pentru care este un simbol? pentru că de personalitatea lui este legată identitatea noastră
    Cum este legată această personalitate de identitatea noastră? : limba pe care o vorbim, credinţa creştină, ce a prins rădăcini prin coloniștii romani
     rezultă: În fraza pe care ați scris-o afirmați legătura dintre Împăratul Traian (și coloniștii) romani și credința creștină.

    De fapt, legatura care se face este intre Traian si Imperiul Roman, imparatul fiind un simbol al Imperiului. Dar atat ai inteles, atat ai putut scoate la inaintare („împăratul Traian este un simbol pentru credința creștină” => sunteti tampiti, ba!) pentru a incerca sa ataci un text care-ti displace din motive numai de tine cunoscute.

    Repet: Imperiul roman nu a fost creștin înainte de de anul 273 – menționat în istoria românilor drept retragerea aureliană, deci momentul istoric în care s-a terminat povestea coloniștilor.

    Te mandresti cu o intelegere superioara a textelor, Valentina, dar interventiile tale sugereaza numai superficialitate si reacredinta. Crestinismul s-a raspandit cum a putut, si pana sa devina Imperiul un stat crestin. Daca in text e scris „ce a prins rădăcini prin coloniștii romani”, asta nu inseamna ca se face vreo evaluare privind momentul exact al venirii primilor si ultimilor colonisti romani crestini. Nu conteaza momentul si nici macar tu nu poti sa te lansezi in speculatii privind numarul romanilor crestini veniti in Dacia.

    Concluzie: Te plictisesti. Mai grav e ca ne plictisesti si pe noi.

  52. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Florina B.

    Cum adica? Romanii au raspandit crestinismul numai dupa 273, pt ca de atunci li s-a dat voie?

    Exact asta crede. ???? Aproape ca imi este mie jena de lipsa ei de jena.

  53. Valentina
    8 iunie 2012

    Da, Vlad, mă plictisesc, acum și am o oră liberă. Nu mă mândresc cu o înțelegere superioară a textelor, ai citit greșit intervenția mea. Încerc să citesc ce scrie, cum e scris. Adică simplu, cât se poate de simplu. Sigur că am înțeles unde bate fraza, dar nu asta scrie explicit.

  54. Daniel Francesco
    8 iunie 2012

    Valentino, deci recunosti ca ai mintit atunci cand ai postat propozitia „împăratul Traian este un simbol pentru credința creștină”? Deci, daca ai o minima onestitate, ai putea sa recunosti asta. Pana acum nu ai facut-o.

    Dupa care, iarasi trebuie sa recunosti ca in fraza noastra, destul de simpla, intre „imparatul Traian” si „credinta crestina”, ai vazut si tu ca sunt niste cuvinte, dar tot nu ai inteles fraza. Exista o cauzalitate directa, nu una implicita? De ce nu te-ai simtit ofuscata de prima afirmatie, aceea cu limba noastra? Este limba romana limba pe care o vorbea Traian? Sau de ce nu te legi de ultima, aceea cu apartenenta la civilizatia occidentala, care ne vine tot prin romani, deci pe urma istorica lasata de Traian? De ce ai sarit la a doua identificare, nu pentru ca nu ai capacitatea de intelegere a textului?

    Reiau, de ce ai mintit atunci cand ai postat „împăratul Traian este un simbol pentru credința creștină”?

  55. Valentina
    8 iunie 2012

    Florina B.

    Cum adica? Romanii au raspandit crestinismul numai dupa 273, pt ca de atunci li s-a dat voie?

    Exact asta crede. Aproape ca imi este mie jena de lipsa ei de jena.

    Nu, ar trebui să cred că împăratul Traian a format statului român modern. Pe sistemul totul are legătură cu orice!

  56. Daniel Francesco
    8 iunie 2012

    Valentino, deci refuzi sa recunosti ca ai mintit? Da, ai o „lipsa de jena” plus lipsa de obraz. Si ne si plictisesti.
    Reintri dupa ce iti recunosti minciunile si ne spui si de ce ai facut-o.

    Pana atunci, ai pauza de reflectie. Probabil vesnica…

  57. Florina B.
    8 iunie 2012

    Nu ma asteptam ca falia dintre bucuresteni si atat de multi artisti sa fie comparabila cu cea dintre bucuresteni si primarii OO. Iata ca e:

    http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/reportaje/silvia-radu-sotia-sculptorului-vasile-gorduz-%E2%80%9Eeste-o-cruce-superba-nu-fular/

    …Cel mai important la lucrare este că verticalitatea lui Traian este îmbinată cu orizontala perfectă a poporului român. Este o cruce superbă. Nu fular… Cred că Gorduz rîde acum…

  58. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Valentina

    Nu, ar trebui să cred că împăratul Traian a format statului român modern. Pe sistemul totul are legătură cu orice!

    Mai are rost sa comentez? Cred ca nu.

  59. InimaRea
    8 iunie 2012

    Mihaela Barbus: V-am citit cu atentie, ceea ce dv nu vi s-a-ntimplat cu ce-am scris eu. Si-am retinut: „…cind s-a invitat pe blogul nostru”. Nu ma intereseaza „s-a invitat” fiindc-am explicat cum de-am ajuns aici, pe unde cred c-am mai calcat si-al’dat’. Dar ma „blogul nostru”. Asta-i baiul – e-al vostru si vi-l paziti de neaveniti (cei care nu va-mpartasesc convingerile, adinci – banuiesc).
    Dincolo de faptul ca ridicati glasul – (si) din solidaritate, banuiesc – lipsind discutia de calmu-i necesar, trebuie sa va spun ca relativismul e bun. Poate ca-i prea devreme pentru dv s-o stiti dar sper ca veti ajunge la aceeasi concluzie, dupa ce veti depasi virsta entuziasmului, devotiunii, a adevarurilor absolute. Din parte-mi, va urez ca asta sa se petreaca lin, nedureros.

  60. Costin Andrieş
    8 iunie 2012

    ati salvat tara de ‘dictatura’, cretinilor!
    imn postelectoral

    Sarmalele Reci – Ilici Ilici Uber Alles

    Asculta mai multe audio diverse

  61. Anca Cernea
    8 iunie 2012

    Inimă Recentă
    @27

    Doamne, in ce-am calcat?

    @ 38

    Sinteti nefrecventabili, baieti. Inainte de-a va lasa in zeama voastra (care poate veni direct din “supa primordiala”, cine stie?)

    Inimă recentă, fiind un tip relativist, face parte din ceata celor care ar vrea ca doi și cu doi să facă patru, dar și trei-virgulă-paișpe, sau șapte-virgulă-doi (sindrom descris de Olavo de Carvalho în ultimul articol postat de noi aici).
    Inimă recentă nu se simte bine pe ILD, tot zice că nu-i place la noi, dar tot revine și insistă.
    Inimă recentă se plânge că nu e bine tratat, că lumea pe aici are idei greșite, reacționare, și nu știe să se poarte cu el ca musafir, dar a umplut aici locul de clișeele lui stângiste, stropșeli și obrăznicii.

    Noi nu suntem relativiști. Nu înțelegem de ce ne frecventează, dacă suntem nefrecventabili.
    Ne-am hotărât să-l ajutăm, pentru că noi suntem buni la inimă. Din păcate, în lipsa colaborării pacientului, nu vom putea ajuta la descâlcirea meandrelor logice, estetice și morale ale unei Inimi Recente, făcând din ea o inimă curată și dreaptă.
    Dar putem să-l trimitem la plimbare. Aerul curat nu poate decât să-i facă bine.

  62. Dinny
    8 iunie 2012

    Excelenta ideea cu scrisoarea si concretizata intr-un text pe masura!
    Cred ca s-a spus ce era de spus cu privire la cele doua statui, o singura observatie: cum bine comenta cineva pe un site, nu-mi amintesc ca Traian sa fi venit sa cucereasca Dacia in pielea goala.

  63. Vlad M.
    8 iunie 2012

    Gratie lui Francesco, am aflat ca am fost vizitati de Valentina Iancu. Ce onoare! ????

  64. calehari
    8 iunie 2012

    @63. Eu i-am spus V.(ladimir) I.(lici) dupa ce am vazut cum este in stare sa delireze.

  65. Costin Andrieş
    8 iunie 2012

    mircea diaconu.

    ca sa inteleaga toata lumea despre ce e vorba:

    Primaria Arad, amendata cu 8.000 de lei pentru amplasarea unui bust al lui Corneliu Coposu

    Primaria Arad a fost amendata de Ministerul Culturii cu 8.000 de lei pentru ca a amplasat in oras un bust din bronz al lui Corneliu Coposu fara sa obtina un aviz de calitate pentru lucrare, amenda fiind contestata de municipalitate, relateaza Mediafax.

    ….

    „Prin semnatura ministrului Diaconu (Mircea Diaconu, fost ministru al Culturii – n.r.) am fost refuzati si am fost amendati. Adica nu au acceptat din punct de vedere artistic lucrarea domnului Dumitru Serban, care este presedintele Uniunii Artistilor Plastici din Romania”, a declarat Falca.

    In documentul primit de municipalitate de la minister se arata ca avizul a fost respins cu unanimitate de voturi.

    „Comisia a respins cu unanimitate de voturi, apreciind initiativa si efortul autoritatilor locale de a imbunatati imaginea orasului, insa considera in acest caz ca rezultatul este sub asteptarile sale, mai ales din partea unui autor cu creatie importanta”, se arata in documentul Ministerului Culturii.

    Primarul a spus ca bustul a fost donat de Fundatia „Corneliu Coposu”, care a realizat lucrarea cu aprobarea familiei acestuia.

    „Daca familia lui Corneliu Coposu a fost de acord cu modul in care arata bustul, iar ministrul Diaconu nu a fost de acord, e o problema de gusturi. De aici si pana la a amenda, arata agresivitatea institutiei. Se pare ca marele Coposu primeste lovituri de la comunisti si dupa moartea sa”, a declarat Gheorghe Falca.

    Edilul a anuntat ca amenda a fost contestata si se judeca in contencios administrativ refuzul Ministerului de a acorda avizul de calitate.

    Bustul din bronz al lui Corneliu Coposu a fost primit de municipalitate in 2011, insa a fost amplasat recent in Parcul Padurice. Valoarea lucrarii este de 41.000 de lei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian