“Bilete de papagal” a fost o publicaţie de satiră şi literatură înfiinţată de Tudor Arghezi, care a apărut intermitent în perioada 1928-1945. Titlul evocă o îndeletnicire des întâlnită în România interbelică: flaşnetarul de pe stradă, însoţit de un papagal antrenat să scoată dintr-o cutie deschisă bucăţi de hârtie împăturită pe care erau scrise ziceri şi preziceri.
Obiceiul nu a dispărut, ba chiar s-a răspândit, atâta doar că flaşneta şi papagalul s-au contopit în noul nomenclator al imposturii: activistul social, comunistul nou, ecologistul, expertul, hipsterul, jurnalistul progresist, oengistul, organizatorul comunitar, reprezentantul societăţii civile, ‘telectualul frustrat, Ză Uan.
Aici despăturim biletele mirobolante compuse de papagalii înfoiaţi ai timpurilor noastre.
Noi lenevim, voi munciţi!
“Asistăm la cea mai gravă depreciere a discursului de solidaritate şi înţelegere empatică faţă de oameni care se confruntă zilnic cu autoritatea care îi pune le colţ, îi umileşte şi le subminează constant resursele de supravieţuire, considerîndu-i leneşi, inepţi, ineficienţi şi incompeteţi. Toate aceste calificative au la bază o retorică a istovirii forţei unei colectivităţii, a degradării rolului ei social şi a delegitimării ei.”
Nu uitaţi: Dacă vom ieşi în stradă 5.000 de persoane, poliţia ne va aresta! Dacă ieşim 50.000, poliţia ne va păzi! Dacă vom ieşi 500.000, poliţia ni se va alătura!
Ianuarie 2012 – noii comunişti cer acelaşi lucru.
5. Trecerea elementelor economiei naţionale în gestiunea statului.
Succesul unei mişcări populare nu stă în capacitatea maselor de a ucide, ci în dorinţa lor de a muri pentru un ideal – o spune eternul revoluţionar, Leon Trotsky. Câţi oameni sunt azi gata să îşi dea viaţa pentru o lume mai bună? Câţi vor fi dispuşi să o facă mâine?
Şi facem investiţii noi în producerea de benzină, motorină şi combustibil aviatic, toate pe baza unei substanţe ca o plantă, numită algă. Poate nu vă vine să credeţi, dar am putea să înlocuim pînă la 17% din petrolul pe care îl importăm cu acest combustibil care creşte chiar aici, în America.
La fel şi sula-n coaste.
Penibililor, cu lustrația voastră cu tot.
Nu confundaţi bogăţia cu capitalismul, că nu mai ştim despre ce vorbim, în cele din urmă. Bangladesh şi Nigeria (asta aşa, ca exemple) sunt capitaliste. Şi Sudanul sau Turcia şi Rusia şi…cine mai vreţi.
Magistralul discurs din Osawatomie, Kansas.
[Piaţa liberă] nu dă rezultate. Nu a dat rezultate niciodată. Nu a dat rezultate în deceniul înainte de Marea Depresiune. Nu ea a dus la incredibila dezvoltare economică după război, din deceniile ’50 şi ’60. Şi nu a dat rezultate nici în deceniul trecut.
Aş vrea să-i văd pe mineri în Bucureşti, lipindu-se de manifestaţiile din
Piaţa Rogoversităţii.
Rubrică şi pagină noi. Fachirii de bine adunaţi sub acelaşi acoperiş.
apropo de resuscitarea naţional-comunismului cu ajutorul plăcilor scînteietoare din fonoteca autarhiei ceauşiste, din păcate, foarte recent, am fost izbit de peroraţia uluitoare cu care o ilustră personalitate a partidului de guvernămînt, ce se pretinde cu obstinaţie de drepta, a găsit de cuviinţă să incite publicul într-o chestiune ş-aşa arzătoare. citez din pledoaria domniei sale pentru o lume mai bună, mai curată, mai verde:
“daca chiar trebuie sa exploatam aurul de la Rosia Montana, sa o facem spre beneficiul Romaniei, adica a fiecarui cetaten roman si cu mijloace care nu pun in pericol sanatatea noastra si a celor care vin dupa noi. Deci: fara cianuri si statul roman sa fie cel care exploateaza aurul de la Rosia Montana, iar cetatenii sa primeasca anual divindende din exploatarea aurului“
Pai statul roman a exploatat minele pana a dat faliment. Baietii astia nu inteleg ca pana si Hidroelectrica iese pe pierdere (bine, nu chiar pierdere insa scoate un profit muuult prea mic avand in vedere activele deja amortizate), adica e foarte posibil sa vedem o exploatare facuta atat de bine incat nici la un maxim istoric al aurului, cum este azi, cetatenii sa nu primeasca nimic.
Dar macar fura “ai nostri”, nu dam la altii, nu?
..
Salut aparitia acestei rubrici si presimt ca va avea un viitor stralucit!
Tare imi e ca citate de acest gen se vor inmulti. Cel mai mult ma ingrijoreaza usurinta cu care Rogozen sau alde Florin Iaru justifica violenta (desi ea “nu e justificata niciodata”, pentru ei – adica nici macar in legitima aparare), pentru ca nu-i asa, “actele de violenţă sunt o consecinţă aproape indispensabilă a adunării maselor, dintr-o sută de oameni mereu se găseşte unul care să arunce cu o piatră”, nu?
Vazui si eu enuntul de bine mentionat de euNuke. I am, like, totally and awsomely in awe of all these well-meaning and all-knowing people of high standing who tell the dumb folks what is best for them. One can squeeze acres of advisory wisdom offered with the best intentions in any field of endeavour to one common (should I say kind of red?) thread: his Majesty, the State. Alfa si omega, buricul din care s-a plamadit si in care se va intoarce universul. Universul cunoscut de mai-marii nostri.
Bilete de papagal pe facebook