În principiu, orice spirit democratic acceptă ca despărțirea Statului de Biserică este benefică pentru ambele entități. Ea trebuie să preîntâmpine amestecul unei instituții în treburile alteia și, pe lângă asta, posibilitatea izbucnirii războaielor religioase, care, așa cum știm, au zguduit cândva Europa.

Statul trebuie să fie al tuturor cetățenilor săi, suntem de acord, dar cum se realizează efectiv acest lucru? Neutralitatea lui va fi suficientă pentru a pretinde că este un arbitru corect și ce înseamna în definitiv aceasta neutralitate?

O sa încep prin a spune că un stat ateu sau care încurajeaza agnosticismul modern nu se poate considera nici pe departe unul neutru. Ce să mai vorbim de unul care reciclează pe față o ideologie criminală și discriminatorie precum cea comunistă!

Mai mult – că nici un stat în care sunt respectate libertățile cetățenilor săi nu-și datorează democrația adoptării unei poziții neutre. Principiile care stau la baza democrației nu s-au impus niciodată în virtutea „neutralității” lor, cât a favorizării unor raționamente presupus juste și a memoriei unor experiențe comune. Un spirit democratic știe că e imposibil să îmbunătățesti ceva într-o societate fără să ții cont de experiențele ei din trecut, oricare ar fi viziunea ta asupra viitorului. Știe pentru că este realist. Să încetăm, deci, să-i mai cerem adevărului să fie neutru dacă vrem ca acesta să mai aibă vreo legătură cu binele individual și cu cel comun. El trebuie să fie just, ceea ce este altceva.

Rolul statului în disputa dintre conservatori și „progresiști” este acela de a arbitra just și nu pur si simplu „neutru”. Mai ales că partida „progresistă” vrea în mod evident să folosească statul împotriva celor dintâi, pe banii acestora și fără să se lase arbitrată de el.

Ceea ce cred că pune  sub semnul întrebării funcționarea separației dintre Stat și Biserică (a nu se confunda această separare cu excluderea lor reciprocă și obligatorie) este faptul că o minoritate intolerantă și foarte vocală, cum este cea „progresistă”, nu are nici o biserică…

Sau, dacă vreți, faptul că singura biserică a ateilor este Statul. Pentru un „progresist”, acesta este singurul organism care ordonează lumea și care, în orice caz, o face în mod eficient, pentru că deține toate pârghiile coercitive. Neavând nimic în afara statului, el și-l revendică doar pentru sine și ideologia proprie. Așa stând lucrurile, suntem obligați să ne întrebăm ce a însemnat propriu-zis această separație și mai ales dacă ea a fost funcțională vreodată în viziunea „progresiștilor”.

Singura biserică a ateilor este Statul.

Separația modernă dintre Stat și Biserică funcționează doar dacă admitem că ultima are un rol recunoscut în cetate, fie el și unul limitat, alfel vom fi constrânși să admitem că prezența ei în interiorul cetății este una artificială. „Forțată”, „vetustă” sau, în cel mai bun, caz „muzeală”, așa cum modelele de gândire comuniste și „progresiste” ne învață s-o facem.

Dacă vrem să avem o Biserică convingătoare și netimorată, trebuie să o lăsăm să-și exerseze rolul de partener acceptat, viu, și nu de fantoma invitată pe la sindrofiile politicianiste. Ca să fiu mai clar, ea va trebui să-și revendice un rol precis determinat în interiorul societății, fără teama că i se va imputa un nou „bizantinism”, mai ales că Cezarul ne-a cerut și continuă să ne ceară ceea ce nu-i aparține. Echilibrul dintre puterea seculară și cea spirituală, deci, nu se realizează prin sacrificarea unuia dintre termenii care contribuie la crearea lui. Fiindcă alfel am văzut cu ochii noștri și ai părinților nostri de ce sunt în stare statele „luminate”, atunci când ajung să dețină singure puterea.

PS. 1. Prin ce a inhibat Biserica Anglicană, al cărei cap știm ca este regele Angliei, dezvoltarea spiritului democratic în politica internă a acestei țări? Nu neapărat că exemplul acestei biserici ar trebui urmat, dar e evident că democrația engleză tolerează un „bizantinism” vechi de patru secole și jumatate.

2. Cât de legitimă este oficierea căsătoriilor de către un  stat secular, în condițiile în care acestea au fost și rămân niște sacramente? Nu cumva definiția căsătoriei începe să se schimbe din chiar momentul în care acesta preia -fie și parțial- oficiul Bisericii? Discuția e desigur doar începută…

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentIohannis și Constituția
Articolul următorCe trebuie să facă PNL
Marius Hagău
M-am născut la 14.02.1977 în Luduș, judetul Mureș, identic în imaginația mea cu ludus-ul roman, loc în care își făceau antrenamentele gladiatorii de altă dată. Am fost educat în bătătura din spatele blocului și în curțile bunicilor mei: ăștia au fost primii mei 14 ani de acasă. După care am urmat Liceul de Arta din Tg.-Mureș, ceea ce înseamnă că am avut voie să-mi las părul un pic mai lung și să devin mai sensibil. Prin ’95 am intrat la Academia de Arte Vizuale Ion Andreescu (după titulatura de atunci) din Cluj-Napoca, pe care am terminat-o în 2000, pe jumătate chel și foarte indrăgostit de noua mea urbe. De atunci încoace pictez și cad pe gânduri.

12 COMENTARII

  1. Olavo de Carvalho – citate dintr-o prezentare pe această temă (v. video mai jos):

    e foarte ușor să vii cu un slogan așa, Statul laic. Separarea dintre Stat și Biserică.
    Dar se întâmplă următorul lucru: dacă ai Statul non-religios, Statul nu are nicio religie, dar societatea are, atunci, ce trebuie să facă Statul? Statul trebuie să urmeze religia majorității, sau, el va încerca să-și impună societății non-religiozitatea sa, și de aici, asta se transformă deja într-o luptă religioasă, o luptă ateistă împotriva societății.

    Și dacă Statul e ateu sau agnostic, dar societatea e creștină, atunci din două una, ori societatea va încreștina Statul, ori Statul va distruge religia majorității. Adică noțiunea de Stat laic e în mod eminent dictatorială, e în mod eminent tiranică.

    Citiți cartea lui Benjamin Morris, despre caracterul creștin al instituțiilor americane, o carte de o mie de pagini, care documentează, e mai mult decât dovedit, că Statul era laic, în sensul că nu intervenea în disputele religioase. Dar nu în sensul că predica ateismul, interzicea crucile, etc, etc, ceea ce e ateism militant. Ateismul militant e o luptă religioasă

    Mai mult, dacă iei toate războaiele religioase care au fost de-a lungul întregii istorii omenești, ele au omorât o sutime din numărul de oameni pe care războiul ateismului împotriva religiei i-a omorât în secolul XX. Dacă aduni Uniunea Sovietică și China, fără să mai numeri nici țările satelite, nici Mexicul, etc, etc, au fost cât? Au fost nouăzeci de milioane de oameni. Războiul ateismului împotriva religiei e clar că e un război religios, e război împotriva unei comunități religioase, pentru că este religioasă.

    are Statul dreptul să dea jos simbolurile religioase din vreun loc? Niciodată. Mai ales dacă sunt simbolurile religiei majorității societății. Pentru că Statul se naște din societate. Vedeți, societatea braziliană exista mult înainte să existe Statul brazilian, înainte să existe Republica braziliană.

    Mai ales că, acțiunea Bisericii Catolice în formarea Braziliei a precedat cu mult acțiunea Statului.

    Statul a fost ultimul care a intrat în istorie, deci nu are niciun drept! Societatea este cea care îi spune Statului ce are de făcut. Dacă Statul are pretenția să formeze societatea după chipul și asemănarea lui, atunci e un Stat totalitar și trebuie doborât

  2. D-nei Anca Cernea

    Am scris acest articol pentru ca discutia pe marginea subiectului in chestiune trebuie mereu (re)inceputa.Pe un ”progresist” n-o sa-l intereseze niciodata argumentele rationale sau de bun simt ale unui conservator,decat in momentul in care cel din urma va fi reprezentat de un partid puternic sau din clipa in care acesta va reusi sa-si impuna temele in spatiul public.Discutia trebuie reinceputa ca sa-i putem vedea continuarea…

  3. Statul modern este gândit că o clauză a unui contract mai mare numit „țară”, contract menit a asigura securitatea și mediul în care semnatarii lui prin procură la naștere, numiți din acel moment”cetățeni” să poată există și prosperă.Statul are reguli pentru toți cetățenii lui indiferent dacă le plac sau nu, derivate din experienta istoriei prezentă în tradiții și cultură, cultură din care biserica face indisolubil parte.Cultura și biserica sunt fundamentul nu a statului ci a țării iar țara devine patrie când conservarea acestui contract se face cu sacrificii, în timp.Statul deci este instrumentul prin care țara se exprimă azi și slujește prin forța să existența și prosperitatea Patriei.În nici un caz slujitorul statului nu va ignora cultura, preceptele morale și submina puterea și coeziunea patriei.Dacă o va face, își va pierde calitatea de cetățean și va fi numit pe drept,trădător.Așa ar trebui să se petreacă lucrurile dar nu se întâmplă așa pentru că și minciună e vorbă iar biserica și dreapta s-au rezumat la o politică gen”lasă-mă să te las”și au fost potopiți de minciuni, îngropați și batjocoriți.Vor urma vremuri urâte pentru că Patria a devenit azi RSR pentru omul de rând iar statul vrea să schimbe termenii contractului cu minciuna trădătorilor, lucru ce pune țara sub semnul întrebării.Ce lipsește?Cultura și biserica aplicată pe fundația să morală a țării.

  4. 1. Da, biserica anglicana are o prezenta in politica, dar e pur formala si cu rol decorativ. Circa jumatate din populatia britanica e atee, unii lideri ai Partidului Conservator s-au declarat atei (cumva ironic ca tocmai Tony Blair a fost ăl mai creștin), iar statul e cat se poate de secular.
    2. E normal ca statul sa oficieze casatoriile, deoarece nu toti oamenii care se casatoresc apartin bisericii dominante. Daca unii vor poleiala mistica peste uniunea economica, nu au decat sa se duca la ce biserica /templu/ moschee / stupa vor.
    3. Ma amuza sa citesc site-ul asta. Daca ati fi existat in epoca antica, ati fi plans de mila politeismului greco-roman in fata barbariei monoteiste de sorginte proto-neo-marxista (ce tot atata grija pt saraci ? cum adica toti oamenii sunt egali ?)

  5. de la Marius Hagau pt. snowflake

    Dragul meu sau draga mea,pune mana pe carte ca te faci de ras:crestinismul e un monoteism ”de sorginte proto-neo-marxista”?

    Biserica,si nu e vorba aici de una dominanta,trebuie sa aleaga intre a avea un un rol formal si niciunul?Astea sunt alternativele pe care i le rezervi?

    Statul nu e obligat sa oficieze nici o casatorie,in pofida diversitatii religioase si a raspandirii ateismului.El nu este mandatat sa defineasca casatoria- nici n-ar putea sa gaseasca o definitie multumitoare pt. toti -,cat sa o inregistreze,ca la notar,dupa ce tu te-ai casatorit la biserica sau in parc…Iar persoanele fara gen, n-au decat sa si-l caute in continuare, fiindca deocamdata ele ataca insasi sensul curent al termenului de casatorie.Ele neaga conditiile de ordin logic in care aceasta s-ar putea produce.

    Cat priveste faptul ca tu te amuzi citint acest site,crede-ma ca si cititorii lui se amuza de comentariile tale.Important e ca radem bine,si unii,si altii…

  6. Căsătoria civilă e o invenție recentă. E de la Revoluția Franceză. Apoi a fost fixată de Napoleon în Codul său Civil.

    Așa cum pseudonimul snowflake sugerează ceva superficial, ușor și efemer (și în prezent, cât se poate de extrasezon), și instituția căsătoriei civile e un Ersatz recent, golit de conținut, și devenit deja anacronic la momentul când vorbim.

    Ar trebui să fie evident, chiar și pt. un snowflake, faptul că instituția căsătoriei, așa cum o cunoaștem în cadrul Civilizației Iudeo-Creștine, exista de ceva timp, la vremea când s-a inventat mariajul civil.

    Bisericile (și sinagoga) au continuat să celebreze căsătorii între credincioșii lor, și, vreme de vreo două secole, cele două tipuri de ceremonii au funcționat în paralel.
    În acest timp, căsătoria civilă nu era mai mult decât o imitație a celei religioase, care părea că nu schimbă mare lucru din normalitatea de secole a acestei instituții fundamentale a societății care este familia.
    De fapt, nu e chiar așa, pentru că, încet dar sigur, sensul religios al legâmântului dat la căsătorie nu avea cum să fie substituit de hârtiile întocmite de birocrația Statului – în paralel, divorțul a devenit o realitate tot mai prezentă, ajungând, de la Lenin încoace, să devină o banală formalitate, golind tot mai complet de conținut termenul de „căsătorie” folosit altfel decât în sens religios.

    Dar iată că astăzi chiar a devenit evidentă irelevanța căsătoriei civile, de când Statul a început să redefinească familia, în termenii unor aberații ideologice. De când Statul celebrează căsătorii între persoane de același sex, între trei sau mai multe persoane, sau o căsătorie a unei persoane cu ea însăși, sau cu un animal, e clar că nu a mai rămas nimic din modelul original, plagiat de ateii cei luminați de la religie.

    Analog, instituții ca universitatea, școala, spitalul, orfelinatul, ajutorarea săracilor, a văduvelor, au fost deasemenea fondate de Biserică, iar ulterior preluate de Stat (în numele științei și progresului) și transformate, până la urmă în caricatura lor.

    Aceste istorii arată, printre altele, cât de nesăbuite sunt experimentele sociale ale unor indivizi recenți, superficiali, lipsiți de cultură și de profunzime intelectuală (că de cea spirittuală, nici nu mai vorbesc) indivizi care se cred mai dăștepți, și forțează realitatea să se încadreze în clișeele lor.

    Treaba este că o societate creștină, în care încă mulți oameni cred și se roagă, și încearcă să trăiască așa cum cer exigențele morale ale credinței, poate asigura un mediu de libertate în care snowflakes să bată cîmpii fără să li se taie capul (cum ar fi în islam, de pildă, sau în Franța Revoluționară).
    Dar dacă numărul de snowflakes atinge o masă critică, riscăm să fim înzăpeziți cu toții, vrem sau nu vrem.

    Așa s-a întâmplat în secolul XX, când cu cele două mari experiențe științifice, progresiste și iluminate, anume marxismul și național-socialismul.

    E interesant că ateii nu sunt în stare nici măcar să inventeze forme noi. Tot ce „inventează” e de fapt plagiat. Sau bătaie de joc.

    De aceea zicea Voegelin că noile ideologii ale sec XX sunt fenomene de natură religioasă. dar nu sunt religii, în sensul că nu au creat vreo cultură, nu au făcut decât să paraziteze și să distrugă culturile existente.

  7. Interesant de văzut în snowflake infecția teveolologică în baza ei incontestabilă de”așa cum știm cu to(n)ții, după cum just a subliniat în numeroase rânduri(showuri)și (toașa)vedeta noastră incontestabilă, sexoasă și atoateștiutori așa că b nu-ți mai bate capul că de-aia suntem noi aici să te învățăm”prinde rădăcini și se dezvoltă într-o logică simplă și clară de club, shot și gym.Nu știu dacă explicațiile gen că contractul căsătoriei este doar înregistrat de stat dar de drept aparține țării sub auspiciile bisericii care păzește, teoretic cel puțin, sigiliul moral fundamental al țării și țării de după țară, adică al Patriei,ș i nu berea beției de sâmbătă ci chiar certitudinea că va exista sâmbătă viitoare și pentru tine, nu ca în încă Anglia, în fine, nu știu dacă explicațiile de genul ăsta prind dar dacă nu ți-e frică să nu te topești dragul meu ciob de viitor și nu ți-e frică de nițică trântă cu engleza caută un cvasiateu puțin eretic pe numele său Jordan Peterson să-ți explice el cum este cu Sfânta Sfintelor și de ce nu se fac case din piese de bicicletă.Și apropos,nu căuta referințe despre el la cei care gândesc și sar opăriți pentru flakeși fincă ăștia îl urăsc cum numai minciuna poate urâ adevărul.Good look for, my friend!

  8. Și mai bagă și câte un”Frontpage mag” din când în gând, e un dude Daniel Greenfield pre numele său și mai mulți, cu ceea ce se numește „balls” cu masă musculară mare între urechi.O să afli de la ei că „a gândi”are antonimul”activist socialist(comunist,whatever)” și din site-uri conexe, știri pe care cnn sau bbc le transmit, dacă le transmit, peste o săptămână, lună, an,deceniu(ii).

  9. D-nei Anca Cernea de la Marius Hagau

    Tocmai pentru ca gandirea ”progresistilor” e una parazitara,in sensul pe l-ati dat acestui termen,partida conservatoare trebuie sa stranga randurile pentru a prelua initiativa.Prin asta intelegand ca toate problemele carora incercam sa le gasim o solitie,trebuie sa ne conduca,mai de vreme sau mai tarziu, la o viziune politica.Conservatorii trebuie sa gandeasca de pe pozitia unor oameni care-si doresc puterea sau care se asteapta sa o obtina.Tebuie sa invatam ca puterea nu este obligatoriu impura,fiindca prejudecata asta lasa puterea in mana tuturor lichelelor.

    Tema casatoriei civile trebuie introdusa in Biserica si de acolo sa emane catre intreaga societate.Am ajuns sa discutam depre casatoriile homosexualilor,cand noi nu stim deocamdata ce treaba are Statul cu oficierea casatoriilor,in general!Sau daca are,de unde pana unde? …

  10. @Marius.Răspunsul la întrebarea ta este dat în Vechiul Testament.Au existat experimente social-liberale în antichitate pe la Sodoma&Gomora și au cam zbârcit-o la sfârșit(și ce sfârșit).Sexul e vechi și nicăieri nu e la liber deși Partidul, dacă nu l-a inventat, îl inovează la greu și-l dă la liber, în interes propriu, firește, sun mulți duși cu pluta care întâi bagă-n casă și dup-aia se uită să vadă ce.Și mai e un vers din”Internaționala”care mă cam pune pe gânduri și anume ăl care nu mi-l putea explica toașa”să-nceap-al lumii vechi apus”.Apusul lumii?Lumea veche redivivus?Cu sclavi și toate alea?Iaca, vorbii nentrebată!

  11. Extraordinar eseu si dezabatere. Multumesc pt material.

    Sunt pe grupuri precum #Rezistenta (din motive ce tin de lupta anti-coruptie si anti-pesedista), si cand iau apararea bisericii, a religiei si a oamenilor religiosi (atacata masiv in aceste grupuri) – sunt improscat cu invective si injuraturi din cele mai hidoase. Toate atacurile lor includ desigur referinta la pretinsa intoleranta criminala a oamenilor religiosi – „dovedita” istoric.
    Cand le spun sa-si reciteasca randurile pline de insulte si ura, cand le prezint argumente logic, intr-un mod decent (desi injuraturile de mama si blasfemiile continua sa ma inunde), ei revin la mantrele lor marxiste. Orice discutie si debate ricoseaza din acesti oameni agresivi care mesteca cateva idei simple si fara baza.

    Chiar si asa largirea bazei de argumente (oferita prin acest eseu) este mai mult decat binevenita.
    Multumesc din nou.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here