A-l cita apreciativ azi pe Peter Hitchens pe tema Rusiei e ca și cum le-ai fi vorbit românilor în 90 despre Marx și Engels

    0

    Cea mai coerentă poziție pro-Rusia pe care am întâlnit-o îi aparține lui Peter Hitchens, un polemist britanic conservator.

    Este în interesul nostru să cunoaștem, să înțelegem și să fim pregătiți pentru momentul în care aceste idei vor fi răspândite în spațiul românesc (o chestiune de timp, având în vedere eficiența rețelei „prietenilor Rusiei” în acapararea de podiumuri și publicații).

    Voi încerca să parafrazez cât mai corect ideile sale, așa cum rezultă din numeroasele articole și interviuri disponibile. În mare, cazul este construit pe trei piloni.

    1. Statutul special al insularilor
    Marile conflicte europene au reprezentat foarte des înfruntări între diferite versiuni ale Imperiilor continentale. Britanicii au avut mereu de pierdut când au ales să intervină în conflictele de pe continent. Nu mai bine își văd de treaba lor? Cu ce-i încurcă pe britanici faptul că Imperiul rus se simte înghesuit în granițele actuale și se extinde peste câteva țări vecine?

    2. Atitudinea anti-NATO
    Rusia nu are ambiții de expansiune globală, cum avea URSS-ul, ci doar unele locale. NATO ar fi trebuit desființat odată cu prăbușirea URSS, fiindcă reprezenta o soluție la o problemă care nu mai exista.

    3. Simpatizarea cu Rusia
    Rusia are granițe greu de apărat. Este îndreptățită să se simtă agresată de SUA, fiindcă Statele Unite au antecedente când vine vorba de intervenții militare asupra unor state suverane. Rusia dorește doar să-și mențină suveranitatea.

    Peter Hitchens respinge din start principiul garantării securității țărilor vulnerabile din est de către țările dezvoltate și puternice din vest. El nu simte nicio urmă de solidaritate sau responsabilitate față de soarta „fraților” din aceeași civilizație și ar prefera ca țara sa să scape de orice obligație de acest fel asumată în trecut.

    Am spus la început că poziția e coerentă, fiindcă are logica ei. Când tu te afli la un continent distanță de ambițiile și mofturile Rusiei, e foarte ușor să adopți o poziție de indiferență. Cu atât mai mult dacă nu te interesează soarta țărilor din est.

    În istorie, expansiunea Rusiei nu a trecut niciodată de Germania. Dacă Marea Britanie ar fi lăsat continentul de izbeliște, ea poate ar fi fost într-o situație mult mai bună în prezent. Nu același lucru se poate spune despre țările din zona noastră.

    Noi, românii, suntem extrem de norocoși că există NATO, o alianță dedicată apărării fiecărui membru ai ei în fața agresiunilor din exterior. Pentru prima dată în istorie, securitatea și suveranitatea ne sunt garantate de către cea mai puternică armată a lumii, cea a Statelor Unite.

    De ce ar vrea cineva să dăm cu piciorul acestui avantaj? Cea mai plauzibilă explicație este că la 30 de ani după lipsurile din socialism (lipsa bunurilor de consum, a drepturilor și a libertăților), unora dintre români li s-a urât de prea mult bine. În același mod în care studenții din campusurile universitare din Vest ar fi dispuși să dea binele pe care îl au pe „mai binele” utopiei egalitariste, anumiți formatori de opinie din România sunt dispuși să sacrifice ceea ce avem în schimbul unei Românii utopice, care își croiește un destin separat de țările europene surori, din vest. De altfel, la asta visa și „Geniul din Carpați”, cu rezultatele binecunoscute.

    A-l cita apreciativ pe Peter Hitchens în România pe tema Rusiei e ca și cum le-ai fi vorbit românilor în 1990 despre teoriile lui Marx și Engels. În timp ce alții fac teorie, noi știm cum arată practica.

    În regimurile care devin sateliți ai Rusiei sunt instalați lideri lacomi, șantajabili, corupți și ușor de controlat. Crede cineva că România ar putea fi liberă și prosperă dacă ar fi condusă de diverși Yanukovici și Voronini, cleptocrați aserviți? Suveranitatea noastră națională ar fi la fel de reală ca existența „limbii moldovenești”.

    Realist vorbind, nu poți adopta o poziție de neutralitate între două mari puteri atunci când una se află la un continent și un ocean distanță, iar una se află la o aruncătură de băț. Cea din apropiere o să fie avantajată de vecinătate, iar tu ești nevoit să depui efort pentru a-ți cultiva relația cu cealaltă.

    Ideea că „nu am avea de ce să ne temem”, fiindcă doar parteneriatul nostru cu Statele Unite „supără Rusia” și „o provoacă” nici nu merită discutată.
    A rupe parteneriatul cu SUA ar însemna a fi la cheremul mofturilor unei forțe militare superioare din punct de vedere numeric, în a cărei zonă de interes te afli. Tu poți spera că nu are niciun motiv să ne încalce suveranitatea, dar în același timp nici nu mai ai ce face în cazul în care decide să acționeze.

    În situația noastră, cea mai bună apărare este descurajarea.

    Acesta e motivul pentru care România trebuie să rămână fermă în poziția ei de partener al NATO și al Americii. Mai mult decât atât, trebuie să ia inițiativa și să dea tonul în partea aceasta a Europei, în contextul în care unii dintre vecinii și aliații noștri din zonă sunt șovăielnici.

    Desigur că Statele Unite au propriile interese, nimeni nu își închipuie că sprijinul este oferit din mărinimia inimii lor. Și de ce ar fi?

    Atâta timp cât scopurile noastre coincid, ar fi copilăresc să dăm cu piciorul intereselor noastre pe motiv că noi ne considerăm prea buni pentru a beneficia de garanția securității din partea SUA. Chiar credem că suntem în poziția în care putem să strâmbăm din nas?

    Noi nu trăim, ca Peter Hitchens, într-o țară aflată pe-o insulă, la o distanță comodă de Estul Sălbatic. Noi trăim aici și am simțit pe pielea noastră pentru aproape jumătate din secolul scurs de la Marea Unire ce înseamnă să fii la cheremul unui vecin puternic. De ce ar crede cineva că renunțarea la toate avantajele strategice dobândite de la eliberarea din strânsoare e o idee bună?

    O fi o idee bună pentru cei care vor să renunțe la responsabilități și să ne lase de izbeliște, cum sunt izolaționiștii din vest, sau pentru cei care visează că vor fi fruntași într-o nouă ordine viitoare, drept răsplată pentru serviciile aduse. Sigur nu va fi o idee bună pentru noi, ceilalți.

    Lazăr Lungu

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here