Cazul Dominique Strauss-Kahn s-a prăbușit

    0

    Nu mai există nici o posibilitate reală ca procesul de agresiune sexuală împotriva fostului director FMI, Dominique Strauss-Kahn, să continue după ce procurorii newyorkezi au ridicat semne de întrebare asupra credibilităţii presupusei victime, Nafissatou Diallo, care a minţit în mai multe rânduri. În Franţa, se vorbeşte despre revenirea lui DSK în cursa prezidenţială.

    Nimeni nu pune în discuţie faptul că DSK şi camerista au avut o relaţie sexuală. Există suficiente dovezi în acest sens. Ceea ce era în dezbatere e dacă a fost o relaţie consimţită sau dacă DSK a forţat-o în vreun fel pe tânăra de 32 de ani să aibă raporturi sexuale. Într-un caz în care era cuvântul lui DSK împotriva cuvântului lui Nafissatou Diallo, imigrantă din Guineea, totul se sprijinea pe credibilitatea fără fisură a presupusei victime. Or, tocmai această credibilitate a fost spulberată după ce procurorii newyorkezi, conduşi de Cyrus Vance Jr., au descoperit că aceasta ar fi minţit de mai multe ori atât autorităţile de imigraţie cât şi Marele Juriu în privinţa „întâlnirii” cu DSK.

    Când a cerut azil politic în Statele Unite, Nafissatou Diallo a minţit – se pare – atunci când a declarat că soţul ei ar fi fost torturat şi ucis de trupele guvernamentale din Guineea. A minţit – se pare – când a declarat că a fost violată în grup de aceiaşi soldaţi guvernamentali. A minţit – se pare – în legătură cu circumstanţele violului comis de DSK. Diallo ar fi oferit, sub jurământ, „o descriere eronată” a agresiunii sexuale suferite, omiţând să precizeze că, după incidentul din camera 2806, a făcut curăţenie în camera vecină, apoi s-a întors în camera lui Dominique Strauss-Kahn înainte de a raporta incidentul superiorului său”, a arătat biroul procurorului districtual al Manhattan-ului, Cyrus Vance Jr, într-o scrisoare trimisă Curţii Supreme a Statului New York. A minţit când a declarat că ar avea un al doilea copil – care se pare, nici n-ar fi al ei – pe lângă fiica sa de 15 ani, pentru a obţine rambursări ilegale de taxe.

    În plus, există înregistrarea unei convorbiri telefonice pe care a avut-o în limba fulani – un dialect care se vorbeşte în Guineea – cu un bărbat – un gambian cu care s-ar fi căsătorit cu un an în urmă -, aflat într-o închisoare pentru imigranţi din Arizona, în care discuta cu acesta despre oportunitatea unui proces de agresiune sexuală şi în care îi spune acestuia – un traficant prins cu 200 de kilograme de marijuana asupra sa – să nu-şi facă griji că „tipul are o groază de bani” şi că „ştiu eu ce fac”.

    În aceste circumstanţe, Cyrus Vance Jr n-a avut încotro şi a fost nevoit să recunoască faptul ca nu are un caz – aşa că a cerut, vineri, eliberarea pe propria răspundere a lui DSK din arestul la domiciliu. Politicianului francez i s-a returnat totodată cauţiunea de cinci milioane de dolari. Tehnic, acuzaţiile de viol au rămas în picioare, DSK înca nu are dreptul să părăsească teritoriul SUA şi va exista o nouă audiere pe 18 iulie, dar toată lumea se aşteaptă ca procurorii să renunţe la caz.

    Între timp, acelaşi ziar care a făcut publică în premieră arestarea lui DSK, New York Post – parte din imperiul lui Rupert Murdoch – şi-a schimbat sâmbătă atitudinea cu 180 de grade şi de la acuzaţiile la adresa lui DSK a trecut la afirmaţii dure despre Nafissatou Diallo, pe care a acuzat-o că ar fi prostituată pentru că „ar fi primit bacşişuri extraordinare – şi nu pentru prosoape în plus”. Se mai vorbeşte, totodată, despre 100.000 de dolari pe care Diallo i-ar fi primit în cont în ultimii doi ani şi pe care nu îi poate justifica.

    Sâmbătă, a doua zi după eliberare, cotidianul de stânga Le Parisien a realizat un sondaj în care jumătate (49%) din francezi se declară favorabili revenirii lui DSK în cursa politică pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor. 65% din votanţii Partidului Socialist susţin revenirea lui DSK. Data-limită pentru înscrierea în cursă este 13 iulie, cu cinci zile înaintea audierii lui DSK în faţa tribunalului din New York. Liderii socialişti francezi şi 55% din simpatizanţii lor sunt de acord cu modificarea calendarului pentru depunerea candidaturii, dar numai 43% dintre francezi o fac, semn că ceva s-a modificat în percepţia franceză a relaţiei din viaţa publică şi cea privată a politicienilor.

    Dincolo de incredibila lovitură de teatru în acest caz, rămân câteva lucruri sigure: cineva i-a ascultat telefonul femeii, cineva a anchetat în Guineea dacă a fost violată sau nu, ori dacă soţul i-a fost ucis sau nu. Cineva i-a verificat conturile, de unde au provenit banii, dacă are al doilea copil sau nu, dacă este căsătorită, cu cine şi cine este soţul. Cineva i-a numărat bacşişurile.

    Cristian Câmpeanu

    Print Friendly, PDF & Email

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here