China, sfârșitul iluziilor

    2

    FOTO: Sheng Li/Reuters

    Noua știre mare venită din China nu produce nici o surpriză – Xi Jinping, actualul președinte al Chinei, va putea rămâne în post atât cât va dori. Era o surpriză să fie altfel. Ultimul congres al Partidului Comunist din China a lămurit observatorii atenți ai politicii de la Beijing că actualul președinte ar urma să rămână în post după terminarea ultimului mandat conform prevederilor constituționale de la acel moment. Și asta pentru că, în primul rând, nu a fost sugerat nici un posibil succesor pentru actualul președinte, după anul 2022, când acesta își termină ultimul mandat. Modelul stabilit de Deng Xiaoping în 1992, rămas în uz până acum, presupunea ca președintele să nu treacă de vârsta de 68 de ani în funcție și, la jumătatea perioadei legale în oficiu, să numească un succesor ori să permită numirea unuia, în congresul partidului. Pe urmă, alt semnal clar, la același congres: Partidul Comunist și-a revizuit Carta, punându-l pe Xi Jinping pe aceiași treaptă cu Mao Zedong, declarându-i concepțiile ca fiind fundamentale pentru Partid, pe durata intreagii veșnicii comuniste chinezești. Așadar, era clar ce urma să se întâmple în continuare în China, când, pentru Partid, Xi e noul Mao. Așa că anunțul de acum nu face decât să reconfirme ceea ce se vedea din octombrie 2017, când a avut loc Congresul XIX al Partidului Comunist Chinez.

    Pe urmă, politica asta se înscrie într-o tendința mai largă, inaugurată de Putin, continuată de Erdogan și acum confirmată de Xi Jinping. Imperiile Asiei, comuniste sau nu, îndată ce și-au recâștigat parte din puterea militară sau economică, lasă un despot, țar, sultan ori împărat să le conducă, ținta fiind și bunăstarea economică dar și restabilirea gloriei trecute. Și gloria asta înseamna obligatoriu și victorii obținute pe câmpul de luptă. Rusia a făcut asta, Turcia tocmai încearcă să o facă în Siria, iar China intimidează doar, pentru moment, țările din jurul Mării Chinei de Sud, cu puterea sa militară. Iar noul Imperiu Persan are militari pe toate câmpurile de luptă din Orientul apropiat, timp în care se înarmează accelerat, inclusiv, din câte se pare, cu arma atomică. Timp în care liderii europeni visează la porumbei albi și ramuri de măslin. Ce urmează nu e tocmai o surpriză. În fond, cea mai mare parte din istoria lumii e despre mari imperii care s-au luptat între ele în războaie sângeroase. Dacă Europa nu are acum un Churchill, avem în schimb America.

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    2 COMENTARII

    1. Secretul succesului relativ al dictaturii comuniste post-maoiste in China este tocmai capacitatea sa de reinnoire.
      Regimul din China era pna acum o dictatura, dar macar nu una GERONTOLOGICA.
      Dictatorii erau oameni destepti, cu ceritudine nu senili.
      Odata la 10 ani, patura de conducatori era maturata de la un cap la altul, facand loc unei paturi mai tinere, adaptabile.
      Azi e o schimbare.
      Acum devin o dictaatura ca celelalte, care inevitabil se va anchiloza si va degenera in lupte interne scelerate.
      Pina acum tinerii aveau interes sa astepte cu rabdare, stiind ca o data la 10 ani li se deschide o fereastra de promovare.
      Nu de acum incolo.
      Succesul economic si managementul economic decent sunt imposibile sub un dictator pe viata.

    2. Mai vedem, n-au intrat maimutele-n sac.
      Poporul chinez a vazut maceluri si-a cunoscut vampiri cata frunza cata iarba. N-o fi asta cel mai rau lucru. Trebuie oricum decapitata banda de la Shanghai. Pentru a face loc alteia.
      Oricum, tot raul spre bine.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here