Cristian Câmpeanu: Ce sau pe cine mai aşteaptă Dreapta? Sau e blat.

    1

    În timp ce Stânga politică se compromite cu fiecare prezenţă a lui Victor Ponta la Antena 3 iar stânga intelectuală se face de râs executând piruete etice relativizante în slujba tripletei Ponta-Antonescu&Voiculescu, Dreapta, în cel mai bun caz, nu face nimic, iar în cel mai rău, îşi trage singură gloanţe în cap. Ce sau pe cine mai aşteaptă când a mai rămas atât de puţin timp până la alegeri este de neînţeles. Dacă nu cumva e vorba de blat.

    Spre deosebire de alegerile alegerile din America, unde Obama a băgat milioane în campania negativă împotriva lui Romney pentru că nu prea are cu ce să se laude după patru ani de mandat, dreapta din România nu are nevoie de aşa ceva pentru că are la dispoziţie faptele celor şase de luni de guvernare USL, cea mai bună campanie negativă la care putea să viseze. Cât de greu poate fi, de exemplu, să faci o listă de cinci motive „bullet-proof” pentru care Ponta ar trebui să îşi dea demisia şi din care să faci teme de campanie, adică de hărţuire fără oprire şi fără milă a acestui cataclism politic ajuns printr-un grav accident al destinului în fruntea guvernului României? Hmmm, să încercăm:

    1. Plagiatul. Nu există ruşine şi dezonoare mai mare decât acest caz de impostură academică susţinută brutal cu forţa bâtei birocratice aplicate instituţiilor de validare, un caz flagrant şi de neiertat de ciocoism care nu trebuie lăsat în uitare. E treaba lui Daniel Barbu şi a lui Marga să explice că plagiatul nu este plagiat, treaba opoziţiei e să spună că un astfel de om este în dezacord moral cu demnitatea publică şi cu demnitatea în general.

    2. Distrugerea ICR. Cu Ştefan Mitroi, şi reînvierea Scânteii Tineretului, icsulescu de la Piteşti şi alţii, ICR poate fi redenumit foarte bine Institutul Cultural „Adrian Păunescu”. Să-l susţină „Observator Cultural” şi „criticatac” dacă vor, treaba dreptei este să denunţe politica anticulturală a USL.

    3. Puciul eşuat şi torpilarea statului de drept, cu toate consecinţele din punctul de vedere al şubrezirii instituţiilor, distrugerii credibilităţii externe, expulzarii din Schengen şi izolarii internaţională ca pe vremea mineriadelor.

    4. Deşertul economiei. Din mai până acum nimic nu s-a mişcat în economie cu excepţia leului care o luase razna în timpul puciului când investitorii au început să-şi facă bagajele şi să plece, nimic în materie de îmbunătăţire a absorbţiei fondurilor europene – de fapt, niciun ban din fonduri europene – nimic în zona investiţiilor, mediului de afaceri etc. Politica economică a guvernului Ponta a fost „mărunţiş pentru bugetari”, tăierea investiţiilor pentru ţinerea în frâu a deficitului, tentativa de conversaţie în engleză a lui Antonescu cu reprezentanţii FMI şi scuza omnibus „Blejnar e de vină”. Pe măsură ce alegerile se apropie cu frig şi scumpiri, ignoranţa economică a lui Ponta şi a USL ar trebui să devină principala ţintă de atac a dreptei.

    5. Asediul asupra Justiţiei. Dacă tot ţi-ai spus „România Dreaptă”,atunci respectă-ţi numele şi fă zid în jurul DNA şi a independenţei Justiţiei, chiar dacă asta înseamnă să pierzi o parte din baronime. N-o slăbi pe Pivniceru până când nu face procedurile de numire atât de transparente încât să se vadă clădirea Berlaymont de la Bruxelles prin ele şi fă-le clar şi lui Ponta şi ministresei că asta este linia roşie peste care nu se trece în politica românească. Dacă USL încearcă să facă măcar un pas dincolo, toate armele sunt permise. Nu mai vorbim de cazul Dragnea şi fraudele de la referendum, o temă care nu trebuie lăsată să lâncezească cu toate autodenunţurile USL. N-au decât să se lege cu lanţuri de porţile DNA.

    Ai zice că ARD are de unde să aleagă teme de campanie agresivă împotriva USL şi a lui Ponta. În pofida acestei oferte generoase şi în mod straniu, dreapta nu face o campanie agresivă. Nu face campanie deloc.

    […]

    Dacă nu aţi văzut aceste mesaje dinspre dreapta este din cauza că, ocupaţi cum sunt cu împărţirea locurilor pe liste, nu au timp de astfel de trivialităţi.

    […]

    De ce avem parte în schimb? De un Mihai Ungureanu care lansează gratuit o fumigenă etică de tip „traseismul nu este o temă” când a fost el însuşi victima traseismului şi a trădării lui Frunzăverde, de un Mihai Neamţu ameţit de propriul curaj de fi atacat-o just pe Udrea, care trage acum în toate direcţiile ca un cowboy beat şi de un Vasile Blaga care tace din nou aşa cum a tăcut şi în campania pe care a pierdut-o în 2008 in fata lui Oprescu când ar fi trebuit să o câştige.

    […]

    Cristian Câmpeanu

    Print Friendly, PDF & Email

    1 COMENTARIU

    1. Haideti sa ne intrebam, cu sinceritate: alianta asta este de dreapta? Este Alianta Romania Dreapta, nu Pentru o Romanie de Dreapta! Cu un nume ambiguu sau prost ales (sau poate ales cu buna stiinta asa, cine stie?), Blaga-blatistul frecventabilul stangii, cu MRU mereu narcisist si auto-suficient, cu teologi exaltati sau cu universitari moderati (citeste blegosi), alianta asta e o pacaleala.
      Ce program de dreapta are alianta asta? Ce curaj are sa propuna teme dure intr-o tara stangista si asistata?
      Program zero, comunicare zero, leadership si carisma zero. Se bazeaza pe masinaria pedelista (care are propriile interese si care nu e de dreapta) si se cearta pe colegiile eligibile.
      Si haideti sa mai punem o intrebare: Sunt romanii de dreapta? Cati romani gandesc asa, cu adevarat? Unde e clasa de mijloc? Din 4 milioane de angajati, 1 milion si ceva sunt bugetari si restul isi doresc sa fie si ei. Si atunci cui se adreseaza un partid veritabil de dreapta in Romania, daca ar exista unul?

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here