Președintele Traian Băsescu a participat marți la conferința „Reforma instituțională a statului roman. Statul asistențial, statul minimal sau statul eficient?” organizată de Institutul de Studii Populare împreună cu Fundația Konrad Adenauer.
Observând că „Europa nu mai poate rezista în sintagma de stat social” pentru că „resursele care au stat la baza lui au fost împrumutate și nu produse”, Traian Băsescu a dezaprobat „generozitatea excesivă a formelor de ajutorare socială, mânată de interese politice” ce a dus în România la „stimularea nemuncii” și crearea unei relații de dependență între anumite categorii sociale și partidele politice aflate în competiție electorală. Deoarece „în acest an încă împrumutăm bani ca să plătim cheltuielie sociale”, sistemul social trebuie regândit pentru că în caz contrar „va marca evoluția țării negativ pentru mai multe decade, nu pentru un, nu pentru doi.”
Conform șefului statului, rolul politicilor sociale trebuie să fie acela de a-i ajuta „pe cei care au într-adevăr nevoie” de ajutor și nu pot munci, nu pe cei care refuză își găsească de lucru pentru că beneficiază de forme de într-ajutorare guvernamentală care le oferă destui bani pentru a evita integrarea pe piața muncii. În acest sens, președintele Băsescu a considerat că este importantă și de neocolit definirea sintagmei constituționale „stat social”.
Una peste alta, am putea spune că, în linii mari, președintele României a avut o abordare echilibrată și de bun-simț. Traian Băsescu nu a propus renunțarea la orice formă de politică socială și instaurarea statului minimal de tip libertarian, doar ajustarea sistemului social astfel încât acesta să fie sustenabil, eficient și capabil să îi ajute pe cei care se află cu adevărat în nevoie de ajutor.
Într-o țară de oameni liberi, părerile președintelui nu ar fi fost receptate cu oroare sau dezgust, dar din nefericire, România nu este o astfel de țară. Deceniile de comunism și postcomunism iliescian au creat un tip uman care își caută salvarea la stat și prin stat, fie că este vorba de unul din diferitele programe de ajutor social sau de o slujbă călduță, chiar și foarte prost plătită, în unul din sectoarele publice, iar rezultatele acestui eșec societal se văd cu ochiul liber.
Între clasa politică și electorat s-a creat o relație de dependență ce este atât de nocivă, încât orice dezbatere privitoare la statul asistențial este profund viciată. Televiziunile de propagandă desființează orice idee de reformă, oricât de bună ar fi. Cetățeanul responsabil, cel care cere guvernului să nu mai promoveze infantilizarea națiunii, este considerat un inamic al poporului, un om lipsit de inimă ce nu are altceva mai bun de făcut decât să le ia săracilor până și ultimul fărâmă de pâine. În schimb, cei care susțin permanentizarea înlănțuirii de către stat a unor întregi categorii sociale, la nevoie chiar adăugarea încă a unui lanț, aceștia din urmă sunt oameni de toată isprava, deși marea și singura lor „virtute” pare a fi aderarea la lupta de clasă. În acest ultim tip uman se înscrie redacția online Critic Atac.
Critic Atac, un site al Noii Stângi autohtone ce se mândrește cu un moto „inteligent” precum „este suveran acela care alege în ce capcana să intre”, tratează orice critică la adresa statului asistențial, vaca sacră a socialismului românesc și a politicii făcute cu mici și sacoșe, ca un atac direct la fundamentele drepturilor omului. Astfel, conform corespondentului Critic Atac aflat la fața locului (Costi Rogozanu), părerile exprimate de președintele României în cursul discuției de marți („o întî[l]nire sectantă a dreptei băsesciene”) pot fi catalogate drept „credinţe de tip neoliberal periculos de rudimentar exprimate”. În această lectură a stângii neomarxiste locale, punerea în discuție a mecanismului de funcționare a statului asistențial este doar o altă manifestare otrăvită a „neoliberalismul băsescian” (ignoranța stângii în materie de neoliberalism este uluitoare) ce încearcă să creeze în România un sistem economic și social de pe urma căruia să beneficieze doar bogații.
Dar mai interesant este materialul publicat a doua zi de către același Costi Rogozanu. Articolul „Şefa ştirilor TVR despre cum le dăm părinţilor săraci să bea prin cîrciumi. Cum arată dreapta violentă” este o desființare publică a jurnalistei Rodica Culcer, director al Direcției de Știri al postului TVR1, și o denaturare grosolană, marca Critic Atac, a problemei statului asistențial.
De ce se face vinovată Rodica Culcer? Păi, a susținut transmiterea televizată a conferinței organizate de Institutul de Studii Populare și Fundația Konrad Adenauer, ceea ce se pare că este inadmisibil, întrucât în accepția celor de la Critic Atac, telespectatorul român, fiind prea imbecil pentru binele lui, trebuie ferit de dezbateri, cu atât mai mult atunci când tema lor este sistemul social din România. Apoi, în calitate de moderatoare, a adus în discuție un reportaj emis de TVR1 cu două zile înainte.
Televiziunea română a prezentat acum două seri la reportajele jurnalului cazul unei familii, să zicem familii, unui cuplu din judeţul Brăila, care trăia absolut la marginea societăţii, care avea trei copii, nu lucrau nicăieri, au născut un copil în decembrie şi copilul a murit în luna ianuarie de mizeri şi de lipsă de grijă din partea familiei fără să apuce să fie înregistrat la primărie. Deci acel copil în acte nici nu exista. Această familie primea ajutor social de la primărie. Ei erau finanţaţi. Banii erau băuţi de tînărul tată. Tînărul tată era un om cu două mîini, două picioare şi perfect apt de muncă, dar care nu muncea. Nu este singurul caz. Ştim foarte bine. O astfel de ştire putem s-o facem în mai multe feluri, dacă tot vorbim de ştiri şi de televiziuni. Putem să spunem “o victimă a sărăciei şi a mizeriei în România”, putem să spunem “un om care nu vrea să muncească şi pe care sistemul nu l-a obligat să muncească”. Că nu i-a fost niciodată destul de foame încît să ştie că este obligat să se ducă şi să muncească. Deci sînt două prezentări. Ştiţi foarte bine cine o să se repeadă asupra primei citiri a acestui caz, care este o victimă a mizeriei şi a sărăciei din României să moară de foame, nu-i aşa? Mor copiii neînregistraţi pentru că le dăm bani părinţilor să bea la cîrciumi.
După tov. Costi Rogozanu, fragmentul de mai sus este „o mostră de cum se radicalizează dreapta, de pe o zi pe alta, după ureche şi cu o violenţă din ce în ce mai publică, din ce în ce mai puţin fardată”. Nu știm despre ce violență ar putea fi vorba, numai redactorul Critic Atac putând fi acuzat de limbaj violent, dar cert este că vorbele jurnalistei Culcer l-au deranjat profund pe Rogozanu, nemulțumit tare că până și „ajutorul social mizer” poate fi o „încurajare la băutură și iresponsabilitate”.
Dar, mai grav decât orice altceva, Culcer a vorbit despre neimplicarea economiștilor în discuțiile publice despre viabilitatea statului social și necesitatea ca dreapta să formuleze un discurs coerent.
Vorbeam cu un personaj foarte influent în materie de economie în România şi care mi-a spus “marea trădare în materie de discurs economic şi de susţinere a reformelor pe care guvernul le-a făcut cu unele dificultăţi, dar le-a făcut a venit din partea profesorilor de ştiinţe economice care au tăcut”. Marea majoritate au tăcut. Unde sînt oamenii pe care atunci cînd, să spunem, eu ca ziarist, ca producător de emisiuni, vreau să-i chem să facă legătura între lipsa de demnitate, lipsa de responsabilitate şi crearea unei subclase, pot să vină şi să-mi argumenteze cu convingere? Vă spun din proprie experienţă că este foarte greu. N-aş vrea să spun că partida este pierdută ci vrea să închei citîndul pe Kolakowski care spunea, pornind de la ideea că totuşi cei care susţin dreapta se află într-o minoritate şi trebuie să organizeze o contraofensivă. Deocamdată, victoria este a stîngii.
Costi Rogozanu este revoltat și o acuză pe Culcer de părtinire, dar dacă ar fi puțin cinstit cu sine, ar înțelege de ce jurnalista TVR a vorbit astfel. În România, numai așa-zisa dreaptă a vorbit despre necesitatea reformării sistemului social; în schimb, stânga s-a opus din răsputeri eliberării „negrilor” de pe plantația moșierilor statului asistențial, invocând pretinse drepturi ale omului pentru a perpetua o stare de lucruri.
Culcer ar fi fost lăudată de Critic Atac ca un apărător al demnității umane dacă ar fi:
– renunțat să mai aducă în discuție cazul revoltător din Brăilă;
– respins orice modificare a sistemului social din România ca un atac direct la drepturile omului;
– promovat lupta de clasă și taxarea progresivă a dușmanilor poporului;
– considerat salutară majorarea taxelor pentru susținerea „temporară” a minunatului sistem asistențial românesc;
– atacat marile companii petroliere pentru prețul benzinei (se pare că asta este măreața cauză social[ist]ă a momentului).
Cum însă a refuzat să adopte o gândire de tip socialist, jurnalista de la TVR nu este un ziarist adevărat în ochii neomarxiștilor – firește, toți jurnaliști adevărați – de la Critic Atac, ci „o propagandistă fără scrupule pentru ideile derapate ale puterii”.
În încheiere, aș dori doar să mai atrag atenția asupra mentalității de asistat pe care o expune însăși apostolul săracilor, Costi Rogozanu.
Ca să nu mai vorbim că pe parcursul întregii întîlniri a fost camuflată adevărata întrebare: ce facem cu dreptul la muncă? De unde joburi? dacă tot ne trimiteţi la muncă, daţi-ne şi o idee unde se poate munci onorabil, în condiţii sigure, cu un minimum de drepturi asigurate.
Cu alte cuvinte, domnul Rogozanu așteaptă ca alții să îi propună ori să îi dea ceva. De exemplu, un loc de muncă, cât mai comod și călduț, „în condiții sigure, cu un minimum de drepturi asigurate” sau măcar o idee despre ce ar putea face cu viața lui. Și apoi ne mai mirăm că alții, mai săraci cu duhul, nu văd dincolo de statul asistențial și ajutoarele lui „gratuite”.
Romanian
22 de comentarii
ghelme
25 ianuarie 2011domnul rogozanu rostogoleste la vale in mai toate articolele sale aceleasi trei mari teze:
– nevoia care naste un drept – saracii au nevoie sa fie ajutati, prin urmare saracii au dreptul sa fie ajutati de stat cu variatiunea ca statul are obligatia sa ajute saracii
– culpa comuna – toti suntem de vina ca un taran de pe cine stie unde e sarac. nu e clar ce am facut, poate am cumparat ceapa de la taraba gresita sau ceva, dar clar este ca toti suntem de vina in egala masura pentru saracia celor saraci. mai mult decat atat, daca eu sunt bogat, acesta nu este un merit al meu ci, cumva, un merit comun al nostru, cu toate ca iarasi nu e foarte clar cum a ajutat betivul in discutie..
– solidaritatea impusa cu forta – adica legiferarea milei. nu ma opreste nimeni sa dau niste banuti unor saraci, dar asta nu e suficient pentru domnul rogozanu, este necesara o lege care sa ma oblige sa imi fie mila si, vreau nu vreau, sa le dau bani de bautura.
cum foarte bine a remarcat un comentator pe voxpublica si criticatac, este interesant de vazut daca domnul Rogozanu e angajat sau lucreaza pe drepturi de autor
Vlad M.
25 ianuarie 2011Sentimentalism totalitar
George Daniel
25 ianuarie 2011Eu inteleg ca tov. Costin face parte din secta basescienilor, de a ajuns si el pe acolo.
Aproape nu ai ce comenta. Costin reuseste in doar cateva fraze sa faca o sinteza a discursurilor domnilor Iliescu, Nastase, Ponta, din ultimele doua decenii.
Costin vrea ca oamenii sa primeasca bani de la stat si sa nu fie trasi la raspundere daca ii beau si bebelusii le mor acasa de foame, vrea ca statul sa dea ajutoare, locuri de munca, butelii, sa le dea locuinta sociala, ajutoare pentru incalzire, gratuitati pe RATB, bonuri de masa, cartele valorice cu care sa plece in concediu, s.a
Costin uita insa macar doua lucruri esentiale. Primul tine de matematica (cine plateste toate aceste lucruri??), al doilea are o componenta morala (omul este vazut ca un sclav).
De fapt, asta e principala problema a stangistilor, nu cred ca omul isi poate decide singur soarta, nu cred ca este capabil sa ia singur deciziile cele mai bune pentru el. In schimb, culmea, aceeasi tovarasi cred ca o mana de oameni pot decide pentru cateva zeci de milioane.
„Government is not the solution, Government is the problem”. Pentru a intelege insa fraza asta trebuie sa-ti mai placa si munca, si nu sa fii obisnuit sa stai doar cu mana intinsa.
Dinu
25 ianuarie 2011De ce trebuie bagati in seama astfel de neica-nimeni? Costin nobody probabil scrie dintr-un beci de la sediul PSD ????
George Daniel
25 ianuarie 2011Dinu, Costin scrie din beciurile lui Sorin Ovidiu Vantu, „controversatul” om de afaceri care obisnuieste sa mearga la ginecolog cand are probleme cu inima si la cardiolog cand are probleme cu rotula.
Costin A.
25 ianuarie 2011George, e Costi/Costy, nu Costin!
O poveste cu un asistat social din statul asistential (sau din statul social, ca mi s-a spus pe cirtic atac ca „stat asistential” e barbarism anglo-saxo)
Horatiu Malaele-Betivul
George Daniel
25 ianuarie 2011Scuze, nu i-am retinut numele corect. Uite, ca sa ma revansez fata de el ii fac o declaratie muzicala. Sper sa ma ierte :).
http://www.youtube.com/watch?v=f2-zzmCmMVI
bella
25 ianuarie 2011baiatul asta e pe cit de tinar , atit de comunist!!!! pacat de el!
para
25 ianuarie 2011E o greseala, chiar in articol e scris Costin.
Vlad M.
25 ianuarie 2011Corectat.
emil b.
25 ianuarie 2011Dar critacii aveau pesti mai mari de prajit: era vorba ca desfiinteaza Romania. Rogomenschul s-o fi gandit totusi ca numai un „stat social” durduliu si grijuliu poate asigura o desfiintare placuta.
Vic
25 ianuarie 2011Domnul Rogozanu e un tanar jurnalist-literat-creator teribil de interesant…Are si o performanta la activ de invidiat. A fost criticul literar care a reusit sa faca o recenzie la una din partile trilogiei cartaresciene „Orbitor”, la doar cateva zile dupa iesirea din tipografie…Ce inseamna asta, care e spilul aici? Cei care citesc stiu bine ce vreau sa spun…Atat despre puterea creatoare a domnului Rogozanu..Cat despre reforma domnului Basescu, s-a incheiat inainte sa inceapa. CCR i-a ridicat mingea la fileu, si asta a fost suficient sa-l „determine” sa dea inapoi…Omu vrea sa faca ceva da, ce sa-i faci, nu e lasat!..Nu??..Efectul pervers al recalcularii pensiilor militare si al celorlalti bugetari cu trese, dupa primele rezultate, este ca efortul bugetar va creste cu peste 16 milioane de euro, si asta dupa recalcularea a aproximativ 25% din acestea. Deci despre care reforma vorbim?
ThinkAgainRo
25 ianuarie 2011Imi plac enorm ideile acestui blog si voi reveni in fiecare zi!Va astept cu opinii si comentarii dar mai ales cu critici pe http://www.thinkagain.ro !Tineti-o tot asa!(in linie dreapta si in sus)
Florin
25 ianuarie 2011Rogozanu e un ipocrit. Daca aveti rabdare sa mergeti in urma cu articolele lui de la defunctul Cotidianul, sa zicem 3 ani, veti vedea ca nu era de stinga. Sau daca era nu era radicalul de acum. Virajul asta s-a produs relativ recent, cam in perioada in care Vantu a devenit inamic pe fata al lui Basescu, si e evident ca nu are sursa in convingeri. Convingerile nu se schimba peste noapte. Asadar as paria ca omul e pur si simplu un oportunist fara nici un Dumnezeu. Si nu sint sigur ca argumentele sint cea mai buna replica pe care o poate primi.
dr pepper
25 ianuarie 2011mostra de comentariu de pe blogul rogozanului:
interesant, nu?
costi rogozanu asta e cel care a preluat stafeta lui paunescu si vadim?
Costin A.
25 ianuarie 2011bun, bun, pepper. autorul comentariului de mai sus este Florin Liviu, autorul blogului anticapitalism2.
va rog foarte multi sa il vizitati si sa il felicitati!
Cristina R.
25 ianuarie 2011Vlad M:
Superba punere la punct a lui Rogozanu.
Nu am nimic de adaugat, decit marturia fostului radical negru Walter Williams, prof de economie si intelectual public:
http://online.wsj.com/article/…..61598.html
Imi pare rau de citatul asta urias, dar mi s-a parut ca reuseste sa capteze perfect re-distriubutionismul neo-comunist al lui Obama, adica taxarea la singe a claselor productive in ideea egalizarii claselor prin „justitie sociala”–simpla manevra a stingii de a-si asigura un bloc de vot perpetuu indatorat la cei care-i „dau” ceva fara munca.
dr pepper
25 ianuarie 2011costin, am citit putin din ce ai recomandat.
Masacrul de la Katyn
identic cu parerile tovarsilor de pe aici : milica, vic sau fane.
monument de prostie, minciuna si propaganda comunista.
gorbaciov, apoi putin au recunoscut ca: Gesture to Poland on Katyn massacre: Vladimir Putin says Stalin executed POWs out of revenge
dar cititi’i articolul si minunati’va nu numai pana unde ajunge cu minciuna si dezinformarea dar si cine il felicita pentru asta: un oarecare „dom’ profesor socio-uman”.
dr pepper
25 ianuarie 2011Panseluta, faptul ca si acum 90% dintre ei il prefera denota faptul ca experimentul marxist a fost incununat de succes.
ceea ce insa refuza sa accepte este faptul ca banii s’au terminat deja si vor trebui sa dea fata cu realitatea.
statul illinois este un exemplu concret, in cursa electorala pentru primaria chicago se lupta trei democrati iar republiicanii nu au acces.
datoriile primariei si ale statului illinois sunt asa de mari incat oricat de mult ar mari impozitele nu ar reusi sa balanseze bugetul.
iluziile le’au fost spulberate de alegerrea unui congres conservator care sa le tot trimita bani si pana si alternativa de a declara intregul stat falimentar se pare ca va fi sortita esecului.
experimentul se apropie cu pasi grabiti de realitate – iar aceasta nu va ierta.
Vlad M.
25 ianuarie 2011Multumesc pentru aprecieri si pentru articolul de mai sus. Am citit in cartea lui Nash, The Conservative Intellectual Movement in America, despre discursul conservator impotriva venitului minim garantat si a celorlalte masuri care, chipurile, sunt in favoarea „the workingman”. Astea nu-s pricepute nici astazi.
John Galt
25 ianuarie 2011Eu as vrea sa-l intrebe cineva pe Rogozanu daca o dobanda mai mare de 9% ucide economia..
????
bugsy
25 ianuarie 2011Nu e scris de Rogozan: http://www.hotnews.ro/stiri-op…..-dacia.htm