Criticatacii ocupă Bucureştii

    12

    […]

    Criticatac de rând: Banii ne-au încurcat viaţa, ne-au complicat-o! Ne-au complicat-o, clar! Pentru mine lucrurile sunt foarte clare din punctul ăsta de vedere şi nu poate să o conteste nimeni. Orice om care are bun simţ îşi dă seama de chestia asta: că ne-am complicat viaţa.

    Mihai Auraş: Poţi să ne spui şi nouă pentru ce este adunarea asta?

    Criticatac de rând: Este o adunare pentru trezirea oamenilor, pentru conştientizarea maselor!

    Mihai Auraş: Şi care sunt obiectivele?

    Criticatac de rând: N-avem nici un obiectiv decât să… oameni ca să conştientizeze că există şi aktceva în afara de sistem, adică oamenii pot trăi şi în alt mod!

    Mihai Auraş: Altceva ce? Concret!

    Criticatac de rând: În alt mod!

    Mihai Auraş: În alt mod cum?

    Criticatac de rând: Cum?

    Mihai Auraş: Alt mod… în ce fel? Descrie puţin, e foarte ambiguu.

    Criticatac de rând: Deci să… fără bani! Fără un sistem financiar care de fapt ne complică viaţa.

    Mihai Auraş: Am înţeles. Şi tu ai încercat să trăieşti fără bani?

    Criticatac de rând: Eu din tot… n-am fost angajat niciodată!

    Mihai Auraş: Şi din ce trăieşti?

    Criticatac de rândDin ce-mi dă Universul!

    Mihai Auraş: Şi ce-ţi dă Universul?

    Criticatac de rând: Circumstanţe…

    Mihai Auraş: Nu, nu, nu, ce îţi dă?

    Criticatac de rând: … din care pot să…

    Mihai Auraş: Mănânci circumstanţe?

    Criticatac de rând: Ba da, sunt creator de circumstanţe. Deci, eu cer… pentru că aşa funcţionează Universul: ceri şi ţi se va da. Clar!

    Mihai Auraş: Şi ce ţi-a dat Universul ultima dată?

    Criticatac de rând: Ultima oară?

    Mihai Auraş: Da.

    Criticatac de rând: Adunarea asta, e extraordinară! Asta e încununarea tuturor eforturilor mele.

    Mihai Auraş: Şi tu până la urmă ce mănânci, circumstanţe, şi pe unde dormi?

    Criticatac de rând: Am un loc, mi s-a asigurat, mi s-a asigurat un loc.

    Mihai Auraş: Da?

    Criticatac de rând: Da, da.

    Mihai Auraş: Poţi să îmi spui şi unde?

    Criticatac de rând: Da, acasă la mine.

    Mihai Auraş: Da, am înţeles.

    Criticatac de rând: De fapt, nu este casa mea, este a tatălui meu, dar, ăăă, cum să zic eu, mama fiind decedată, am şi eu dreptul de a sta acolo. Deci, Universul a lucrat astfel încât ca eu să am un loc unde să dorm. Tre să vezi, e un pic mai greu de înţeles pentru tine chestia asta, dar tre să… dar repet, tre să ai o imagine de ansamblu mai mare. E o chestie mai spirituală.

    Mihai Auraş: Am înţeles.

    Criticatac de rând: Deci ideea că orice om tre să aibă, ăăă, unde să doarmă. Deci asta spune şi noi.

    […]

    Criticatac de rând: Dacă se trece la o societate fără bani, deci se pot face, să poate avea absolut orice om casă unde să locuiască cu familia, cu cine vrea. Nu va mai exista… n-ai să mai vezi aurolaci.

    Mihai Auraş: Am înţeles. Deci, tu practic militezi pentru o societate liberă şi egală.

    Criticatac de rând: Absolut, absolut, absolut.

    Mihai Auraş: Te-ai gândit să candidezi pentru o funcţie politică?

    Criticatac de rând: Nu, nu vreau, nimeni nu este aicea pentru ca să fiu conducătorul, nu.

    Mihai Auraş: Şi atunci cum vrei să schimbe?

    Criticatac de rând: Tehnologia va fi pusă la… va exista un computer central care va coordona totul pe adevăr pentru că computerul ăla nu poa să mintă.

    Mihai Auraş: Şi dacă se strică computerul?

    Criticatac de rând: Nu are cum pentru că va fi dotat cu nişte sistem de siguranţă.

    Mihai Auraş: Am înţeles. Şi ştii unde este computerul ăla acum?

    Criticatac de rând: Sunt folosite, nu ştiu, se folosesc undeva şi sunt foarte eficiente, deci ele iau deciziile cele mai bune.

    […]

    Mihai Auraş: Şi până când ţine manifestarea asta?

    Criticatac de rând: Aş vrea să nu mai plecăm de aici, dacă ar fi după mine.

    Mihai Auraş: Păi, şi voi ce mâncaţi, nu e frig afară?

    Criticatac de rând: O să vină oamenii să ne aducă, dacă rămânem aicea şi oamenii vor înţelege.

    Mihai Auraş: La noapte nu o să vă fie frig?

    Criticatac de rând: Ba da, o să fie, îţi dai seama că o să fie!

    Mihai Auraş: Păi, şi…?

    Criticatac de rând: O să luăm ceai, o să ne aducă ceai.

    Mihai Auraş: Păi, şi te încălzeşti cu ceai?

    Criticatac de rând: Da.

    Print Friendly, PDF & Email

    12 COMENTARII

    1. Tare! Din categoria „doi cai frumosi, maxim sase” …ca IQ…”Tre să vezi, e un pic mai greu de înţeles pentru tine chestia asta, dar tre să… dar repet, tre să ai o imagine de ansamblu mai mare. E o chestie mai spirituală.”
      Ce sa fac, „tre” sa recunosc ca nici eu, ca si MA, nu am o imagine de ansamblu mai mare pt chestia aia mai spirituala. Astept sa-mi aduca cineva macaraua aia, poate daca ma sui pe ea…da’ s-aduca si un ceai cald ca se lasa noaptea si frigul…

    2. Domnule,
      a) nenea ala cu doi cai frumosi avea bun simt; chiar mi-a placut;
      b) cei care puneau intrebarile erau idioti, s-a si vazut la interventia tanarului. 🙂
      Astia cu Ocupps cu totul lipsiti de bun simt, mai sufera si de teoria conspiratiei si autosuficienta.

    3. Acesti ” creatori de circumstante”, pentru ca ” e multi ” si pentru ca nu au memorie istorica, fac istoria sa se repete. Cei ca ei – in urma cu o suta de ani purtau alt nume, nu „indignati” sau „creatori de circumstante”- au sfarsit cu toti, pana la unul, in lagarele sistemului, la a carui aparitie si-au adus umila contributie. De la nihilisti la anihilati!

    4. Glenn Beck: 99% vs 53%

      On the “We are the 99%” side/Occupy Wall Street

      I’m the founder of an independent game development company. When we finally launch our product, we will be drowned out in a flood of Blockbuster corporate games and our message will be lost. I am the 99%. (“He’s going to face competition once he finally gets up and rolling.” – Pat … “Where is the government to pay him for the crappy games he’s making?” – Stu)

      I am from an upper middle class family. I’m graduating from college this fall. I’m fortunate enough to have a job. I’m fortunate enough to have parents that can aid me with unexpected costs. I am fortunate to live in a state that has full scholarships dependent on GPA. So I have no student debt. I do not deserve more than anyone else because I have been this lucky but I feel responsible for my fellow human beings. We are the 99%. We are all human. Corporations are not.

      I live communally with 100 people in Virginia. We run a miniature society with government and businesses we collectively own and products, produce lots of our own food. We aren’t tuned in to TV or iPhones. We everyone earn $5,000 a year on average and all the money goes to the community. By sharing what we have, seven big houses, fifteen cars, a variety of talents and skills, we get by on very little. We have no leader and there is always plenty of food, comfortable shelter and no trouble getting bills paid. We’re all lucky to be secure and happy with our lives. I choose to live this way because corporatism is destroying American government and society and because I am the 99%.

      For the 53%/Non-Occupy Wall Street

      I served in the U.S. military. I had a botched back surgery. I got out and I worked construction 50 to 70 hours a week, in pain every day. I went back to school at 30. I’ve worked for everything I have. I continue to work 60 to 75 hours a week. I support my own family. I don’t whine, I don’t pout to others what I have or what has happened to me or what I’m entitled to. Shut up. Get a job. Work for what you want. I’m tired of supporting everyone else. I am the 53%.

      I work three jobs. I have a house I can’t sell. My family insurance costs are outrageous. I don’t blame Wall Street. Suck it up, whiners. I am the 53% subsidizing you so you can hang on Wall Street and complain.

      I was middle class until I was 8 and then I became poor due to my parents’ divorce. My mother worked a full‑time job, I had a paper route for a while, and so did she. She couldn’t get food stamps or welfare because they worked, as a paper boy. We lived in crummy apartments. It was all we could afford, and at that time there were restrictions on children in most places. We lived in low‑income apartments for about eight years. I quit school, I got a full‑time job at 16, but I had to quit and I went to live with my sister to care for her three small children while both her and her husband worked two jobs to keep their small home. It was miserable there. Unfortunately their marriage ended and the house was foreclosed on. So I got a job through job corps and I got a GED. Thankfully God led me through a couple of other jobs and sent me as a supervisor in a stable workplace where I now make more than anyone else in my family. My income is now $56,000 a year. Thankfully my truck, my mom’s SUV, and my brother’s car are all paid for now, by me. I have never had cable. I’ve never had satellite TV in my whole life. My DSL connection is the only luxury I have, and I’m blessed to give 15% to charity. I never went to college. My GED scores I guess would say that I had done well according to my teachers. I love my country. I care very deeply about the state of the nation. I am the 53%.

    5. 🙂 reactii la editia speciale dedicata ocupantilor fara ocupatie:

      Cânele says:
      October 16, 2011 at 14:32
      (Offtopic)
      Situl “În Linie Dreaptă” a fost spart de anarhişti!!
      De văzut, până nu-l repară. Link-ul spre Blogary e intact.
      http://inliniedreapta.net/

      anarhistii au spart blogul “In linie dreapta”:
      http://inliniedreapta.net/
      si au postat tot felul de mizerii in limba rusa cu chipul lui Lenin si alte celea.

      Sare’n Ochi
      16/10/2011 at 2:53 pm

    6. Costin, genial numărul cu chirilicele, ce idioţi atacii!! :))
      Dealtfel, ăştia ca tăntălăul ăla cu caciula atarnand jmekereşte ar trebui trimişi în Coreea de N, să vadă acolo ce bine e, fără bani!!

    7. „Viaţa-i încurcaa-tă
      Viaţa-i complicaa-tă
      Sa scăpăm odaa-tă
      De complicata viaa-ţă”

      (Florian Pittiş)

      Avusesem oarece bănuieli că nu e tocmai o hackereală: rămăsese „subsolul” intact (site-ul, de fapt), iar pozele lui Ernu, Rogozanu şi Karnoouh prea se încadrau bine, pe formatul „galeriei de portrete”. 🙂

    8. Astia sunt, evident, niste oameni care stiu foarte clar ce vor, sau pardon, ce nu vor, sau nici asta, dar nici nu mai conteaza ce vrei atunci cand universul stie si iti da circumstante. Daca nu ar fi periculosi prin usurinta cu care pot fi manipulati, baietii astia ar fi comici.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here