Tomasz Sakiewicz: Cui i-a trebuit tragedia de la Smolensk?

    3

    de Tomasz Sakiewicz

    Smolensk, 10 aprilie 2010
    Smolensk, 10 aprilie 2010

    Dezastrul de la Smolensk a fost declarat de către Sejm-ul polonez cea mai mare tragedie a Poloniei de după război. Nu se pot compara milioanele de victime ale celui de-al Doilea Război Mondial cu ceea ce s-a întâmplat la 10 aprilie 2010. Totuși, nici măcar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu s-a întâmplat să moară deodată șeful statului, întregul comandament al armatei, elitele politice și spirituale ale națiunii. Smolensk a fost o puternică lovitură dată țării noastre. Efectele acestui dezastru au proporțiile Gibraltar-ului și Katyn-ului luate împreună.

    În timpul războiului, tragedia de la Smolensk nu ar fi fost posibilă. În timp de război sunt aplicate măsuri de securitate mai mari. Nu se zboară cu un avion neînarmat pe teritoriul inamicului, nu sunt puse persoanele cele mai importante într-un singur loc, nu se spune la toată lumea care va fi traseul și orele de zbor. În timpul războiului, în timpul unor acțiuni militare îndelungate, pot fi uciși mai mulți comandanți, dar ei nu mor fără luptă și nici nu mor toți în același timp. Dar iată că polonezii au fost luați pe nepregătite. Mergeau într-o misiune pașnică. Voiau să se roage la mormintele martirilor lor și să-și omagieze eroii. Au fost luați prin surprindere, pentru că una dintre părți se considera de mult timp în război, iar cealaltă nu știa că acest război continua încă.

    Războiul lui Putin

    Mars la Varșovia -4 ani de la tragedia de la Smolensk
    Mars la Varșovia -4 ani de la tragedia de la Smolensk

    Din punct de vedere militar, Putin a considerat că țara sa fusese deja atacată. Din perspectiva Rusiei, orice acțiune care slăbește potențialul militar al acestei țări este considerată ca o declarație de război. Putin a declarat că destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea. Rusia, pierzându-și vasalii, s-a văzut slăbită și s-a prăbușit din punct de vedere economic. Ieșirea majorității țărilor Pactului de la Varșovia din sfera de influență a Rusiei și intrarea lor în NATO au fost percepute la Moscova drept ultima sonerie de alarmă. Sosise timpul ca Rusia să se apere împotriva invaziei Occidentului. Evenimente ulterioare, cum ar fi războiul din Caucaz și revolta din Cecenia, au constituit pentru Moscova semnalul pentru trecerea la starea de război. Reformatorii de partid au fost înlocuiți de kagebiști care, în luptele de facțiuni, i-au dat la o parte pe militarii GRU, învinuiți de eșecul perestroikăi. Putin a condus mobilizarea societății în jurul războiul din Cecenia, acuzându-i pe ceceni de atentatele din Rusia. După cum s-a văzut mai târziu, nenumărate dovezi circumstanțiale au indicat că adevărații organizatori ai acestora au fost serviciile secrete ruse. În timpul agresiunii rusești, al cărei pretext au fost sus-amintitele atentate, cecenii, acest popor viteaz, au fost învinși. Dar, pentru ca aceasta să se întâmple, nu a fost suficientă vasta superioritate militară a Rusiei. Moscova a trebuit să treacă la executarea unor masacre îngrozitoare ale populației civile. Scala genocidului a surprins întreaga lume, multor observatori nu le-a venit să creadă, alții au preferat să nu vadă. Deja de atunci, Putin putea fi sigur că lumea îi va permite multe, cât despre ruși, aceștia vor accepta orice, dacă el le va oferi siguranță și sentimentul că sunt un mare imperiu.

    Cel care a oprit Moscova

    Donald Tusk si Vladimir Putin la cateva ore dupa prabusirea avionlui la Smolensk
    Donald Tusk si Vladimir Putin la cateva ore dupa prabusirea avionlui

    Putin stăpânise situația din Federația Rusă, dar a început să-și piardă influența în republicile din fosta URSS. L-au copleșit revoluțiile colorate, care s-au bucurat de o percepție favorabilă din partea Occidentului și a Poloniei. Revoluția Portocalie Ucraineană a fost, în cele din urmă, înăbușită cu succes, folosind-se agentura și diferite conexiuni de afaceri. Prin crearea de conflicte între liderii săi, (în special între Iușcenko și Timoșenko), s-a reușit discreditarea mișcarii de independență de acolo. Cu Georgia însă, nu a fost atât de ușor. Președintele acestei țări, Mihail Saakașvili, a ținea ferm frâiele guvernării și nu a pierdut controlul asupra țării. Când nu a reușit răsturnarea guvernului lui, în ciuda demonstrațiilor provocate, Rusia a decis să facă pasul următor. Acesta a fost intervenția militară. Ca de obicei, pentru a crea un pretext, s-au folosit conflicte etnice și provocări. Rusia era aproape de atingerea obiectivului său. Dar i-a stat în cale președintele nostru, Lech Kaczyński. Sarcina lui nu era ușoară. Pe de o parte, Statele Unite ale Americii, care trecuseră la politica reset-ului, nu doreau prea mult să se angajeze într-un conflict cu Rusia. Pe de altă parte, noul guvern Donald Tusk schimbase obiectivele politicii poloneze și, în loc să mizeze pe o alianță cu Ucraina, Georgia și Țările Baltice, prefera să se înțeleagă cu Moscova. Președintele Kaczyński a reușit, datorită rețelei sale de contacte cu președinții statelor independente din Europa Centrală și de Est, să impresioneze opinia publică mondială cu îndrăzneața călătorie comună la Tbilisi. Ca urmare a acțiunilor președintelui nostru, Moscova a trebuit să se oprească. Putin a știut foarte bine cine l-a împiedicat în realizarea planurilor lui și l-a umilit în fața lumii. Așa că trebuia să reacționeze. Dacă nu o făcea, Lech Kaczyński ar fi putut fi imitat și de alții. Putin putea să-l ajute pe Donald Tusk în anihilarea politică a lui Kaczyński, dar aceasta era, în acea etapă, mult prea puțin. A ales, așadar, o variantă mult mai spectaculoasă. Varianta, din punctul lui de vedere, cea mai potrivită. După moartea lui Lech Kaczyński, s-a produs o schimbare rapidă a puterii în Ucraina și Georgia. Rusia a început să-și consolideze influența și să afecteze inclusiv situația din alte țări, cum ar fi Polonia sau Ungaria.

    Dezastrul Rusiei

    Putin aproape că a câștigat. El nu a prevăzut însă factorul uman. S-a dovedit că, în ciuda colaborării elitei politice poloneze cu liderul Rusiei la mușamalizarea anchetei privind Smolensk, polonezii nu au uitat ce s-a întâmplat la 10 aprilie 2010. Mai mult, ei cer din ce în ce mai tare adevărul. În Ucraina, a izbucnit revolta oamenilor aduși la disperare de guvernele vasalilor Moscovei. S-a dovedit că elitele politice ce guvernează astăzi Georgia, deși inițial sprijinite de Moscova, au preferat să se înțeleagă cu Europa și Statele Unite ale Americii. Faptul că Putin nu a prevăzut factorul uman, s-a dovedit a fi cea mai mare slăbiciune lui. În prezent, s-a ajuns și la un conflict de interese între Rusia și Statele Unite ale Americii, deoarece ambele țări concurează pentru piețele energetice. S-a dovedit că asasinarea președintelui polonez a amânat doar, cu câțiva ani, dezastrul inevitabil al Moscovei. Dar acest dezastru vine acum.

    Tomasz Sakiewicz
    Redactor Șef
    Gazeta Polska
    niezalezna.pl – 10 aprilie 2014

    traducere Anca Cernea

    Cititi si:
    Povestea mesteacănului putred care a rupt un Tupolev (Anca Cernea)
    Misterul de la Smolensk (Bronisław Wildstein)
    arhiva ILD dedicata Smolenskului

    Mars in Varsovia – 4 ani de la Smolensk

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    3 COMENTARII

    1. Față de rezultatele pe care le-am prezentat până acum, la nivelul anului 2013 (v. linkuri la sfârșitul articolului de mai sus) cercetările experților independenți din comisia parlamentară condusă de Antoni Macierewicz și din alte instituții poloneze au mai fost completate cu noi informații.

      Status quaestionis este rezumat în limba engleză în prezentarea făcută de Dr. Kazimierz Nowaczyk,
      pe site-ul Institute of World Politics SUA.
      Dr. Kazimierz Nowaczyk discusses „The Smolensk Plane Crash: Four Years Later”
      inclusiv prezentarea filmată. Aici, găsiți în pdf textul prezentării cu ilustrațiile.

      Printre altele, se vorbește de raportul unei echipe de arheologi polonezi care, la șase luni de la tragedie, au primit de la ruși permisiunea de a cerceta terenul în zona prăbușirii avionului.
      Arheologii au identificat, cu ajutorul detectoarelor de metale, peste 30 000 (treizecidemii) mici fragmente metalice provenite din avionul prăbușit.
      Numărul mare de fragmente rezultate este o dovadă a faptului că avionul a explodat.
      În cazul altor catastrofe aviatice cunoscute, a căror cauză – confirmată cu certitudine – a fost explozia, numărul fragmentelor identificate (fragmente care au permis și reconstrucția aproape completă a aeronavelor) a fost mult mai mic decât la Smolensk.

      Fragmente din fuselaj au fost găsite de-a lungul traiectoriei avionului spre locul prăbușirii, cu mult înainte de „mesteacănul blindat” (cf. raportului rusesc, acceptat de guvernul Tusk, avionul s-ar fi prăbușit pt că aripa i-a fost tăiată de acel mesteacăn). Mai mult, arheologii au identificat, înainte de mesteacăn, fragmente umane. Această constatare nu se poate explica altfel decât prin faptul că avionul a explodat în aer, înainte să treacă prin dreptul mesteacănului.

      PanAm 103 Lockerbie 1988
      Cauza: Explozie (bombă și combustibil)
      Energie: mare
      Altitudine 19 000 feet (5 791,2 m)
      Nr. fragmente găsite: peste 11 000
      Avionul reconstruit în proporție de 95%

      TWA 800 New York 1996
      Cauza: Explozie (combustibil)
      Energie: mare
      Altitudine 16 000 feet (4 876,8 m)
      Nr. fragmente găsite: 3 168
      Avionul reconstruit în proporție de 95%

      Tu-154M Smolensk 2010
      Cauza: nu era explozie?
      Energie: mică
      Altitudine 50 feet ( 15,24 m)
      Nr. fragmente găsite: 35 000 recuperate de arheologi, 60 000 estimate
      Nu s-a încercat reconstrucția

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here