De Sfinții 40 de mucenici

    0

    Niște informații obișnuite pentru rubrica diverse a zilelor noastre – mai mulți creștini au fost uciși în Siria ori în Egipt numai din cauza credinței lor, creștini condamnați în Pakistan pentru mărturisirea de credință făcută în afară bisericii. Începem să ne obișnuim și cu informația că în China sunt iar prigoniți cei care Îl mărturisesc pe Hristos Domnul, că sunt adunați și duși în lagăre unde sunt ținuți în sclavie și torturați ca să se lepede de credința lor. Se repetă ceea ce s-a întâmplat în timpul Revoluției Culturale. E doar o știre. Trece rapid pe lângă noi. Nici istorisirile despre tinerii romani uciși în pușcării de comuniști nu ne mai tulbură prea tare. Poate că atunci când le vedem chipurile mai putem fi mișcați pentru moment. Altfel… mai puțin. Acum vor unii sa fie numit act de curaj, lăudabil, declarația că deși ești bărbat, te prezinți că femeie și vrei să fii considerat de toți astfel. Că ești atipic. Și lumea trebuie să te respecte numai pentru asta. Asta e rânduiala lumii acesteia, în care să căutăm rar spre Dumnezeu, deși El nu ne este departe. Și nu ne uită. La Domnul suntem toți știuți, buni și răi, cu viețile, cu faptele noastre. Iar în Biserica intrăm în raduiala Lui și suntem și noi feriți de neuitare.

    Azi îi amintim în Biserică pe Sfinții 40 de mucenici, care și-au dat viață pentru credința lor creștină. În Armenia, în secolul 4, guvernatorul roman Agricola a urmat voii împăratului Liciniu arestând creștinii și obligându-i să își lepede credința. Era dat ordin ca toți să se închine zeităților la care se închină împăratul și împăratului însuși ca unuia dintre zei. Cei 40 arestați erau militari romani din Legiunea XII Fulminata, de origini diverse – romani, greci, armeni. Deoarece au refuzat să se închine zeităților păgâne au fost întemnițați și torturați vreme de 8 zile, timp în care ei nu au renunțat la credința în Hristos Mântuitorul. Văzând că nu le poate fi învinsă credința, guvernatorul i-a condamnat la moarte, iar sentința urmă să fie pusă în aplicare prin aruncarea intr-un lac înghețat unde urmau să moară încet, în chinuri, în urma șocului hipotermic. Relatările istoricilor bisericești spun că unul dintre ei a cedat și a ieșit din apă pentru a se încălzi în baia caldă pusă la vedere pentru cei care acceptau până la urmă închinarea la idoli, dar a murit îndată ce s-a apropiat de statuile idolilor. Cei rămași în apă rece nu s-au tulburat și au continuat rugăciunea la Dumnezeu iar apa lacului înghețat s-a luminat făcându-l pe unul dintre cei care erau de garda să intre în apă în locul celui care murise, recunoscând că și el este creștin.

    A două zi, văzând guvernatorul că toți erau în viață după noaptea petrecută în lacul înghețat, a dat ordin să fie uciși în chinuri mari, prin zdrobirea picioarelor cu ciocanele. Un singur tânăr, Meliton, a supraviețuit și a fost dat la o parte din carul care ducea trupurile martirizate la ardere. Numai că mama acestuia l-a dus în brațe, unde a și murit, alături de ceilalți, știind că dacă era conștient nu ar fi vrut să fie despărțit de frații săi de credință. De atunci se ține în Biserica amintirea lor și sunt sărbătoriți ca mari martiri. Ca unii care au fost puternici în credință și nu s-au speriat de răul lumii acesteia, căruia i-au stat împreună împotrivă. Tradiții frumoase însoțesc amintirea și pomenirea lor în Biserica. E sărbătoare a creștinilor care știu că răul nu ne poate lua sufletele dacă ii stăm împotriva, întăriți cu credință in Dumnezeu. După smintelile de zilele trecute, cu Ana Pauker amintită ca femeie importantă și cu urările pentru transgenderi, avem zi să ne găsim liniștea și lumina sufletului – ziua Sfinților 40 de Mucenici.

    ACP

    Print Friendly, PDF & Email

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here