FUNDATIA IOAN BARBUS

De ştiut despre Egipt

Câteva materiale deosebite din avalanşa de comentarii şi analize referitoare la criza din Egipt. Includ fragmente scurte traduse în română, dar recomand citirea integrală a originalelor. Sunt informaţii şi perspective necesare pentru o înţelegere mai detaliată a unui eveniment istoric în desfăşurare, cu implicaţii profunde de viitor.

Barry Rubin – The Revolt in Egypt and U.S. Policy

Sunt două posibilităţi principale: regimul se va stabiliza (cu sau fără Mubarak), sau puterea va fi disputată aprig. Iată care sunt precedentele pentru a doua situaţie:

Ţineţi minte revoluţia iraniană, când tot felul de oameni s-au revărsat în stradă pentru a cere libertate? Mahmoud Ahmadinejad este acum preşedinte.

Ţineţi minte primăvara din Beirut când oamenii au ieşit în stradă pentru a cere libertate? În prezent, Hezbollah stăpâneşte Libanul.

Ţineţi minte democraţia la palestinieni şi alegerile libere? În prezent, Hamas stăpâneşte Fâşia Gaza.

Ţineţi minte democraţia algeriană? Zeci de mii de oameni au fost ucişi în războiul civil care a urmat.

Nu trebuie să fie la fel în Egipt, dar precedentele sunt covârşitoare.

Ce au declarat egiptenii sondajului Pew efectuat recent, când au fost întrebaţi dacă simpatia lor se îndreaptă spre „modernişti” sau „islamişti”? Islamişti: 59%, modernişti: 27%. Nu se ştie, poate că vor vota pentru cineva occidentalizat îmbrăcat în costum şi care promite o democraţie liberală, dar vreţi să pariaţi întregul Orient Mijlociu pe această variantă?

Mahomed El Baradey, fost şef al agenţiei nucleare ONU, s-a întors în Egipt şi se poziţionează drept o figură importantă din opoziţia faţă de regimul Mubarak. Frăţia Musulmană şi alte organizaţii de opoziţie au anunţat sprijinul lor pentru El Baradey. Caroline Glick conturează profilul acestui personaj „pragmatic” – The pragmatic fantasy

Joi după-amiază, fostul şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică şi candidat cu speranţe la preşedinţia egipteană, Mahomed El Baradei, s-a întors în Egipt din Viena, pentru a participa la demonstraţiile anti-regim.

Ca şef al AIEA, El Baradei a protejat programul nuclear iranian de Consiliul de Securitate al ONU. A ignorat în repetate rânduri dovezile care indicau faptul că programul nuclear al Iranului este mai degrabă un program militar decât civil. Atunci când dovezile au devenit prea evidente pentru a fi ignorate, El Baradei a continuat să facă lobby împotriva unor sancţiuni semnificative din partea Consiliului de Securitate sau altor acţiuni la adresa Iranului şi a echivalat în mod obscen programul nuclear israelian cu cel iranian.

Sprijinul lui El Baradei pentru ayatolahii iranieni este egal cu sprijinul său pentru Frăţia Musulmană. Acest grup, care formează cea mai mare şi mai bine organizată mişcare de opoziţie la regimul lui Mubarak, este părintele Hamas şi Al Qaida. Urmăreşte transformarea Egiptului într-un regim islamic care să conducă jihadul mondial. În anii recenţi, Frăţia Musulmană s-a apropiat din ce în ce mai mult de centrul iranian, împreună cu Hamas. Avocaţi ai Frăţiei Musulmane au reprezentat terorişti Hezbollah arestaţi în Egipt în 2009, acuzaţi de comploturi care aveau în vedere declanşarea unor atacuri spectaculoase ţintind răsturnarea regimului.

El Baradei este un suporter ferm al Frăţiei Musulmane. Numai în această săptămâna a acordat un interviu revistei Der Spiegel, în care ia apărarea Frăţiei Musulmane. După cum a declarat, „Ar trebui să nu mai demonizam Frăţia Musulmană. …Ei nu au comis niciun fel de acte violente în ultimele cinci decenii. Şi ei vor schimbare. Dacă vrem democraţie şi libertate va trebui să-i includem [în proces], în loc să îi marginalizăm.”

Paul Rahe – Background to the Egyptian Revolution

Ceea ce pot afirma cu încredere sunt următoarele. Lumea care a existat în Egipt în 1955 a încetat să mai existe. Femeile egiptene din clasa de mijloc sunt în prezent mult mai puţin susceptibile să se îmbrace în veştminte occidentale, iar influenţa Frăţiei Musulmane creşte pe an ce trece.
Nasser, care a fost extrem de popular în anii finali ai vieţii, a adus înfrângere în război şi stagnare economică asupra ţării sale. După pacea cu Israel succesorii săi au avut performanţe mai bune în sfera economică – economia egipteană a crescut impresionant în anii recenţi – dar nu au fost capabili să satisfacă dorinţele poporului. Iar ceea ce poate fi spus despre ei, se aplică în egală măsură şi naţionalismului arab ca forţă [politică].

Ambrose Evans-Pritchard – Egypt and Tunisia usher in the new era of global food revolutions

Creşterea preţurilor globale la alimente care a început în vara trecută – nu ştiu cum se face, dar de când Ben Bernanke a declanşat un blitz al dolarului – nu este substratul revoltei arabe, în orice caz nu mai mult decât recoltele slabe din 1788 au fost cauza Revoluţiei Franceze. Şi totuşi ele sunt un declanşator care a pus în mişcare un cerc vicios. Guverne vulnerabile se grăbesc să acumuleze provizii de cereale cât încă se mai poate face acest lucru. Algeria a cumpărat 800 de mii tone de grâu săptămâna trecută, iar Indonezia a comandat 800 de mii tone de orez, amândouă întrecând cu mult nivelul lor normal de aprovizionare. Arabia Saudita, Libia şi Bangladesh încearcă şi ele să-şi asigure provizii suplimentare de cereale.

Agenţia ONU pentru alimente şi agricultură afirmă că indexul mondial al alimentelor a depăşit recordul stabilit în 2008, atât în termeni nominali cât şi reali. Indexul cerealier a crescut cu 39% în anul trecut, iar indexul uleiurilor şi grăsimilor a crescut cu 55%. Această agenţie a implorat guvernele să evite reacţiile panicarde care „agravează situaţia”. Dar dacă eşti Hosni Mubarak rezistând în palatul prezidenţial din Cairo, cât ţi-ar păsa de astfel de îndemnuri drăguţe?

Cauza imediată la baza creşterii în cererea de alimente a constat în cea mai mare secetă din Rusia şi regiunea Mării Negre din ultimii 130 de ani, durând suficient de mult pentru a afecta însămânţările de iarnă şi recolta de vară. Rusia a impus o interdicţie pe exportul de cereale. La acest factor s-au adăugat ploile târzii din Canada, întreruperile de sezon agricol cauzate de El Nino în Argentina şi o serie de degradări de terenuri agricole din SUA. Conform Rabobank, rata de 12.8% a stocurilor gata de utilizare pentru porumb atinge cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani.

Cauzele mai adânci sunt binecunoscute: o creştere anuală de 73 milioane a populaţiei globale; „epuizarea” Revoluţiei Verzi pe măsură ce productivitatea recoltelor scade (citat din Banca Mondială); schimbări de dietă alimentară în Asia, unde creşterea clasei mijlocii este însoţită de o trecere la alimentaţie bazată pe proteine animale, ceea ce necesită între 3 şi 5 kilograme de hrană cerealieră pentru fiecare kilogram produs de carne; planurile de carburanţi biologici care au deturnat o treime din recolta americană de porumb către producţia industrială de etanol pentru automobile.

PS
În urmă cu aproape un an, pe 3 iunie 2010, Paul Rahe încheia astfel un articol prilejuit de încercarea „flotilei păcii” turceşti de a sparge blocada navală instituită de Israel asupra Gazei:

Între timp, o epocă este pe cale de încheiere în Egipt. Curând, Hosni Mubarak – la cârma Egiptului de aproape 30 de ani – va ieşi din scenă. Nu aş fi surprins dacă succesorul său, răspunzând impulsurilor generaţiei mai tinere, se va alia cu Frăţia Musulmană. Nori de furtună se strâng deasupra Orientului Mijlociu, însă cu toate acestea Casa Albă este captivă unui ceas de amatorism, deoarece Statele Unite au acum un preşedinte care pare a fi cumplit de opac la consecinţe, sau şi mai rău: neinteresat ori vag simţitor la transformările pe cale de înfăptuire.

Acel articol se numea The Gathering Storm in the Middle East.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Emil Borcean

Emil Borcean

34 de comentarii

  1. DanCanada
    31 ianuarie 2011

    Superb colaj: succint, realist, fara roz-bombonul stingistilor (cu strigatele lor de freeeedom, the peeeeeople etc). Am vazut ca Israel in frunte cu Netanyahu e foarte ingrijorat de situatie. Delusionals in the West zic ca nebunia asta e benefica pentru Egipt (self-determination, poporul egiptean blah blah).
    Poate sunt pesimist, dar Egiptul ca sa fie o democratie adevarata, ar trebui sa existe anumite pre-conditii. Ori acum e clar ca Mubarak de-abia tinea in friu cancerul Islamului radical, asa cum se chinuia Musharraf cu Pakistanul.
    E clar, se anunta vremuri tulburi pentru intreaga zona. Au sa fie ripple effects si in Romania (NATO si cum e vazuta relatia in PDL vs PSD), UE, America…

  2. dr pepper
    31 ianuarie 2011

    Si ca sa nu fiti acuzati de bias uite si un articol despre cum priveste stanga subiectul:

    Climate Alarmist Blames Egypt Crisis On Global Warming

    On Friday, MSNBC’s Chris Matthews blamed the crisis in Egypt on George W. Bush and the Iraq war.

    Two days later, climate alarmist extraodinaire Joe Romm blamed it on – wait for it! – global warming:

    ca sa fim intelesi: bush si clima sunt de vina.

  3. calehari
    31 ianuarie 2011

    Liderii Fratiei Musulmane cheama deja la razboi contra Israelului . Organizatia condusa de El Baradey este aliata Fratiei Musulmane , El Baradey devenind purtatorul de cuvant cu ” fata umana ” al Fratiei . In timp ce el declara ca pasnica fratie a oamenilor blanzi nu trebuie demonizata , Mohamed Ghanem , unul din conducatorii Fratiei , vorbind la televiziunea iraniana , a cerut stoparea aprovizionarii cu gaze a Israelului si pregatirea armatei egiptene pentru razboiul mult asteptat cu vecinul sau .

  4. bugsy
    31 ianuarie 2011

    O planeta intreaga (cea neislamizata, of course) stie ce inseamna democratie in lumea araba (Hamas – Gaza, Iran, etc), doar personajul sinistru de la Casa Alba ii cere lui Mubarack sa respecte vointa strazii, sa fie „democrat”. STAND UP FOR ISRAEL!

  5. Corneliu
    31 ianuarie 2011

    Un amanunt:
    ambele personaje amintite in ultimele doua comentarii, adica atat El Baradey cat si „personajul sinistru de la Casa Alba” sunt laureati ai premiului Nobel pentru pace!
    Pentru care merite oare?
    El Baradey l-a obtinut pentru ca a reusit sa musamalizeze activitatea iraniana in domeniul utilizatii „pasnice” a materialelor nucleare, inducand in eroare pe cine a trebuit.
    „Personajul sinistru” l-a obtinut la putin timp dupa inscaunare, fara sa fi facut pana atunci nimic pozitiv, ca pe un premiu de incurajare. N-a facut nici de atunci incoace.
    In aceste conditii, cred ca pisica mea merita mai mult premiul Nobel pentru pace…
    De ati stii cat de splendida este, n-ati mai rade.

  6. bugsy
    31 ianuarie 2011

    @Corneliu: si birmaneza mea merita un Nobel pentru pace!….daca cei doi au luat pentru nimic, atunci pisica merita cu prisosinta. nu a atacat in viata ei nici un soricel!

  7. Silvapro
    31 ianuarie 2011

    Pisicuta mea Milky, este mai militanta (de, din Israel = aggressor), dar se da numai la muste si insecte. Totusi, amintindu-ne de Arafat, ar putea si ea sa ia un premiul Nobel de Pace…

  8. Pataphyl (Andrei R.)
    31 ianuarie 2011

    Silvapro

    Alături de mulțumiri pentru că ați devenit o prezență frecventă pe blogul nostru, vă dedic o… amintire cu Arafatul nobelizat de care vorbiți și pretenii săi! ????

    Cine s-a pupat cu tov. Arafat?

  9. bugsy
    31 ianuarie 2011

    Pe Hotnews, Manuela Paraipan, expert al Middle East Political And Economic Institute discuta online despre revoltele din lumea araba. Iata cateva raspunsuri:

    Putem avea un dialog de cateva ore despre islamisti in general, ideologia Fratiei Musulmane, in particular, schimbari suferite, tranzitia prin care trec s.a.m.d.
    In lipsa timpului necesar, va spun doar ca orice grup, partid etc. care ajunge sa guverneze singur, dar cu o opozitie sanatoasa pe margini sau intr-o coalitie, va avea un mesaj si un comportament moderat. Multe nu le stim despre cele ce se intampla acolo si greseala cea mai mare e sa ne repezim la concluzii si sa exageram rolul islamistilor. In ultimile trei decade Fratia in Egipt a actionat oricum, numai intr-un mod radical, nu, dar nu acesta e singurul punct prioritar in acest scurt dialog.

    Iran – mesaj si comportament moderat, da???

    – Civilizatiile occidentale nu s-au nascut peste noapte si nu dintr-o data iluminate. Am trecut printr-un ev mediu cu barbariile lui, lipsuri, rigiditate, aroganta, de multe ori nejustificata si principii de care ne-am rusinat odata ajunsi la ceea ce numim astazi, civilizatie. (…) Da, societatile arabe sunt capabile de deschidere politica (deja dovedita prin incapatanarea si sacrificiile pe care le fac pentru a avea o societate civila activa si opozitie politica robusta) si pe cale de consecinta, democratia e posibila si probabila

    Societate civila activa in lumea araba? Iran sau Afganistan? Pakistan sau Sudan?

    – ‘Virusul extremist’ dupa cum il numiti capata multiple forme si nu se refera doar la religie (oricare e ea). Ce ne facem cu miscarile de extrema dreapta sau stanga din occident?

    Din nou, precizez ca nu agreez alaturarea islamistilor cu ideea de anti-occident. Cum noi nu suntem identici ca occidentali, logica si experienta arata ca nici islamistii nu sunt toti niste fanatici si unii respecta principiile noastre, inclusiv cele de sorginte crestina. Ca altii si-ar dori un fel de “payback time” e o varianta, dar de la dorinta la infaptuire lunga e calea si rezultatul nu e decis, din start.

    No comment!!!

    Interesanta observatie. Un Egipt islamic in sensul de regim fundamentalist nu vom vedea in curand daca vreodata. Compatibilitatea e data de interesele comune, tratatele semnate etc. Mai apare o intrebare: Israel, cu identitate evreiasca e compatibil cu celelalte state? De ce nu? Ce i-ar opri pe unii sau pe altii? Nu cred ca statele se pierd in amanunte mai ales cand sunt interese mai mari care le leaga.

    Deci, in sfarsit, aceasta era problema, intrebarea in plus: Israelul, cu identitate evreiasca e compatibil cu celelalte state?

    Sunt raspunsuri oferite cititorilor de un specialist in Orientul Mijlociu. Un specialist care-si pune intrebarea daca Israelul, ca stat evreiesc este compatibil, cu entitatile arabe de care este inconjurat…..

  10. Pataphyl (Andrei R.)
    31 ianuarie 2011

    bugsy

    link-ul e la contributors

    De citit, dar efortul de a traduce lucruri în PC newspeak e deranjant, într-adevăr!

  11. Silvapro
    31 ianuarie 2011

    „Cine s-a pupat cu tov. Arafat?”
    Despre ghicitoarea d-voastra – eram sigura ca era vorba de vreun demnitar Israelian, Probabil ca n-au lipsit entuziasti din astia nici de pe la noi. Imi amintesc ca era criticat Rabin cu privinta la prima si legendara stringere de mina cu Arafat, in prezenta lui Clinton, la infiriparea pacii de la Oslo (care ia-o de unde nu-i).
    A propos, am vazut pe Youtube „Dedicated to Yasser Arafat and All The Men He Loved”, unde se inclina sa-l pupe pe unul care parca semana cu Ariel Sharon. Poate fi?!

    Tot acolo m-a distrat grozav si articolul cu pupaturile la Romani, si filmuletele mai ales sarutul indelungat si tandru cu nu stiu ce archibishop; apoi the Hilaryous kiss with Obama; dar descrierea verbala a d-voastra a sarutului dintre Ceausescu si Araft a fost delicioasa

  12. Silvapro
    31 ianuarie 2011

    De la Walid Shabat avem cel mai sumbru prognostic:
    „WILL TURKEY GOBBLE UP EGYPT? The Fall of Egypt to Islamists has long been Predicted by Former Muslim Terrorist, who says More to Come

    Former Muslim terrorist Walid Shoebat was once a member of the Muslim Brotherhood when he was in Chicago years ago. He not only knows their plans but has accurately been predicting events like the fall of Egypt to Islamists.

    In his 2008 book, which took him years to write, he made the case that the Turkish Ottoman empire that was dismantled in 1924 would attempt to rise again. This has been the long term goal of the Muslim Brotherhood ever since, he says.

    Any and all states that fall into the hands of the Muslim Brotherhood will eventually be gobbled up by Turkey, which was the center of the Ottoman empire. What happens next will be fascinating and Shoebat has released a statement about these recent events.

    STATEMENT FROM WALID SHOEBAT

    EGYPT
    AND
    THE FUTURE OF THE MIDDLE EAST

    By Walid Shoebat
    1/31/2011

    With socialist revolutions, the rule is: “take out a Czar and you will get a Stalin!”

    Keep in mind the fire of revolution that engulfs Egypt was ignited by socialists and later embraced by Islamists. It is true that the Muslim Brotherhood was banned as an organization in 1954 but it’s been tolerated and has forged alliances with legal and political groups in the last two decades; the liberal socialists, the Wafd, and other socialist labor parties have been allies.

    Of course, the U.S policy led by closet socialist president Obama has been to publicly support the Egyptian people. Obama wants „rights of assembly” and „elections” in Egypt. Americans need to realize that democratic elections in the Middle East have never resulted in western style freedom! The rule in any Muslim majority nation, is that democracy is used DURING the elections ONLY… Period!

    What did democratic elections in Muslim majority nations do? Iran is now a theocracy, Lebanon is in a state of chaos, Palestine is still a state of psychosis, Sudan is on the verge of splitting, and Turkey’s democratic elections are slowly emerging as an axis that will eventually lead to an Islamist alliance against Israel and the West. Soon, we’ll also see North Africa – in the name of democracy – remove all their dictators so they can elect you know who!

    The most plausible outcome for Egypt’s chaos is a future election as demanded by world opinion, the outcome of which can be seen from the experience we had in the Palestinian elections, on which president George W. Bush insisted. The results ushered in a divide between Islamists and so-called moderate Palestinian Authority. Palestinians were killing Palestinians in the streets as Hamas ran rampant, executing other Muslims who didn’t agree with their agenda. But unlike that miniature state of psychosis, the scale of mayhem in Egypt will be immense! Egypt’s “democratic elections” will simply change one form of dictatorship into another!

    Whether it is the Iranian Shia or Sunni Revolutions, the way to victory will not be only by stepping over Israel but also over Arabia – the cradle of Wahabism that started the trouble in the first place. As a consequence, the world will kiss its addiction to Arab oil good-bye after Iran destroys Arabia with nuclear weapons. You can say that I am mad, but the documents released by Wikileaks revealed that King Abdullah bin Abdul Aziz repeatedly urged the United States to attack Iran in order to halt its suspected nuclear weapons program. If in doubt, ask yourself, didn’t Saddam Hussein send scuds crashing over Saudi Arabia during the First Gulf War? If he’d had nuclear warheads wouldn’t he have used them there?

    And while the progressives cry “where are the weapons of mass destruction,” is there any doubt that Iraq’s neighbors are building them? Once Obama succeeds in pulling our troops out of Iraq as a good gesture to satisfy the screaming and complaining progressives that the U.S is not an occupier, then Iraq will immediately be gobbled up by Iran. And like the miniature Hezbollah-Hamas alliance against Israel, you will have a future Turkish-North Africa-Iranian alliance which will try to put the Islamic Caliphate „Humpty-Dumpty” back together again so they can dash in and “liberate” Jerusalem!

    In the meantime, the Islamists will lay low, calling for democracy and – just like Arafat did – pretend to denounce terrorism at the cost of upsetting Al-Qaeda, who then gobbles it up and into the belly of its Trojan Horse, which, upon fully entering the fortresses of the West, will release its Al-Qaeda “locusts” into Israel, where they will meet their final destruction!

    ABOUT WALID SHOEBAT…
    Born in Bethlehem, Walid’s grandfather was the Muslim Mukhtar (chieftain) of Beit Sahour-Bethlehem (The Shepherd’s Fields) and a friend of Haj-Ameen Al-Husseni, the Grand Mufti of Jerusalem and notorious friend of Adolf Hitler.

    As a young man, he became a member of the Palestinian Liberation Organization, and participated in acts of terror and violence against Israel, and was later imprisoned in the Russian Compound, Jerusalem’s central prison for incitement and violence against Israel.

    Driven by a deep passion to heal his own soul, and to bring the truth about the Jews, Israel and the threat of fundamentalist Islam to the world, Walid shed his former life and his work as a software engineer and set out to tirelessly bring the cause against the evil of Islamic Fundamentalist to tens of millions of people throughout the world: churches, synagogues, civic groups, government leaders and media.

    Walid is the author of several best selling books including “Why I Left Jihad,” “Why We Want To Kill You” and “God’s War on Terror.”

  13. Pataphyl (Andrei R.)
    31 ianuarie 2011

    Silvapro

    Bucuros că v-am adus o clipă de relaxare! Presupun că trebuie să zic sărumîna, dar pseudonimul fiind o țîrucă ambiguu încă ezit ????

  14. emil b.
    31 ianuarie 2011

    Bugsy, mersi pentru mostra de idiotenie corect politica. Ai nostri iexperti ca brazii… se contribuie, nu gluma.

  15. bugsy
    31 ianuarie 2011

    Emil, pentru putin. M-a frapat faptul ca raspunsurile vin din partea unui so-called expert in Orientul Mijlociu, un expert care vede in Iran o urma de democratie, care vede societate civila in lumea araba, un expert care isi pune problema compatibilitatii Israelului ca stat evreu! expert…..

  16. Pataphyl (Andrei R.)
    31 ianuarie 2011

    Silvapro

    Rog să fiu tutuit – lumea din zonă îmi zice Pataphyl, Pata, oricum – tu fiind de-acum de-a(l) casei, ar fi bine să ne comportăm ca atare ????

    Și un filmuleț Rabin – Arafat

  17. Cristina R.
    31 ianuarie 2011

    O alta perspectiva, cea a Noniei Darwish, apostata de la Islam convertita la crestinism. Darwish conduce asociatia „Arabs for Israel” in SUA.
    Ea pune ciclul de revolte din Orientul Mijlociu care sfirsesc in tiranii pe seama dominatiei/persistentei culturale a shariei. Ii impartasesc parerea ca o democratie clasica liberala e incompatibila cu Islamul/Sharia:

    http://www.huffingtonpost.com/…..16849.html

    Nonie Darwish are o biografie mai mult decit interesanta, povestita in autobiografia „Now They Call Me Infidel”:

    http://www.amazon.com/Now-They…..1595230319
    (Am citit-o. Calitatile esentiale ale cartii sunt bogatia de detalii despre viata din Egipt si Gaza in anii ’50, implicatiile culturale ale shariei, ura viscerala a egiptenilor fata de evrei pe care si ea ar fi trebuit sa o imbratiseze) ca si parcursul spiritual al autoarei, narat sincer, nud, aprope de piele, fara inflorituri artistice.)

    Ea e fiica Colonelului Mustafa Hafez, spionul sef al lui Nasser in Gaza. Hafez a infiintat grupul de fedayeen care au omorit sute de evrei la frontiera sudica a Israelului in anii ’50. Hafez a fost asasinat de Fortele de Aparare Israeliene

  18. Cristina R.
    31 ianuarie 2011

    DanCanada@1:

    De acord cu tine (vezi comentariul meu @ 17). Pesimismul e necesar in conditiile astea, si in care ai o viziune istorica larga.
    Sentimentalismul revolutionar nu face decit sa ascunda realitatea ca in Islam ‘libertatea’ care ar urma sa vina pe aripile romantice ale ‘democratiei’ nu inseamna acelasi lucru pentru musulmani ca pentru occidentali/Israel.

    Se pare ca Fratia Musulmana si-a anuntat deja dorinta ca egiptenii sa se pregateasca de razboi cu Israelul:

    http://www.jpost.com/Headlines…..?id=206130

    Indemnul a fost exprimat, semnificativ, la postul de stiri iranian transmis in araba Al-Alam. Avind in vedere ca majoritatea persanilor nu vorbesc araba, mesajul e clar destinat egiptenilor si arabilor islamisti care cauta inspiratie in linia dura islamista a Teheranului, in lupta comuna impotriva Israelului si Occidentului in ciuda diferentelor sunni-shia.

  19. calehari
    31 ianuarie 2011

    bugsy @9 . Ieri am citit si eu siderat raspunsurile delirante ale expertei Paraipan Spiru Haret Middle East Political and Economic Institute .

  20. Cristina R.
    31 ianuarie 2011

    corneliu, bugsy, silvapro:

    Ca iubitoare impatimita de pisici (si ciini) imi dati inca un motiv sa ma simt aproape de voi.
    A mea — o „brown tabby”– merge pe numele Lulutza, ca e copil de pripas cu maniere de domnisoara.

  21. bugsy
    31 ianuarie 2011

    @20, Cristina R: Lefty (dar nu e…… leftista). sursa?
    Poate Ace „Lefty” Rothstein (Bob de Niro in „Casino”), poate ca e cam ….stangace in tot ce face, nu mai stiu!

  22. bugsy
    31 ianuarie 2011

    @19, Calehari: Deci Spiru Haret? Nu observasem amanuntul acesta. Oricum, spune multe, chiar clarifica calitatea si valoarea ei de „expert in OM”!

  23. calehari
    31 ianuarie 2011

    bugsy @22 . Nu stiu unde naibii este situat ” Institutul asta Middle fara frecventa ” , a carui invatatura a ” absorbit-o ” expertul in Orient , Paraipan , dar dupa ” cugetarile ” , semne ale unei oligofrenii profunde , mai departe de ” universitatea ” Spiru Haret , banuiesc ca n-a ajuns . ????

  24. Corneliu
    31 ianuarie 2011

    Apropo pisici.
    E un subiect mai fascinant decat sa disecam mortul de pe malurile Nilului.
    Propun un concurs de poze, fiecare sa-si etaleze pisica lui personala pe paginile saitului.
    Asta si in amintirea „patrupezilor buni”, azi metamoformizati.

  25. Corneliu
    31 ianuarie 2011

    Erata:
    metamorfozizati

  26. bugsy
    31 ianuarie 2011

    @24: perfect!

  27. bugsy
    31 ianuarie 2011

    @23, Calehari: …mai departe de univ „Spiru Haret” cred ca e….. statia de metrou Aparatorii Patriei. Pare un traseu academic perfect pentru expertul Paraipan!

  28. Cristina R.
    31 ianuarie 2011

    bugsy @ 21:

    Si mie sursa articolului mi s-a parut suspicioasa, si am ezitat inainte sa-l postez aici.
    Eu n-as publica nimic, in vecii vecilor, in HuffPost.
    Ma abtin, insa, sa speculez ce a facut-o pe Nonie sa publice acolo, care sunt increngaturile. Poate s-a gindit ca cititorii de la HuffPost au nevoie de o alta perspectiva decit dogma oficiala: America e de vina pentru toate relele din lume.

    Pe mine m-a interesat denuntarea Islamului si a shariei ca problema structurala in Orientul Mijlociu, care e cum nu se poate mai clara in eseul lui Darwish.

  29. Cristina R.
    31 ianuarie 2011

    Corneliu @ 24:

    „metamoformizati” si „metamorfozizati” sunt ambele delicioase!

    Oricare ar fi metamorfozele, e clar ca juram pe poezie, si citiva dintre noi pe Baudelaire:

    Les Chats (un text pe care-l stiu pe de rost, ca multe din Eminescu):

    Les amoureux fervents et les savants austères
    Aiment également, dans leur mûre saison,
    Les chats puissants et doux, orgueil de la maison,
    Qui comme eux sont frileux et comme eux sédentaires

    Amis de la science et de la volupté
    Ils cherchent le silence et l’horreur des ténèbres;
    L’Erèbe les eût pris pour ses coursiers funèbres,
    S’ils pouvaient au servage incliner leur fierté.

    Ils prennent en songeant les nobles attitudes
    Des grands sphinx allongés au fond des solitudes,
    Qui semblent s’endormir dans un rêve sans fin;

    Leurs reins féconds sont plein d’étincelles magiques
    Et des parcelles d’or, ainsi qu’un sable fin,
    Etoilent vaguement leurs prunelles mystiques.

    Baudelaire, Les fleurs du mal

    Le Chat
    Viens, mon beau chat, sur mon coeur amoureux;
    Retiens les griffes de ta patte,
    Et laisse moi plonger dans tes beaux yeux,
    Mêlés de métal et d’agate.

    Lorsque mes doigts caressent à loisir
    Ta tête et ton dos élastique,
    Et que ma main s’enivre du plaisir
    De palper ton corps électrique,

    Je vois ma femme en esprit. Son regard,
    Comme le tien, aimable bête
    Profond et froid, coupe et fend comme un dard,

    Et des pieds jusques à la tête,
    Un air subtil, un dangereux parfum,
    Nagent autour de son corps brun.

    Baudelaire, Les fleurs du mal

    Le ChatI

    Dans ma cervelle se promène,
    Ainsi qu’en son appartement,
    Un beau chat, fort doux et charmant.
    Quand il miaule, on l’entend à peine,

    Tant son timbre est tendre et discret;
    Mais que sa voix s’apaise ou gronde,
    Elle est toujours riche et profonde.
    C’est là son charme et son secret.

    Cette voix qui perle et qui filtre,
    Dans mon fonds le plus ténébreux,
    Me remplit comme un vers nombreux
    Et me réjouit comme un philtre.

    Elle endort les plus cruels maux
    Et contient toutes les extases;
    Pour dire les plus longues phrases,
    Elle n’a plus besoin de mots.

    Non, il n’est pas d’archet qui morde
    Sur mon coeur, parfait instrument,
    Et fasse plus royalement
    Chanter sa plus vibrante corde,

    Que ta voix, chat mystérieux,
    Chat séraphique, chat étrange,
    En qui tout est, comme en un ange,
    Aussi subtil qu’harmonieux!

    Baudelaire, Les fleurs du mal

    Le ChatII

    De sa fourrure blonde et brune
    Sort un parfum si doux, qu’un soir
    J’en fus embaumé, pour l’avoir
    Caressé une fois, rien qu’une.

    C’est l’esprit familier du lieu;
    Il juge, il préside, il inspire
    Toutes choses dans son empire;
    Peut-être est-il fée, est-il dieu?

    Quand mes yeux vers ce chat que j’aime
    Tirés comme par un aimant,
    Se retournent docilement
    Et que je regarde en moi-même,

    Je vois avec étonnement
    Le feu de ses prunelles pâles,
    Clairs fanaux, vivantes opales,
    Qui me contemplent fixement.

    Baudelaire, Les fleurs du mal

  30. Cristina R.
    31 ianuarie 2011

    Circula aici ideea ca revoltele recente din Tunisia si Egipt au fost, initial, „food riots”, adica guvernele totalitare din zona nu-si mai pot hrani populatia (chiar si Mark Levin a adoptat explicatia asta).
    Ipoteza–caci e o simpla ipoteza, nu fapt imuabil–nu tine, insa, la o analiza atenta, chiar daca iei in considerare cresterea preturilor bunurilor agricole din ultimii ani.

    1.Studentul tunisian care si-a dat foc a facut-o nu pentru ca nu avea ce minca, ci pentru ca incerca sa-si plateasca studiile cu vinzarea de fructe si legume dintr-un carut pe stazile Tunisului. Politia de stat l-a hartuit pina cind studentul a clacat. O asemenea initiativa privata nu avea ce cauta in statul totalitar, indiferent de ce pretindea statul ca este.

    2.Daca te uiti la video-uri ale revoltelor din toate tarile prinse in jocul asta, inclusiv Yemen, tara cea mai saraca din Liga Araba, demonstrantii/revolutionarii par bine hraniti–unii chiar bucalati–bine imbracati, curatei si spalatei, adica tipi din clasele de mijloc, cu ceva educatie, si nu taranii, beduinii si fellaheen din Egiptul „profund” care duc greul.

    3. Sunt si femei printre ei, unele invaluite, altele modernizate, dar aratind la fel de departe de „foamete” ca barbatii. BBC-ul impinge marturii ale egiptenelor modernizate, din liga anti-Mubarak, care ar putea candida la un job pentru Versace sau L’Oreal.

    Citeva interviuri facute de jurnalisti de la Jerusalem Post (ma mir ce curaj au avut!) pun in lumina aspecte ale revoltei pe care mai nimeni nu le discuta:

    ‘We know that Netanyahu cannot sleep now’
    By BEN HARTMAN
    02/02/2011 13:37

    Protesters tell ‘The Jerusalem Post’ they don’t feel Egypt is completely free of Israeli occupation, „Camp David made us a slave.”
    CAIRO – Like many of the protesters at Tahrir Square this week, 26-year-old Muhammad Salama of Cairo spoke of an eagerness for Egypt to shelve its 1979 peace agreement with Israel, but insisted he does not want war with the Jewish state.

    In his hands he held a sign reading in Arabic, “Netanyahu is worried about Mubarak,” which he said he wrote because “this is my country and my leader. I don’t want him to care about Israel, only about my country.”

    Salama spoke after President Hosni Mubarak gave a nationwide speech on Tuesday night vowing to hold new elections in which he would not run. Like all of those spoken to by The Jerusalem Post after the speech, Salama said he didn’t feel the speech represented a victory for the movement, only a new ploy by Mubarak to stall and stay in power.

    Salama and others who spoke with the Post vowed that they would stay in the square until Mubarak leaves and that the revolution is far from over.

    Salama’s friend Hazan Ahmed, 29, said the years of peace with Israel were tinged with the sting of humiliation, and that Egyptians still feel their country is not completely free of the Israeli occupation of Sinai that ended under Camp David.

    “The Egyptian army can’t enter Sinai, we feel that it is still Israel. There are Israeli people there all the time, but when we go, we have to stop at checkpoints and we get turned back. We don’t feel that Sinai is Egyptian.”

    Ahmed said he didn’t want the treaty with Israel completely dismantled, but for it to undergo a serious change.
    “It should be remodeled. With Mubarak leaving, we know that whoever comes next will remodel the agreement,” he said.
    When asked about the fact that Israel and Egypt have not gone to war since the agreement was signed, Ahmed, an unemployed medical school graduate, said, “Yes, we have peace, but we have no dignity.”Cairene Muhammad Gadi, a 33-year-old sales manager, walked around Tahrir Square on Tuesday holding a placard of Mubarak with a Star of David drawn on his forehead. He said he made it because “we don’t want to take our orders from Israel anymore. We will keep the peace, but we won’t let Israel or any other country tell us what to do anymore. We don’t need to take orders from the world.”
    Abdel Aziz, 27, from Mubarak’s hometown of Kafr El-Meselha, also held a sign. It said, “Bollocks to you, Mubarak, it’s all over.”
    When asked about Israel, Aziz said “this is not about Israel, this is about our country first, we don’t care about other countries.
    This is not why we are doing this.”
    Ahmad Ragab, 42, spoke more vehemently toward Israel. “Look, all Egyptian people hate Israel, only Sadat wanted Camp David. We know that Israel will be mad about what is happening here, and we know that Netanyahu can’t sleep now.
    We know that with the change here, there won’t be peace with Israel. There won’t be a war, but I don’t think there will be an Israeli embassy in Egypt any more, we will have only the most minimal relations.”
    Ragab, who studied Chinese and works in Egypt-China business relations, said, “We know the revolution will change this and that’s that, we see every day what Israel is doing with the Palestinians.”
    At the same time, like all others asked by the Post after Mubarak’s speech about the revolution’s meaning for Israel-Egypt relations, Ragab said the issue was not at all at the heart of the upheaval that began on January 25.
    “People in Egypt have no work, no future, 90 percent of Egyptian people see they have no future. They are tired,” he said.
    Salama made a similar remark. “I work 20 hours a day in security for 300 Egyptian pounds [about $55] a month, I feel terrible doing this. I studied law, I am a poet and a writer, too, but I have no options and I can’t get married. I have a good education, I deserve a good chance to prove I can be somebody,” he said.

    As much as resentment toward Israel or the US, or at the violence by Mubarak’s security services and the state police are mentioned by the protesters, their movement appears to be much more driven by exhaustion at a future that promises nothing to a largely destitute citizenry that doesn’t feel they have the ability to support themselves or their families. Among the young people especially, the issue of not having a future in the country where they grew up stokes their fury, and drives them to seek the answers in democracy.

    When asked how democracy will bring prosperity to a country where nearly half the populace lives on less than $2 a day, most protesters seemed at a loss for a definitive answer, but all expressed absolute certainty that the removal of Mubarak and his kleptocratic regime will surely bring them a greater chance at prosperity.

    For Ahmed Khater, a 26-year-old Cairene sitting in the square with the words “Mubarak get the hell out” written on his forehead, the promise of a better future has never been clearer.
    “I have a bachelor’s degree and I get paid 500 pounds [about $90] a month to be a computer technician. I can’t get married, I have no future. Mubarak’s people they just steal our money, they keep everything for themselves and they forget that we are the owners of the country,” Khater said.

    “We were sleeping until now, but we are awake.”

    Daca nu ma insel, nemultumirile egiptenilor intervievati se reduc la doua dureri existentiale (magistral expunde de Nonie Darwish in cartea sa „Now They Call Me An Infidel):
    1. Pierderea „demnitatii” boborului egiptean in Razboiul de 6 Zile cu Israelul, in care armata Egiptului a suferit o infringere totala, cumplit de umilitoare intr-o cultura bazata pe dihotomia mindrie/umilinta a tribului/natiunii, o umilinta parafata la Camp David de Sadat.
    Egipteni care nu se nascusera inca cind acordul de la Camp David a fost semnat se agata, inca, psihotic, de pacea cu Israelul pentru a justifica inabilitatile structurale ale societatii egiptene.

    2. Nonie Darwish si multi alti cunoscatori ai Egiptului sunt revendicati in expunerea incapacitatii mintii arabe/musulmane de introspectie, de critica/analiza de sine –marca esentiala a civilizatiei occidentale. Nonie scrie ca arabul ar muri mai inainte de a-si recunoaste „vina” sau „greseala” in orice a facut. E o imposibilitate culturala absoluta, pe care noi, cei care ne super-analizam, ne cautam cele mai ascunse motivatii si instincte pentru a renaste intr-un individ mai bun, o stim si practicam de mii de ani, de la Hristos.
    Ca atare, vinovatii, in mintea arabilor musulmani, sunt mereu „altii”, de preferinta evreii si America.

    3. O alta perspectiva a crizei societatilor Islamice se arata in interviurile de mai sus.
    Doi dintre barbatii intervievati se pling ca nu se pot casatori, adica nu au nici o sansa la imperechere si inceputel unei familii.
    Ca sa te casatoresti, in Egipt, trebuie sa cistigi suficient, ca barbat, ca sa intretii o nevasta si copii — doar femeile din upper middle class au acces la educatie si, deci, o slujba. Restul femeilor sunt inaccesibile din cauza segregarii severe a sexelor conform shariei. Ideea de a invita o femeie la plimbare/cina/(concert???) e de neconceput. Daca esti student fara bani, poet sau revolutionar, n-ai cu cine sa te imperechezi, ca tatii de familie asteapta ceva mai bun ca un poetastru fara lovele.

    Deci, avansez teoria frustrarii sexuale a masculilor in Islam.

  31. Cristina R.
    31 ianuarie 2011

    Mi-am adus aminte de o discutie fabuloasa de la FrontPage a lui David Horowitz de acum citiva ani, in care Pierre Rehov, documentarist exceptional, spunea ce observase in „cultura palestiniana” a sinucigasilor cu bombe:
    „To Rape an Unveiled Woman”:

    http://archive.frontpagemag.co…..ARTID=5347

  32. bugsy
    31 ianuarie 2011

    @ 30 Cristina R:

    „Deci, avansez teoria frustrarii sexuale a masculilor in Islam.”

    Excelent!

    Ca sa rezove acesasta frustrare, femelele din Islam ar trebuie sa iasa in strada cu lozinci de genul : „Make love, not ,,,jihad!”

  33. Cristina R.
    31 ianuarie 2011

    bugsy @ 32:

    Nostim, dar nu chiar … De fapt, neplacut. Te-a cam luat valul, nu crezi?

    1. Pentru „femelele” astea–marea majoritate a femeilor din tarile islamice–fara educatie si resurse proprii, dependente de bunavointa tatilor si fratilor, in „grija” carora cad, conform shariei, daca nu-si gasesc un sot—o casatorie e singura cale de a avea o viata cit de cit asigurata si „demna”. Nici ca prostituata nu ai sanse, ca egiptenii de rind sunt prea saraci, decit daca ajungi sa servesti clientela de arabi bogati si turisti din Cairo.

    2.

    Ca sa rezolve acesasta frustrare, femelele

    Nu e treaba „femelelor” sa rezolve situatia, ca nu au nici o putere. E treaba „masculilor” la putere sa renunte la sharia/legea lui MO (Piss Be Upon His Head Forever!) care tine jumatate din populatie si talentele sale–femeile–in obscuritate si servitute domestic-animaliera.

  34. Cristina R.
    31 ianuarie 2011

    bugsy @ 32;

    P.S. Un comentator american cretinel in privinta realitatilor istorice a raspuns la articolul din Jerusalem Post pe care l-am postat mai sus( si ca el sunt legiune in America):

    Egypt may follow China & India’s way
    Author: Bloodyscot
    Country: Dallas, Texas
    02/02/2011 13:56

    Egypt has a large low cost work force with many that can speak English, so they need to use that as base to grow economy. Start with low tech manufacturing and infrastructure, while setting up higher tech and support but improving over all education is critical.

    Tipul nu are habar ca in India si China–ca in multe alte tari in care sharia nu exista–forta de munca in manufactura sunt femeile, fie in „low” sau „high” tech.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian