Despre aliaţii toxici

    6

    „Nu înţeleg de ce, pentru a ne opune unui rău, trebuie să îmbrăţişăm necondiţionat nişte aliaţi toxici.”

    Despre asta este vorba aici. Despre ură şi delir verbal orientate împotriva unor oameni politici aflaţi evident în tabăra dreptei. Totul nejustificat de nicio acţiune sau faptă rea a persoanelor atacate. Desigur Sarah Palin este un personaj criticabil, cu multe hibe, lacune şi gafe la activ, dar dispreţul suveran afişat maniacal la adresa ei nu ajută în niciun fel dreapta, din contră, distruge una din ideile sale formatoare, anume faptul că politica nu este apanajul unor elite specializate şi că în rîndul reprezentanţilor din parlamente îşi pot găsi locul şi oameni obişnuiţi cu o gîndire robustă conservatoare ce se bucură de încrederea unui electorat format pe afinităţi şi valori comune şi nu pe afirmarea mesianică a liderilor politici. Se uită prea des faptul că reprezentarea democratică este un mandat civil, ca atare cei ce ajung în funcţii de congresmeni sau guvernatori în US poartă permanent o responsabilitate politică, nu intelectuală, faţă de cetăţenii care i-au ales şi i-au delegat să legifereze sau administreze un anume domeniu al statului. Ca atare, Palin s-a achitat în timpul mandatului său de sarcina de a gospodări Alaska şi nu mi se pare că intra în atribuţiile sale cizelarea discursului public, învăţarea strategiilor de retorică sau buchisirea politologiei.

    Critica focalizată pe personaje precum Palin denotă o lipsă de solidaritate cu dreapta politică americană, iar în unele cazuri un misoginism structural, o frustrare tipic masculină faţă de ascensiunea femeilor în prim-planul politicii. Campaniile antipalin sînt înrudite prin sentimentele ignobile care le inspiră şi pe care le colportează cu băşcălia colectivă la adresa Elenei Udrea din presa băştinaşă. Dezvăluirile aiuritoare şi mincinoase ale unui trecut reinventat, batjocura originilor etnice sau religioase, vehicularea unor speculaţii şi acuzaţii de conspiraţie şi finanţare dubioasă, istericalele antifemeieşti, altercaţiile fluide şi imunde, lipsa oricărei cumpătări şi reţineri în priponirea la stîlpul infamiei a unor personalităţi de dreapta, politice sau intelectuale, în mod singur înlătură orice şansă ca autorii acestor campanii să mai fie agreaţi de bisericuţele dreptei ca parteneri de dialog. Cînd ajungem să fim numiţi netrebnici de către nişte oameni care se pretind de dreapta cred că orice discuţie trebuie să înceteze. Aceşti histrioni obsedaţi de dimensiunea personalităţii lor nu au nicio ideologie, îşi iubesc independenţa şi o interpretează ca autonomie de gîndire deşi este o formă de relativism absolut, şi ca atare se vor segrega permanent în orice comunitate nefiind capabili de solidarizare, loialitate, decenţă, toleranţă faţă de cei ce au opinii şi convingeri tari, sau care voiesc a căuta un numitor comun şi a apăra de pe o platformă politică un set de valori comune.

    Concertul infernal al acestor artişti ai cuvîntului nu este altceva decît un bruiaj masiv al dreptei. E musai ca într-un mod delicat să fie izolaţi în peisaj, iar reprezentaţiile lor să fie primite ca orice spectacol teatral şi nimic mai mult. Contribuţia lor la coagularea dreptei şi la construcţia migăloasă a unei alianţe durabile între conservatori şi libertarieni este aşadar nulă, dacă nu chiar negativă din moment ce acum se acuză în ansamblu mişcărea TeaParty, se insistă asupra unor racile colective de care s-ar face vinovaţi toţi membri acestor asociaţii civico-politice, iar etichetele de rasism, xonofobie şi extremism au fost iarăşi scoase din sertarele propagandei. chiar dacă cei ce folosesc cu mare uşurinţă epitele infamante nu sînt stîngişti veritabili ei, tinerii intelectuali independenţi, se alătură corului mai mare al socialiştilor şi asftel ajung să contribuie la realizarea scopurilor politice ale acestora transformîndu-se cu sau fără voie în instrumentele lor.

    Inconştienţa politică nu este o scuză, relativismul nici atît. Dacă ar fi adepţii unui relativism ingenuu nu ar putea căpăta vehemenţa actuală a discursului public, dar par mai degrabă vocile unui pragmatism progresist care contrastează foarte puternic cu pretenţiile lor ontologice. Se conving că epitetele aruncate fără sfială reprezintă adevărul gol-goluţ, că indivizii ce se asociază politic în America sînt chiar rasişti, extremişti, habotnici, ţărănoi şi mitocani inculţi ce habar n-au de politică şi atunci încep să creadă că este de datoria lor să lupte împotriva acestora, ca atare aderă incoştient la cauză, la o cauză pe care cu cîţiva ani în urmă o dispreţuiau din suflet. Acum practică înfierarea duşmanului de clasă, ba chiar au preluat pe nesimţite dialectica marxistă cu tot cu terminologia învechită, limitată a claselor sociale. Au preluat şi tematica stalinistă a rasismului, ba chiar şi marota imperialismului şi obscurantismului religios, şi iată-i acum, aidoma cetelor de juni intelectuali neliniştiţi ce ardeau de nerăbdare şi visau în secret la marea campanie de eradicare a fascismului în plan global. Mulţi dintre ei chiar au plecat în expediţie…în Spania…au murit acolo pentru o cauză complet străină de ei dar nobilă, înălţătoare şi erau convinşi că o fac pentru binele spaniolilor.

    PS. Acest comentariu al lui euNuke a apărut ca urmare a unei discuţii de la postarea Despre radicalisme şi diversiuni; scrisoare către Vladimir Tismăneanu. Contribuţia mea se rezumă doar la împărţirea în paragrafe din considerente de vizibilitate.
    Daniel Francesco

    Print Friendly, PDF & Email

    6 COMENTARII

    1. Prefer pe cineva de dreapta, chiar daca mai plapind ca aspect, neelocvent, si nu cine stie ce articulat (ca Palin), decit nu stiu ce barosan intelectual de stinga, care isi mobilizeaza inteligenta, resursele, calitatile si talentele oratorice ca sa manipuleze mai bine masele in scopul atingerii unor interese perverse care deservesc ceea ce tine de EVIL.

    2. Excelent se surprinde spiritul decadentei. Este acel demon care sapa temeinic si cu rabdare la temelia societatilor, erodand sistemele in esenta bune, puse in slujba omului de catre el insusi. Zic sisteme „in esenta bune” raportandu-ma la valori umane, la criterii omenesti.
      Republica romana a fost „sapata” de elitism, care elitism la randul sau a fost deturnat (ca orice elitism, de altfel), pretextul fiind intotdeauna ideologic. Republica, o constructie intial solida, s-a dorit a fi o societate a romanilor liberi, controlata si administrata de poporul roman, prin reprezentantii sai, in numele suveranitatii pe care si-au luat-o de la regii vechi, responsabilizandu-se. Astfel a mers republica, pana la incercarile grele, cand au aparut „eroii”, ultimul dintre ei, C. Iullius Caesar, mare cuceritor, care a beneficiat de lenea instalata intre romani, devenind dictator pe viata… Astfel sistemul s-a clatinat, s-a propus instalarea unor „elite” in frunte, iar duhul lenevirii a instigat bucuros la renuntarea la responsabilitati pentru un trai „comod”, lasand grija si raspunderile in mainile „celor mai alesi dintre ei”…
      In principiu lucrurile au mers atata timp cat au mai existat resurse de energie pusa in slujba vechilor valori romane, dar odata cu coruperea morala a ireversibila a majoritatii „elitei” romane, imperiul s-a prabusit sub propria-i greutate in Vest, unde devenise o constructie „obeza”, incapabila de afirmare si de conservare. In Est, unde s-a mutat centrul de greutate, s-a pastrat mult mai mult spiritul „atletic” iar imbratisarea crestinismului a adus un alt spirit, insa si aici a sapat duhul minciunii, ereziile, radacina tuturor relelor: mandria, egolatria.

      E o lectie despre cum Binele se slujeste mai putin prin „oranduiri” si mai mult prin trairea valorilor cu adevarat inspirate de bunatatea omului.
      Este o lectie despre cat de cu adevarat deplina si buna e porunca Mantuitorului de a iubi intai pe Dumnezeu mai presus de toate si pe aproapele nostru ca pe noi insine – esenta Binelui in lume in orice sistem politic, in orice timp, de la inceputurile lumii si pana azi.

    3. 🙂 supertare!

      Conservatives widen poll lead in Canada

      Ten days ago, the opposition parties in Canada forced a new election through a no-confidence vote in Parliament in an attempt to gain more seats and more leverage over the Conservative plurality. The election will be held in four weeks, but already it seems that the Liberal Party has miscalculated. In the latest polling, Conservatives led by Prime Minister Stephen Harper have picked up support and may win enough votes to gain a majority government on their own:

      rupti de realitate 🙂

    4. Comentariul asupra aliaţilor toxici era prilejuit de un schimb de replici cu un autoestimat cuvîntător de dreapta -tovarăşul Fumurescu şi in contextul mai larg al cristalizării unei noi mişcări purificaţioniste ce se vrea de masă dar e formată exclusiv din membri ai unei elite artificiale cunoscută sub numele pompos de societate civilă. Partidul Fără Nume încerca in urmă cu cîteva săptămîni să se lipească pe o aripă a PDL-ului încercînd astfel să-şi creeze astfel o oarecare legitimitate şi un vehicul pentru imaginea electorală. Firesc, fiind vorba de o grupare fără nume, fără ideologie, fără niciun fel de substanţă, dar foarte ambiţios. Tentativa de fracturare a PDL-ului pare că a eşuat, disidenţa faimoasei triplete intelectualoide găsindu-şi culcuş pentru programele şi zicătorile reformiste in mediul virtual; aşijderea încercarea de a racola diverse nuclee şi personalităţi consacrate ale inteleghenţiei de dreapta. Rămasă de izbelişte, mica rebeliune neaoşă pusă pe salubrizat Romania [cu sau fără voia ei] a descoperit un mai vechi sponsor al democratizărilor de urgenţă şi al operaţiilor de deschidere la inimioară şi cuget a societăţilor şi naţiilor mai mult sau mai puţin anesteziate, oricum încă îndărătnice. E vorba de senzaţionalul poliglot educat in limba viitorului, marele economist, notoriul filozof, eminentul cărturar, mărinimosul finanţist, modestul samsar şi ocultul escroc Soros.

      Toxicitatea este reală abia atunci cînd aceste figuri publice, active in viaţa politică, încearcă să aşeze in galantarele politichiei rebuturi ideologice socialiste/fasciste pe post de trufandale ale conservatorismului şi liberalismului. De pildă, sub pretextul apărării competivităţii economice şi a renumitei pieţe libere europene se poate face propagandă deşănţată, pardon, lobby talentat pentru corporaţii energetice străine, dar şi paradă de europenism şi susţinerea fără discernămînt a creşterii atribuţiilor organelor europene in detrimentul celor naţionale.

      http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_22473/Dezbatere-CRPE-Euractiv-Cine-merita-gaz-ieftin-%28daca-merita%29.html

      Şi pentru aceste scopuri mărunte, dar progresiste se provoacă Marea dezbatere mareee, lumeee, lumeee, veniţi de luaţi lumină, ieftin ca braga! exclamă glorioasa tagma a intelectualilor de bine ce se dedau cu nonşalanţă la trataţia otrăvită a deschizătorului de drumuri. Năucimea lor invită norodul la bîlci ca să i se bage in cap că e musai să renunţe la gazele ieftine şi că cel mai bine şi mai propăşitor pentru naţiune este să le cumpere de 3 ori mai scump. Partea şi mai hilară vine de la obîrşia energiei supuse dezbaterii, căci e vorba de zăcămintele noastre, pe care, pasămite, ar trebui, din corectitudine şi dragoste de progresism ieuropean, să ni le vindem singuri mai scump, şi să ne tăiem eventual craca de sub ciolanele pe care urmează să ni le băgăm in sobă, de-acum la un preţ fenomenal…de piaţă. unde craca este ultima ramură strategică industrială in care statul şi-a păstrat un oarecare control. şi la care nişte cămătari-degrabă-sfătuielnici rîvnesc:
      [a se vedea declaratia lui Jeffrey Franks]

      Nici nu mai contează aspecte stranii precum lipsa oricărei libertăţi de mişcare pe piaţa energetică europeană ori intrarea agresivă pe această minunată piaţă a partenerilor ultra-post-sovietici, extrem de dornici să mulţumească consumatorul autohton de aere.

      Nici faptul că Directivele comisariatului european nu au fost puse in aplicare in 25 de state şi că Franţa -adevărat stat-corporaţie- nici nu clipeşte cînd vine vorba de liberalizarea pieţei de energie.

      Iar nişte eurosceptici de complectă rea-voinţă ar susţine că in realitate nici nu-i vorba de o intrare a Romaniei pe piaţa europeană, ci de o prematură dispariţie prin absorbţie de către unul din cei 3-4 jucători multinaţionali sau…mai bine transfrontalieri, că aşa se se spune cînd e vorba de crima organizată. Şi mai departe, pe cale de consecinţă, s-ar insinua că piaţa liberă in domeniul energiei e o himeră, un spectru hilar vînturat de instituţii extrem de abilitate in ascunderea situaţiilor grave de tip oligopol fascistoid. Sau că, aşa cum susţin tot soiul de adepţi trasniţi ai conspiraţionismului, aceste manevre pe „piaţa” gazelor sînt rezultatul tratativelor recente tripartite Rusia-Germania-Franţa şi că, implicit, kgb-srl a primit verde la investiţii şi achiziţii in Balcani, iar noi, oaia neagra şi sfijită a Europei, e musai să renunţăm la inepţii vetuste precum suveranitate, autonomie fiscală, independenţă energetică. in favoarea binefăcătorilor noştri tradiţionali de la răsărit.

    5. Comentariul asupra aliaţilor toxici era prilejuit de un schimb de replici cu un autoestimat cuvîntător de dreapta -tovarăşul Fumurescu şi in contextul mai larg al cristalizării unei noi mişcări purificaţioniste ce se vrea de masă dar e formată exclusiv din membri ai unei elite artificiale cunoscută sub numele pompos de societate civilă. Partidul Fără Nume încerca in urmă cu cîteva săptămîni să se lipească pe o aripă a PDL-ului încercînd astfel să-şi creeze astfel o oarecare legitimitate şi un vehicul pentru imaginea electorală. Firesc, fiind vorba de o grupare fără nume, fără ideologie, fără niciun fel de substanţă, dar foarte ambiţios. Tentativa de fracturare a PDL-ului pare că a eşuat, disidenţa faimoasei triplete intelectualoide găsindu-şi culcuş pentru programele şi zicătorile reformiste in mediul virtual; aşijderea încercarea de a racola diverse nuclee şi personalităţi consacrate ale inteleghenţiei de dreapta. Rămasă de izbelişte, mica rebeliune neaoşă pusă pe salubrizat Romania [cu sau fără voia ei] a descoperit un mai vechi sponsor al democratizărilor de urgenţă şi al operaţiilor de deschidere la inimioară şi cuget a societăţilor şi naţiilor mai mult sau mai puţin anesteziate, oricum încă îndărătnice. E vorba de senzaţionalul poliglot educat in limba viitorului, marele economist, notoriul filozof, eminentul cărturar, mărinimosul finanţist, modestul samsar şi ocultul escroc Soros.

      Toxicitatea este reală abia atunci cînd aceste figuri publice, active in viaţa politică, încearcă să aşeze in galantarele politichiei rebuturi ideologice socialiste/fasciste pe post de trufandale ale conservatorismului şi liberalismului. De pildă, sub pretextul apărării competivităţii economice şi a renumitei pieţe libere europene se poate face propagandă deşănţată, pardon, lobby talentat pentru corporaţii energetice străine, dar şi paradă de europenism şi susţinerea fără discernămînt a creşterii atribuţiilor organelor europene in detrimentul celor naţionale.
      [‘eveniment’ CRPE, cu Ghinea şi oastea sa de experţi priponiţi in ograda hotnews si euractiv]

      Şi pentru aceste scopuri mărunte, dar progresiste se provoacă Marea dezbatere mareee, lumeee, lumeee, veniţi de luaţi lumină, ieftin ca braga! exclamă glorioasa tagma a intelectualilor de bine ce se dedau cu nonşalanţă la trataţia otrăvită a deschizătorului de drumuri. Năucimea lor invită norodul la bîlci ca să i se bage in cap că e musai să renunţe la gazele ieftine şi că cel mai bine şi mai propăşitor pentru naţiune este să le cumpere de 3 ori mai scump. Partea şi mai hilară vine de la obîrşia energiei supuse dezbaterii, căci e vorba de zăcămintele noastre, pe care, pasămite, ar trebui, din corectitudine şi dragoste de progresism ieuropean, să ni le vindem singuri mai scump, şi să ne tăiem eventual craca de sub ciolanele pe care urmează să ni le băgăm in sobă, de-acum la un preţ fenomenal…de piaţă. unde craca este ultima ramură strategică industrială in care statul şi-a păstrat un oarecare control. şi la care nişte cămătari-degrabă-sfătuielnici rîvnesc:
      http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-8474045-jeffrey-franks-pierderea-eficienta-firmelor-din-domeniul-energetic-este-cea-care-loveste-economia-statului-roman.htm

      Nici nu mai contează aspecte stranii precum lipsa oricărei libertăţi de mişcare pe piaţa energetică europeană ori intrarea agresivă pe această minunată piaţă a partenerilor ultra-post-sovietici, extrem de dornici să mulţumească consumatorul autohton de aere.

      Nici faptul că Directivele comisariatului european nu au fost puse in aplicare in 25 de state şi că Franţa -adevărat stat-corporaţie- nici nu clipeşte cînd vine vorba de liberalizarea pieţei de energie.

      Iar nişte eurosceptici de complectă rea-voinţă ar susţine că in realitate nici nu-i vorba de o intrare a Romaniei pe piaţa europeană, ci de o prematură dispariţie prin absorbţie de către unul din cei 3-4 jucători multinaţionali sau…mai bine transfrontalieri, că aşa se se spune cînd e vorba de crima organizată. Şi mai departe, pe cale de consecinţă, s-ar insinua că piaţa liberă in domeniul energiei e o himeră, un spectru hilar vînturat de instituţii extrem de abilitate in ascunderea situaţiilor grave de tip oligopol fascistoid. Sau că, aşa cum susţin tot soiul de adepţi trasniţi ai conspiraţionismului, aceste manevre pe „piaţa” gazelor sînt rezultatul tratativelor recente tripartite Rusia-Germania-Franţa şi că, implicit, kgb-srl a primit verde la investiţii şi achiziţii in Balcani, iar noi, oaia neagra şi sfijită a Europei, e musai să renunţăm la inepţii vetuste precum suveranitate, autonomie fiscală, independenţă energetică. in favoarea binefăcătorilor noştri tradiţionali de la răsărit.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here