FUNDATIA IOAN BARBUS

Discursul Vicepreşedintelui Joe Biden de la Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti

Declaraţiile Vicepreşedintelui Joe Biden despre America, Europa Centrală şi Parteneriatul pentru secolul 21

Biblioteca Centrală Universitară, Bucureşti, România
22 octombrie 2009

Vă mulţumesc domnule Ambasador. Domnule Director, domnule primar, foşti preşedinţi cu care am avut onoarea să mă întâlnesc în trecut, este plăcut să revii în România. Şi, domnule primar, aşa cum spunem în America, vă mulţumesc pentru paşaportul de a veni în oraşul dumneavoastră. Apreciez foarte mult acest lucru.

Ce forum minunat, ce forum minunat. Şi o spun tuturor studenţilor, vă mulţumesc. Sunt onorat că sunteţi aici.

Joe Biden la BCU

Doamnelor şi domnilor, este o onoare să revin în România. Aceasta nu este prima mea călătorie, şi nu va fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cea din urmă pe care o fac. Şi este minunat să fii înapoi în Europa Centrală ca să marchezi un anotimp extraordinar de schimbare. Cu douăzeci de ani în urmă, lumea a asistat cu uimire şi admiraţie cum bărbaţii şi femeile din întreaga regiune au rupt lanţurile opresiunii şi s-au transformat în oameni liberi.

Este foarte greu să îţi imaginezi că această frumoasă bibliotecă a fost scena unei aşa de puternice lupte în 1989. Am revăzut fotografii a ceea ce păreau să fie tancuri staţionate afară. Doamnelor şi domnilor, când tragerile au încetat şi fumul s-a disipat, faţada acestei clădiri era cicatrizată de obuze şi gloanţe. Cinci mii de cărţi au ars, o parte din istoria voastră şi din moştenirea dumneavoastră. Iar cu câteva cvartale mai încolo, în Piaţa Universităţii, unii dintre acei tineri apărători ai libertăţii au fost doborâţi. Dar curajul şi convingerea lor au prevalat şi sper dar şi ştiu că au fost un exemplu pentru voi toţi care le-aţi urmat.

Când a fost ridicată Cortina de Fier, a căzut zidul la Berlin, iar în locul lor a crescut democraţia, o democraţie pe care o meritaţi de mult timp. De-a lungul Europei, s-a creat un nou sens al posibilităţii, galvanizând regiunea, rădicând continentul şi inspirând literalmente lumea. Istoria libertăţii – istoria dumneavoastră – este una din cele mai mari realizări în istoria modernă. Şi este important că noi sărbătorim acest remarcabil – acest moment remarcabil. Este de asemenea important ca să ne amintim cât de departe a mers Europa Centrală în ultimii 20 de ani.

De timpuriu în cariera mea de senator al Statelor Unite, un senator tânăr pe atunci, mi-am adus cei doi fii, acum maturi, dar pe atunci erau fiii mei cei mai tineri, în Europa Centrală în momentul în care au ajuns la vârsta adolescenţei. I-am dus imediat la Dachau, în aşa fel încât ei să înceapă să cunoască ceea ce bărbaţii şi femeile sunt capabili în cel mai rău caz, dar şi să înţeleagă ceea ce bărbaţii şi femeile sunt capabili în cel mai bun caz.

I-am luat la Zidul Berlinului. I-am făcut să treacă prin Punctul de Control Charlie, în aşa fel încât în tot restul vieţii lor să-şi amintească, să înţeleagă că libertatea pe care uneori o luăm drept un lucru firesc nu a fost un drept din naştere pentru zeci de milioane de oameni de pe acest continent.

Şi astăzi am revenit în Europa Centrală şi în România, nu numai cu o delegatie oficială din partea guvernului Statelor Unite, dar şi cu nepoata mea de 11 ani, Finnegan Biden. Finnegan, ridică-te în picioare. Vreau să te vadă aceşti oameni. (Aplauze.) Şi cu fiica mea, Kathleen Biden. Vrei să te ridici în picioare Kathleen? Sunt pe cale să te necăjesc, o ştiu. (Aplauze.)

I-am adus cu mine deoarece vreau ca ei să înţeleagă, în mod particular nepoata mea – aşa cum fiul meu a învăţat – vreau că ei să vadă şi să înţeleagă de la sursă istoria acestei regiuni şi a acestui continent. Nepoata mea vizitează muzee care arată cronica secolului 20 în Polonia, aici şi în Republica Cehă.

Şi ea a văzut cu proprii ei ochi, ea a văzut în oamenii pe care îi întâlneşte şi în tumultul oraşelor voastre şi a străzilor voastre incredibilul, aceste incredibile posibilităţi ale secolului 21. Ea este un martor al unui fapt foarte puternic: că adevărata validare a lui 1989, istoria reală a ţării voastre şi a acestei regiuni stă mai puţin în ceea ce aţi doborât, şi mult mai mult în ceea ce aţi construit.

Pentru aceia dintre noi care ştiu despre baia de sânge şi luptătorii pentru libertate din Ungaria din 1956; pentru aceia care au simţit sfârşitul îngheţat al primăverii de la Praga din Piaţa Wenceslas; pentru aceia care au închis şantierele navale din Gdansk în 1980; acelora de aici din România care au îndurat cel mai necruţător totalitarism în partea a doua a secolului 21 [sic] din Europa. Fiecare lupta nu numai împotriva a ceva, dar şi pentru ceva – pentru un guvernământ, un guvernământ care să răspundă la nevoile oamenilor; pentru o societate mai tolerantă, construită pe respect şi pe demnitate; pentru libertatea gândirii, a credinţei şi a urmăririi visurilor voastre.

Aţi început să vă realizaţi acele visuri pe care numai cei mai îndrăzneţi le imaginau cu 20 de ani în urmă – o Europă întreagă şi liberă, ancorată în instituţiile alianţei europeano-atlantice din NATO, precum şi în Uniunea Europeană.

Noi americanii suntem deoasebit de mândrii ca v-am fost partenerii în reunificarea paşnică a Europei. Aşa cum a spus Preşedintele Obama în ajunul Summit-ului NATO din primăvară, şi îl citez, „Această istorie comună ne dă speranţa – dar nu ne dă dreptul la odihnă. Această generaţie nu poate să rămână imobilă.”

Nu putem rămâne imobili deoarece acum facem faţă unui alt anotimp al schimbării, a unui alt anotimp al provocării – o criză economică ce a lovit mult prea mulţi oameni şi le-a erodat încrederea, un război în Afganistan aflat în cel de-al optulea an, şi forţe noi care îşi pun amprenta în acest secol tânăr. Aceste forţe noi, între alte lucruri, includ răspăndirea armelor de distrugere în masă şi boli periculoase; prăpastia în creştere dintre bogaţi şi săraci; animozităţile entice şi statele eşuate; o planetă în încălzire rapidă şi o aprovizionare nesigură cu energie, hrană, apa; provocarea pe care fundamentalismul radical îl fac libertăţii şi securităţii.

Am venit astazi aici cu un mesaj simplu, direct: Statele Unite şi Europa, o Europă întreagă şi unită, vor înfrunta aceste provocări împreună, pentru că este singura cale de a le face faţă. Niciun gram de pălăvrăgeală fără folos, nicio distorsionare a faptelor nu ar putea îndepărta acest adevăr de neatacat: Statele Unite rămân hotărâte în alianţa noastră cu Europa, în care noi americanii credem, şi continuăm să credem că este punctual pivotal al politicii externe americane, aşa cum a fost în ultimii 60 de ani. Suntem mai hotărâţi acum pentru că partenerii noştri europeni s-au lărgit şi au devenit mai puternici. Noi, Statele Unite, nu putem să avem succes fără voi. Dacă îmi iertaţi acesta presupunere, eu cred ca nici dumneavoastră nu puteţi avea un succes deplin fără noi.

Ştiu că unii din Europa Centrală se uită la problemele şi responsabilităţile pe care şi le-a asumat Statele Unite în lume şi ajung la concluzia că noi nu mai suntem focalizaţi – că noi nu mai suntem deloc focalizaţi asupra acestei regiuni a lumii. Realitatea este că, exact datorită responsabilităţilor noastre globale şi a dumneavoastră în creştere şi a capacităţii şi voinţei să le punem împreună, de aceea apreciem parteneriatul cu Europa Centrală şi cu Europa acum mai mult decât am făcut-o vreodată. Este deci contrariul.

Împreună, avem responsabilităţi pe care să le sprijinim, dar avem şi promisiuni pe care să le ţinem. Aceste responsabilităţi sunt mai lărgi acum, iar promisiunile mai semnificative. Îi vedem pe cei din Europa Centrală ridicându-se la acest moment, dând atenţie cerinţei de a conduce instituţii majore regionale şi internaţionale. Acum 20 de ani, să-ţi imaginezi preşedinţia parlamentului European, şefia UNESCO, Preşedinţia Consiliului Europei, Judecători la Curtea Europeană de Justiţie, comisari în Comisia Europeană. A sosit timpul pentru Europa Centrală. Aţi demonstrat că sunteţi gata pentru provocările noastre comune, dorind să le angajaţi şi fiind capabili să le depăşiţi. De aceea în America, noi nu ne mai gândim la ceea ce putem face pentru Europa Centrală, ci mai degrabă în termeni a ceea ce putem face împreună cu Europa Centrală.

Primul lucru şi cel mai important, noi suntem legaţi de valori pe care le împărtăşim împreună, precum şi de voinţa comună de a proteja aceste valori, oricând şi oricum ar fi puse la îndoială. NATO este terenul solid al acestei hotărâri. Unul din punctele cele mai importante din cariera mea în calitate de senator al Statelor Unite a fost să conduc efortul de a extindere a NATO în Europa Centrală. De exemplu, domnule preşedinte, vă amintiţi ca am sugerat că România ar trebui să intre în primul grup. Vă mulţumesc că mă faceţi să arăt atât de vizionar, aţi făcut-o aşa de bine.

Aşa cum a spus preşedintele Obama, nu există membri mai vechi şi nu există membri mai noi în NATO; există doar membri. Sub Articolul 5, un atac asupra unuia este un atac asupra tuturora. Ţările noastre sunt legate împreună prin dedicarea Americii la securitatea europeană – şi prin dedicarea Europei la securitatea Americană, pe care aţi demonstrat-o rapid şi cu putere imediat cu 9/11, când pentru prima dată a fost invocat Articolul 5, fără ca să o cerem noi.

Astăzi purtăm resposabilităti grele – noi, cu toţii. Fii şi fiicele noastre, ca fiul meu, servesc umăr la umăr în Afganistan, în Irak şi în Balcani. Pentru acesta – pentru curajul prietenilor noştri şi pentru pierderile lor – poporul american este recunoscător.

Alianţa noastră s-a construit în jurul consultării şi colaborării pentru protecţia colectivă. Despre acest lucru este vorba. Dar în faţa a noi ameninţări, avem nevoie de o nouă viziune cu privire la modul în care să le înfruntăm, şi avem nevoie de noi capabilităţi să învingem.

De aceea decizia de a dezvolta ceea ce noi numim un nou concept strategic pentru NATO este atât de importantă – şi de aceea este atât de vital că vocile din Europa Centrală să se facă auzite în acest proces.

Un exemplu puternic asupra modului în care poate funcţiona parteneriatul nostru este noua abordare cu privire la apărarea antirachetă.

În secolul 20, NATO s-a pregătit cu succes să apere teritoriul aliat împotriva a ceea ce era atunci o foarte reală provocare sovietică asupra a ceea ce noi cu toţii numeam „frontul central” care împărţea Europa. Astăzi, există o nouă ameninţare majoră care se dezvoltă şi care i-ar putea atinge pe toţi aliaţii noştri europeni cu mult înainte ca să atingă Statele Unite. Aceasta vine de la rachetele balistice – cu rază scurtă şi cu rază medie de acţiune – o tehnologie care s-a răspândit în multe state noi, state mai puţin stabile, cu începere de la sfârşitul Războiului Rece. Această tehnologie, cuplată cu răspăndirea cunoaşterii energiei nucleare, conduce la o foarte mare ameninţare pentru noi toţi.

Iar noi suntem determinaţi – noi suntem determinaţi să ne asigurăm că aliaţii noştri NATO au protecţia de care au nevoie când au nevoie, deoarece asta este angajamentul nostru solemn sub Articolul 5. Ţinând cont de modul în care a evoluat ameninţarea, precum şi de modul în care tehnologia noastră s-a îmbunătăţit semnificativ, Statele Unite cred că există o manieră mai bună de apărare contra rachetelor balistice decât aceea pe care am urmat-o până acum câţiva ani.

Această abordare adaptativă fazată pe care o propun Statele Unite şi-a adaptat proiectul pentru a face faţă ameninţării crescute asupra Europei, având o tehnologie probată care va acoperi o mare parte din Europa – inclusiv Europa Centrală – mai efectiv decât în abordarea precedentă.

Se face faţă astfel ameninţărilor cu rachetele de astăzi şi ne permite să îmbunătăţim apărarea împotriva ameninţării de acum până în viitor. Flexibilitatea sa ne va permite să o adaptăm în cazul în care se schimbă ameninţarea. Existenţa sa îi va descuraja pe aceia care s-ar putea gândi la coerciţia sau la atacarea forţelor noastre, sau ale aliaţilor nostri din Europa – şi îi va apăra pe prietenii noştri din Europa împotriva acelei ameninţări dacă va eşua simpla descurajare. Spus simplu, planul nostru de apărare cu rachete înseamnă o mai mare securitate pentru Europa şi o mai mare securitate pentru America.

Câţiva – poate este chiar de înţeles – sar rapid la concluzia că această nouă abordare a apărării cu rachete a fost menit să îmbuneze Rusia pe seama Europei Centrale. Nimic nu poate fi mai îndepărtat de adevăr. Aceasta este absolut neadevărat. Apărarea cu rachete nu se referă la Rusia. Abordarea noastră este condusă de cerinţele de securitate ale Statelor Unite şi ale aliaţilor săi din NATO, punct. Punct.

Ce este adevărat este că noi lucrăm la întărirea relaţiilor noastre cu Rusia. Noi credem că de o relaţie mai constructivă cu Rusia vom benficia cu toţii. Dar nu suntem naivi. Adevărul este că împărtăşim anumite interese comune: reducerea arsenalelor de arme nucleare; securizarea materialelor nucleare vulnerabile; stabilizarea Afganistanului; prevenirea producerii armelor nucleare de către Iran.

Dar tot noi continuăm să avem neînţelegeri cu Rusia în materie de principii de bază. În februarie la Munchen, Germania, în primul discurs major de politică externă al administraţiei noastre, am enunţat liniile generale ale politicii noastre externe şi am clarificat principiile noastre de bază. Statele Unite se împotrivesc noţiunii secolului 19 de „sfere de influenţă.” Nu o vom tolera şi nu vom fi cooptaţi prin ea.

Susţinem dreptul democraţiilor suverane pentru a-şi avea propriile decizii, să-şi aleagă alianţele, fără ca vreo ţară să aibă dreptul de veto la aceste decizii. Nu vom face niciodată vreun aranjament despre ceva cu cineva pe deasupra capetelor voastre sau în spatele vostru. Maxima pe care o trăim este clară: nimic despre voi fără voi, nimic despre voi fără voi. Şi voi sublinia, priviţi la istoria noastră, priviţi la istoria noastră.

Am învăţat de-a lungul ultimilor doi ani că dacă globul din jurul nostru se micşorează, cresc legăturile dintre noi. Suntem parteneri în economia globală de astăzi. De aceea am muncit cu partenerii noştri europeni – Fondul Monetar Internaţional şi Bancă Mondială – ca să asigurăm că suportul internaţional pentru economiile dumneavoastră era acolo unde aveaţi cea mai mare nevoie.

De aceea este mişcător să vezi câţi de mulţi dintre dumneavoastră au bravat cu succes această recesiune mondială şi şi-au pus naţiunile pe drumul recuperării. Iar muncind împreună, putem să învăţam cu toţii lecţii din această criză care să ne ajute să punem fundaţia unui secol reînnoit al creşterii şi să reclădim prosperitatea.

O lecţie la care avem nevoie să lucrăm împreună este un viitor mai sigur al energiei viitorului. Avem nevoie de o securitate energetică sustenabilă care include diversificarea aprovizionărilor şi a rutelor de transit, investiţii inteligenţe pentru a ne ocupa de schimbările climatice. Legăturile dintre ţările europene ar trebui să existe nu numai prin ţările europene. Aici, în această regiune – prin istorie, geografie şi necesitate – ţările din Europa Centrală sunt plasate să conducă toată Europa.

Doamnelor şi domnilor, vă rog să-mi permiteţi la sfârşit să spun un cuvânt despre conducere într-o zonă în care cetăţenii Europei Centrale sunt cei mai calificaţi să o producă – sprijinirea democraţiei. Eu cred ca americanii, sunt mândri pe bună dreptate că oamenii din întreaga lume se uită ocazional la exemplul nostru, şi caută conducerea noastră. Dar adevărul despre acest subiect este că dumneavoastră sunteţi modelul pentru milioane – nu noi, dumneavoastră – România şi celelalte ţări din Europa Centrală. Exemplul pe care l-aţi dat acum 20 de ani a inspirat lumea. Modelul de conducere pe care-l exercitaţi în următorii 20 de ani poate schimba acesta lume, încurajând, dând suport şi consolidând tinerele democraţii din Europa Centrală şi de Est.

În Europa de Est, ţările încă se luptă pentru a împlini promisiunea unei democraţii puternice, sau a unei economii vibrante de piaţă. La cine să se uite mai bine decât la dumneavoastră? La cine să se uite pentru a se îmbunătăţi dacă nu la ţările din Europa Centrală care acum 20 de ani au acţionat cu un aşa curaj şi hotărâre, iar de-a lungul celor 20 de ani, au făcut un aşa progres sustenabil? Puteţi să ajutaţi la ghidarea Moldovei, a Georgiei, a Ucrainei de-a lungul drumului către o stabilitata trainică şi către prosperitate. Este timpul vostru să conduceţi. Armenia, Azerbaijan, Bielorusia pot beneficia din experienţele dumneavoastră personale. Iniţiativa Parteneriatului Estic a Uniunii Europene este un bun exemplu despre modul în care dumneavoastră puteţi să energizati acest efort. Şi noi vă vom fi parteneri în activitatea de a îndeplini promisiunea lui 1989. Dar conducerea dumneavoastră are nevoie să fie îndrăzneaţă iar vocile dumneavoastră să se audă cu putere.

Există un vechi proverb românesc: „Cel mai uşor lucru este să dai sfaturi. Cel mai valoros este un exemplu bun.” Dumneavoastră sunteţi „exemplul bun.” Acum 20 de ani, oamenii din Europa Centrală şi-au luat istoria pe care au moştenit-o şi au îndreptat-o într-o nouă direcţie, către o libertate mai mare, justiţie şi echitate. Aveaţi puţine şanse de succes. Ştim din istorie că este mult mai uşor să distrugi regimuri vechi opresive decât să construieşti democraţii înfloritoare. Dar dumneavoastră aţi reuşit în această promisiune a revoluţiei. Acum sunteţi în poziţia de a-i ajuta pe alţii să facă acelaşi lucru.

Vorbind în Congresul nostru cu 20 de ani în urmă, Vaclav Havel a indicat către un simţ special de simpatie şi imaginaţie pe care-l împărtăşesc oamenii din Europa Centrală. Anii de subjugare, spunea el, „ne-au dat, în mod neintenţionat, ceva pozitiv: o capacitate specială de a privi oarecum mai departe decât cineva care nu a îndurat această experienţă amară.” Şi a continuat astfel: „O persoană care nu se poate mişca şi care nu poate trăi o viaţă normală deoarece este fixat sub un bolovan are mai mult timp să reflecteze asupra speranţelor decât cineva care nu a fost prins într-o capcană de acest fel.” Avea dreptate.

Acum aveţi libertatea să acţionaţi asupra dorinţelor dumneavoastră, şi o faceţi. Şi eu cred că împreună putem să prefacem această speranţă pe care o împărtăşim într-o istorie de care să fim mândri. Acesta este momentul. Voi studenţii, dacă noi suntem destepţi, curajoşi şi norocoşi veţi spune nepoţilor voştri că aţi fost prezenţi la crearea noii Europe, a unei noi securităţi, a unei noi ere de pace, deoarece aţi fost îndeajuns de îndrăzneţi să aprindeţi acest moment. Fiţi ca aceia din ’89. Fiţi îndrăzneţi. Exercitaţi-vă conducerea. Aveţi o istorie şi aveţi o tradiţie. Puteţi face o diferenţă gigantică. Şi vă vom fi alături.

Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc pentru că m-aţi ascultat. Şi Dumnezeu să binecuvânteze America şi pe toţi aliaţii nostril. Şi Dumnezeu să protejeze toate trupele noastre care sunt în pericol. Vă mulţumesc foarte, foarte mult. A fost o onoare să fiu aici. (Aplauze.)

Discursul a fost tradus după transcrierea pentru presă de pe situl Ambasadei Americane la Bucureşti.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Daniel Francesco

Daniel Francesco

2 comentarii

  1. Imperialistu'
    9 noiembrie 2009

    Who is Joe Biden?

  2. costin
    9 noiembrie 2009

    O secventa dintr-un documentar de acum 20 de ani despre talentele oratorului („de nota 4”) Joe Biden:

    Pentru a-si incropi discursurile a furat de unde a apucat:

    via Gates of Vienna

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian