După violența de Stat urmează căderea regimului

    2

    Un lucru specific perioadelor de stăpânire comunistă a revenit odată cu reprimarea violentă a demonstrației din 10 august – neputința guvernanților de a suporta cu decență demonstrațiile populare de dezaprobare.

    Regimurile de stânga, deși se pretind ele însele populare, știu că numai prin minciună, fraudă ori prin forță ajung să conducă țara și nu au deloc legitimitate, lucru vizibil când capitala și orașele se umplu cu oameni care demonstrează pașnic împotriva lor.

    În definitiv, e vorba de frică. Partidului comunist îi era frică de orice grup mai mare de câteva persoane care se forma fără să ceară voie și fără să își declare intențiile. Securitatea infiltra și asculta orice grup. Iar celor care păreau suspecți că ar vrea să își spună public dezaprobarea le administrau tratamentul șiut – intimidare, pușcărie și tortură. Bătaie. Cum și acum ar fi vrut să facă, cu arestări abuzive, pe lângă bătăile crunte deja aplicate, cei de la PSD.

    La final, Ceaușescu a avut ideea arhetipală – pe care a preluat-o și Iliescu și pe care o regăsim acum la cei din PSD – să organizeze o mare demonstrație cu „oameni ai muncii” aduși organizat pentru a le închide gura celor din Timișoara și a arăta lumii cum stă de fapt treaba, cine și unde e șeful. Cine stăpânește. Iliescu a respectat fidel concepția și a făcut apel la mineri, după ce slugile lui asaltaseră deja cu brutalitate demonstranții pașnici, pentru că voia mai mult – îi voia striviți, umiliți, iar el să stăpânească suprem.

    Cei care sunt acum la conducerea statului au revenit cu nerușinare la vechea rețeta consacrată – reprimare brutală, minciună și, dacă se poate, o contrademonstrație violentă.

    Numai că România de acum nu mai e cea de atunci. Spaimele lor, ei înșiși, or fi ca atunci, dar restul țării a mers înainte. E clar, cum știa și Ceaușescu că dacă oamenii ies în stradă, va pierde tot, la fel și Dragnea cu subordonații lui trăiesc cu aceeași frică justificată – dacă pierd conducerea țării, urmează pe drept să răspundă pentru toate nenorocirile făcute și să intre la închisoare. Și așa cum după fiecare reprimare violentă a celor care au ieșit în stradă, comuniștii au pierdut conducerea și au dat socoteală, și acum se va întâmpla la fel – până la urmă vor pierde tot și vor fi pedepsiți, învinși de cei care i-au înfruntat și în demonstrațiile din ’46, și în cele din ’89, și în ’91 ’92.

    ACP

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    2 COMENTARII

    1. Dacă vă imaginați că se vor împiedica în prostia dăncilească sau în belicosul nostru prezident imobiliar sau nu(registered patent usl),sunteți niște optimiști incorigibili.Capacitatea lor de a minți este echivalată doar de capacitatea pensionarului antenizat de a crede, ceea ce este, trebuie să recunoașteți , enorm, incomensurabil aproape.Nici nu contează dacă minciuna poate convinge, ea trebuie doar apărată, justificată, vorbită până la epuizare, „dezbătută”și împănată cu „elemente”, legată de”după cum toată lumea știe” de către „personalități publice”de care România nu duce lipsă, aka „muncitori cu gura”limba, etc.Oricum, să dea să se Domnul să se ducă.Definitiv.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here