Evreii din Marea Britanie

    0

    … în anul 2007. Un documentar produs de Channel 4 şi prezentat de Richard Littlejohn, un jurnalist englez tradiţional. În alte timpuri aşa ceva ar fi însemnat adept al bunului simţ şi ostil extremelor, uneori excentric însă orientîndu-se constant după o busolă etică unde fair-play e reperul major. În ziua de azi asemenea atribute îl caracterizează drept rigid, de dreapta, suspect de homofobie, xenofobie si alte fobii. Cîteva remarci. Pe parcursul documentarului se fac trimiteri la Protocolul Bătrînilor din Sion şi la acuzaţia sîngelui. Amîndouă sînt piese vechi şi de calibru greu în argumentaţia oricărui antisemit care se respectă. Primul argument se referă la documentul fabricat de un slujbaş al poliţiei secrete ţariste din secolul 19, în care este descrisă conspiraţia evreiască urmărind controlul lumii. Pe înţelesul progresiştilor: e vorba de un fel de Austin Powers, cu evreii în rolul lui Dr. Evil. Al doilea „argument” este mult mai vechi şi proclamă obiceiul evreilor de a prepara mîncarea rituală de Purim cu sînge de copil creştin sau musulman, depinde de religia majoritară. Pe înţelesul progresiştilor: e vorba de un fel de Dracula, cu evreii în rolul vampirului.

    Carevasăzică control politic global şi omorul nevinovaţilor… dar stați puţin, chestia asta se numeşte Israel!

    Numele de cod al antisemitismului contemporan este critica la adresa statului Israel. Vechile acuzaţii sînt de mult discreditate în Vest. Locul lor a fost luat de un discurs care substituie evreii cu Israelul şi atacul direct şi visceral cu demolarea intelectuală indirectă. Delegitimat din spatele paravanului raţionalist al criticii, statul Israel a devenit surogatul social şi moral acceptabil al denigrării evreilor. Sigur, Israel nu este imun la criticism. Nu critica în sine ar fi condamnabilă, ci utilizarea criticii ca instrument raţional de echivalare a statului Israel cu cele mai inumane regimuri politice. Echivalarea dintre Israel şi apartheid şi compararea situației palestinienilor cu Holocaustul, sugerînd echivalarea dintre Israel si Germania nazista, au devenit locuri comune în mediile auto-intitulate progresiste. Recent, cel mai mare sindicat al profesorilor din Marea Britanie – U.C.U. sau University and College Union – a votat în favoarea boicotării instituţiilor de învăţămînt superior din Israel. Iniţiativa a fost justificată prin referinţa la un boicot similar din anii ’80 împotriva instituţiilor academice din Africa de Sud, în semn de protest faţă de regimul de apartheid din acea ţară. Anul trecut au avut loc la Londra ample demonstraţii de protest faţă de intervenţia Israelului din Liban şi cel mai popular slogan a fost we are all Hezbollah now. În felul lor, profesorii englezi strigă şi ei we are all Hamas now! Boicotul lor este de fapt un sprijin direct dat unei campanii palestiniene finanţate de Hamas. Cînd publicul şi elitele progresiste critică Israelul prin identificare sau asociere cu Hamas şi Hezbollah (două organizaţii teroriste al căror scop declarat este distrugerea Israelului si exterminarea evreilor) critica se transformă într-o haină căptuşită cu un strat gros de antisemitism.

    Protocolul Batrînilor din Sion, o plastografie dovedită de mult timp, este cea mai populară carte dupa Coran în Orientul Mijlociu. Cîteva amănunte:

    • Istoria celei mai influente dovezi a conspiraţiei mondiale evreieşti.
    • În 2001, o serie de staţii TV din Egipt, Liban, Siria, Iordania şi teritoriile palestiniene au difuzat un serial în 30 de episoade produs de consorţiul Arab Radio and Television, în care Protocolul este dramatizat şi prezentat drept realitate istorică şi element definitoriu al politicii statului Israel.
    • Prestigiosul tîrg de carte de la Frankfurt desemnează în fiecare an o ţară participantă drept oaspete de onoare, calitate care asigură atenţie sporita din partea publicului şi specialiştilor. Anul 2004 a reprezentat o excepţie, mult doritul titlu fiind acordat unei întregi regiuni geografice: Lumii Arabe. Edituri din 22 de ţări arabe au prezentat cele mai noi traduceri ale Protocolului şi opere ale intelectualilor authotoni fundamentate pe ideile din Protocol şi, în semn de curtoazie faţă de gazde, din Mein Kampf.
    • În 2005 a fost rîndul Iranului să-şi prezinte cărţile favorite. În spiritul tradiţiei inaugurate în anul anterior, Protocolul şi alte publicaţii făţiş antisemite au fost proeminente. De această dată ediţiile expuse au fost in limba engleză, în semn de respect pentru marea majoritate a publicului local, necunoscător de farsi.

    Despre acuzaţia sîngelui, o calomnie veche la adresa evreilor:

    • Istoria acuzaţiei sîngelui – Wikipedia
    • Istoria acuzaţiei sîngelui – BBC
    • Damasc, 1840 – Varianta arabă a acuzaţiei sîngelui
    • Anul 2000 – Al-Jazeera şi ziarul egiptean Al-Ahram reiterează acuzaţia sîngelui: evreii omoară copii arabi pentru sînge, folosit în prepararea mîncării pentru sărbătoarea religioasă Purim.
    • Anul 2002 – Cotidianul saudit Al-Riyadh publică un amplu articol despre felul în care evreii sărbătoresc Purim: ritualul cere sînge de copii arabi sau creştini drept ingredient în mîncare.
    • Anul 2007 – Poetul libanez Marwan Chamoun pe un post TV libanez: în 1840 evreii au înjunghiat un preot creştin în Damasc şi cu sîngele lui au preparat matzos, mîncarea rituală de Pessach/ Passover/ Paștele evreiesc.

    Antisemitism arab şi european reflectat în caricaturi:

    Update: 23 iulie 2007

    Toleranţă şi cenzură la BBC: antisemitism ok, anti- antisemitism niet ok.

    British Medical Journal deliberează dacă să boicoteze sau nu instituţiile de învăţămînt superior din Israel. Medici şi alţi cititori răspund.

    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentAmerica a invadat Irakul pentru petrol
    Articolul următorSpielberg în dialog cu Iuri Bezmenov
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here