Garçon, o cafea şi presa (3)

    16

    Turcia modernă, construită de Kemal Ataturk pe ruinele imperiului otoman, este cel mai secular stat musulman. Pentru unii, prea secular. Este vorba de Partidul Islamist al Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), cîştigător al alegerilor parlamentare din 2002. Schimbările de atitudine şi priorităţi din politica externă Turciei şi retorica prim-ministrului Recep Erdogan fac obiectul acestei expuneri prezentate comisei congresului american pentru relaţii internaţionale în Orientul Mijlociu.

    In the post September 11 world, as a secular democracy deeply entrenched in Western institutions, Turkey emerged as a pivotal country in debunking the argument of a clash of civilizations. Yet, my recent observations lead me to believe that Turkey’s unique position as a country anchored in the Western world is being challenged. The rise of the Islamist Justice and Development Party (AKP) government in November 2002 is a milestone in thiscafeaua process. Hence, I would like to focus my discussion today on the gap that has emerged between Turkey and the West since the AKP’s rise to power.

    Is There a Clash of Civilizations? Islam, Democracy, and U.S.-Middle East Policy

    Schimbările de atitudine şi priorităţi sînt vizibile şi în politica internă. Foarte recent, parlamentul turc a votat o lege care ridică restricţiile anterioare privitoare la portul basmalei islamice în universitaţi. Această corespondenţă din Istanbul a ziarului International Herald Tribune sondează reacţiile clasei înstărite, ataşată principiilor kemaliste — Head scarves create divisions in Turkey. Mediile de informare progresiste sînt mîhnite de anunţul retragerii lui Fidel Castro din funcţia de capo di tutti capi. Postul public de radio american îl regretă discret pe „erou” — Castro Retires, NPR Mourns — şi CNN nu lasă nimic la voia întîmplării: CNN: Be kind to Castro.
    Flemming Rose, danezul care a publicat acele caricaturi, observă un pattern clar de intimidare şi cenzură în toate cazurile recente de colizie între libertatea de expresie şi islamul radical. Prima e ameninţată serios de calul troian al legilor existente sau in pregătire, focalizate pe redefinirea si criminalizarea blasfemiei şi altor categorii de ofense — Free Speech and Radical Islam. Prezentul e incert, cine ştie ce va aduce viitorul? Acum 30 de ani problemele de azi ar fi părut de domeniul ficţiunii. Un moment. Iată cine, un scriitor. Roberto Ferrigno a inaugurat un nou gen literar, crime noir cu semilună. De curînd i-a apărut al doilea volum din trilogia sa distopică, deocamdată formată din Rugăciune pentru asasin şi Păcatele asasinului. Acţiunea are loc în Republica Islamică a Americii din 2040 şi toate detaliile se află în această cronică entuziastă — Futuristic Thrillers Set in Islamized America.

    Primul război mondial a izbucnit după ce arhiducele Franz Ferdinand a fost asasinat în Sarajevo, Bosnia, de un grup de conspiratori sîrbi urmărind să provoace dizlocarea provinciilor sîrbeşti de sub tutela imperiului austro-ungar şi formarea Serbiei Mari. Atenţie la coincidenţele istorice:

    The day of the assassination, June 28, is June 15 in the Julian calendar, the feast of St. Vitus. In Serbia, it is called Vidovdan and commemorates the 1389 Battle of Kosovo against the Ottomans at which the Sultan was assassinated in his tent by a Serb; it is an occasion for Serbian patriotic observances.

    Assassination of Archduke Franz Ferdinand

    În această săptămînă, Kosovo s-a rupt definitiv de Serbia printr-o declaraţie unilaterală de independenţă proiectată de mult în cancelariile diplomatice ale SUA şi marilor puteri — Germania, Franţa, Marea Britanie — din Uniunea Europeană. Acum un o sută de ani Serbia încerca să renască din cenuşă după secole de dominaţie şi fracturare teritorială şi naţională. Azi, Serbia zace iarăşi umilită în cenuşă. Nu sînt filo-sirb, vreau doar să spun că istoria nu e niciodată făcută din aluatul neutralităţii şi precauţiei. De multe ori se naşte cu forcepsul din disperare, umilinţă sau aroganţă, indiferent de teorii sau fata morgana obiectivităţii. Înţelegerea punctului de vedere al Serbiei contează, chiar dacă eşti sau nu de acord, pur şi simplu pentru că a demonstrat deja cine păstrează butoiul cu pulbere al Balcanilor. Încă o analogie istorică. S-a gîndit cineva să compare decrepitudinea şi arbitrariul imperiului austro-ungar din anii lui finali cu … — alege caracterizarea — Uniunii Europene? Kosovo are potenţialul de a deveni hîrtia de turnesol a altui ciclu istoric de grandomanie supra-statală europeană, de data asta suplimentat de prostie americană. Reacţii de tot felul din toată lumea:

    Asia Online
    Kosovo is not Taiwan

    Antara News
    Indonesia urged to recognize Kosovo`s independence

    Islamic Republic News Agency
    Sri Lankan Tamil separatists hail Kosovo’s independence declaration

    Islamic Republic News Agency
    Kashmir separatists buoyed by Kosovo declaration

    Israel News
    Kosovo and Islam`s Balkanization of the World

    Middle East Times
    The Kosovo example

    Un libertarian – Grey Falcon
    At last, understanding

    Din Grecia – Kathimerini
    Greece’s role in the Balkans

    WorldNetDaily
    ‘Independent’ Kosovo: A threat, not a country

    Moscow Times
    Other Separatists Ask ‘Why Not Us?’

    Corespondenta Associated Press din Macedonia
    Is this Macedonia or Greater Albania?

    Bosnia
    Bosnia Grand Mufti: U.S. Policy In Region Serves Muslims’ Interests

    Reuters
    Serbia tells Pope: Kosovo independence an injustice

    Catholic News Agency
    Pope urges Serbia toward reconciliation on Kosovo

    Catholic News Agency
    Solution to Serbia-Kosovo situation lies in Christian values, says the Pope

    Earthtimes.org – Avertisment sirb
    ‘Zero tolerance’ for armed Albanian groups, Serbia says

    Wiener Zeitung
    Serbia threatens Austria over Kosovo

    Christian World News
    A New Muslim Nation in Europe?

    The Earth Times
    Romanian, Serb leaders meet over Kosovo issue

    Radio Olanda
    Kosovo: to recognise or not to recognise?

    BBC
    US embassy in Belgrade attacked

    Independent Ireland
    How Serbia lost out in the EU numbers game

    Independent Ireland
    Not one fragment of logic in a new broken-down Europe

    Brussels Journal
    The West’s Fatal Mistake: We Are All Serbs Now

    PipeLineNews
    U.S. Recognition Of An Al-Qaeda Infiltrated Kosovo Is Indefensible

    Acton Institute
    Kosovo: Pandora’s Box

    RedAndBlack.com
    Recognizing Kosovo promotes rebellion

    Reuters – Implicatii pentru Canada
    Kosovo independence poses headache for Canada

    International Herald Tribune
    US warns Russia not to encourage Georgian separatists

    M&C News
    US welcomes „Muslim state” in Kosovo

    Washington Post
    Belgrade’s US Embassy Set on Fire

    Wahsington Times
    Europe’s new jihadist statelet?

    Yale Daily News
    An independent Kosovo could breed terrorism

    Counter Punch
    The Independence of Kosovo

    Publius Pundit
    Russia’s „Little Brother” Gone Barbarically Berserk

    Pajamas Media
    ‘Heroic’ Serbs Storm U.S. Embassy in Belgrade

    The Corner
    Kosovo Was Then, This Is Now…

    Destul. Let’s (rock’n’)roll

    Locul, un restaurant italian din New York, anul 1993. Personajele, doi studenţi japonezi la arte plastice şi doi fraţi gemeni italieni – Kazu, Maki, Simone şi Amedeo. Întîlnire întîmplătoare şi o cină comună. Rezultatul? Blonde Redhead sau încă o formaţie de rock post-modern sau alternativ sau experimental, eticheta la alegere. Albumul Misery Is A Butterfly lasă în urmă angst-ul existenţial sculptat în zgomot dens şi aduce în prim-plan melodismul, prezent discret şi pe albumele anterioare. Weltschmerz dulce-amar, melancolie morbidă, maladie d’amour marca Serge Gainsburg alcătuiesc mobilierul emoţional fragil şi apăsător al încăperii unde această muzică te ţine captiv. Nefericirea e un fluture care înveleşte prada cu aripile sale de opium pînă cînd o transformă într-un fluture asemenea. Blonde Redhead, nişte romantici decadenţi, contaminează publicul cu o boală delicată şi senzuală.

    Friends of Dean Martinez e un grup de muzicieni din Arizona. Deşertul Sonora defineşte în mare măsură geografia Arizonei şi se află în centrul geografiei spirituale a grupului. Forţa evocativă a compoziţiilor de pe A Place In The Sun, album scos în 2000, conferă muzicii o calitate cinematică. În coloana sonoră a spaţiilor vaste şi aride fuzionează elemente retro şi etno — ecouri de surf rock a la anii ’50-’60, lounge, Ennio Morricone, country & western, motive mexicano/hispanice — însă muzica rămîne coezivă şi transcende aceste influenţe. În pofida tensiunilor care îl generează, expresionismul sonor al grupului are un aer de detaşare ca şi cum soarele ar fi în permanentă eclipsă deasupra deşertului.

    „The confusion of Oneida’s mission in life increases and reaches mental-institution levels on Each One Teach One.”
    Început de recenzie la un album Oneida

    „To me, psychedelia is about being fucking afraid as hell and freaked out, like the world is staring at you with this unblinking eye and there’s nowhere to hide… Some people also think that psychedelic means using the logarithm function on their scientific calculator. Sorry, we’re not from Chicago – we’re in New York City, inhaling all this fucking vaporized insulation.”
    Papa Crazee, demisionat din Oneida in 2001

    „Oneida play a peculiar brand of psychedelic rock that takes a bit of getting used to. The first few times I heard them I wasn’t sure if liked them or not.”
    Alt inceput de recenzie

    „Stockholm Syndrome – that peculiar condition in which a captive grows to love and respect his captor – is real, and if you’re skeptical, you can experience it yourself with Oneida’s Each One Teach One… During „Antibiotics”, the second and final track on disc one, Oneida sets the brain-blender from frappe to puree. It begins with a slick organ line courtesy of Fat Bobby, and seems to tout another sixteen minutes of intoxicating drone, but that catchy melody gives way, mutating in fractal order and deviating further and further from its set course. Guitars flare up, slightly off-cue, effects kick in unexpectedly, and the keyboard riff itself slithers into a different skin. From deep within the ever-changing swirl – and just past the ten-minute mark – an actual song emerges, but naturally, the shit hits the fan. What became solid for a moment soon collapses. There are no survivors.”
    Pitchfork review

    „We’re not going to grow old and sad. We’re going to grow old and fuckin’ joyful. and difficult.”
    Fat Bobby

    Dragă Bobby, nu ştiu cum voi îmbătrîni, dar cu voi prin preajmă am scăpat de grija antibioticelor.

    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentUn NU hotarât caricaturii anti-Hamas în Hamastan!
    Articolul următorMoscopole, înainte de Kosovo
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    16 COMENTARII

    1. lungut postul de astazi, emil. insa , compact. intre orient si n.y-ul „new romantic” este totul inclusiv. m-as aventuria sa spun ca preconizezi o calatorie de o saptamana.

      p.s.super muzica . un gust exquisite. (jazz-ul este de altfel bine venit pentru lectura politica).

      un sfarsit de saptamana frumos va doresc !

    2. lungut postul de astazi, emil. insa , compact. intre orient si n.y-ul „new romantic” este totul inclusiv. m-as aventuria sa spun ca preconizezi o calatorie de o saptamana.

      p.s.super muzica . un gust exquisite. (jazz-ul este de altfel bine venit pentru lectura politica).

      un sfarsit de saptamana frumos va doresc !

    3. Gradinariu, e o intrebare care pune pe ginduri. Ai dreptate. Totusi, din gind in gind mi-a venit o alta intrebare. Ce se va intimpla daca Kosovo va declara la un moment dat ca intentioneaza unirea cu Albania? Sau ca are in vedere organizarea unui referendum national in aceasta privinta.

      Emma, ma bucur ca ai revenit. Deci jazz… s-a notat, place si la garson.

    4. Gradinariu, e o intrebare care pune pe ginduri. Ai dreptate. Totusi, din gind in gind mi-a venit o alta intrebare. Ce se va intimpla daca Kosovo va declara la un moment dat ca intentioneaza unirea cu Albania? Sau ca are in vedere organizarea unui referendum national in aceasta privinta.

      Emma, ma bucur ca ai revenit. Deci jazz… s-a notat, place si la garson.

    5. aaa..si pliz , sa nu ai uiti pe billie si louis, plus croissant si cafea. la voi este multa lectura si se vrea un back-ground placut. sa nu ma trimiti in hell-uuuu. multumesc !!!

    6. aaa..si pliz , sa nu ai uiti pe billie si louis, plus croissant si cafea. la voi este multa lectura si se vrea un back-ground placut. sa nu ma trimiti in hell-uuuu. multumesc !!!

    7. Gradinariu > Romania a fost judecata dupa cei care au preluat puterea in 1989 si asa si trebuia. Noii conducatori ai Romaniei nu erau niste democrati rasariti din disidenta anti-comunista, ci tovarasi din esaloanele 2 si 3. Asta s-a vazut in evolutia Romaniei de atunci si pana astazi. Mai mult, daca vom deschide televizorul, vom vedea inca multi tovarasi tinand lectii despre democratie. Cel mai bun exemplu este Iliescu, dar mai sunt atatia altii: de la Adrian Nastase, Melescanu, etc. pana la barzii regimului: Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor, foarte cautati de televiziuni zilele astea. De! Kosovo este cel mai bun prilej pentru a-i injura pe unguri care – se stie – vor sa plece cu o treime de tara in Ungaria.

      La vremuri noi, tot ei sau – daca vreti – „la vremuri noi, tot noi!”. Romania a fost condusa de comunisti si nu are nici un sens sa ne ascundem dupa deget. Cine spunea ca suntem cam rosii nu se insela. In ceea ce priveste Kosovo si ai sai ilustri conducatori, nu gresim nici noi daca spunem ca sunt niste mafioti.

      Am zis ca o sa mai scriu despre Kosovo si o sa ma tin de cuvant. Rezultatul o sa se vada zilele urmatoare. Cred ca multe din linkurile mele au fost prezentate de Emil aici. Ca veni vorba, eu am uitat sa vin cu propuneri saptamana trecuta. Nu-i nimic, le pastrez pentru urmatoarea editie. 🙂

      Nu am apucat sa ascult nici muzica de saptamana asta. Am mult de recuperat. 🙂

    8. Gradinariu > Romania a fost judecata dupa cei care au preluat puterea in 1989 si asa si trebuia. Noii conducatori ai Romaniei nu erau niste democrati rasariti din disidenta anti-comunista, ci tovarasi din esaloanele 2 si 3. Asta s-a vazut in evolutia Romaniei de atunci si pana astazi. Mai mult, daca vom deschide televizorul, vom vedea inca multi tovarasi tinand lectii despre democratie. Cel mai bun exemplu este Iliescu, dar mai sunt atatia altii: de la Adrian Nastase, Melescanu, etc. pana la barzii regimului: Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor, foarte cautati de televiziuni zilele astea. De! Kosovo este cel mai bun prilej pentru a-i injura pe unguri care – se stie – vor sa plece cu o treime de tara in Ungaria.

      La vremuri noi, tot ei sau – daca vreti – „la vremuri noi, tot noi!”. Romania a fost condusa de comunisti si nu are nici un sens sa ne ascundem dupa deget. Cine spunea ca suntem cam rosii nu se insela. In ceea ce priveste Kosovo si ai sai ilustri conducatori, nu gresim nici noi daca spunem ca sunt niste mafioti.

      Am zis ca o sa mai scriu despre Kosovo si o sa ma tin de cuvant. Rezultatul o sa se vada zilele urmatoare. Cred ca multe din linkurile mele au fost prezentate de Emil aici. Ca veni vorba, eu am uitat sa vin cu propuneri saptamana trecuta. Nu-i nimic, le pastrez pentru urmatoarea editie. 🙂

      Nu am apucat sa ascult nici muzica de saptamana asta. Am mult de recuperat. 🙂

    9. Ceea ce voiam eu să zic aici este că poate, după conducătorii veniţi după Revoluţie, nimeni nu ar fi prevăzut evoluţia României de mai târziu. Sigur, nu s-au schimbat enorm de multe lucruri, dar cred că am avansat destul de mult. Aşa şi cu Kosovo: Poate că şi ei vor renunţa, încet-încet, la teroriştii lor. Poate că vor transforma o regiune săracă într-una mai bine dezvoltată, iar minorităţile lor vor avea mai multe drepturi decât au avut ei în Serbia (un lucru care m-a emoţionat la Kosovo e noul steag, fiecare steluţă reprezentând o minoritate, cât de mică ar fi ea). Sau şi atunci ai fi împotriva independenţei?
      Deşi, după cum amintea şi emil, se poate să se unească cu Albania şi să cadă din lac în puţ.

    10. Ceea ce voiam eu să zic aici este că poate, după conducătorii veniţi după Revoluţie, nimeni nu ar fi prevăzut evoluţia României de mai târziu. Sigur, nu s-au schimbat enorm de multe lucruri, dar cred că am avansat destul de mult. Aşa şi cu Kosovo: Poate că şi ei vor renunţa, încet-încet, la teroriştii lor. Poate că vor transforma o regiune săracă într-una mai bine dezvoltată, iar minorităţile lor vor avea mai multe drepturi decât au avut ei în Serbia (un lucru care m-a emoţionat la Kosovo e noul steag, fiecare steluţă reprezentând o minoritate, cât de mică ar fi ea). Sau şi atunci ai fi împotriva independenţei?
      Deşi, după cum amintea şi emil, se poate să se unească cu Albania şi să cadă din lac în puţ.

    11. Eu cred ca multi au fost cei care au prevazut evolutia Romaniei, pornind tocmai de la conducatorii veniti la putere dupa Revolutie: tranzitie franta si prelungita catre capitalism si democratie. 6 ani am tot scaldat-o. Abia dupa 1996 mult-injurata Conventie Democrata a reusit sa puna capat oscilarii noastre intre Est si Vest.

      In ceea ce priveste Kosovo, ma tem ca totul suna prea mult a „ce ar fi daca?” pentru a fi luat in seama. Mergand pe ideea asta, putem spera si noi – la fel cum o fac multi fraieri din Vest – ca Hamas va deveni o miscare respectabila, Hezbollah la fel, iar Coreea de Nord se va transforma incet-incet intr-o China. Nu sunt bine. Marturisesc ca in ceea ce ma priveste,m declar cu totul neinteresat de evolutia lor ulterioara. In mod normal, acesti oameni ar fi trebuit judecati si inchisi pentru ce au facut. Nu ma intereseaza ce ar face ei peste 10 ani. 🙂

      P.S. Noul steag e o gluma, Gradinariu. 🙂

    12. Eu cred ca multi au fost cei care au prevazut evolutia Romaniei, pornind tocmai de la conducatorii veniti la putere dupa Revolutie: tranzitie franta si prelungita catre capitalism si democratie. 6 ani am tot scaldat-o. Abia dupa 1996 mult-injurata Conventie Democrata a reusit sa puna capat oscilarii noastre intre Est si Vest.

      In ceea ce priveste Kosovo, ma tem ca totul suna prea mult a „ce ar fi daca?” pentru a fi luat in seama. Mergand pe ideea asta, putem spera si noi – la fel cum o fac multi fraieri din Vest – ca Hamas va deveni o miscare respectabila, Hezbollah la fel, iar Coreea de Nord se va transforma incet-incet intr-o China. Nu sunt bine. Marturisesc ca in ceea ce ma priveste,m declar cu totul neinteresat de evolutia lor ulterioara. In mod normal, acesti oameni ar fi trebuit judecati si inchisi pentru ce au facut. Nu ma intereseaza ce ar face ei peste 10 ani. 🙂

      P.S. Noul steag e o gluma, Gradinariu. 🙂

    13. emil. azi dimineata pe la 6, iar nu am putut sa adorm si rataceam impaienjenit pe patrupedbun. am dat peste „garcon o cafea si presa 3” si am reascultat, de data asta mai atent, muzica de aici. imi amintesc f bine ca mi-a placut Oneida. Acum vreo 4 ani prinsesem gustul pentru postrockul canadian de care Friends of Dean Martinez mi-a adus aminte. De curiozitate: ai ascultat God Speed You Black Emperor! (oarecum bombastici si mai greu de „prins” din prima), Do make say think (cu instrumente simple si pentru mine cel putin destul de „adictive”, Mogway (astia nu mai stiu adca sint canadieni)?
      O muzica de ritual, a spatiilor largi. Oneida e un fel de varianta metropolitana. (imi aduce aminte de Bowery Eelectric, Erik Levander, Boards of Canada).
      Oricum, fain e ca am reusit sa dau de citeva albume de la Oneida si Friends of Dean Martinez si le ascultam acuma.

    14. emil. azi dimineata pe la 6, iar nu am putut sa adorm si rataceam impaienjenit pe patrupedbun. am dat peste „garcon o cafea si presa 3” si am reascultat, de data asta mai atent, muzica de aici. imi amintesc f bine ca mi-a placut Oneida. Acum vreo 4 ani prinsesem gustul pentru postrockul canadian de care Friends of Dean Martinez mi-a adus aminte. De curiozitate: ai ascultat God Speed You Black Emperor! (oarecum bombastici si mai greu de „prins” din prima), Do make say think (cu instrumente simple si pentru mine cel putin destul de „adictive”, Mogway (astia nu mai stiu adca sint canadieni)?
      O muzica de ritual, a spatiilor largi. Oneida e un fel de varianta metropolitana. (imi aduce aminte de Bowery Eelectric, Erik Levander, Boards of Canada).
      Oricum, fain e ca am reusit sa dau de citeva albume de la Oneida si Friends of Dean Martinez si le ascultam acuma.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here