Greierele şi furnica – varianta contemporană

    15

    Pe 1 septembrie 2007, Gates of Vienna a publicat versiunea contemporană a The Squirrel and the Grasshopper, un echivalent englezesc al povestioarei româneşti – şi nu numai – cu greierele şi furnica. Textul a fost preluat de pe un blog olandez , are autor necunoscut şi apare, într-un târziu, şi în limba română pe patruped:bun biped:rău. Singura modificare adusă textului este înlocuirea veveriţei englezeşti cu furnica din povestea noastră. 🙂

    Articolul este împărţit de autor în „versiunea pentru restul lumii” şi „versiunea britanică”. Prima este cea clasică, cea pe o care cunoaştem toţi de pe vremea când eram copii; în schimb, versiunea britanică este o satiră la adresa statului asistenţial modern. Acesta este motivul pentru care am numit The Squirrel and the Grasshopper de pe Gov „varianta contemporană” a poveştii cu greierele şi furnica.

    Sistemul economic al societăţii occidentale a fost în bună măsură regândit în ultima sută de ani. Sub influenţa intelectuală a stângii, capitalismul imperfect, dar funcţionabil a fost înlocuit de o variantă a sa coruptă: economia socială de piaţă, welfare state-ul, statul asistenţial care are grijă de tine from the craddle to the grave. După ce s-a folosit de patriotism, aceeaşi stângă l-a înlocuit, sub influenţa URSS şi a comunismului, cu cetăţenia mondială şi satul global: diversitatea a devenit cuvântul cheie pentru contemporanii noştri. Trecutul a apărut deodată ca un lung şir de discriminări ale înaintaşilor, crime pentru care urmaşii trebuie să plătească – şi uite aşa am ajuns absurzi.

    Poate că o astfel de fabulă ne mai poate aduce cu picioarele pe pământ.

    Greierele şi furnica – Versiunea pentru Restul Lumii

    Greierele la muncă

    Furnica munceşte din greu întreaga vară, în căldura distrugătoare, construind şi consolidându-şi casa şi pregătind proviziile pentru iarnă. Greierele o consideră proastă, râde, dansează şi se joacă întreaga vară. Vine iarna, furnica stă la caldură şi este bine hrănită.

    Greierele tremură, nu are mâncare sau adăpost, aşa că moare în frig…

    Sfârşit.

    Greierele şi furnica – Varianta britanică

    Furnica munceşte din greu întreaga vară, în căldura distrugătoare, construind şi consolindându-şi casa şi pregătind proviziile pentru iarnă. Greierele o consideră proastă, râde, dansează şi se joacă întreaga vară. Vine iarna, furnica stă la caldură şi este bine hrănită.

    Un asistent social găseşte greierele tremurând, face o conferinţă de presă şi cere să afle de ce furnicii îi este permis să stea la căldură şi să fie bine hrănită, în timp ce alţii mai puţin norocoşi, precum greierele, stau în frig şi mor de foame.

    BBC-ul trimite o echipă pentru a oferi un reportaj live cu greierele care tremură de frig; transmisia îmbină imaginile cu greierele cu cele furnicii care stă confortabil în casa ei încălzită, la o masă plină cu bucate. Presa britanică informează naţiunea că ar trebui să îi fie ruşine că, într-o ţară de o asemenea bogăţie, săracul greiere trebuie să sufere atâta, în timp ce alţii au din belşug.

    Partidul Laburist, Greenpeace, Animal Rights şi Consiliul Greierilor din Marea Britanie demonstrează în faţa casei furnicii. BBC, întrerupând transmisiunea in direct a unui festival cultural special din Notting Hill, transmite un cor multicultural ce cântă „Împreună vom izbândi”. Ken Livingstone perorează, într-un interviu cu Trevor McDonald, că furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierilor, cere o mărire imediată a taxelor pentru furnică pentru a o obliga să îşi plătească „partea echitabilă” şi măreşte pentru furnici taxa de acces în centrul Londrei. Ca răspuns la presiunea media, guvernul pregăteşte Actul Economic de Echitate şi Antidiscriminare a Greierilor, retroactiv începând cu vara trecută. Taxele furnicii sunt reevaluate.

    Furnica este dată în judecată şi amendată pentru că nu a angajat greieri pe post de constructori pentru munca pe care a depus-o singură la propria casă, la aceasta adăugându-se încă o amendă pentru sfidarea curţii, întrucât a declarat instanţei că greierele nu a vrut să muncească.

    Greierele primeşte o casă din partea consiliului, ajutor financiar pentru a o mobila şi un abonament la o firmă locală de taxi pentru a i se asigura mobilitatea socială. Mâncarea furnicii este preluată de stat şi redistribuită la membrii mai nevoiaşi ai societăţii, în cazul de faţă greierului.

    Fără destui bani pentru a mai cumpăra mâncare, a plăti amenda şi noile taxe la care este supusă, furnica trebuie să renunţe la casa mare pe care o are şi să îşi construiască o alta.

    Autorităţile locale iau în proprietate vechea ei locuinţă şi o folosesc ca adăpost temporar pentru nişte pisici care au luat ostateci pasagerii unui avion pentru a li se permite să ajungă în Marea Britanie, întrucât erau nevoite să îşi împartă ţara cu şoarecii. La venire, încearcă să arunce în aer aeroportul din cauza dragostei pe care britanicii o au faţă de câini. Pisicile sunt arestate pentru luare de ostateci, dar sunt imediat eliberate pentru că pe durata arestului poliţia le-a hrănit cu sardele în loc de somon. Tentativele de a le înapoia în ţara de origine sunt abandonate de frica uciderii lor de către şoareci. Pisicile născocesc şi pornesc o înşelătorie pentru a obţine bani de pe cărţile de credit ale oamenilor.

    O ediţie specială a BBC Panorama arată cum greierele a terminat ultima fărâmă din mâncarea furnicii, deşi mai sunt multe luni până la primăvare, şi cum casa se prăbuşeşte cu el în ea pentru că nu s-a sinchisit să o îngrijească. Este arătat consumând droguri. Alocarea ineficientă de fonduri guvernamentale este blamată pentru „boala” drogării de care suferă greierele.

    Pisicile caută compensaţii în tribunalele britanice pentru tratamentul la care au fost supuse de la venirea în Regatul Unit.

    Greierele este arestat pentru înjunghierea unui câine bătrân în timpul unei tâlhării comise cu scopul de a face rost de bani pentru droguri. Este închis, dar eliberat imediat pentru că a fost în arest câteva săptămîni. Greierele este dat în grija unui centru de eliberări condiţionate care trebuie să îl supravegheze. În alte câteva săptămâni, ucide un porc de guineea în timpul unui alte tâlhării. Este înfiinţată o comisie de anchetă care duce costurile investigaţiei la 10 mil. £ şi ajunge la aceeaşi concluzie evidentă.

    Sunt alocaţi alţi bani pentru finanţarea unui centru de dezintoxicare pentru greieri şi pentru avocaţii care îi reprezintă în instanţă pe solicitanţii de azil politic. Pisicile azilante sunt lăudate de guvern pentru îmbogăţirea diversităţii multiculturale a Marii Britanii şi câinii sunt criticaţi pentru incapacitatea lor de a se împrieteni cu pisicile.

    Greierele moare în urma unei supradoze. Presa dă vina pe incapacitatea evidentă a guvernului de a adresa cauzele principale ale disperării ce rezultă din inechitate socială şi experienţa traumatizantă a închisorii. Se cere demisia unui ministru.

    Pisicilor le sunt plătite milioane de lire sterline pentru că le-au fost încălcate drepturile atunci când guvernul a eşuat în a le anunţa că în Marea Britanie există şoareci.

    Furnica, câinii şi victimele luării de ostateci, ai atentatului cu bombă, spargerilor şi tâlhăriilor trebuie să plătească încă un procent din venituri pentru a acoperi pierderile, iar taxele lor sunt mărite pentru a se asigura legea şi ordinea în stat, fiindu-le comunicat că vor fi nevoite să se pensioneze după vârsta de 65 de ani pentru că guvernul nu mai are fonduri de pensii.

    Sfârşit.

    Print Friendly, PDF & Email

    15 COMENTARII

    1. hahaa, mi-a placut. e super. e pe intelesul tuturor. si uite, macar acum stim de unde a plecat totul…

    2. Tot e bine ca furnica nu moare in final. 🙄 Pe de alta parte, in fond, cineva trebuie sa hraneasca greierii. :mrgreen:

    3. Super! Si Obama e un fel de greiere. Nu a facut nimic subtantial in viata lui. La un moment dat s-a saturat sa mai „organizeze comunitatea” pe scara mica in Chicago si si-a pus ochii pe o comunitate si mai mare, SUA, ca s-o organizeze–cititi: s-o „transforme fundamental”, cum a declarat de nenumarate ori in campanie.
      Profesia lui e datul din gura. Adica e un „clantzau”. Acum vrea sa exproprieze furnicile care au construit tara asta si le dea avutul „guristilor” ca el, cintatorilor in struna si pomanagiilor.

    4. Ma bucur ca v-a placut. 🙂 Situatia e destul de grava, dar macar atata folos sa mai tragem de pe urma ei – sa mai radem un pic. Scoatem de la naftalina celebrul haz de necaz si mai supravietuim o zi in lumea asta nebuna.

      Panseluta, bine ai revenit! Sigur, si Obama e un soi de greiere, numa’ ca acest greiere tocmai a primit un premiu Nobel.

    5. greieru’ poate reveni cu picoarele pe pamant debea la anul.
      si asta daca furmicile vor vota fara frica de a fi acuzate de autoritati/presa cum ca ar fi rasiste.
      dealtfel marele schimbari trambitate au fost un mare fiasco.
      discursul de la cairo fiind cel mai vizibil.
      scuturile.
      stimulusul.
      vor veni programele socialiste si masina minune construita de guvern.
      iranul a spus nu verificarilor.
      si acuza ( culmea!) Statele Unite si Marea Britanie de atacul sinucigas asupra maretelor garzi iraniene.
      rusia a refuzat politicos sanctiunile asta dupa ce presa socialista a ridicat in slavi „resetarea” politicii cu Ursul Sovietic si a aplaudat tradarea aliatilor cu surle si trambite.
      Analysis: Washington’s overplayed hand on Russia

      intre timp kazhastanul se pregateste si el sa isi construiasca nuca si asta in timp ce greierele – proaspat castigator al premiului nobel pentru pace cumpara timp pentru bursucul iranian care la anul va avea nuca conform serviciilor speciale si ai iei care mai acum vreo doi ani ziceau viceversa.
      aceeasi agentie care nu a prevazut atacurile de la 9/11…
      si asta in timp ce in iraq incepe sa castige teren al-qaieda si partidele nationaliste antiamericane castiga teren.

      Twist in Iraq’s democracy: anti-American party pushes electoral reform

      si daca nu ar fi de ajuns, vine iarna pentru greiere.
      vara cu slujbele part time s’a terminat. o sa mia fie o urma de angajari in preajma craciunului.
      presa leftista se agata sinucigas de temporara „crestere economica” unde firmele mari au declarat profit pentru ca au dat afara in draci si asta inseamna ca oamenii nu mai castiga, nu mai cheltuie si trebuie sa traiasca pe spinarea furnicilor ramase la datorie.
      si ca totul sa fie asa cum isi doreste greierul si cei asemenea lui -termita cu ochi oblici isi umple hambarul pentru a profita de munca furnicii…

      http://www.oil-price.net/>China could displace US Dollar dominance by Merlin Lafleur – 2009/10/14

      Last month Marconi’s article here in oil-price.net broke the news of how China was building its crude oil reserves, completing 102 million storage facilities and how the country had a big devaluating pile of dollars.
      Well, trusted sources say that China has taken the next step to woo the Arab countries and establish closer relations.

    6. Imperialistu’:

      N-am fost plecata de la voi. A fost doar o vacanta in Caraibe, stranie si minunata–sunt copil crescut cu Jules Verne si Toate Pinzele Sus! pe noptiera–experienta pe care n-o pot atesta, din pacate, pentru ca mi-a fost furat aparatul foto. Doar norii cumulus, cu forme baroce in permanenta schimbare de la ora la ora, plutind deasupra marii asa de jos ca aveam senzatia ca ii pot atinge (ma trezeam de citeva ori pe noapte ca sa le prind metamorfozele asa cum le vedeam de pe veranda casutei mele, cocotata pe un deal deasupra unui golf) ar fi meritat o galerie foto aici. N-a fost sa fie.

      Obama a primit Nobelul tocmai pentru ca e Greierele Suprem, arhetipul ideal de Greiere al civilizatiei contemporane occidentale, Greierele patafizic, plin de talente virtuale–si nici un talent specific, in afara de datul din gura prin intermediari si trasul de sfori.

    7. dr pepper: „nuca” – ce joc de cuvinte fain 😆 …
      Off-topic: Un timp am crezut ca esti dr jones reloaded.

    8. Suna familiar?

      From Wall Street Journal:

      Argentina’s Kirchner Targets the Press
      As the state-run economy hits the skids, the government responds with a crackdown on the free press.

      By MARY ANASTASIA O’GRADY

      One way a president can boost poll numbers in a bad economy is to wrest control of the central bank and start printing lots of pesos. There’s nothing like cheap financing to restore the market’s enthusiasm for buying all sorts of stuff—from stocks to houses—already on sale at fire sale prices.

      The great reflation will make people feel rich again. A weak currency will also be a short-term boon to exporters, whose profits can then be taxed at ever higher rates. Complainers can be denounced for their greed.

      Of course this perpetual motion machine will eventually conk out and when it does, a government that expects to survive will find it necessary to silence its critics. Just ask Argentines, who are living all of this in real time.

      After more than five years of heavy state intervention in the economy, Argentina is again sliding into recession. Double-digit inflation is spiraling north and the government is running out of money. In response, President Cristina Kirchner is cracking down on the free press. Argentines are wondering if their democracy will survive.

      The story of how Argentina got here is important to recall. The economy was flat on its back after the 2001-2002 collapse of „convertibility,” the monetary arrangement that pegged the peso to the dollar. A demoralized nation was looking for a savior.

      It thought it found one in Néstor Kirchner. He became president in 2003 and set about to restore the state-run economic model of Juan Peron; the market, he maintained, had failed. [b]Mr. Kirchner took control of the central bank. He demonized the private-sector and investors. Using price controls, subsidies and regulation he made himself a Robin Hood to the masses. The legislature granted him extraordinary powers.[/b]

      The economy bounced back as one would expect after a harsh contraction, and in 2007 his wife was elected president with 45% of the vote.

      Now the illusionists are losing their touch. Not only is the economy going sour, but according to polls, the nation is growing intolerant of what many consider to be the first couple’s abuse of power.

      Four examples serve to make the point: First, when Mrs. Kirchner attacked the farm sector last year because it resisted her plan to impose high export taxes on its harvests, the nation rallied to the defense of the farmers, much to her surprise. Second, her decision to confiscate privately held pension accounts was loudly denounced as a violation of the rule of law. Third, there is a widespread belief that her government is using the state intelligence service to collect information against the president’s „enemies.” Fourth, an overwhelming majority of Argentines resent the privileges and jet-set lifestyle of the first family while national living standards plummet.

      [b]This popular dissatisfaction showed up at the polls in the June midterm elections, when Mrs. Kirchner’s wing of the Peronist party lost badly. Even Mr. Kirchner did not manage to prevail in his bid for a house seat representing the province of Buenos Aires, which should have been a stronghold for the first couple.

      Mrs. Kirchner and her husband have decided that they lost because of bad press coverage. They are especially upset with the Clarin media company, which though once a supporter, is now an outspoken critic. In public comments Mr. Kirchner often implies that the government is analyzing the company to see if it might not need to be downsized. In September, tax authorities launched a raid on the Buenos Aires offices of its daily newspaper. Tax authorities later issued an apology for the raid, but the paper maintains that it was an act of intimidation.[/b]
      The Americas in the News

      Yet the problem of bad press for the Kirchners is much bigger than Clarin. As the antimarket economic model hits the skids, the nation is turning against its architects and a free press will not remain silent. This is why the president forced a media law through the legislature two weeks ago, creating a new „audio-visual” regulatory board controlled by the executive.

      The law also grants the executive control over all licensing of the radio spectrum and reserves at least two-thirds of it for state-owned and nongovernmental broadcasters approved by the executive. There is concern that Mrs. Kirchner is now preparing to take over the most important domestic supplier of newsprint and to begin using import licensing to control access to foreign supplies.

      Hugo Chávez has become a dictator in Venezuela under the guise of democracy, and he has similarly shut down the free press. Argentines are worried.

      Last week in the Argentine daily La Nación, philosopher and writer Santiago Kovadloff summed up opposition sentiment about the government’s use of „the law” to consolidate power: „The law has become a beloved tool of corruption,” Mr. Kovadloff wrote. „The executive has put it at its service. It manipulates it with skill.” And where does that leave society? „Insecurity is no longer a threat. We are in the jungle.”

      http://online.wsj.com/article/SB10001424052748703573604574493541233653908.html

    9. Este atat de adevarat un scenariu perfect pentru un serial scurt de tv cu papusi pe care l as putea face, daca as avea voie si daca cineva si l doreste

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here