Hillary Clinton sau cum să-ţi desfiinţezi aliaţii

    44

    Televiziunea israeliană a anunţat astăzi că la ultima întîlnire OECD de la Paris, Hillary Clinton a anulat întrevederea cu omologul său israelian Avigdor Lieberman. Pentru că Hillary s-a obişnuit să dea telefon în toiul nopţii sau de sărbători şi să urle direct la Primul Ministru Biniamin Netanyahu. Care prim ministru ar trebui să ia exemplu de la polonezi parcă şi să refuze să discute cu ea la ore nepotrivite, şi mai ales să-i comunice că ea fiind Secretar de Stat (chiar dacă al Americii), normal ar fi să se adreseze Ministrului de Externe (chiar dacă al Israelului şi chiar dacă nu-l agreează).

    Actuala mică sau mare răceală în relaţiile Americii cu Israelul nu este ceva nou. Dimpotriva, pe vremea lui Bush tatăl şi Itzhak Shamir relaţiile au fost extrem de încordate (complicate şi de războiul din Iraq 1991), ca să nu mai vorbim de „Fuck the Jews” rostit cu pioşenie de James Baker. În 1982, preşedintele Reagan, altminteri demn de toată admiraţia, a propus un plan de pace care cuprindea retragerea Israelului din Iudea şi Samaria. Begin, primul-ministru israelian la acea oră, a ripostat prin a-i returna ambasadorului american plicul oficial, însoţit de remarca „Israel nu este o republică de banane”. Tot Begin i-a replicat lui Reagan, care a condamnat şi sancţionat Israelul pentru distrugerea reactorului nuclear din Iraq, – „Noi nu suntem stat vasal”.

    Marile „amoruri” au fost intre Clinton şi Rabin, şi respectiv Bush fiul şi Sharon. Atitudinea ticăloasă a d-nei Clinton ni se trage, cred, de pe vremea cînd Bill era preşedinte, Rabin prim ministru, iar Arafat terorist promovat la rangul de şef de stat. Hillary s-a împrietenit la cataramă cu Suha, soţia lui Arafat. După asasinarea lui Rabin relaţiile bune au continuat cu Peres şi Barak. Relaţiile erau extrem de bune pentru că Israelul era dispus să facă concesii cu adevărat dureroase pentru pace. Aş putea zice că Hillary a cam rămas cu impresia că Israelul nu-i poate refuza nimic Americii, şi mai ales că Israelul poate fi oricînd criticat dacă acţiunile sale nu-i convin Americii, sub jalnicul pretext că între prieteni e loc şi de divergenţe şi de critică. Sunt perfect de acord, şi înţeleg de aici că şi reciproca e valabila, adică şi Israelul are dreptul să-i tragă Americii cîte un perdaf cînd este cazul. Doar suntem prieteni, şi o prietenie trainică nu se destramă doar pentru că ne dăm din cînd în cînd cu parul în cap unul altuia.

    Numai că prietenia dintre America şi Israel este percepută la Casa Albă şi Departamentul de Stat drept o serie de interese. Iar dacă interesele o dictează, atunci şi trădarea este acceptabilă, nu? Mai ales că Departamentul de Stat este animat de un adînc sentiment anti-israelian dacă nu chiar antisemit.

    Actuala crizetă se datorează în mare parte amestecului direct al d-nei Clinton. Cu cîteva zile înainte de vizita lui Netanyahu în SUA şi de multcomentatele discursuri, Bibi a vorbit la şedinţa de inaugurare a sezonului parlamentar în Israel, unde şi-a expus viziunea pentru un eventual tratat de pace cu palestinienii. Nu cred că administraţia nu a fost pusă la curent cu conţinutul acestui discurs. În orice caz, înainte de discursul lui Obama la Departamentul de Stat, Bibi a fost asigurat că Obama se va referi mai mult la frămîntările din ţările arabe şi că nu va intra în detalii asupra păcii dintre Israel şi palestinieni. Se pare că Dennis Ross a insistat foarte mult în acest sens, mai ales că există a scrisoare de garanţie din partea administraţiei Bush potrivit căreia Israelului nu i se va cere să revină la liniile de armistiţiu din 1949 (adică celebrele „graniţe” din 1967) în schimbul retragerii complete din Gaza. Dar cum spuneam, dacă o cer interesele Americii, trădarea e permisă. Administraţia ar vrea să îngroape această scrisoare. Iată de ce, contrar promisiunilor făcute, Hillary a insistat ca Obama să se refere în mod explicit la liniille din 1967. E trist cînd preşedintele celui mai puternic stat din lume se lasă astfel influenţat.

    Comentarii detailate despre celel 4 discursuri de la Departamentul de Stat, AIPAC şi Congres umplu deja volume întregi şi oceane de cerneală au curs pentru a le scrie. De aceea mă voi referi sumar doar la cîteva aspecte:

    – Problema refugiaţilor palestinieni – din moment ce Obama pretinde şi aşteaptă schimbări de la ţările arabe aflate în toiul demonstraţiilor şi revoluţiilor pentru democratizare, este absolut normal şi natural ca palestinenii şi urmaşii lor aflaţi acolo de generaţii (1948, 1967, etc.) să fie naturalizaţi acolo unde se află. Oricum sunt arabi şi musulmani în majoritate. Oricum probabil că de acolo au şi venit, atraşi de influxul de capital adus de evrei, acei „palestinieni” definiţi de ONU drept cei care „se aflau în Palestina cel puţin din 1946”, şi mai ales acei arabi săraci din Siria, Iordania, Liban, etc. care s-au înscris drept refugiaţi la UNRWA pentru a se bucura de beneficiile (locuinţe şi raţii de alimente) conferite de statutul de refugiat. Locul acestora nu este cu siguranţă în Israel, şi probabil nici în statul palestinian, cînd şi dacă se va înfiinţa.

    – Statele arabe exportatoare de petrol, care nemaiştiind unde să-şi risipească petrodolarii se dedau la fel de fel de extravaganţe unele de-a dreptul obscene, (vezi piste de ski în Dubai, sau Audi-ul de argint al şeicului din Dubai, sau Lamborghini-ul şeicului din Qatar transportat la Londra cu avionul – personal, probabil – pentru schimbarea uleiului) ar trebui să fie încurajate să preia nota de plată a refugiaţilor.

    – Ajutorul financiar primit de Israel de la americani. E adevărat, Israelul primeşte de ani de zile ajutor financiar de la americani. Alături de o sumedenie de alte state. Chiar şi palestinienii primesc ajutor financiar de la americani. Numai că parte din ajutorul primit de Israel rebuie reinvestit în industria americană – de fapt este un credit pentru achiziţionare de armament. Şi spre deosbire de alte state care se bucură de ajutor american, Israelul nu este o pepinieră de terorişti care îndoctrinează la jihad şi întorc armele asupra Americii şi Europei. Dar acesta este probabil un amănunt lipsit de importanţă.

    – Şi fiindcă veni vorba de ajutor, aflu din discursul lui Bibi la AIPAC că în ultimul deceniu Israelul a investit 50 de miliarde de dolari în economia americană, şi nu numai atît: Banca centrală a Israelului a cumpărat zilnic multe milioane de dolari pentru a frîna devalorizarea dolarului în timpul crizei recente. Alt amănunt lipsit de importanţă.

    – Obama s-a lăudat că America pune la dispoziţia Israelului ultimele cuceriri în materie de tehnologie militară. Nu zic nu, dar toată aparatura sofisticată de la bordul avioanelor de război, de exemplu, este îmbunătăţită în Israel (600 de astfel de modificări pentru F-16). Cred că nu ar fi o problemă pentru industria militară israeliană să încheie acorduri similare cu alte ţări producătoare de avioane. Ce-ar zice acum englezii sau francezii să primească un contract gras de la Israel pentru niscai avioane îmbunătăţite? Coreea de Sud ne-a oferit de curînd o cooperare de acest gen. Numai că pe noi ne-a legat America de mîini şi de picioare şi nu avem voie să colaborăm decît cu ei. La fel şi cu achiziţioarea de avioane civile Boeing. De ce n-am putea cumpăra Airbus? Dacă America vrea să îngroape tot felul de garanţii date Israelului, am putea face şi noi la fel, ca între prieteni, nu? Unde mai pui că trupe americane se antrenează frecvent în Israel, în materie de război urban în ţări arabe, beneficiind de experienţa acumulată de Israel de-a lungul deceniilor petrecute in Gaza şi Cisiordania.

    – Dar de ce să nu amintim de MIG-urile servite pe tavă Americii în toiul războiului rece? În 1966 Mossadul a convins un pilot iraqian să aterizeze cu MIG-ul său în Israel. Israelul a transferat Americii MIG-uri 21 şi 23. De ce să nu amintim şi de faptul că Israelul a reuşit să descifreze secretele bateriilor de rachete sol-aer şi sistemele de radar ale sovieticilor? Alte amănunte fără importanţă, probabil. Important e că America ne „dă” nouă. Dar cum spunea tot Begin, ca răspuns la mustrarea lui Reagan – poporul lui Israel a existat 3700 de ani fără America, o să mai trăim alţi 3700 de ani cu sau fără America.

    – America are asigurat în favoarea sa malul estic al Mediteranei, prin prezenţa Israelului, care după cum spunea gen. Alexander Haig, fost Comandant Suprem al forţelor NATO şi Secretar de Stat – „este cel mai mare portavion american care nu necesită prezenţa nici unui soldat american şi care practic nu poate fi scufundat”. Atunci de ce vrea Obama şi mai ales d-na Clinton să ne arunce în prăpastie? Sau mai bine zis „to have us bombed to kingdom come”?

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    44 COMENTARII

    1. Multumesc, Francesco.

      Alex Nicolin,

      Eu personal nu cred ca Ron Paul este raspunsul la problemele Americii si nici ale Israelului, dar eu nu am cetatenie americana si in concluzie nu am drept de vot.

      Dupa cum spuneam, America isi subventioneaza industria de armament prin intermediul ajutorului acordat Israelului. Din cite am mai citit, acest ajutor a fost propus si oferit si drept compensatie pentru anumite concesii teritoriale facute de Israel – de exemplu returnarea Peninsulei Sinai. Daca nu ma insel in Sinai au fost descoperite insemnate rezerve de petrol pe care Israelul le-ar fi putut exploata. Iarasi, daca nu ma insel, tratatul de pace cu Egiptul a fost regizat de Jimmy Carter. America si-a asumat anumte obligatii, gen va platim noi atita si atita despagubire, dati Sinaiul inapoi si faceti pace cu Egiptul (si aici am o intrebare, de ce nu a acceptat atunci Egiptul sa preia controlul asupra Fisiei Gaza? De ce au refuzat atit Egiptul cit si America sa stabileasca o regiune hai sa zicem macar autonoma in Gaza? America nu poate veni dupa citiva ani sa ne scoata pe nas banii pe care singura s-a oferit sa ni-i plateasca. Si nici nu ne poate stringe in chinga – vedeti ca noi va tinem pe bani, trebuie sa faceti asa si asa.

      Dupa fiecare razboi, dupa fiecare conflict, America (nu ma refer la americani in sine care suporta in general Israelul, ci la conducere, adica presedinte si Departament de Stat) se amesteca si propune diverse solutii. Din doua una, or sa nu se amestece, ori sa se tina de cuvint.

    2. @Francesco

      Dupa cum arat si Block, ajutorul acordat Israelului de catre Statele Unite este semnificativ mai redus decat ajutorul cumulat acordat statelor arabe. In schimb concesiile impuse sunt disproprotionate in raport cu valoarea lui reala. Sincer sa cred, nu cred ca Israelul sta in cateva miliarde de dolari. In primul rand, acest ajutor reprezinta o subventie indirecta pentru complexul militar-industrial american, si leaga Israelul de aceasta, ducand la crearea unei piete captive, lucru subliniat si in articolul de fata. In al doilea rand, Israelul poate fi constrans sa ia decizii de compromis impotriva propriilor interese, si in favoarea celor ale administratiei de la Washington, indiferent care este aceasta. In al treilea si in ultimul rand, cetatenii americani, printre care si multi evrei, sunt impovarati fiscal de costul acestor ajutoare, care merg, asa cum am spus, in marea lor majoritate, nu catre Israel, ci catre state potential inamice acestuia, unde ajuta la mentinerea unor regimuri opresive, periculoase nu doar pentru proprii cetateni, ci, potential, si pentru terti. Prietenii cumparati nu vor fi niciodata prieteni reali ai Americii, dupa cum spune raspicat si Ron Paul: http://www.youtube.com/watch?v=MBJFK8P9k7M. Nu spun neaparat ca el ar trebui ales presedinte, insa America are nevoie in mod clar de o schimbare libertariana. Altfel, risca sa dispara cu totul ca super-putere, doborata de acelasi inamic care a invins marile imperii ale istoriei: http://fora.tv/2010/07/28/Niall_Ferguson_Empires_on_the_Edge_of_Chaos#fullprogram

    3. Un articol de inalta tinuta care se alatura celorlalte cu care autoarea ne-a regalat de-a lungul timpului , din pacate nu atat de des pe cat ne-am dori unii dintre noi .
      Am intalnit undeva vorbele : ” Evreii nu sunt un popor , sunt un destin.” Citind acum replica lui Menachem Begin la mustrarea lui Reagan , ma gandesc ca , n-ar fi fost nimic deplasat daca Begin ar fi spus : ” Destinul a existat 3700 de ani fara America ….. „

    4. Israelianco, exceptional!
      Merita sa-l publici si un NY Times! Esti in orice caz cu cateva cateva capete mai sus decat „doctorul” in istorie Mahmud Abbas alias Abu Mazen, recenta stea a ziarului…

    5. Numai că pe noi ne-a legat America de mîini şi de picioare şi nu avem voie să colaborăm decît cu ei. La fel şi cu achiziţioarea de avioane civile Boeing. De ce n-am putea cumpăra Airbus? Dacă America vrea să îngroape tot felul de garanţii date Israelului, am putea face şi noi la fel, ca între prieteni, nu?

      Mai uita-te, te rog, inca o data la inregistarea discursului lui Beni in Congres si vei vedea ca democrati si republicani stau aliniati in picioare si aplauda cuvintele sale. Niciodata Obama nu a strans aplauze de la intreg Congresul. Nu confunda America cu administratia Obama.

    6. andrew klavan: one-state solution

      „constitutia” palestiniana din 2003 spune la art 1 asa:
      „Palestine is part of the large Arab World, and the Palestinian people are part of the Arab Nation. Arab Unity is an objective which the Palestinian People shall work to achieve.”

      adica
      1. teritoriile pe care le vor cistiga in urma asa-numitului proces de pace si care vor fi cunoscute posibil sub numele de palestina, vor fi considerate in fapt simple judete ale unui posibil viitor califat
      2. natia palestiniana nu exista, conventional numitul „popor” palestinian este parte din natia araba, asa cum ardelenii sau oltenii sint frati si parte din mareata natie romaneasca
      3. datoria oricarui arab serios, denumit in continuare, conventional si pentru simplitatea exprimarii, palestinian, este sa urmareasca disparitia palestinei si a numitului „popor” palestinian prin dizolvarea acestora in Armonia Araba (Arab Unity)

      si atunci
      daca arabii din palestina nu recunosc natia si posibilul viitor stat palestiniene, de ce naiba vor musai occidentalii sa infiinteze o natie si un stat (temporare) „palestiniene”, de ce ii mai bat la cap pe „palestinieni” cu „procesul de pace” in loc sa negocieze direct cu beneficiarii de drept, egipt si iordania, in asa fel incit acestia sa-si asume responsabilitatea si sa adopte judetele pe care le-au cucerit/primit/reprimit in palestina? cit despre „refugiati”, obiectivul lor, scrie si la constitutie, trebuie sa fie unitatea araba, nu separarea de restul natiei, asa ca pare tot o non-problema, nu?

    7. Multumesc tuturor 🙂

      Vali M, ce placere sa te revad :-))))))))).. Am preciza intr-un comentariu pe acest fir ca ma refer la Casa Alba si Departamentul de Stat.

      Alex Nicolin, Israelul nu sta in cele citeva miliarde de dolari. Probabil nici America. Pe de alta parte, nimeni nu-i obliga pe americani sa ofere aceste ajutoare cui vor ei, dupa cum o dicteaza interesele lor.

    8. @Israelianca

      Cel mai cort ar fi sa nu le mai ofere nimanui. Din pacate, America e de facto falita. Faptul ca unii refera sa ascunda murdaria sub pres nu inseamna decat ca intr-o zi, nu vei mai putea intra pe usa 🙂

    9. @Israelianca

      Admirabil articolul, felicitări! Foarte lucid și foarte adevărat.

      Mai ales că Departamentul de Stat este animat de un adînc sentiment anti-israelian dacă nu chiar antisemit.

      E vorba desigur de persoana din capul acestuia, pentru lămuriri sugerez consultarea următoarelor pagini din Urban Dictionary (definițiile sînt în mare majoritate dinaintea alegerilor din 2008!):

      Hitlery

      Hitlery sez: if you are working hard and make a lot of money, I’m gonna take it away from you to give it to the lazy bums who can’t be bothered to learn in school and work hard… as long as they are loyal dumb-o-crats of course!

      People will be praying for another Bush presidency once she has been in office for a year or so.

      Hitlery Clinton

      Bill Clintons Fascist Nazi wife who never in a million years will become president because of her radical feminism and extremist sexism

      Hitlery Rodman Clinton

      An ugly ass anti-semitic basketball playing lesbian.
      Just looking at Hitlery Rodman Clinton makes me want to hurl bagels

    10. Pata, multumesc.

      Nu stiu daca sunt de acord cu toate definitiile gen Hitlery sau Bill Clinton’s Nazi wife, dar stiu ca Hillary nu a exprimat nici un protest cind Suha Arafat (in prezenta Primei Doamne de atunci) declara ca Israelul contamineaza teritoriile (cu uranium si gaze nocive) pentru a-i steriliza pe palestieni si a-i imbolnavi de cancer.

      De James Baker am pomenit in articol.

      Condy Rice povestea la un moment dat cum se simtea in copilarie cind nu avea voie sa bea de la tisnitorile pentru albi, asta a propos de drepturile negate de Israel palestinienilor (ceea ce este o minciuna sfruntata atita dupa cum s-a mai demonstrat pe acest site de nenumarate ori).

      Dar mai ales, ma gindeam la dezvaluirile facute de Richard Hollbrooke, potrivit carora, ambasadorul SUA la ONU a votat (contrar instructiunilor primite de la Casa Alba) pentru tutela ONU in Palestina in locul mandatului britanic (deci nu pentru infiintarea Statului Israel), ceea ce l-a determinat pe Truman sa noteze pe calendar:

      „The State Dept. pulled the rug from under me today. The first I know about it is what I read in the newspapers! Isn’t that hell? I’m now in the position of a liar and double-crosser. I’ve never felt so low in my life. . . .”

      http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2008/05/06/AR2008050602447.html

      Bineinteles ca mai exista si alte exemple, si contra-exemple (Departamentul de Stat combate anti-semitismul), pentru ca asa este lumea in care traim, orice poate fi demonstrat, bibliografia nu lipseste.

    11. Reiau acest link pe care l-am mai pus in alta parte pentru ca e on-topic si aici

      „Cu cit Israelul are granite mai restrinse cu atit se va putea apara mai bine”
      http://www.stratfor.com/weekly…..l-security

      Pare ca un banc, sau gasiti logica in asta, ca si George Friedman? Logica poate fi dar in avantajul cui? Dupa mine, in al arabilor da, au nevoie de mai putine bombe pentru a ne arunca in aer, pot stringe latul mai usor si le va si mai scurt drumul pentru a ne impinge in mare.

    12. Israelianca,
      Cu mare placere citesc articolele tale. Si acum tot la inaltime este!
      Plus bonusul de la Jackie Mason, cu care m-am delectat.

    13. @ pataphyl #17

      Lung, intr-adevar. Am sarit dupa citeva paragrafe direct la sfirsit asa cum ai recomandat. Il stiu pe George Friedman si pe strafor (n-am facut un dezacord, sint unul si acelasi lucru) de pe vremea cind erau pe gratis. Puzteau a vodka si mahorka ruseasca de la o postha. M-au pierdut de client imediat ce au inceput sa ceara bani. Culmea e ca O’Reilly (realizatorul legendarului The O’Reilly Show) il invita regulat ca mare guru… In fine…

      Revenind la subiect.

      Esenta „revolutiei” egiptene a constat in aranjamentul pe care l-a facut Carter cu pacea israeliano-egipteana. Daca pe vremuri statele vasale plateau tribut sultanului, Carter a gasit miraculoasa solutie prin care sultanul sa plateasca tribut vasalilor ca sa stea cuminti. E si asta o idee, americana pina in maduva oaselor. Vorba ceea, in America orice e posibil!

      De ce au l-au mazilit pe Mubbarak? Numai ei stiu… S-or fi gindit ca e prea batrin si-au vrut sa fie siguri de cine va veni? Dar Mubbarak nu era un dictator! Biden a zis-o! El era fatza armatei egiptene care conduce in realitate statul ala. Si care armata, singura ei sursa de revenue erau cele 1.6 miliarde de la americani. Chiar daca Mubarak se ducea, tirgul ar fi fost respectat! Indiferent de cine ar fi venit in locul lui.

      Motivatia cea mai probabila a fost ca au vrut sa se implineasca profetia lui Obama din 2009 (faimosul speech de la Cairo despre hope and change in lumea araba).

      In orice caz, au decis sa-l mazileasca pe Mubarak. S-au ciriit asa de mult (vreo trei saptamini!) pentru ca generalii si ofiterii egipteni stiau ca daca-l mazilesc pe Mubarak isi pierd fatza in fatza egiptenilor de rind. De aici tot circul, ba isi da demisia, ba nu si-o da… Pina la urma americanii le-au sucit mina cu cele 1.6 miliarde, iar generalii si ofiterii l-au aruncat pe Mubarak sub tren. Intre doua rele (a pierde ajutorul american sau a pierde standingul in fata egiptenilor, l-au ales, fireste, pe cel mai mic. Cel mai mic pentru ei, ofiterii si generalii. Daca asta a fost si cel mai mic pentru America, numai viitorul ne-o va dovedi).

      Eeeei, si-acum, baietii de la Departamentul de Stat (israelianca are dreptate in analiza ei, numai ca nu e vorba de antisemitism, ci de prostie pura si simpla), deci, baietii de la Departamentul de Stat, mari jucatori de videogameuri geopolitice, ce si-au zis ei? „Daca le-am rasucit mina asa de usor egiptenilor cu 1.6 miliarde, de ce sa nu ne mearga schema si cu israelienii, unde, n-asha, e vorba de 3 miliarde?

      Obama trebuie sa ramina in istorie!! voi nu pricepeti?! Unde n-au reusit nici Carter, nici Bush trebuie sa reuseasca Obama! Ce naiba e asa de greu de inteles!?

      Ce trebuie sa faca Israelul, ii las pe colegii israelieni sa zica… :mrgreen:

    14. Ds Pataphyl, acesta e articolul
      http://www.stratfor.com/weekly/20110530-israels-borders-and-national-security

      Asa cum spui si tu, un articol destul de lung, cu argumente pro si contra, dupa care incheie cu aceste concluzii:

      There is a strong case to be made for not returning to the 1949 lines, but it is difficult to make that case from a military point of view. Strategic depth is merely one element of a rational strategy. Given that Israel’s military security depends on its relations with third parties, the shape of its borders and diplomatic reality are, as always, at the heart of Israeli military strategy.

      In warfare, the greatest enemy of victory is wishful thinking. The assumption that Israel will always have an outside power prepared to rush munitions to the battlefield or help create costly defense systems like Iron Dome is simply wishful thinking. There is no reason to believe this will always be the case. Therefore, since this is the heart of Israeli strategy, the strategy rests on wishful thinking. The question of borders must be viewed in the context of synchronizing Israeli national security policy with Israeli national means.

      There is an argument prevalent among Israelis and their supporters that the Arabs will never make a lasting peace with Israel. From this flows the assumption that the safest course is to continue to hold all territory. My argument assumes the worst case, which is not only that the Palestinians will not agree to a genuine peace but also that the United States cannot be counted on indefinitely. All military planning must begin with the worst case.

      However, I draw a different conclusion from these facts than the Israelis do. If the worst-case scenario is the basis for planning, then Israel must reduce its risk and restructure its geography along the more favorable lines that existed between 1949 and 1967, when Israel was unambiguously victorious in its wars, rather than the borders and policies after 1967, when Israel has been less successful. The idea that the largest possible territory provides the greatest possible security is not supportable in military history. As Frederick the Great once said, he who defends everything defends nothing.

      Ciudate, intr-adevar. Copiez aceste rinduri pe care le scrisesem la postajul celalalt:

      Este ca si cum ai zice ca aparatul de aer conditionat nu raceste destul deoarece camera esta prea mica (a fost un caz real cind compania dorea sa-si spele miinile de responsabilitate in incercarea de a nu respecta garantia). (cam aceeasi idee adusa de Israelianca care arata si mai bine absurditatea „Daca Israelul nu ar exista de loc, atunci n-ar avea nevoie sa se apere de loc, nu?”i

      E o prostie sa se puna in circa granitelor mai largi insuccesele sau reusitele partiale ale Israelului in luptele/razboiele de dupa 1967. Multa apa a trecut prin riul Iordan si multi bani au trecut prin retelele de teroare la dusmanii nostri de atunci pina acum: armamente noi, ideologie extremista crescinda, instructii, etc. Iar la noi s-a consolidat stinga, s-a redus patriotismul, s-a introdus pacifismul naiv, etc. Apoi delegimatia de care avem parte, opinia publica adversa care ne leaga de miini si de picioare, razboie purtate cu pinceta, umanism si moralitate ridicate la noi versus cruzime, barbarie, viclenie (si diplomatica si psihologica) dn partea inamicului. S.a.m.d.

      Din articol: „As Frederick the Great once said, he who defends everything defends nothing” – Numai ca everything-ul Israelului este extrem de mic oricum, aduce mai mult cu nothing-ul comparat la marimea teritoriilor musulmane, asa ca citatul acesta mi se pare pe putin deplasat.

    15. analiza stratfor este material sofisticat de propaganda menita sa inmoaie segmentul de populatie evreiasca din US. beneficiari: executivul obamiana si blocul islamic [OCI].

      pana de curand, evreii amerricani aveau in majoritatea lor simpatii democrate si, in virtutea unei bunastari relative, o atitudine impaciuitoare sau favorabila unei paci cu arabii palestinieni. odata cu escaladarea politicii de forta in defavoarea negocierilor bipartite acesti evrei -totusi solidari cu fratii de peste mari- au inceput sa ‘migreze’ politic. ei sint astazi tinta unor campanii de persuadare, unor presiuni interne ale partidei democrate, prin intermediul presei mainstream, si, al analistilor mercenari precum stratfor.

      Insasi premisa analizei stratfor este falsa si din aceasta cauza nu merita sa pierdeti timpul ca sa cititi materialul gaunos si stufos: presupune ca Israelul se afla in razboi cu arabii, or, realitatea ambigua de pe teren indica doar un conflict civil, intre un stat legitim -israelul- si grupuri paramilitare ale unor miscari panislamiste. Din moment ce aceste grupari paramilitare nu activeaza in launtrul unui stat si nici nu militeaza convingator pe teritoriile recent ocupate [gaza] in sensul organizari de tip statal, putem caracteriza conflictul drept unul civil: un partid extremist, cu o pronuntata latura paramiltara, in cadrul unei provincii fara statut juridic definitivat care desfasoara operatiuni de gherilas, de hartuire a unui stat de care depinde.

      As Frederick the Great once said, he who defends everything defends nothing.

      o aiureala. israelul deja cedat gaza in speranta ca va impulsiona transformarea gruparii paramilitare antiisraeliene intr’o forta politica cu aport la o constituanta palestiniana. Nu s’a intamplat acest lucru, din contra, hamas s’a transformat intr’un sens si mai rau, caci prinzand gustul puterii au deraiat dinspre anarhoislamism catre islamofascism, un hibrid sinistru perfuzat, indirect si inconstient, de onu si ue.

    16. Probabil ca d-l George Friedman a scris asa un articol lung ca sa „ameteasca inamicul”. Cu argumente pro si contra ca sa para obiectiv. Asa cum spunea EuNuke, ca propaganda sa para o analiza veridica si sa atraga pe cine trebuie. La verisorul meu chiar a avut priza, era multumit de articol si ne mai atragea si atentia „No Unified Jerusalem in the article!”.

      George Friedman acesta a mai intocmit o analiza enervanta cu privire la flotila Mavis Marmara. iesea si de pe premise gresite, ca si cum europenii si public opinion erau drepte si de buna credinta, numai ca se puteau insela de aparente, si pentru a fi Israelul simpatizat de catre ei trebuiau sa cedeze flotilei. Alta axioma gresita: ca evreii au fost vicleni cu privire la filmul Exodus, in care se prezentau prin fals ca fiind underdogul britanicilor pentru ca acestia nu lasau sa ancoreze vapoarele in Palestina, si inchideau refugiatii evrei in tabere, cind tocmai iesisera din taberele naziste de exterminare, asta provocind compasiune pentru evrei. Pai nu chiar asa a fost? Nu asta era ce facaeu britanicii?

      EuNuke,
      Dar nu e vorba numai de conflictul cu palestinienii ci si de razboie potentiale cu state arabe.

    17. roadrunner,

      Carter nu a inventat nimic, din cite stiu eu si romanii plateau tribut pentru a avea liniste la granite – Daciei de exemplu.

      In ce priveste Egitpul, analiza ta e oarecum incorecta si incompleta.

      Mubarak nu era printre cei mai rai dictatori, dar nici un mare democrat nu era. Oarecum asemanator lui Ceausescu – cultul personalitatii, resedinte faraonice, copii rasfatati care isi pierdeau vremea prin capitale europene, si asta bineinteles prin furt, sau mai pe romaneste prin delapidare de fonduri. In Egipt e mare saracie, oamenii fiind nevoiti sa aiba cite 2-3 serivicii pentru a se mentine la suprafata. Se vorbea chiar despre un diplomat !!!!!! egiptean care isi completa veniturile ca sofer de taxi pentru ca nu putea trai din 250 de dolari pe luna cit ii acorda statul egiptean.

      Nici statul egiptean si nici armata egipteana nu depindeau de cei 1.6 miliarde de dolari acordate de americani. Egiptul are petrol si gaze, nu in cantitatile marilor producatori, dar are si exporta. Egiptul are (sau avea, pentru ca deocamdata e pauza) o industrie de turism insemnata generata de vestigiile Egiptului antic si de Sinai. De asemenea, industria textila este destul de dezvoltata in Egipt, iar taxarea navelor care trec prin Canalul de Suez are probabil un anumit aport.

      Armata egipteana e foarte bine implicata in toate ramuril economiei egiptene – in constructii, turism, afaceri, de unde obtine mai multe venituri decit din ajutorul american.

      In ce priveste amestecul americanilor in zona, sau cum s-ar zice „interesele” – economia americana, ca si restul economiilor de pe planeta, se bazeaza pe combustibili fosili. America este cel mai mare consumator de energie de pe planeta, de unde nevoia sa de a mentine surse constante de petrol la preturi cit de cit accesibile. Israelul nu a fost intotdeauna aliatul Americii, pentru ca la inceputurile sale, Statul Israel a fost ajutat si sustinut de francezi, iar armele se obtineau prin cehi.

      Amestecul sovieticilor in zona in timpul razboiului rece (vezi articolele despre KGB si OEP), ajutorul militar si economic acordat de acestia arabilor (Egipt si Siria de ex.), i-au fortat pe americani sa se apropie de Israel. Fatpul ca au gasit puncte comune in acea fundatie iudea-crestina, in valorile democratiei, in drepturile omului, nu a facut decit sa cimenteze simpatia reciproca la nivel individual. Altminteri, nu avem nici un fel de „rabat” la americani, procedura de obtinere a vizei de turist de exemplu fiind extrem de umilitoare. Iata de ce ce eu personal prefer sa nu pun piciorul pe pamint american decit sa incerc sa conving personalul ambasadei ca nu am de gind sa ma infiltrez ilegal in America.

      De asemenea sustii ca Departamentul de Stat nu este animat de sentimente anti-israeliene ci mai degraba de prostie. Este foarte posibil, avind in vedere ca gen. Gabi Ashkenazi, fostul sef de Stat Major, si-a scurtat vizita la Washington dupa ce nu a reusit sa fixeze intilniri cu Obama si Biden, sau cu reprezentanti ai serviciilor de informatii, pentru a le transmite date importante despre Iran. International Herald Tribune a citat un diplomat care a preferat sa ramina anonim: „Mesajul clar pe administratia il transmite Israelului este ca tema discutiei este Palestina, nu Iranul.”

      Un ziar israelian „Israel Astazi” si-a exprimat temerile ca administratia sub conducerea lui Obama nu numai ca este extrem de rece cu Israelul (mie personal toate declaratiile de dragoste ale lui Obama imi amintesc de sotul care isi bate sotia, dupa fiecare ochi invinetit – vai, draga, dar te iubesc, tot ce fac fac numai din dragoste pentru tine, si drept dovada uite, ti-am mai cumparat un diamant), ci este chiar pe punctul de a pune capat indelungatei prietenii cu Israelul si chiar de a actiona pentru desfiintarea statului evreu.

      In ce priveste ajutorul economic acordat de americani Israelului – am uitat sa spun ca o alta parte importanta a acestui ajutor o constituie garantiile pentru imprumuturi pe care le ia Israelul. Numai ca de curind, in fata presiunilor americane, Ministrul de Finante Yuval Steinitz le-a comunicat americanilor ca Israelul are destui bani in vistierie si nu mai are nevoie de garantii americane pentru imprumuturi.

      Mai mult decit atit, Sever Plocker, economist israelian, demonstreaza ca nu America finanteaza deficitul israelian, ci invers.

    18. De acord cu Israelianca, pomenile de 1,6 respectiv 3 miliarde aruncate de US in orient reprezinta un maruntis nesemnificativ in plan economic pentru Egipt si Israel. Gestul acestor ‘ajutoare’ este pur simbolic, cu relevanta in plan politic, si nici macar nu este o inventie americana, ci romana, mai exact dateaza din perioada imperiala cand o serie de comandanti militari -coincidenta stranie: erau campati tot in orient- au recomandat strategia infiintarii sau sprijinirii de state-tampon la granitele imperiului, in zonele turbulente pentru a fiu ocupate si guvernate efectiv de administratia romana. Unele au primit chiar dreptul de a bate moneda convertibila si utilizabila in launtrul imperiului.

      Dar nu e vorba numai de conflictul cu palestinienii ci si de razboie potentiale cu state arabe.

      cuvantul cheie este ‘potential’. Nu exista un razboi in desfasurare, deci toata analiza stratfor pica de la sine.

    19. @israelianca #22

      Povestea pe care am pus-o cu Egiptul nu s-a vrut o analiza, ci un fel de parabola. Nu are importanta daca Mubarak era un dictator sau un democrat, nici daca Egiptul are sau n-are alte surse de venituri, important este ca americanii s-au considerat indreptatiti sa-si dicteze vointa in baza faimosului ajutor de 1.6 miliarde. Ca americanii au intervenit cu ambele miini si cu ambele picioare in afacerea revolutiei egiptene este incontestabil.

      Asta a fost gindirea la Departamentul de Stat si asta-i gindirea pe care incearca s-o aplice acum cu Israelul.

      Altfel, aici, in America, absolut toate ramurile establishmentului lucreaza cu sirg intr-un singur scop. Sa-l faca pe Obama sa intre cumva in istorie precum Mesia pe care americanii au crezut ca l-au gasit in 2008.

      Sarcina Departamentului de Stat este sa-i aduca lui Obama diamantul pe coroana (sau cireasa pe tort!): rezolvarea definitiva a problemei israeliano-palestiniene. Nu-i vorba, asta a fost visul unui sir intreg de presedinti: Carter, Clinton, Bush-fiul…

      Numai ca acum problema este… cum sa zic… mult mai presanta pentru ei. Daca in trecut faceau si ei ce puteau, mai mult sau mai putin convinsi, acum e musai sa le iasa! Este reputatia de salvator al omenirii a lui Obama in joc! Cu asta nu se glumeste!

      Declaratia diplomatului anonim data lui IHL este mai mult decit edificatoare.

      Timpul nu mai are rabdare. Se apropie 2012 si realegerea, asa ca, in maximum un an rezolvarea trebuie sa-i fie adusa lui Obama pe o tava de argint. Asteptati-va deci la presiuni extreme, cum n-ati mai vazut in trecut.

      P.S.: Voua, israelienilor va trebuie viza ca sa veniti in America? Fiiiuuuu…. Chestia asta n-am stiut-o! Exact ca romanii care se lupta cot la cot cu americanii in Afganistan si Irak.

    20. roadrunner,

      yep, acum ai zis-o bine 🙂

      da, ne trebuie viza. Trebe completate toate formulare alea – daca bunica a fost membra de partid, trebuie adeverinta de la locul de munca, dovada ca am casa in proprietate, trei salarii din urma, bank statements parca tot pe trei luni in urma. Pentru Europa insa nu trebuie viza, si e si zborul mai scurt.

      Sarcina Departamentului de Stat este sa-i aduca lui Obama diamantul pe coroana (sau cireasa pe tort!)

      ai uitat bomboana de pe coliva 🙂

    21. The PLO leaders honor their terrorists
      Acestia sint partenerii cu care America [et al.], cu Obamblyopia in frunte, ne obliga sa facem pace, in conditii dezavantajoase si unfair, sacrificind securitatea nationala:

      http://shoebat.com/videos/paHonor.php

      „We are told by the left that terrorists blow themselves up because of their abject poverty and desperation. Here is a dinner with everybody dressed in nice suits and attire at a party honoring families of terrorists. Most of the terrorists who are being honored carried out their crimes after the Oslo peace accord was signed by Arafat.

      The world and even our own political leaders need to ask ourselves how corrupt we are, that we would tolerate „making peace” with such duplicitious and evil people.

      „<>”

    22. @Israelianca, asta cu viza pentru USA solicitata cetatenilor isrealieni e tare de tot.

    23. Asa este cum spune Israelianca. Prieteni ca prieteni, dar brinza (vizita) e pe viza.

      Sa nu mai vorbim daca cineva vrea sa ramina acolo definitiv. Cred ca e mai usor ca musulman 🙁 )-:

    24. Dar cum spunea tot Begin, ca răspuns la mustrarea lui Reagan – poporul lui Israel a existat 3700 de ani fără America, o să mai trăim alţi 3700 de ani cu sau fără America.

      corect, insa in ecuatie cred ca e vorba de eretz israel.
      cu exceptia a doua administratii nu stiu ce tara din lume a ajutat mai mult israelul.
      probabil franta cu constructia osirakului.
      ma intreb totusi de ce perioada administratiei reagan este considerata ca fiind cea in care relatiile americano-israeliene au fost cele mai consolidate.
      truman dupa moartea lui fdr in jumatatea celui de’al patrulea mandat a fost printre primii care a recunoscut si ajutat statul israel.
      ajutorul american de trei miliarde in tehnica militara/anual paleste in comparatie cu cel francez de la inceputuri.

      But, despite the US-PLO dialogue, the Pollard spy case, or the Israeli rejection of the Shultz peace initiative in the spring of 1988, pro-Israeli organizations in the United States characterized the Reagan Administration (and the 100th Congress) as the „most pro-Israel ever” and praised the positive overall tone of bilateral relations.

      zice wiki, dar de ce sa o credem?
      reagan se chinuia sa atraga petroul saudit care sa taie exporturile bolsevicilor care cumparau tehnica occidentala pe dolarii obtinuti din vanzari petroliere.
      au existat divergente, este adevarat.
      dar iranienii au atacat de doua ori osirak fara succes.
      israel a reusit printr’o lovitura maiastra.
      la nivel declarativ toata lumea s’a declarat oripilata – insa toti au rasuflat usurati.
      arabi, europeni, bolshevichi sau americani – toti au simtit cum ingenuozitatea israeliana le’a luat o piatra de pe inima.
      poate mai putin franta, dar o putem exonera de data aceasta.
      dealtfel americanii, daca nu ma insel, au multumit oficial israelului in preajma primului razboi din golf in timpul futunii din desert pentru anularea programului pasnic irakian atomic.
      apoi in conflictul din,liban, america a fost singurul aliat cand europa tipa ca raspunsul este disproportionat.
      in razboiul yom kipur geniul militar israelian a fost ajutat de tehnica superioara americana iar ajutorul american militar nu s’a limitat doar la cel militar.
      http://en.wikipedia.org/wiki/Yom_Kippur_War

      Israel began receiving supplies via US cargo airplanes on October 14,[202] although some equipment had arrived before this date. According to Abraham Rabinovich, „while the American airlift of supplies did not immediately replace Israel’s losses in equipment, it did allow Israel to expend what it did have more freely”.[203] By the end of Nickel Grass, the United States had shipped 22,395 tons of matériel to Israel. 8,755 tons of it arrived before the end of the war.[204] American C-141 Starlifter and C-5 Galaxy aircraft flew 567 missions throughout the airlift.[205] The Israeli national airline El Al conducted its own airlift and flew in an additional 5,500 tons of matériel in 170 flights.[206][207] The United States also delivered approximately 90,000 tons of matériel to Israel by sea until the beginning of December, using 16 ships.[204] 33,210 tons of it arrived by October 30.[208]

      By the beginning of December, Israel had received between 34 to 40 F-4 fighter-bombers, 46 A-4 attack airplanes, 12 C-130 cargo airplanes, 8 CH-53 helicopters, 40 unmanned aerial vehicles, 200 M-60/M-48A3 tanks, 250 armored personnel carriers, 226 utility vehicles, 12 MIM-72 Chaparral surface-to-air missile systems, 3 MIM-23 Hawk surface-to-air missile systems, 36 155 mm artillery pieces, 7 175 mm artillery pieces, large quantities of 105 mm, 155 mm and 175 mm ammunition, state of the art equipment, such as the AGM-65 Maverick missile and the BGM-71 TOW, weapons that had only entered production one or more years prior, as well as highly advanced electronic jamming equipment. Most of the combat airplanes arrived during the war, and many were taken directly from United States Air Force units. Most of the large equipment arrived after the ceasefire. The total cost of the equipment was approximately US$800 million (US$3.95 billion today)

      sa mai adaug ca israelienii au avut tancuri abraham si sherman impotriva vestitelor t-64 si t-65?
      ca sovieticii cand au realizat situatia dezastruoasa a frontului erau decisi sa intervina?

      In 1998, Israeli, congressional, and Administration officials agreed to reduce U.S. $1.2 billion in Economic Support Funds (ESF) to zero over ten years, while increasing Foreign Military Financing (FMF) from $1.8 billion to $2.4 billion.

      a existat si un ajutor economic, iar primul mig care s’a predat imperialistilor a fost in razboiul din koreea”
      http://www.historicwings.com/features98/mig15/story-defection.html
      bine, nu ma luati in seama, am intrat din cauza ca forumul meu preferat e inchis din motive necunoscute de cateva zile.

    25. ps – stiam de episodul migului furat de israelieni, insa iata, ca am gasit un alt amanunt interesant:

      The American woman was a Mossad agent (it is not clear if she was Jewish) who was not only lively and intelligent but beautiful as well. She mixed in easily in high social circles wherever she went. According to one source, she initiated the contact with Munir Redfa at a party, where the two immediately hit it off. He told her he was a patriotic Iraqi, but he „found himself in violent disagreement with the current war being waged by his government against the minority Kurdish tribesmen in northern Iraq.” In the 1960’s as in the 1990’s, the Kurds tried to maintain their independence in the Arab (and Turkish) world that did not wish to give it to them. As a minority Christian, Munir Redfa was greatly troubled by the fact that he, as a deputy commander of a MiG-21 squadron, was one of those who was asked to lead bombing missions against the almost defenseless Kurds. According to Dennis Eisenberg, Uri Dan, and Eli Landau, Redfa „even confessed a ‘sneaking admiration’ for the Israelis, who were ‘so few against so many Moslems.'”

      http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/History/migtheft.html

    26. si tot din razboiul de yom kippur:

      http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/History/73_War.html

      libia a trimis egiptului avioane de lupta miraj pentru a a taca israelul, iar gaddafi a cedat un miliard cairo-ului pentru a plati cele necesare bolsevicilor.

      Besides serving as financial underwriters, Saudi Arabia and Kuwait committed men to battle. A Saudi brigade of approximately 3,000 troops was dispatched to Syria, where it participated in fighting along the approaches to Damascus. Also, violating Paris’s ban on the transfer of French-made weapons, Libya sent Mirage fighters to Egypt (from 1971-­1973, President Muammar Qaddafi gave Cairo more than $1 billion in aid to rearm Egypt and to pay the Soviets for weapons delivered).

      Other North African countries responded to Arab and Soviet calls to aid the front­line states. Algeria sent three aircraft squadrons of fighters and bombers, an armored brigade and 150 tanks. Approximately 1,000-2,000 Tunisian soldiers were positioned in the Nile Delta. Sudan stationed 3,500 troops in southern Egypt, and Morocco sent three brigades to the front lines, including 2,500 men to Syria.

      Lebanese radar units were used by Syrian air defense forces. Lebanon also allowed Palestinian terrorists to shell Israeli civilian settlements from its territory. Palestinians fought on the Southern Front with the Egyptians and Kuwaitis..

      sudan, iordan, algeria, tunisia, maroc, egipt, siria, kuweit, iraq, arabia saudita – toate sustinute de armament de ultima generatie sovietic si francez….

      Thrown onto the defensive during the first two days of fighting, Israel mobilized its reserves and eventually repulsed the invaders and carried the war deep into Syria and Egypt. The Arab states were swiftly resupplied by sea and air from the Soviet Union, which rejected U.S. efforts to work toward an immediate cease­fire. As a result, the United States belatedly began its own airlift to Israel. Two weeks later, Egypt was saved from a disastrous defeat by the UN Security Council, which had failed to act while the tide was in the Arabs’ favor.

      Lovita greu in primele doua zile, Israel a mobilizat rezervele si a reusit sa opreasca ofensiva, mai mult de atat – a mutat frontul in adincimea statelor siriei si egiptului.
      statele unite au avut o tentativa de incetare a focului insa uniunea sovietica a realimentat rapid frontul pe cale maritima si aeriana impotriva Israelului.
      Ca o contramsura, Statele Unite au inceput aprovizionarea Israelului.
      Doua saptamani mai tarziu, egiptul va fi salvat de organizatia natiunilor unite, aceeasi organizatie care a esuat in a opri conflagratia atata timp cat sortii erau de partea ligii arabe.

      interesant, nu?

    27. nu ca m’ar deranja cumva ca opiniile mele sunt poprite in functie de IP
      de parca nu as fi obisnuit.

    28. The Soviet Union showed no interest in initiating peacemaking efforts while it looked like the Arabs might win. The same was true for UN Secretary-General Kurt Waldheim. (Waldheim’s service with a World War II German army unit guilty of war crimes in the Balkans resulted in his being barred from entering the United States after his election as President of Austria).

      Uniunea Sovietica nu a aratat nici cel mai mic interes in a initia convorbiri de pace atata timp cat sortii pareau ca decid de partea ligii arabe. Acelasi lucru a fost valabil si pentru secretarul Natiunilor Unite – Kurt Waldheim ( Kurt a fost condamnat pentru crime impotriva umanitatii si i’a fost interzisa intrarea in Statele Unite pe vremea cand a fost ales presedinte al Austriei).

      via biblioteca virtuala evreiasca: http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/History/73_War.html

      din auzite, evident.

    29. Apropo de viza pentru israelienii care vor sa viziteze Statele Unite.
      E o procedura complicata, in mai multe faze, lunga, chinuitoare si chiar putin umilitoare, efectuata de catre Ambasada americana din Tel Aviv.
      Am trecut-o si am simtit-o pe pielea mea.
      Daca ar fi fost facuta de orice alt stat, de ex. Romania (slava domnului nu trebuie, dar si cand trebuia era incomparabil mai blanda), s-ar fi ridicat imediat voci tunatoare acuzand statul respectiv de antisemitism mascat…

    30. ca israelit mi’ar fi rusine sa declar ca franta a fost principalul aliat al israelului in tmp ce reagan a fost un magar mai mare decat dr pepper.
      carry on guys, there is not a such thing.
      keep looking for that web to be up and running.

    31. dr pepper, eu nu am negat niciodata ca America este aliatul nr. 1 al Israelului, dupa cum nimeni nu neaga atitudinea ostila a actualei administratii.

      Se vede totusi ca mai e nevoie de citeva clarificari:

      – cred ca „israeliti” e o scapare din partea ta, vroiai sa zici israelieni 🙂

      – nu inteleg chestia cu „magarul”; nu-mi amintesc ca eu personal sa te fi jignit vreodata cu ceva

      – Begin se referea la poporul evreu (people of Israel), nu la Eretz Israel (Land of Israel), daca te intereseaza declaratia lui, o gasesti aici

      Corect, zece ani mai tirziu, in 1991, cind americanii au declansat operatiunea „Desert Storm” contra Iraqului, si-au adus aminte de reactorul distrus si au multumit Israelului pentru interventie.

      – Dupa cum am mai explicat, articolul meu se refera doar la atitudinea Casei Albe si a Departamentului de Stat. De multe ori Congresul intervine pentru a rectifica tentativele de excese ale administratiei. Iti recomand sa citesti analizele lui Yoram Ettinger.

      – nu am negat rolul lui Truman, dimpotriva, am subliniat dezamagirea lui fata de atitudinea Departamentului de Stat. Truman simtea ca e de datoria lui sa suporte Statul Israel in virtutea promisiunii facute lui Chaim Weizmann (primul presedinte al Israelului).

      – Franta – timp de aproape 20 de ani, Franta a fost unul dintre sustinatorii Israelului, in perioada cind America s-ar fi vrut neutra, daca e sa dam crezare wikipediei pe care o citezi si tu:

      After the Israeli Declaration of Independence in 1948 and in the early 1950s, France and Israel maintained close political and military ties as common enemies of Pan-Arab nationalism. France was Israel’s main weapons supplier until its withdrawal from Algeria in 1966 removed most common interest from the relationship, and France became increasingly critical of Israel, especially after the Six-Day War in June 1967, when Charles de Gaulle’s government imposed an arms embargo on the region, mostly affecting Israel.

      Razbioul de 6 zile a fost cistigat cu avioane frantuzesti.

      – Razboiul de Yom Kippur – stii de ce americanii au acceptat sa trimita ajutor militar cind Israelul era la un pas de anihilare? Doua variante – 1) gurile rele zic ca Golda (Meir, prim-ministrul Israelului la acea ora) i-a dat telefon lui Kissinger (secretarul de stat) si l-a amenintat cu bau-bau chiar asupra unor capitale europene, in caz Israelul nu ar fi avut sanse de supravietuire (optia Samson – „Sa mor impreuna cu filistenii”, Judecatorii 16;30). 2) wiki sustine ca Golda a aprobat armarea vizibila a unui numar de rachete nucleare pentru a fi folosite impotriva unor obiective egiptene si siriene.

      – Ai auzit de tancurile Merkava? In anii ’60, Israelul a decis sa-si produca propriile tancuri, pentru a nu mai depinde de importuri si de sicanele furnizorilor de arme. Din 1978, armata israeliana este dotata cu tancuri de productie proprie.

      – de acord cu MIG-ul 15 obtinut de la coreeni. Totusi, israelienii au pus la dispozitia americanilor MIG-21 (operatiunea Blue Bird) si un MIG-23 (pilot sirian care a cerut azil in Israel). E de neglijat?

      – te consideri in continuare „banat” de pe forumul nostru?

    32. Dr. Pepper, eu nu cred ca esti banat de pe forum. Si la mine de multe ori dureaza mult si chiar f. mult pina ma elibereaza aksimet. O data chiar si 5-6 ore a durat.

      Din cite am observat, ILD-ul avertizeaza inainte de a bana.

    33. Doc, nu ai probleme decat cu Akismetul. Nu stiu de ce (in orice caz, chestia asta mai inghite si comentarii de la altii) dar cand observam recuperam toate comentariile retinute abuziv.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here