În apărarea Viorichii-twenty-twenty

    0

    Vioricăi Dăncilă i se pot reproșa  multe, mai serioase și suculente, decât nerozia cu „douăzeci-douăzeci”. Să nu ne poticnim în asta, doamna prim-ministru este izvor nesecat de agramatisme suculente.

    Apoi, e foarte posibil ca Viorica Dăncilă să fi folosit, inconștient nu din neștiință de carte, un jargon european. E posibil să-l fi deprins involuntar în lunga-i, nerodninca-i (nu a  învățat limba engleză) ședere la Bruxelles. Cum era, să zicem, SSMD pe vremuri. Sau PTAP. Ori MRSO.

    „Douăzeci-douăzeci”-ul lui Dăncilă poate veni din twenty-twenty european, sunt diferite ținte asumate la Bruxelles a se împlini până în 2020.

    Printre cele mai costisitoare economic este triplul target „20-20-20 by 2020”. Adică: reducerea emisiilor de carbon cu 20% – creșterea eficienței energetice cu 20% – 20% pondere a energiei regenerabile.

    De ce câte câte 20%? Simplu. Pentru că rima cu 2020. Cu twenty-twenty. Să bage usor „cetățeanul european” la cap (și uite că au reușit cu Dăncilă atât de bine încât a căpătat ticuri verbale femeia) și să aplice statele membre politici/reforme ca să ajungă la 20-20-20 care rimează cu 2020. Doar nu credeați că cine știe ce studii de impact/fezabilitate au stat în spatele celor trei ținte ambițioase. Nu. Era doar rima. „N-am găsit altă rimă”, vorba lui Mateiaș (Mircea Diaconu) în sketch-ul cu „Elefantul” (Toma Caragiu). Dădea bine.

    Așa ca „douăzeci-douăzeci”-ul doamnei prim-ministru e o nevinovată prostie pe lângă ”twenty-twenty-twenty by twenty-twenty” trasat de la Bruxelles pentru că suna atrăgător.

    Print Friendly, PDF & Email

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here