În contra direcţiei de astăzi

    145

    Moto: „Mediocrităţile trebuiesc descurajate de la viaţa publică a unui popor, şi cu cât poporul este mai incult, cu atât mai mult, fiindcă tocmai atunci sunt primejdioase.”* (Titu Maiorescu)

    M-am bucurat când am auzit că Alexandru Hâncu plănuieşte împreună cu Bleen lansarea unui site al dreptei româneşti, un portal care se anunţa ca un viitor centru virtual al unei campanii de promovare a principiilor dreptei politice în rândul unui popor care a suferit prea mult de pe urma utopiilor stângii. Am aşteptat, sperând să aflu un grup de oameni liberi care se opun progresismului stângist şi apostolilor săi, asemenea lui Hâncu. Am fost dezamăgit.

    Surprins de discuţia cu iz progresist din jurul lui Mihai Eminescu, am încercat să aflu ce i-ar putea mâna în luptă pe „dreptacii” de la Blogary. În locul unor adversari ai minunatei lumi noi, am avut neplăcerea de a întâlni destule variante ale omului perfect condiţionat, perfect integrat într-o lume relativistă, autosuficientă.

    S-ar părea că pentru Blogary.ro, dreapta nu există decât la nivel de discurs: este bună de afişat pe blog şi aiurit în interviuri, dar nu îndeajuns de modernă şi progresistă pentru a fi susţinută în faţa asediului unei stângi fragmentate, dar cu din ce în ce mai mult succes. Aşa cum reiese din articolele şi comentariile de pe site, „dreptaciul” blogary pare a fi mai degrabă un liberal modern care confundă propriul slogan („imaginaţie şi libertate”) cu marile teme ale dreptei politice (naţiunea, familia, religia, adică tot ce are de a face cu sufletul omului) şi care subscrie unei viziuni relativ simpliste asupra lumii, o Weltanschauung ce are în centrul ei economicul şi individul înţeles ca fiinţă de sine stătătoare. Cu alte cuvinte, conform mai vechii şi mult dispreţuitei separaţii stânga – dreapta („absolut irevelantă de la un anumit punct încolo, chiar şi în concepţia lui Bleen), „dreptaciul” Blogary este astăzi cel mult un centrist pierdut undeva între o dreaptă prea puţin progresistă pentru gustul lui şi o stângă ce nu mai ştie să ia piciorul de pe acceleraţie.

    Încheind acest şir de observaţii, vă invit să lecturaţi unul dintre ultimele panseuri de pe blogary, marele ziar al bloggerilor de dreapta care nu cred in clivajul dreapta – stânga, semnat Cornel Ivanciuc. [Cine este Cornel Ivanciuc? Fost turnător la Securitate, fost jurnalist de investigaţie la Caţavencu, actualmente „dreptaci” online pe Blogary. Dacă ar fi scris pentru un site ce ar fi clamat un alt profil ideologic, era mult mai bine pentru toţi, dar nu este singurul de pe Blogary cu idei ciudate.]

    Dacă armata nu e obligatorie, nici să mori în Afganistan nu e obligatoriu, neconsolată văduvă. Asta este o opțiune personală, întristată văduvă, nu o sarcină patriotică. Soțul dumneavoastră s-a accidentat pe un șantier internațional. El a fost meseriaș, macaragiu, miner, militar cu contract, aproape mercenar, aș zice. Nu s-a jertfit în mod expres pentru România, ci pentru Cruciada din care face parte România, iar în particular, pentru propriile lui interese, pentru familia dumneavoastră, îndurerată doamnă. Doar ca român, întâmplător aș zice, sacrificiul lui a fost asumat de statul român. Cum? Prin ordin de zi pe unitate, fruntașul mort poate fi eventual avansat post-mortem, la gradul de caporal. În mod excepțional, un gradat poate fi avansat subofițer, și o dată la o duzină de morți, unul dintre ei, dacă a căzut ca gradat, poate fi făcut ofițer post-mortem, obligatoriu sublocotenent. Statul român se mai ocupă și de funeralii: sicriu cu capac de zinc, transport cu un aparat Hercules de la locul garnizoanei pe terioriul căreia s-a întâmplat drama și de acolo în orașul victimei, funeralii militare, onor, fanfară, ceremonie religioasă, groapă, cât și regretele ministerului tutelar, ale ministrului în exercițiu în particular, condoleanțele mele doamnă, patria n-o să uite niciodată sacrificiul suprem al soțului dumneavoastră, erou între eroi.

    Ba nu, neconsolată văduvă: patria va uita jertfa soțului dispărut, începând din clipa în care colegii eroului s-au întors de la cimitir, în unitatea militară care l-a angajat cu contract, unde vor ține un parastas ostășesc, în care vor stinge câteva bardăci de vin și vor da pe gât câteva vedre de rachiu, apoi celor mai sentimentali dintre ei li se vor umezi ochii, nu de dorul camaradului răposat, ci de grija că li s-ar putea întâmpla și lor ce a pățit eroul, doamnă, fie-i țărâna ușoară. Pentru militari, un teatru de luptă este ca un șantier: îți pui casca de protecție pe cap, îți iei trusa de scule în spinare și intri în schimb, ca și cum ai coborî pe drumul fără întoarcere al unei galerii de mină. Alteori, meseria de soldat semănă cu orice job practicat la înălțime: macaragiu, dulgher, tinichigiu, sudor, zidar. Te cațări pe un coș uzinal, te legi în centura de siguranță, dai la mistrie și pac!, te atacă niște vulturi, care zic că cerul acela în care scormonești fără încetare, ca și când ai căuta cuibul unui dușman invizibil, era crugul lor. Când cazi, societatea nu cere ca statul român să închidă șantierele internaționale. Când un meseriaș plătit de comunitate este sfâșiat de hultani acolo sus spânzurat de nadir, nimeni nu cere interzicerea meseriei de căutător de ouă de vulturi. Afganistanul, doamnă, ca și viața, e un zăgan aprig. Când te ia în gheare, întristată adunare, Afganistanul îți ciugulește suflarea, te lasă fără aer.

    Nu-i aşa că este un articolaş de mai mare frumuseţea? Îl vom pune laolaltă cu Vreau să vin din urmă și să repar cât pot stricăciunile omului alb. Le stă bine împreună.

    Nu ştim cu ce l-a putut deranja văduva soldatului român căzut în Afganistan pe „dreptaciul” Ivanciuc de la Blogary, putem doar a ne exprima pe marginea argumentelor aduse: ieftine, lipsite de bun simţ şi decenţă, ba chiar mirosind a altceva decât dreapta clamată de Blogary. Am mai auzit teoriile lui Ivanciuc şi din partea altor cetăţeni nemulţumiţi de participarea României la misiunile din Afghanistan şi Irak: stângişti anti-război, mari amatori de conspiraţii petrodolariste şi cu mari frustrări legate de politica externă americană şi, implicit, participarea României la „cruciadele” (termen pe care îl foloseşte şi Ivanciuc, cu acelaşi sens profund negativ) Washingtonului imperialist; oameni care nu dau doi bani nici pe viaţa soldaţilor români, nici pe afganii sau irakienii care beneficiază de pe urma prezenţei armatelor occidentale, dar care simt nevoia de a mai înjura şi dispreţui.

    Soldatul român nu este „aproape mercenar” – ori un simplu „şantierist” – numai pentru că face parte dintr-o armată profesionistă, iar moartea lui nu este de dispreţuit numai pentru că are loc la sute de km distanţă de fruntariile patriei, indiferent de opiniile cetăţeanului Cornel Ivanciuc, nici nu este mai puţin tragică pentru că multora (oficiali, camarazi, compatrioţi) le scapă durerea provocată şi golul pe care îl lasă. Soldatul român se află departe de casă nu pentru a arunca în sclavie un popor, ci pentru a-i permite accesul la o altă viaţă, diferită de cea oferită de fanaticii talibani, câştigând în acelaşi timp nişte bani cinstiţi, ca orice alt om care serveşte sub drapel.

    Pentru omul simplu care ar vrea să nu fie decapitat deoarece nu şi-a lăsat barba pe care şi-o doresc talibanii, pentru fata care este prima persoană de sex feminin din familie care merge la şcoală, pentru femeia care pentru prima dată află că în lume există şi o altă concepţie privind relaţiile dintre bărbaţi şi femei – pentru toţi aceştia soldatul român este o prezenţă pozitivă şi ceva mai mult decât un „şantierist” cu arma în mînă. Dacă „dreapta” Blogary are altă părere, problema e la ea, nu la armata română.

    În cazul în care Cornel Ivanciuc este atât de preocupat de Afganistan, ar fi mai bine să lase văduvele în pace, să renunţe la teoriile chibritului despre şantierism şi şantierişti şi să se ia de cine trebuie, adică de Europa occidentală cea prostită de pacifism şi ideologie antiamericană. Aceia sunt vinovaţii morali ai conflictului, nu soldatul român care luptă (plătit, supremă crimă ce te transformă într-un alt „şantierist” sau „aproape mercenar”) sub drapel pentru a acorda unor amărâţi o şansă şi în mod cert nu văduva, de cele mai multe ori mamă, rămasă fără de cel cu care vroia să îşi trăiască viaţa, persoană care are nevoie de sprijin financiar sau moral, nu de „cugetările” autosuficiente ale unui fost caţavenc lipsit de inspiraţie.

    În concluzie, domnilor de pe Blogary, am o veste pentru voi: nu sunteţi nici măcar originali şi ne-aţi cam plictisit cu panseurile voastre progresiste. Ne prisosesc amoralii, imoralii, relativiştii şi multiculturaliştii, obsedaţii de „cruciade” imperialiste şi teoreticienii chibritului, iar dacă acesta este segmentul de piaţă a ideilor pentru care vreţi să vă bateţi, nu aveţi decât să o faceţi. În ceea ce mă priveşte, vă urez multă baftă. O să aveţi mare nevoie de ea, domnilor, pentru că vă aşteaptă o concurenţă serioasă din partea acelor români îndeajuns de sinceri, încât să se declare de stânga. Curios sau nu (mai degrabă nu), vă leagă destule de ei.

    Ziceţi mersi pentru linkurile gratis pe care le primiţi în calitate de apropiaţi ai PDL-ului şi de promovaţi ai duo-ului Hâncu – Bleen. Dacă aţi sta pe picioarele voastre, nu ştiu ce s-ar fi ales până acum de măreţul vostru „ziar de dreapta”. Poate doar praful. Şi aşa, cu articole marca Ivanciuc asta îl aşteaptă.

    * Pentru a preîntâmpina: în cazul de faţă „incult” face trimitere la nelămuririle pe care le mai avem în ceea ce priveşte politica modernă; cei 45 de ani de comunism atârnă încă greu în balanţă şi va mai dura până când vom reuşi să ne raportăm la politică în baza unor doctrine şi principii clare.

    În loc de P.S., un nou răspuns pentru d-l Cojocariu

    Pentru că până la publicarea acestui entry a avut loc un schimb de mesaje mai puţin fericit, a apărut nevoia unui nou răspuns pentru stimatul domn Florin Cojocariu. Înainte de toate, voi include comentariile colegului costin pentru că ele care au stârnit nemulţumirea bloggerului „de dreapta” Cojocariu. Menţionez că au fost lăsate în contextul „operei” semnate Cornel Ivanciuc şi nu sunt adăugate prezentului articol decât pentru a putea lua în discuţie reacţia deplasată a d-lui Cojocariu.

    Comentariul 1: cu asa articole si cu asa oameni ca ivanciuc, ma bucur ca nu mai colaboram cu blogary.

    Comentariul 2: un an, maxim un an ii dau lui blogary. un an de acuma aproape 6 luni. va pup de pe acum, cit inca sinteti calzi 😛
    cind o-ti fi reci, va pupati intre voi.

    Acum să o luăm pe bucăţi, domnule Cojocariu.

    Florin Cojocariu> @costin: Sint surprins, esti ori nesimtit, ori prost. Ori amindoua. Altfel nu se poate interpreta remarca ta cu pupatul cald. Pentru ca sa nu existe dubii, pentru ca eu incep sa am dubii fata de intelectul tau, iti explic: 1. a dori (public si pe siteul nostru) lui Blogary sa dispara demonstreaza o invidie tîmpă 2. Referirea sinistra la cald si rece demonstreaza o lipsa de sensibilitate geamana cu mirlania. Pentru ca nu nu se intelege deloc ca nu te referi si la oamenii din Blogary. Vrei sa ne vezi morti? Foarte bine. Te rog sa nu te mai exprimi la noi, varsa-ti fierea la tine acasa.

    Costin nu este nici nesimţit, nici prost, nici invidios, nici mîrlan şi în mod cert nu doreşte moartea cuiva. Orice om de bună credinţă ar fi înţeles mesajele colegului meu („vă pup acum cât sunteţi proaspeţi şi încă nu s-a prins lumea ce vă poate pielea; mai încolo o să vă citiţi numai între voi”) şi nu s-ar fi grăbit să aducă asemenea acuzaţii despre cum se doreşte moartea unui sau altuia. Şi cui v-aţi găsit, d-le Cojocariu, să îi aduceţi astfel de reproşuri? Aceluia dintre noi care a încercat cel mai mult să facă legătura între două grupuri de oameni separate, din păcate, de diferenţe prea mari pentru a fi depăşite: acelaşi Costin care săptămâni la rând a publicat articole ale Blogary pe paginile noastre de Facebook (pagina site-ului şi pagina userului nostru), deşi niciodată nu s-a pus problema ca vreunul dintre articolele noastre să fie promovate pe paginile Blogary ale aceleiaşi reţele.

    Florin Cojocariu> Colegi patrupezi, am crezut intr-un armistitiu, de asta am evitat sa raspund si provocarilor repetate de pe siteul vostru. Imaginea a doua grupuri de oameni care isi spun de dreapta si se cearta prin comentarii e trista. Tacerea mea a provocat probabil si mai mult pe costin care vrea singe, nu discutii. Asta e adevarata dreapta? Asta e afirmarea valorilor conservatorismului? Sau “Vedea-vas morti cu ziarul vostru” o fi pur si simplu o predica crestina? Va intreb pentru ca am observat si stilul vostru de a va solidariza la unele atacuri, de a va desolidariza tactic la altele, un stil care tradeaza o mentalitate de gasca de cartier: vicleana si fara principii. Adica sinteti impreuna, sub acelasi steag, cind atacati pe cite unul (de preferinta deja la pamint, ca Ivanciuc) dar cind unul din voi e prins cu cutitul plin de singe ridicați din umeri: “e treaba lui, nu e cu noi!” Foarte conservator! Incepeti de fapt sa aratati ce sinteti: o extrema dreapta resentimentara si alei carei lasitati individuale construiesc un potential violent. Aveti treaba cu conservatorii cum avem noi cu profesorii de chineza. Si sinteti crestini cit Khomeini. (îngroşarea textului îmi aparţine n.r.) Ne dispretuiti? Foarte bine, stati la voi acasa unde e cald si bine, nu intrati la noi in casa sa ne spuneti ce mici si muribunzi sintem.

  • Domnule Cojocariu, vă rog, demonstraţi-mi măcar că aţi înţeles titlul blogului şi nu mai visaţi „patrupezi”. Dacă sunteţi depăşit de situaţie, nu aţi citit nici măcar Ferma Animalelor şi nu sunteţi la curent cu eco-isteriile modernităţii, nu e nici o problemă, avem rezolvare şi pentru aşa ceva.
  • Costin ar fi ultimul om care ar vrea sânge, fie şi al unor ipochimeni care îl porcăiesc în ultimul hal şi nu îi permit să se apere, tăindu-i dreptul la replică, drept pe care noi, extremiştii resentimentari de dreapta, îl acordăm atât galantului Cojocariu, cât şi colegului Ivanciuc.
  • Chiar nu vreţi să intrăm în ce vrea dreapta şi nici în ce apără conservatorismul. Dreapta Ersatz pe care o propuneţi e cu totul diferită de dreapta autentică, iar conservatorismul este la ani lumină distanţă de ideologia liberală care idolatrizează individul-rege şi este obsedată de economic, de parcă totul s-ar reduce la pasiunile economice ale lui Marx. Nimeni nu neagă importanţa economicului (nu o dată am apărat pe acest site economia de piaţă ca unul din pilonii libertăţii), dar preluarea unei grile de interpretare de sorginte stângistă este extrem de periculoasă pentru oricare om al dreptei. Numai stânga vede lumea ca fiind determinată strict de sistemul economic şi fuge de treimea naţiune – familie – religie ca Necuratu’ de tămâie. Într-un anume sens, este şi normal, stânga fiind prea puternic influenţată de marxismul obsedat de luptă de clasă, suprastructură şi internaţionalism.
  • Cât despre fraza „extremă dreaptă resentimentară şi ale cărei laşităţi construiesc un potenţial violent”, permiteţi-mi să zâmbesc la această ultimă carte pe care o jucaţi cu stângăcie, aidoma reprezentanţilor iluştri ai politicii moderne. În epoca pe care o trăim, dominată de temele şi obsesiile stângii politice, propaganda stalinistă este la mare preţ: cum nu îţi place de un altul, îl şi acuzi de fascism ori de apartenenţă la aşa-numita „extremă dreaptă”. Foarte drăguţ din partea dvs., domnule Cojocariu, citaţi din clasicii politicii de stânga şi vă admir pentru aceasta, dar mă tem că acuza este nu numai lipsită de fundament, ci şi demodată: lumea s-a cam plictisit să îi vadă pe diverşii comisari punând eticheta de „extrema dreaptă” pe tot ce nu le este pe plac. Ba mai mult decât atât, cu respect vă atrag atenţia că acuzaţia asta spune mai puţine despre noi şi mai multe despre procurorii care vor să ne judece pentru thought-crime: trădează complexe şi frici de care îi bănuiam de ceva vreme, din momentul în care am aflat că orice simţire naţională este o urmă a ceauşismului. Mai uşor cu extremele pe scări, Legiunea nu aşteaptă la fiece colţ de stradă.
  • Florin Cojocariu> Incredibil cita lume a putut sa citeasca complet aiurea articolul lui Cornel! O multime de babe nationaliste au infierat cu glas tremurind defetismul si impietatea! Mie mi se pare cel mai bun text impotriva exceselor de sentimentalism teatral ale inconstientilor care cer retragerea de pe teatrele de razboi. Iar unii nu vad in el decit exact opusul lui! Mi-e greu sa inteleg, banuiala mea e ca oamenii astia citesc in diagonala, decisi deja sa critice pe motiv de semnatura. Trist si derutant.

    După cum ziceam ceva mai sus, pentru dvs., domnule Cojocariu, orice miroase a „naţional” e dubios. Dacă mai e la mijloc şi criticarea articolelor mai mult decât neinspirate ale lui „Cornel!”, nu ne mai salvează nici Valeriu Stoica de revolta dvs. corectă politic. În cazul de faţă, după ce am fost pe rând ceauşişti şi „extremă radicală” pentru opinii incorecte politic cu privire la Mihai Eminescu şi naţiune, respectiv „extremă dreaptă resentimentară” şi „gaşcă de cartier”, ne-am transformat iute în „babe naţionaliste” care „au înfierat cu glas tremurînd defetismul şi împietatea”. Mulţumim frumos, dar zău că nu era nevoie de atâta consideraţie, cu atât mai mult cu cât articolul colegului dvs. Ivanciuc este cel puţin prost.

    Alţii sunt laşi şi lipsiţi de principii, domnule Cojocariu, iar în ceea ce mă priveşte consider că „ostilitatea voastră ne face mai puţin rău decât prietenia voastră”, oricâte etichete veţi încerca să lipiţi de noi. Dreapta pe care o păstoriţi împreună cu „dreptacii” complexaţi de faptele omului alb şi de „cruciade” nu va depăşi niciodată, oricât de citită şi susţinută va fi, stadiul de dreaptă edulcorată (progresistă, „călduţă” – văd vă place mult această expresie, nu înţeleg de ce) pentru a fi pe placul luminatei şi civilizatei stângi, dar fiţi fără grijă, nu o să ne punem în calea fericirii corecte politic spre care vă îndreptaţi cu un entuziasm demn de o cauză mai nobilă. Trăim într-o ţară liberă şi fiecare este liber să susţină ce vrea, oricât de greşit, confuz sau aberant ar fi.

    Numai nu vă aşteptaţi să vă batem pe umăr aprobator.

    P.S. Nu suntem singurii care au identificat direcţia Blogary, aşa că o să fie interesant de văzut câţi vor mai părăsi proiectul.

    Print Friendly, PDF & Email

    145 COMENTARII

    1. Da, felicitări Imperialistule!
      Sărmanii sunt razna rău. Replica lui Cojocariu la comentariul lui Costin ne dezvăluie exact lamentația stângistă a auto-victimizării, atunci când (de-atâtea ori) argumentele nu mai ”rabdă” și metodica desființării oponentului prin aruncarea lui în derizoriu. slab. foarte slab și prea ”călduț”. dacă nu puteți fierbe, mă tem că veți ajunge reci, cum foarte bine v-a prezis Costin. și încă era generos cu timpul acordat.

      chiar sunt curios ce nu am priceput noi toți din ce a vrut să spună dl ivanciuc? din două, una: fie nu se știe face înțeles, fie sunteți doar o haită prin solidarizarea necondiționată. niciuna dintre variante nu vă face cinste prin învecinarea cu autorul.

      această madame în travesti doar din perspectiva haitei: când pică un membru, ceilalți se vor sfâșia între ei.

    2. Eram sigur ca Madame Blogary va ajunge aici. Sunt cam sceptic, nu stiu ce impact vor avea proiectele astea de dreapta pe viitor din moment ce termenul in sine pare problematic in blogosfera romaneasca.

    3. Tot cu zîmbetul pe buze, te rog să pui substanţă pe echivalarea pe care o faci. Adică, demonstrează că (1) argumentele conservatoare pentru religie-naţiune-familie sînt similare cu cele ale mulahilor iranieni, dar mai ales că (2) această preferinţă (comună, după cum susţii) rezultă în viziuni, practici şi politici similare în ce priveşte societatea pe ansamblu.
      Deocamdată, observaţia ta rămîne superficială şi irelevantă.

    4. Despina

      Bineînţeles că vorbesc serios.
      Fără alte determinări şi precizări, criteriul dreptei este satisfăcut şi de regimul politic din Iran.

      Şi acolo sunt valorizate familia, religia, naţiunea.

      Emil

      Nu fac nici o echivalare.
      Imperialistu’ nu-şi precizează termenii.
      Doar am subliniat ambiguitatea şi consecinţele ei.

    5. Cred că definitorie pentru o ideologie nu e raportarea la familie-naţiune-religie, ci ierarhia pe care o stabileşte – implicit sau nu – între individ şi comunitate/societate/stat.

      Situarea la stînga sau la dreapta e dată mai degrabă de primatul acordat unuia din aceşti doi termeni.

    6. @gaby,

      Imperialistu’ nu-şi precizează termenii.
      Doar am subliniat ambiguitatea şi consecinţele ei.

      mai trebuie definiți termenii? ce e familia în accepțiunea civilizației europene?
      nu este nicio ambiguitate, pentru că Imperialistu ni se adresează nouă și pornește de la premisa că înțelegem același lucru prin ”familie”. musulmanii nu au ”familie” în accepțiunea dată de noi termenului. ei au un patriarhat odios (nu de puține ori criminal), care se vrea mandatat de către Divinitate tocmai pentru a justifica animalitatea masculului și ilegitimitatea femeii în acest raport; au o națiune a supunerii teocratice totalitare, nicidecum o națiune a comuniunii, cât despre religie, la ei aceasta joacă rolul de criteriu al demnității vieții umane, confundându-l cu ideea de neam: dacă nu ți se aplică acest criteriu al apartenenței la aceeași religie, fie ești un sub-om, fie chiar nedemn de viața asta, care ți se ia tocmai pentru a nu-l mai ofensa pe Creator

    7. gabhry_el… daca tu spui ca nu faci nicio echivalare, te cred. Insa citesc asta:

      „Fără alte determinări şi precizări, criteriul dreptei este satisfăcut şi de regimul politic din Iran.”

      … si nu pot sa te mai cred. Aceasta fraza inseamna echivalare intre criteriile dreptei si criteriile mulahilor. In continuare, ramii la nivelul superficial. Tu esti cel care ai propus echivalarea (sau paralelismul, daca acest termen ti se pare mai potrivit), deci este de datoria ta sa justifici. Inca o data, esti dator o substantiere a observatiei pe care ai facut-o. Imperialistu’ si-a precizat termenii: naţiunea, familia, religia in acceptie conservatoare. Ramine ca tu sa iti precizezi termenii si sa demonstrezi ca naţiunea, familia, religia in acceptie teocratic-shia sint similare cu naţiunea, familia, religia in acceptie conservatoare. Tu esti cel care a lansat paralelismul, tu trebuie sa il sustii cu argumente. Nu Imperialistu’.

      Deci, astept argumentele tale.

    8. cineva, mai sus, spunea:

      Cred că definitorie pentru o ideologie nu e raportarea la familie-naţiune-religie, ci ierarhia pe care o stabileşte – implicit sau nu – între individ şi comunitate/societate/stat.

      Evident, marxismul [si progeniturile sale socialiste] subduce individul si interesele sale dezideratelor supreme dictate de structurile ideologice ale statului -aparatul proletcultist in regimurile de tip sovietic, respectiv Garzile teocratice ce actioneaza in mod asemanator in cadrul islamismului. Pentru aceste organizatii umane captive in regimuri de tip totalitar-concentrationar valorile urmeaza un traseu schitat in structuri ierarhice, ceea ce inseamna ca religia, familia, natiunea, patriotismul se transforma in notiuni elaborate stiintific in sferele puterii si diseminate ulterior in randul populatiei laolalta cu un set de interdictii in ceea ce priveste deviatiile, ereziile, factiunile comportamentale si fracturile inerente; practiv valorile societatii devin si ele captive unor structuri etatiste ce dicteaza conformatia si liniile de manifestare ale fiecarui temei existential; axiologia programatica emana din aparatul de stat care se transforma astfel in organ al gandirii colective; curentele de gandire stangiste au in comun cu cele teocratice tocmai aceasta pozitionare -supunere, abdicare de la liberul arbitru- a individului in raport cu statul, dar a considera crestinismul o forma de teocratism si a’l asimila astfel radicalismelor religioase este o mare eroare [ca sa nu zic proba a ignorantei]; in final diferenta intre dreapta conservatoare [crestina, budista sau altcumva] si regimurile teocratice este foarte simpla, usor de decelat: conservatorismul propune , vorbeste despre respectarea si pastrarea unor valori stravechi ale comunitatilor umane fara ca acest mod de a gandi sa se transforme in dogma sau in ideologie [alta confuzie probabil premeditata a stangii liberale], in timp ce teocratiile impun si stabilesc continutul acelor valori pe care le clameaza ca fiind de ordin divin.

    9. spunea cineva mai sus 🙂 :

      „a considera crestinismul o forma de teocratism si a’l asimila astfel radicalismelor religioase este o mare eroare [ca sa nu zic proba a ignorantei]”

      are perfectă dreptate.
      atît că contrazice o afirmaţie inexistentă.

    10. @Imperialistu’: Nu mai discut ca dreapta e obligatoriu libertate iar libertatea e obligatoriu toleranta. E clar ca asta nu ai sa accepti vreodata. Cred insa ca ne dai mult prea multa importanta. Daca sintem asa de slabi si fara viitor mai bine te-ai ocupa de subiectele arzatoare ale zilei decit sa scrii posturi kilometrice in care sa te fortezi sa ne provoci. Si, ca sa fie clar, subiectul legat de afirmatiile lui Costin e inchis. Imi cer si eu scuze daca am reactionat disproportionat. Vrei singe? Cauta in alta parte.

    11. gabhryel, nici nu nu am sustinut ca ai afirmat sau sugerat o asemenea paralela intre crestinism si teocratiile islamice; era o exprimare impersonala, generalista, deci nu te vizam si nici nu te’am luat in colimator. Aveam putin timp liber si am lasat si io 2 randuri p’aci, poate contribuie cumva la decantarea ideilor conservatorismului si nu la polemica inversunata la care nu vreau sa particip.

    12. Dacă armata nu e obligatorie, nici să mori în Afganistan nu e obligatoriu, neconsolată văduvă. Asta este o opțiune personală, întristată văduvă, nu o sarcină patriotică. Soțul dumneavoastră s-a accidentat pe un șantier internațional. El a fost meseriaș, macaragiu, miner, militar cu contract, aproape mercenar, aș zice.

      Propun spre studiu expresia „aproape mercenar” pe care a folosit-o cu dezinvoltura – sunt convins ca din patriotism si din compasiune – d-l Ivanciuc.

      Ii propun d-lui Ivanciuc si celor care il sustin sa mearga acasa la Florin Badiceanu in comuna Budeasa, judetul Arges. Ii rog sa se duca la mama lui Florin si sa-i spuna ca fiul sau a murit la 31 de ani „aproape mercenar”. Si-a vazut fiul pe 26 februarie, cand i-au adus trupul acasa. Cred ca sotia il va primi mai bine pe d-l Ivanciuc, pentru ca pentru ea a scris acea oda, ca sa o consoleze ca sotul i-a murit dintr-o „optiune personala”, asa ca sa se afle in treaba. Iar peste cativa ani, d-l Ivanciuc si cohorta d-lui ar trebui sa faca o vizita copilului pe care Florin Badiceanu nu a apucat sa il vada, sa il stranga in brate. Si cu totii – Ivanciuc si amicii – sa ii cante o oda a mercenarului. Si sa deplanga faptul ca au fost aduse acasa ramasitele pamantesti ale soldatului, ca nu au fost lasate sa fie hrana vulturilor. Era doar „un meserias platit de comunitate” a carui memorie este inca o data intinata.

      In Blogary.ro, nu in cuibul lui Bin Laden din Afghanistan…

    13. Sa ma fortez sa va provoc, d-le Cojocariu? Aproape amuzant. A fost nevoie de doua propozitii ca sa fiu caracterizat ca fiind „extrema dreapta resentimentara”; cu comisarii corecti politic nu e nevoie de prea multe afirmatii pentru a se ajunge la ‘sange’ (sangele va obsedeaza, din cate observ, domnule Cojocariu, revine periodic in mesajele dvs…), asa ca nu e nevoie sa mai montati, cu stangacie, si piesa asta. Am mai vazut-o si o stiu pe de rost.

      In rest, nu pot decat sa ma bucur ca sunt scutit de lectura unor comentarii de prisos in care s-ar fi incercat transformarea albului in negru si a negrului in alb, chiar daca marturisesc as fi avut un soi de curiozitate… sa o numim stiintifica. Uneori imi place sa ii vad pe altii cum se chinuie sa aiba mereu dreptate.

      Nu mai discut ca dreapta e obligatoriu libertate iar libertatea e obligatoriu toleranta. E clar ca asta nu ai sa accepti vreodata.

      Cunoasteti intelesul verbului „a tolera”? E clar ca nu. Ca urmare, va recomand o lectura de dimensiuni mici, Giovanni Sartori – „Ce facem cu strainii”. Poate data viitoare cand mai acuzati pe altii de lipsa a tolerantei veti stii despre ce vorbiti. Vedeti dvs., d-le Cojocariu, asa suntem noi, bă’eţii dă cartier din „extrema dreapta resentimentara” marca Khomeini: il citim pe Sartori si apoi il recomandam celor superiori noua (moral, intelectual, politic, social, etc.).

      P.S.

      Si, ca sa fie clar, subiectul legat de afirmatiile lui Costin e inchis

      Si, ca sa fie clar, subiectele nu se inchid cand vreti dvs. 😉 Pentru a lua in discutie o tema, nu cerem permisiune lui Florin Cojocariu ori vreunuia de la Blogary.ro. Noi, „extremistii de dreapta”, avem o acceptie cat se poate de clara cu privire la libertatea noastra si stim prea bine ca ea nu se termina acolo si cand isi doresc unii sau altii.

      Ati facut afirmatii fara acoperire, denigrand un om – care v-a facut destula reclama, incat sa nu merite a fi a tratat ca ultimul dement-, caruia mai apoi i-ati luat dreptul de a se apara, punandu-l in imposibilitatea de a raspunde si ati culminat prin aplicarea unor etichete demne de comisarii politici ai stangii. Asta tre’ sa fie faimoasa libertate marca Blogary at work.

    14. Cred că definitorie pentru o ideologie nu e raportarea la familie-naţiune-religie, ci ierarhia pe care o stabileşte – implicit sau nu – între individ şi comunitate/societate/stat.

      Situarea la stînga sau la dreapta e dată mai degrabă de primatul acordat unuia din aceşti doi termeni.

      Anarhismul, de exemplu, este o ideologie de stanga. Anti-etatist, anti-comunistarist, anti-societate, nu poate fi banuit de vreo apartenenta la dreapta, chiar daca crezul lui central este INDIVIDUL. Anarhistul crede cu tarie ca totul este o inventie: societatea este o minciuna creata de unii mai bogati pentru a se folosi de altii mai saraci; natiunile sunt o minciuna, religia este o minciuna, trecutul este o minciuna. Totul, in afara individului, este o minciuna. Anarhismul si punctele comune pe care le impartaseste cu libertarianismul ar trebui sa duca la o reconsiderare a pozitionarii libertarianismului (liberalism golit de de dimensiunea nationala si religioasa, anti-societate) pe vechiul clivaj al politicii.

      In sfarsit, ordinea , traditia si organicitatea sunt specifice dreptei, de aici si apararea treimii natiune – familie – religie, cu totul diferita de ce intalnesti in Iranul khomeinist.

    15. @Francesco: a fi militar e o meserie. Poți s-o faci din pasiune sau pentru bani. De ce ti se pare ca „mercenar” e ceva rusinos? Francezii se midresc cu mercenarii lor din Legiunea Straina. Cit despre cinstire si memorie, poate ca ar trebui sa cinstim si memoria mamelor de politisti sub acoperire morti in misiune, ale tatilor de pompieri arsi in timp ce sting incendii, ale profesorilor imbolnaviti de inima din cauza meseriei. Ca pe astia nu vad „patriotii” sa sara sa-i plinga.
      Nu in ultimul rind va cam scarpinati la urechea stinga cu mina dreapta incercind sa tot loviti in Ivanciuc. Postul lui e, oricum am lua-o, un argument impotriva celor care cer retragerea din teatrele externe. Nu e bine, trebuie sa-i gasiti voi ceva in neregula, acuma e cinic si lipsit de patriotism. E ca in bancul cu basca.
      Mai bine, si mai simplu, schimbati frate numele site-ului: „Patruped:bun Ivanciuc:rau”. O sa fiti mai pe subiect.

    16. Florin, Ivanciuc nu ne intereseaza atit de mult. despre el s-a scris, probabil se va mai scrie, dar este departe de a fi centrul preocuparilor noastre. nici macar zilele astea. Ivanciuc si blogary sint doar doua dintre subiectele discutate in paralel.

    17. Legiunea Straina este alcatuita din oameni care nu au nici o legatura cu Franta. Mai bine intrebati-i pe francezi cat de „aproape mercenari” sunt cei din armata nationala si mai vorbim pe urma. La ce „babe nationaliste” sunt francezii, sunt sigur ca or sa va dea dreptate.

      Cit despre cinstire si memorie, poate ca ar trebui sa cinstim si memoria mamelor de politisti sub acoperire morti in misiune, ale tatilor de pompieri arsi in timp ce sting incendii, ale profesorilor imbolnaviti de inima din cauza meseriei. Ca pe astia nu vad “patriotii” sa sara sa-i plinga.

      Buna comparatia soldat – politist – pompier/ profesor. E gandita, domnule, numa’ un lucru nu inteleg: de ce ati renuntat la santieristul atacat de vulturi, parca articolul lui „Cornel!” era foarte bun… Oricum, tare idioti si „patrioti” americanii aia, au inaltat monumente pentru politisti si pompieri si asta, culmea prostiei!, in loc sa scrie articole stupide adresate vaduvelor in care sa ii compare cu santieristii.

    18. Costin, lasa-l pe d-l Cojocariu, mai are un pic si ne face securisti si aici, nu numai pe blogary. 😉 In imaginarul bantuit de ‘sange’ si ‘cutite pline de sange’ al domniei sale, intreaga umanitate conspira impotriva lui Cornel Ivanciuc si nimic nu este ceea ce pare la prima vedere. Spre exemplu, acest articol trebuie sa fie scris de cineva care lucreaza pentru SRI si a primit ordin sa il atace pe vajnicul Ivanciuc. Toate se leaga, ma. „Coincidence? I don’t think so!”

    19. Imperialistu’

      bună observaţia cu anarhismul
      (care, totuşi, cum spui chiar tu are puncte comune cu libertarianismul – o ideologie de dreapta, nu?)

      oricum mie nu mi-e prea clară exigenţa ta…
      dacă nu te căsătoreşti nu eşti de dreapta?
      burlacii sunt de stînga?
      🙂

    20. Nasol moment, numai chestia asta ne mai lipsea, în ziua cînd Barbarack a izbutit să dea o primă lovitură cauzatoare de moarte Statelor Unite (personal aș vrea să aud cît mai multe voci comentînd asta). Am văzut de dimineață postarea de față, Imperialistu’ mă prevenise și îi mulțumesc, desigur văzuse că m-am implicat în povestea asta… Și Florin a postat un fel de nedumerire către mine, pe teren neutru, la Ivanciuc în Afganistan 🙂 . N-am multă vreme să mă întind la vorbă exact în clipa asta, doar fac cîteva enunțuri pe care le-oi dezvolta mai tîrziu.

      – Despre cele două bloguri și de ce am simțit nevoia să vin alături de acești oameni: am schimbat continentul și țara acum 6 ani din motive clare, strict familiale. La început m-am acomodat, încercînd să pricep ce și cum e cu țara asta, așa că pînă acum un an și ceva n-am activat pe net, cu excepția ivechiului forum Cațavencu. Apoi, citind o droaie de bloguri, am intrat la mod ludic pe blogul roz, căci mi-au plăcut oamenii de acolo, merit incontestabil al Simonei. Foarte natural am ajuns pe bleen.ro și iaca s-a și născut Madama Blogary. Unii dintre cei ce postau acolo erau patrupezii, deci am bătut și la ușa aceea și mi s-a deschis. Fac mențiunea că nu cunosc personal (încă!) pe nimeni, în afară de vechiul meu prieten Radu (Retrogradu) Părpăuță, pe care eu l-am adus 🙂 . Cu toate astea, mă consider apropiat unor oameni ca Mirel Axinte-Bleen, Bogdan Ciuhu-Nedo, Emil, Vlad, Costin, Imperialistu’, Florin, Gabhry-el, parafaragaramus, Despina etc. Motiv pentru care am încercat să domolesc conflictul (pe care iertat să fiu îl consider exacerbat, Încă mai cred că aplanarea e fezabilă (și personal dorită de mine, căci am deja o listă lungă de nelămuriri personale pe care-aș vrea să le pun în discuție). Doar o observație acum: Chiar n-ați observat, oameni buni, că nu prea avem trolli? Mă rog, cînd apar, sînt imediat efectați, căci noi chiar avem o grămadă de treabă pe aici!

      – Legat de cestiuni doctrinare, ce-ar fi să ne ocupăm serios de asta, mai exact ce înțelegem prin dreapta? La ora asta, personal sînt mai aproape de viziunea Imperialistu’-lui, să zicem cu două-trei precizări pe care am să le formulez on topic mai tîrziu. Dacă voi fi onorat cu răspunsuri, mulțumesc de pe acum, doctoratul meu e în matematică, nu în filosofie, Florin nu lua asta ca pe o ironie 🙂

      – Pentru mine chestiunea Ivanciuc nu-i deloc esențială, am comentat cîte ceva la producțiile lui de pe M.B., de fapt ne-am intersectat cîndva prin noiembrie trecut la Bleen, pe cînd era @max, acum n-am multe de zis, îi admir condeiul depedeve estetic, dar nu-i pot accepta toate ideile, pe undeva bănui că e un resentimentar, cred că știe ce gîndesc despre el, putem desigur conviețui y compris pe net și fără jurăminte de amor 🙂

      – Așadar nu cred că aș avea ceva de retractat din ce-am zis zilele astea, pe cele două bloguri, de cînd a luat foc dreapta!

    21. @Imperialistu: Stii ce e comic, aproape? In ultimii doi ani ati citat entuziasmati HappyFish.ro de cel putin 7 ori. Daca aveai minima curiozitate sa afli ceva despre mine inainte de a pune stampile, ai fi aflat ca impreuna cu Dragos Musat am fondat si am condus Happy Fish pina in primavara lui 2009. Tot pina atunci orientarea a fost limpede de dreapta si pro-Basescu. Lucru care pe tine personal te-a incintat de citeva ori. Tot noi doi sintem cei care l-au adus pe Alexandru Hancu intr-o vreme in care fostii lui colegi se faceau ca nu-l vad. Lumea lui Hancu e un concept la care am lucrat toti trei. Nu ti se pare caraghios sa ma demasti ca fiind „stingist”? De fapt, habar n-ai nimic despre mine desi eu semnez in clar si gasesti suficiente date pe net despre mine ca sa te lamuresti ca sint cit se poate de departe de stinga. Cum e de pilda blogul meu personal care incepe in 2004 si care il gasesti aici: http://presa.blogspot.com/. Acolo sa cauti dovezi ale stingismului meu, nu pe pereti! In schimb tu te ascunzi in spatele unui pseudonim. De unde ataci furibund si deconcertant. Cum te cheama de fapt? La ce iti serveste anonimatul? Ce ai, de fapt, cu mine?

    22. 1.
      Eu cred ca Imperialistul a facut foarte bine ca a dat o replica articolului despre moartea soldatilor nostri in Afganistan care este cinic si dezonorant pentru noi(iar demonstram ca nu se onoram eroii). Sa zicem ca acum se inchide discutia.

      2.
      Mie mi-ar face mare placere sa discutam despre dreapta.Care sunt trasaturile importante, cum sunt caracterele oamenilor de dreapta-este pasionant…
      Am si niste rezumate-din care pot sa extrag esentialul-sa fac rezumatul rezumatului.
      Incepand insa de saptamana viitoare pentru ca de maine sunt plecata prin provincie -am de lucru.-pana spre sambata.

    23. tatăl meu este veteran de război. rănit prin ungaria. mi-a povestit una-alta. ştiţi ce detestau cel mai mult cînd erau răniţi la herculane? că venea coconetul local cu prăjituri şi nu-i mai scotea din „eroii neamului”. cînd era ora de vizite, se făceau că dorm. asta se întîmpla în 44, puţin după 23 august. cînd văd nişte maţe cum vin şi preaslăvesc eroul român căzut pe cîmpurile de luptă, îmi vine să borăsc. răcanul român care nu luptă în afganistan mai dă cu bidineaua pe ici-pe colo, ca să îşi mai rotunjească veniturile. băieţii ăia au program 24/48. hai să-l dăm jos de pe piedestal. cînd aţi mirosit ultima oară bocancul unui soldat? a ce miroase el? ia mai scutiţi-mă cu preaslăvirea unor meseriaşi. cunosc ofiţeri care se cer în zonele de conflict pentru bani. nu pentru altceva, îi doare în cur de sfinţenia neamului şi de axa bucureşti-londra-washington. vor bani. bani, bani, bani. unii au credit la bancă pentru o casă, pentru un logan, vor să trăiască mai bine. aşa cum vrea şi un amploaiat la bancă, şi un frizer, şi un inginer la o firmă oarecare, şi un căpşunar din spania, şi un zidar în pipera. unii au meserii cu un grad mai mare de risc. asta e… ce n-aţi înţeles voi şi nu veţi înţelege niciodată, este că ivanciuc, deşi se adresa cu „îndurerată doamnă”, nu li se adresa văduvelor, ci tromboniştilor. văduvele sînt prea preocupate de moştenirea ratelor de la apartament ca să le pese de articolul lui ivanciuc.
      problema voastră e alta. cineva a intrat pe o nişă pe care voi v-o revendicaţi. deşi există o diferenţă crasă de stil între madame blogary şi ce faceţi voi „acilea”, madame blogary a avut impertinenţa să se auto-intituleze „ziarul bloggerilor de dreapta”. cum adică, şi noi nu? cum îşi permit nesimţiţii ăştia să se auto-proclame dă dreapta pă nişă la noi? nu ajunge că dreapta este şi-aşa atît de mică în românia, au mai intrat şi ăştia şi ne fură piaţa. ce sînt ei? un fake. o chinezărie. ziar dă pă vapor cu hâncu în proţap. realizez că, pentru voi, ivanciuc este doar un pretext.
      apropo, nu cunosc amploarea imaginarului lui florin cojocariu, dar a ta, îndoliate imperialist, a luat-o razna de tot. „lumea” de care vorbeşti, îndurerate imperialist, se limitează doar la cîţiva paranoici, printre care te numeri şi tu.
      p.s. prima parte a acestui comentariu i se adresează şi despinei, deşi mi-e teamă că nu va înţelege nimic.

    24. Florin, stiam ca esti unul dintre cei care au creat happyfish. emil a dat prima data de aritcolul cu omul alb cu paru’ rosu si a cautat informatii si despre tine, ca pareati ca va intelegeti foarte bine.

    25. nedormitul,
      😆 😆 sincer, eu zic sa tragi un pui de somn. de ce? pt ca vb timpenii.
      tu esti piciu’ pistruiat pe care vlajganii mai mari il tin pe linga ei pentru ca este simpatic si spune glume.
      nu te baga in discutiile oamenilor mari ca te faci de rusine..

    26. pt toti: o secventa foarte pertinenta de teorie politica incorecta politic:

      … si despre conservatorismul american (drepata in viziunea celor de aici). intr-o masura mare, poate 100% pentru unii, toti autorii de pe patrupedbun sint de acord cu acest mini-documnetar. sau…?

    27. nedo

      n-aș pune așa problema din mai multe motive (a, mi-am dat seama din prima că Ivanciuc se adresa tromboniștilor, cum le spui tu, de altfel am și argumentat și au fost și reacții http://patrupedbun.net/obamacare-pe-care/#comment-30494 ):

      – am văzut aici în mai puțin de doi ani: funeraliile unui polițist ucis de niște derbedei traficanți; comemorarea unor pompieri uciși de un incendiu cînd încercau să salveze o fetiță de 2 sau 3 ani, fetița era de culoare; aducera acasă a sicriului unui soldat căzut în Iraq. Incredibil de multă lume, numai localnici, nici o cuvîntare oficială, dacă doreai cumpărai doar o panglică galbenă magnetică de pus pe mașină, pe care scrie Support our troops / firefighter / police, cam atît.

      – știm cu toții cum decurg parastasele și alte astea la noi, Cornel a descris exact, dar la fel se întîmplă și cînd moare țața Frosa sau Rectorul Universității de Înalte Tensiuni. Chiar și așa mai sînt oameni care se poartă onorabil și la atari evenimente.

      – nu văd nimic rău în a onora uniforma armatei române. Acum două săptămîni fiica mea a participat la o întîlnire de graduate alumni și a avut șansa să stea de vorbă cu gen. Petraeus, aflînd de originea ei a ținut să-i spună că știe de la subalterni de comportarea militarilor români în Iraq și Afghanistan și că aceștia sînt printre cei care chiar se înțeleg bine cu americanii.

      Despre partea a doua a inflamatei tale intervenții nu mă pronunț, pe simplul motiv că îi cunosc încă prea puțin pe cei încăierați, mult mai puțin decît pe tine. Și costin, ca să dau un exemplu la îndemînă, te cunoaște mai puțin pe tine decît pe ceilalți. M-am cam pronunțat deja în privința asta, și cum nu-mi place să mă repet, ei bine, nu mă repet.

    28. Costin, nu e bine. Daca raspunzi asa cunosti foarte bine urmarea: inca o runda de vitriol care va solicita si mai mult vitriol. Nu ma intereseaza asa ceva… sau cel putin nu as dori ca aceasta cale sa deturneze complet ceea ce datoram celor care de bine de rau urmaresc frecvent ce se intimpla aici. euNuke, Despina, Patapyhl sint doar 3 care, pe acest fir, si-au manifestat interesul pentru idei, in detrimentul lichidarii de conturi. Tentatia celei de a doua optiuni este puternica si inevitabila. De la noi, as prefera totusi in acest moment, sa raspundem cu accentul pus pe idei, indiferent de incarcatura personala a conversatiei.

      Se zice ca fierul se bate cind e cald. Corect, dar ai observat ca atentia se muta mereu pe scintei? Pe de alta parte, otelul taie cind e rece, nu cind e fierbinte. (revin cu citeva observatii prin care sper sa avansez o discutie mai la rece)

    29. costin
      ar fi frumos să-ţi urmezi tu primul sfatul. oricum, glumiţele mele nu au nevoie de medicaţie. în schimb, elucubraţiile partenerului tău au. dacă nu este capabil să înţeleagă un text de două paragrafe, ăsta cu văduva, cum dracului poate înţelege o carte? ca s-o spun mai direct, fără să intenţia de a răni, îl suspectez pe partenerul tău de tulburări psihiatrice severe.
      ivanciuc încearcă să dea jos de pe soclu o statuie prăfuită, cea a soldatului-erou care se jertfeşte pentru neam, fără a emite judecăţi asupra oportunităţii conflictului din afganistan, de pildă, iar imperialistul – partenerul tău – îi dă înainte cu paranoia – cum a cutezat ivanciuc să pună în discuţie (deşi, repet, că poate nici tu nu eşti atent, n-a făcut-o) oportunitatea implicării româniei în acel conflict!! ivanciuc este ironic, prezentând o imagine artificială a văduvei de război, partenerul tău spumegă că vai, a jignit eroul român şi văduva din dotare, cum este posibil aşa ceva!!
      ivanciuc nu a făcut decît să prezinte realitatea. pe soldatul român îl cam doare în cur de înaltele idealuri pentru care a fost trimis acolo. el are nişte bani de cîştigat, are o familie de întreţinut.
      din păcate, partenerul tău are tendinţa de a porni de la nişte prezumţii aberante, bazate şi pe o lectură superificială a textului, pentru a se mira apoi că aceste prezumţii nu se potrivesc întotdeauna realităţii. realitatea este de vină pentru că nu se ajustează prezumţiilor domniei sale.
      ar fi bine, stimate costin, să-ţi cauţi „glumeţul” la tine în bordei.
      presupun că prin „piciul pistruiat, glumeţ” ai vrut să spui că sînt prost. puteai s-o spui direct, nu mă supăr. mă consolez cu ideea, pot trăi aşa, nu toţi avem şansa de a ne naşte inteligenţi şi frumoşi, adică fără pistrui. însă partenerul tău are o şansă. iar evoluţia psihiatriei îi întinde o mînă, şi pledez, stimate costin să o foloseşti. profită de ea! ajută-ţi partenerul!
      p.s. recitesc şi văd că am folosit foarte des cuvîntul partener, însă mi-e lene să modific. acuma, vă descurcaţi şi voi aşa pînă găsiţi o formulă legală. ciao, pupici!

    30. costin

      Mulțumesc de ajutor. Prima parte, unde stînga = stat autoritar, concordă mai bine cu modul în care văd eu lucrurile, o viață întregă am fost obsedat de ce comuniștii insistă să-i trimită pe fasciștii lui Mussolini (declarați de stînga) și pe național-socialiștii lui Hitler la dreapta, alături de imperialiștii anglo-americani. Asta era una din precizările pe care doream (la 28) să le fac, anume cea mai importantă. A doua, la fel de bine explicată în film, dar pe care inevitabil va trebui s-o dezbatem, se referă la Lege.

    31. emil, ai dreaptate. eu m-am cam saturat sa ne dam in cap atit, poate discutia se muta totusi pe ceva constructiv.

      intre timp, ceva interesant de citit (care tangential vb si de gilceava dintre patruped si blogary) de pe Trilema lui Mircea Popescu.
      Ce-i aia “dreapta”

      Dreapta este, ca si femeia frumoasa, un lucru complicat. Sigur ca nu vei intalni multi nebuni care sa trateze drept frumoasa o paceaura (desi uneori se gaseste cate unul, si din fericire rareori chiar cate doi, apucati de streche, de-ajung sa se si taie-n sabii pentru inima si manusa Scyllei, de nici nu mai stii daca sa razi sau sa plangi de pe margine), dar nici nu vei gasi punct in care cu totii sa fie de acord. Puf blond pe ceafa sau sprancene arcuite, pubis ras ca-n palma sau solduri grele de cadana, ochi negrii sau buze carnoase, toate caracteristicile care s-ar putea extrage prin practica din experienta drept semn drept al frumusetii isi vor gasi contestatari. Si la fel in ce priveste dreapta, de-a dreptul.

      Asa ca nu mi-e de-a mirarii, mie, om batran ce ma gasesc, ca daca avem doua publicatii care se reclama de dreapta in blogosfera, atunci numaidecat s-au si incaierat la nivel de reprezentanti. Iar daca aveam sase, se incaierau tot cate doua, toate sase. Si de-acolo-ncolo da-i si lupta, si da-i si lupta…

      cititi mai departe pe blogul lui

    32. emil

      fierul se bate cind e cald

      Nț! Corect e (chiar dacă nu-ți place franceza): „il faut battre son frère pendant qu’il est chauve” :mrgreen:

    33. Nedormitul, hai sa lamurim doua detalii cit inca sinteti treaz.
      Este soldatul roman un „aproape mercenar”? Cit de aproape? Despre sensul mercenariatului nu discutam, este clar; vreau sa pricep la fel de clar unde, in cazul Afganistanului, se incheie „soldatul” si unde incepe „mercenarul”. Explicati.

      Doi. Domnul Ivanciuc spune:

      „Nu s-a jertfit în mod expres pentru România, ci pentru Cruciada din care face parte România,… ”

      Vreau sa stiu: care este acea „Cruciada”, cine a declansat-o, cit de constient este soldatul roman de faptul ca participa la o „Cruciada” si daca vi se pare ca razboiul din Afganistan poate fi definit drept o „Cruciada”.

      Sint aici si putem vorbi in real-time.

    34. Pataphyl, ma umilesti in public 🙂 si devin tentat sa dau jos praful de pe germana mea trudita demult. Dar, de ce sa ma leg? Deschidem si frontul german? 🙂

    35. Costin, excelenta postarea lui Mircea Popescu.

      PS
      Pataphyl, sper sa ajung si aici anul asta 🙂 Dar o faza iute, legata de ce spuneati tu si Despina mai peste zi. Stii, sint canadian becher, cu sanatatea asigurata de stat. Eh, becherul am alunecat fara voie printre rotitele birocratice: medicul nostru de familie si-a inchis practica in urma cu trei ani. Acum doi ani, sotia mea a inscris toata familia la o clinica asa-zis „walk in”…. intri cind vrei, iar daca vreunul din doctori poate prelua pacienti pe termen lung, devine medic de familie. Persoana de la receptie ne-a trecut pe toti in grija unuia din doctorii de acolo. Intre timp nu am avut niciunul nevoie de doctor. Eu as avea nevoie in prezent si tentativ am sunat acolo… am purtat o conversatie scurta si relevanta.”Clinica X?” „Nu, clinica Y.” „Dar, nu erati X acum Z ani?” „Da.” „Bun, eu sint Q si sint inregistrat cu doctorul T.” „Doctorul T nu mai lucreaza la noi, iar noi ne-am transformat din clinica walk-in in clinica spital.” „Nu-i nimic, sper sa nu ma intereseze specializarea dvoastra in spitalizari. As vrea sa vorbesc cu doctorul care a preluat dosarul meu.” „Cum il cheama?” „Nu stiu, evident. Poate imi spuneti dumneavoastra.” „Nu poci, caci nu stiu cine sinteti.” Deja eram undeva intre Caragiale si Urmuz. S-a rezolvat in citeva replici: nu exist in sistemul lor computerizat, care intre timp, am fost asigurat, a trecut printr-un upgrade major pentru a asigura satisfactia clientilor. Asta e… partea draguta este ca in sistemul nostru canadian de stat, in care toata lumea are dreptul pe hirtie la sanatate gratis (si pentru care platim fara exceptie prin impozite), doctorii s-au imputinat, in pofida cresterii pacientilor. Motivul este simplu: statul are o suma fixa de bani alocata pentru sanatate, mereu in urma cererii si a fluctuatiilor de pe piata (in preturi, personal, overhead birocratic, planificari centrale care au scopul de a masca penuriile sistemului si nu de a servi nevoile cetatenilor). Aici ajungeti si voi, din pacate, si e trist. Noi unde ne mai tratam?

      hm… uit romana… becher inseamna opusul starii mele civile

    36. Da, desigur, mi-a plăcut și mie mult articolul lui Mircea Popescu, dezvoltările nu vor întîrzia să apară, e cu adevărat o situație „istorică”! Va fi o avalanșă uriașă de consecințe.

    37. Pataphyl, am pus un PS pentru tine la comentariul meu anterior… ca sa vezi cum afecteaza Obamacare si pe un amarit de canadian.

    38. P.S. Mă refeream la situația de acum din Statele Unite, unde exact principiile în cauză sînt violate

    39. Merci pentru PS, da, tocmai m-am văzut recent cu doctorii mei (de familie, dinți, ochi, șale 🙂 ), cu toții arătau cam fierți.

    40. Nu mi-e foarte clar ce urmeaza sa rezolve reforma lui Obama, si ma indispune ca proiectul asta dubios o sa fie finantat cu fonduri luate de la Medicare (sistemul de asigurare pentru oamenii in varsta) si din cresterea taxelor. Insa sistemul, asa cum exista acum, e, dupa mintea si experienta mea, mai mult decat problematic. Locuiesc in Ohio si sunt doctorand la o universitate de stat de aici. La inceputul programului am fost instiintat ca sunt obligat sa-mi cumpar asigurarea oferita de universitate. Pe chestia asta eu platesc exact 10% din amaratul meu de venit anual (stipend) – mi-e rusine sa spun cat e – care vine cu bursa de studii (assistantship). Evident, cand am aflat ca o sa fiu nevoit sa o cumpar, am protestat, m-am enervat. Acum cateva luni m-a apucat o durere urata de sale. Ca sa scurtez povestea, mi s-a explicat ca e o hernie de disc. Am facut fizioterapie, care m-a adus in pragul foametei, nemaiajutand si la altceva (asigurarea plateste doar 50%, eu pe ceilalti 50%, plus $20 de fiecare data cand trec pe acolo, adica de 3 ori pe saptamana. Aia $20 se cheama co-pay). Dupa ce s-a ajuns la concluzia ca fizioterapia nu ajuta la nimic, am fost trimis la chirurg, care a zis ca trebuie sa ma opereze cat de curand. Asigurarea acopera doar 75%, asta dupa ce eu platesc, din buzunar, $1500, adica deductible. In fine, e vorba de o suma care ma depaseste cu mult. Nu vreau sa generalizez exemplul meu, insa pe mine unul, sistemul medical, asa cum e el, ma impinge la faliment. Da, exista parti bune ale sistemului – intamplarea face ca in zilele cand alergam pe la doctori, spitale, MRI-uri, X-rays, etc, sa fiu vizitat de cineva din Canada. Care persoana se minuna de rapiditatea serviciilor si de profesionalismul lor. Fara indoiala. Insa eu, ma tem, nu voi beneficia de aceste servicii, fiindca cred ca prefer sa-mi asum riscul de a ma duce in Romania pentru operatie, decat sa dau faliment aici.
      Prin urmare, nu cred ca reforma lui Obama e solutia la probleme sistemului medical american, insa sa sustii ca sistemul e in regula asa cum e acum inseamna fie sa fii ignorant, fie sa fii de rea credinta.

    41. Imi pare rau, imi dau seama ca sunt cam off-topic. M-am legat mai mult de ultimele comentarii decat de ideea thread-ului. Cred ca postarea mea se potriveste, absolut din intamplare, mai bine cu titlul thread-ului, decat cu continutul lui.

    42. Văd la TV că deja s-au început procedurile de contestare legală, ascult în diagonală căci mai am ceva treabă (fata mamii lăudată face două trebi deodată: mulge vaca și se ca…ă 🙂 ), e vorba de Commerce Clause sau așa ceva, care stipulează că nimeni nu poate impune cetățeanului să cumpere un produs împotriva voinței lui. Statul Virginia va porni asaltul, alte cel puțin 14 state intenționează s-o facă.

      http://trueslant.com/williamdupray/2010/03/20/how-obamacare-dies-not-buying-health-insurance-is-not-interstate-commerce/

    43. si idaho, am inteles.
      am citit parerea unui liberal cauia nu’i convenea faptul ca trebuie sa plateasca amenda daca nu isi cumpara asigurare medicala: si sa nu imi aduceti exemplul cu asigurarea obligatorie de la masina pentru ca nimeni nu te obliga sa iti cumperi masina.
      🙂 misto.

    44. Biff, nu ești off topic, dar nu prea știu ce sfat să-ți dau, afară de următorul: cere-le un sfat, ajutor dacă există vreo posibilitate – ai colegi, profesori, probabil și un mentor, tot felul de birouri, comitete și comiții. Americanii ăștia au un mare merit, le place să ajute, se simt bine cînd fac asta, le pasă. Poate obții, știu eu, un loan pe termen lung, plătibil prin muncă pe care tot ei te vor ajuta s-o găsești, încearcă!

    45. sau eventual du’te’n romania ca te asteptam cu impresii proaspete.
      cel putin eu care sunt ignorant convins ca sistemul american nu este perfect dar este cel mai bun la ora actuala.
      sau ma rog, a fost.

    46. @Pataphyl

      Multumesc de incurajari. E posibil sa existe tot felul de cai, o sa incep sa sap. E adevarat, americanii sunt indatoritori – si, cu riscul de a ma face vinovat de stereotipuri, cred ca asta e si mai adevarat aici, in Midwest, decat pe coasta de est, unde am locuit o vreme.

    47. @ Dr. Pepper

      Stiu ce inseamna sa te duci la doctor in Romania. Daca presedintele Romaniei a ajuns sa se duca sa se caute prin strainatati (Viena, daca nu ma insel), situatia e trista rau. Revenind: sunt convins ca sistemul american e mai bun decat cel canadian. Insa daca cel mai bun sistem (si nu vorbesc de calitatea actului medical) impinge unii oameni la faliment, si lasa pe dinafara 47 de milioane, cred ca putem fi de acord ca reformarea lui e necesara. Nu cea propusa de Obama. Daca e cel mai bun la ora actuala, habar n-am. O fi. Dintre sistemele pe care le stiu eu, povestite de altii sau experimentate de mine, sunt de acord ca e cel mai bun. Dar habar n-am cum e in Germania, in Australia sau in Japonia. Zic si eu.

    48. Biff, confirm… este mai bun ca al canadian. Si fara discutie, o reforma era necesara. Cu Obama, insa, v-ati ales cu o revolutie pe etape. Scopul final este „universal health care”, deci guvernul cu bisturiul pe mina. Si la cita chirurgie stiu birocratii…

    49. off(?) topic, am primit azi pe mail un banc care mi s-a părut bun, pe care-l pastez „as is”, deși n-am priceput de ce titlul este.. care este, vorba artistului într-o ureche Van Gogh… Van Goagăl… VanGhelie. Doar dacă nu cumva există oarece prejudecăți pătrunse adînc în folclorul românesc:

      Amanti evrei…..

      O pereche intra in cabinetul terapeutului.

      Terapeutul: Ce pot face pentru dvs?

      Barbatul: Sunteti asa de bun sa ne priviti in timp ce facem sex?

      Terapeutul se uita mirat la ei, dar aproba. Cind perechea a fost gata,
      terapeutul face remarca: Imi pare rau, dar nu am vazut nimic deosebit la
      Dvs.. si cere onorariul de 80 € pentru sedinta…

      In urmatoarele saptamini se repeta povestea, de doua ori pe saptamina vine
      perechea… sex… 80 de euro..

      Peste citeva saptamani intreaba terapeutul: Ma scuzati de intrebare, dar
      ce incercati dvs sa descoperiti?

      Barbatul: Nimic! Dar ea este casatorita, la ea nu putem. Eu sunt casatorit, nici la mine nu putem. In Holliday Inn vor 150 € pentru o zi, in Radisson 360 €, pe cind daca venim aici, avem un
      alibi, costa numai 80 € si mai primim de la asigurarea medicala 67,50€ inapoi…

    50. Biff

      Asta cu Real Inner America îmi stătea pe limbă, chiar făcusem o conexiune, mă întreb cum reacționează la BamaCare Amish-ii – sînt concentrați cu precădere în Ohio și Pennsylvania (i-am vizitat, eu stau în NJ, găsesc la ei lapte „de la vacă” să fac „brînză de veci” ca acasă 🙂 ). Oamenii ăștia refuză orice medicamente, Medicare și Medicaid sînt absolut suficiente, asta doar în caz de accident.

    51. @Emil

      De acord. Da, trebuie ca e ceva in neregula cu un sistem in care doctorul de la Student Health Center din campus iti spune (parafrazez) ‘nu mai spune ca si tatal tau a avut problema asta si ca a fost operat de hernie de disc, ca te baga astia la ‘preexisting condition’. Eu i-am zis, bine, dar asta nu e preexisting condition! Iar el: teoretic vorbind, nu e, dar habar n-ai de ce sunt in stare asigurarile. Auzit cu urechile mele acum 2 luni.

    52. @Pataphyl,

      Nu stiu. Pe Amish i-am vizitat si eu, in Pennsylvania. Am auzit ca sunt si in Ohio, dar cu siguranta nu unde sunt eu, in nord-vest adica.

    53. emil la 60

      exact, chirurgi care vor tăia banii care nu ajung pentru că nu-i avem, poate nici chinezii nu ne mai dau. Plus că sistemul va funcționa peste niște ani dar între timp ne va costa o groază de bani pe care nu-i avem etc. După ce va începe să funcționeze ne va costa ceva-ceva mai puțini bani pe care chiar că nu-i mai avem… The End.

    54. pai cum sa fie?
      gandeste’te ca in germania – cea mai vanduta masina e dacia.
      si apoi gandeste’te cum muncesti cand castigi $10,000/ luna si cum muncesti cand castigi 400 euro ca in grecia.
      si apoi mai gandeste’te de ce emigreaza asa de multi doctori si asistente din romania.
      de ce spitalele duc lipsa nu de tehnica – ci de cele mai elementare lucruri cum ar fi aspirina, fasa sau spirt.
      ca salvarea pe care o platesti din salariu ( 8%) iti vine dupa patru ore si salvarea pe care o platesti cash ( privata) iti vine in zece minute.
      indiferent de varsta sau celebritate/ popularitate, functie.
      de ce nu sunt asigurati 47 milioane?
      pai la ei ai sa gasesti raspunsul.
      majoritatea nu vor sa isi cumpere.
      eu unul prefer sa castig mai bine si sa am optiunea de a’mi cumpara decat sa traiesc de pe o zi pe alta cu gandul ca sunt asigurat din oficiu intr’un sistem falimentar.
      iar daca traiesti in america ar trebui sa sti foarte bine ca social security, medicare si medicaid sunt falimentare.
      si exista foarte multi doctori care refuza medicaid pentru ca nu sunt platiti de catre stat.
      ei bine, asta o sa fie o chestie generala de acum incolo.
      si asta pentru ca politicienii au nevoie si ei sa polueze pe bani grei plimbarea cu air force one, two, three and four la copenhaga.
      si ca orice politician care se respecta – nu o sa locuiasca precum un comis voiajor la super8 motel care vinde asigurari de sanatate ci o sa traga la cinci stele, ca deh, obrazul subtire cu bani publici se tine.
      si pot sa o tin asa pana dimineata.

    55. Biff: era oricum o conexiune alandala, ăia din Midwest sînt prin Indiana, ei apar în romanele lui Karl May cu Winnetou și Old Shatterhand 🙂

    56. Exact dr pepper, plus că probabil cifra de 47M e calculată după algoritmul lui Pristanda, include oricum ilegalii, al căror număr e o mare necunoscută, iar doamnele lor încep să nască (mult!) începînd de pe la 13 ani, numai la ER 🙂 : Repede, gratis, între două ieșiri la Taco Bell 🙂

    57. biff, cum spunea si pataphyl, iti poti face un payment plan – eu asa as vedea solutia.
      apoi mai exista ceea ce se cheama spitalele saracilor ( adica cele administrate de stat) unde iti poti face operatia fara sa o platesti insa iti va afecta serios credit history.

    58. Sau poate nu la est. Naiba sa-l ia, de cate ori am venit incoace dinspre est, iesind de pe I-80/90 si taind-o aproape peste campuri spre Bowling Green, m-am ratacit.

    59. pataphyl, este ceea ce se intampla in california la ora actuala.
      asa au ajuns in faliment.
      d’aia si insista terminatoru’ pentru lege – spera ca celelalte state vor prelua din cheltuiala californiei care traieste intr’un sistem cat se poate de socialist.
      si a ajuns din a zecea economie mondiala ( inaintea indiei) in imposibilitate de plata (IOU – I owe you).

    60. Da, stiu ca exista optiunea asta. Trebuie sa vorbesc cu asigurarea, insa pesemne stii cat de complicate sunt lucrurile – cel putin asa par pentru mine, care n-am mai avut de-a face cu asa ceva inainte. Azi mi-a venit o instiintare (nu factura, au precizat) de la asigurare, cum ca le datorez $388 alora de la fizioterapie. De pe la pranz incoace ma uit la hartia asta, cum se zicea la mamaie la tara, precum curca-n lemne. Ma tot intreb cum or fi ajuns la suma asta. Hartia asta ar trebui sa-mi explice, insa n-o face :))

    61. Da, știam asta, mă amuz la trăznitul de Glenn Beck cînd face o excepție „la principii” și zice: „vor mexicanii California înapoi, fie! Da’ nu cumva să uite San Francisco”, am niște prieteni texani pur sînge care cad pe ei de rîs!

    62. @Pataphyl

      Munti? Nici pomeneala. E neted ca-n palma. Un fel de baragan. Nu e cel mai frumos loc din lume, trebuie sa marturisesc.

    63. Apalașii sînt colea, la 2-3 ore de Atlantic Coast, dar pînă treci de ei mai faci măcar alte 3 ore, da’ repede, fazele alea cu Old Shatterhand cred că erau unele în Munții Tetoni (care-s hăt spre Wyoming, Idaho), altele mai aproape, tot prin Apalași sau Allegheny, da’ mai înspre Lacuri, iaca le-ncurc.

    64. Ziceam mai sus, pe undeva, ca revin cu citeva observatii. Imi este mai usor sa pornesc de la concret, deci:

      … dreapta e obligatoriu libertate iar libertatea e obligatoriu toleranta.

      Florin Cojocariu, comentariul nr 16
      (sublinierea mea)

      Cu prima jumatate sint complet de acord. Cu jumatatea in italice nu sint de acord. Mi se pare complet falsa, in sensul cuvintului englez „fallacy”, o afirmatie ce pare adevarata la un nivel epidermic, dar neadevarata la o analiza mai atenta. Dumneavoastra ati propus un binom in trepte: A este indisolubil legat de B, iar B este indisolubil legat de C. Binomul este deschis, incepe cu A si B, continua cu B si C, iar in continuare este posibila o inlantuire ulterioara… dar asta nu conteaza. Problema este ca in relatia B – C, termenul C este gresit. Libertatea si toleranta au legaturi mult mai slabe decit libertatea si responsabilitatea. Cel din urma este binomul adevarat al libertatii, in sens conservator (de fapt, in orice sens care doreste sa reflecte fidel natura duala a libertatii). Deci, ati enuntat un fals. Adevarul este urmatorul:

      Libertatea e obligatoriu responsabila.

      Acestea exista in tandem strins, ca doua fete ale aceleiasi monezi. Desigur, responsabilitatea poate aduce de departe a toleranta, dar o astfel de abordare este fortata si denatureaza dinamica libertate – responsabilitate. Responsabilitatea este cea care imi dezvaluie limitele libertatii si care ne permite tuturor sa stabilim un cadru rational de coexistenta (conceptual si practic).

      Toleranta nu are nimic de-a face, in mod direct, cu libertatea. Toleranta face parte din alt binom, al carui prim termen este moralitatea. Desigur, toleranta poate fi si un apendice al bunului plac, sau un ucaz ideologic, asa cum procedeaza Stinga: pravdele occidentale sau romanesti sint pline de decrete de „toleranta”. In ambele cazuri insa, „toleranta” este in constant flux si reflux, functie de bunul plac personal, sau de ceea ce Stinga gaseste util pentru avansarea utopiei la moda. Toleranta adevarata, fundamentata pe criterii durabile si capabila de evolutie fara sa isi denatureze esenta, este cea bazata pe moralitate. In cazul nostru, indiferent daca sintem practicanti sau nu, agnostici sau nu, pe moralitatea crestina. Acesta este un prim motiv datorita caruia conservatorismul se simte legat de religie. Fara traditia crestina, conservatorul din spatiul iudeo-crestin nu are niciun reper moral solid. Fara acest reper, toleranta devine servitute fata de modele ideologice sau fata de arbitrariul personal.

      Nimic din ce am spus mai sus nu inseamna ca imi arog mie, sau pentru colegii mei, vreo infailibilitate morala. Este o expunere de principii, a felului in care vad lucrurile.

      De asemenea, domnule Cojocariu, daca doriti sa depanam si alte idei, va amintesc de faptul ca ati ignorat (sau poate ma insel, nu ati observat) acest raspuns legat de asertiunea dumneavoastra ca “poporul nu simte si nu crede”. Va rog sa contra-argumentati, atit aici, cit si la firul intrerupt mai demult.

    65. dr pepper

      WV e frumoasă de la natură (brand: Elveția Americii), dar: aparent conservator, în fapt bigot, needucat, sărac (și cu banii și cu duhul), miner. Oameni buni, nu zic. Noroc bun, patruped rău 🙂

    66. emil

      Îmi amintesc perfect faza, chiar atunci (postul despre Liana Alexandru, Eminescu și altele, 5 Februarie) am zis să încerc să postez și pe blogul patruped (după ce îl citisem o vreme). De fapt intervin doar ca să vă spun că vreme de circa opt cincinale am utilizat în lunecoasa muncă didactică următoarea zicală, că paradigmă nu-i poci zice, de inestimabilă valoare practică, întrucît intenția mea nu era teoretică: Sînt cîteva lucruri care au neapărat două capete: ciomagul, salamul, respectul.

    67. Gata, mă duc la culcare. Dar nu înainte de a vă aduce la cunoștință o mostră a gîndirii unui titan al acestei nobile îndeletniciri (am postat-o tot așa, cu grijă să nu fie cumva on topic, mai de dimineață pe Blogary, blog rămas necenzurat de filtrul educativ progresist care mă de-servește la lucru). Voi, ce vă bateți în sofisme care nu le pricepe nimeni, băgați samă:

      „Distinşi concetăţeni spirituali ai Bucureştiului, Organizaţia PSD Bucureşti, unic partid social democrat de stånga din Romånia, fidelă principiilor de comunicare şi apropiere faţă de concetăţenii Capitalei, a urmărit cu satisfacţie evoluţia, predispoziţia şi locul MISA în viaţa spirituală şi formativă a Eului uman. Sinceri să fim, iniţial, datorită unor factori socio-umani şi nu numai, Noi, am stat deoparte şi nu v-am deschis porţile spre a ne cunoaşte şi a ne sfătui asupra ceea ce ne uneşte spre binele celor care Vă urmează. Organizaţia PSD Bucureşti a fost mandatată să vă transmită anexat două Chestionare, cu rugămintea ca Înţelepţii Domniilor Voastre să le analizeze şi să dispună completarea lor spre a vă cunoaşte poziţiile şi interesele. Printre cei care Vă urmează, avem şi în råndurile Organizaţiei PSD Bucureşti, iar aceştia s-au dovedit a fi printre cei mai oneşti şi curaţi sufleteşte. Ca urmare, ne exprimăm convingerea că vom găsi în Domniile Voastre expresiile înţelepciunii şi spiritului uman, aducătoare de speranţă şi voie bună. Vă asigurăm de întreaga noastră consideraţiune şi aşteptăm cu nerăbdare să statuăm un contact direct şi coerent cu factorii de decizie ai Înţelepciunii Domniilor Voastre. Cu devotaţiune şi respect mutual, Vă salutăm. P.S.D. Bucureşti, Preşedinte Marian Vanghelie“.

    68. citind postul numarul 31 al nedormitului nu pot sa nu imi ascund dezamagirea.
      in america spre exemplu – vei gasi intotdeauna magazine care suport our troops.
      buy them a coffee or buy them a cookie mi s’au parut niste gesturi simbolice din partea mea adresate nistor tineri care isi risca viata pentru libertatea noastra.
      si ce daca tinerii aia primesc o solda?
      o merita cu prisosinta.
      unii o vor folosi sa isi plateasca studiile, altii sa isi deschida o afacere, sau sa isi cumpere casa sau ultimul model de masina sport.
      e treaba lor – sunt banii castigati de ei, si in acelasi timp invata o meserie – chiar daca e mecanic, asistent sau doctor, inginer sau pilot.
      acesti tineri merita toata consideratia noastra.
      a celor care avem libertatea de a sta pe forumuri sau pe bloguri la barfa.
      pacat insa ca unii inteleg prost aceasta libertate.
      dezgustator as zice.

    69. emil, sînt voluntari, da? voluntari. armata scoate nişte joburi temporare la concurs şi ăştia se bat ca apucaţii pe joburile respective. nu e nimic imoral în ce fac, este doar o muncă remunerată.
      cruciadă… depinde ce sens dă amicul tău cuvîntului cruciadă. eu nu găsesc nici un sens peiorativ aici. nu e o luptă în care românia să fi fost implicată fără voie. e o luptă alături de alte state, la care românia s-a angajat de bună-voie, pentru a-şi susţine anumite interese. atît. nici o judecată asupra justificării pentru care militarii români sînt acolo.
      ivanciuc pledează, după părerea mea, împotriva discursurilor fumigene despre eroism, jertfă şi altele. nu cred că militarul român din afganistan îşi pune aceste probleme. el îşi pune problema banilor şi face tot posibilul, după toată iscusinţa şi priceperea lui de soldat să vină întreg acasă.
      i-aş răspunde aici lui dr. pepper.
      cinstirea eroilor este un gest pe care să-l faci cu decenţă, nu spărgîndu-le capetele celor care cred altceva. dezgustul tău este nejustificat, nu ştiu dacă chiar ai citit comentariul nr. 31. reciteşte începutul. tatăl meu şi mulţi ca el nu s-au bătut cu pumnii în piept pentru ce au făcut în al doilea război mondial. acum, la aproape 90 de ani, are nişte bucăţi de fontă în oase şi are sentimentul că şi-a făcut datoria într-o etapă a vieţii lui, într-o conjunctură istorică pe care o cunoaştem. nu mergeau pentru şase luni sau un an, nu mergeau pentru salarii de trei sau de cinci ori mai mari. mergeau pentru că trebuia să o facă. nu îi mînau nici ideologiile de laborator, nici politicienii. mergeau pentru că aşa era filmul în care jucau. cei care au scăpat teferi s-au întors în civilie şi şi-au reluat activităţile obişnuite.
      drept urmare, dragă dr. pepper, dă-mi voie să-ţi mărturisesc că dezgustul tău de eprubetă mă face să-mi golesc viscerele pe caldarîm.
      pentru cei care fac comparaţia între poliţiştii şi pompierii americani din 9-11 şi soldaţii români din afganistan, e o mică diferenţă. atunci america era atacată. era un eveniment neprevăzut iar unii şi-au riscat viaţa venind, chiar dacă nu erau în tură şi fără a semna contracte, pentru a ajuta la salvarea de vieţi, conştienţi că e posibil să nu se mai întoarcă, conştienţi că s-ar putea întoarce „pe bucăţi”. poate că ar trebui să daţi o definiţie onestă eroismului, desigur, dacă vă puteţi opri din datul în cap la cei gare nu gîndesc după tipare prefabricate.
      şi nu, emil, nu costin „răspunde”, ci noi. imperialistul a început-o, noi doar am replicat. ivanciuc şi bleen au aflat ce se întîmplă aici, dar au decenţa să ignore această împroşcătură cu rahat, în numele dreptei, pe care o execută cu atîta măiestrie distinsul tău partener de blog, imperialistul.

    70. @ emil
      voi încerca să comentez aici relaţia de tranzitivitate a lui Florin.
      „dreapta e obligatoriu libertate iar libertatea e obligatoriu toleranta.”
      În primul rând, conceptul de „dreapta”, pentru mine, nu este prea clar definit; unul din termenii prin care se defineste este libertatea individului, deci prima parte a tranzitivităţii o consider o relaţie bivalentă, adică libertatea este obligatoriu de dreapta, în opinia mea.
      Libertatea individului se exercită in limitele impuse de legile naturale ale acestei lumi, legi printre care cea morală este de căpătîi, după părerea mea.
      A doua parte a tranzitivităţii, nu o consider o relaţie bivalentă, adică toleranţa nu este obligatoriu libertate. In sensul lui Florin, libertatea, înţeleasă prin prisma legii morale, nu judecă scăpările semenilor, ci iartă şi aşteaptă răbdătoare până semenii înţeleg, adică este tolerantă.
      Părerea mea.

    71. A lupta pentru dreapta, pentru libertate, restrângând-o, mi se pare cumva ca lupta pentru pace. Singura care ordonează libertatea este legea morală, în opinia mea.

    72. Iar din punct de vedere al acestei legi morale, după cum o înţeleg eu, Ivanciuc a devoalat foarte bine mecanismele care stau in spatele deciziei voluntarilor de a participa in Afganistan.
      Bineînţeles că mă pot înşela, dar aşa mi se pare mie.

    73. Cât înţelege un tânăr român care decide să meargă la război din motivaţia acestui război? Sunt convins că în America lucrurile sunt mult mai aşezate, dar la noi or fi?

    74. „Singura care ordonează libertatea este legea morală, în opinia mea.”
      Sper să nu fiu greşit înţeles, consider că această lege morala a fost, cel mai aproape de adevăr, transcrisă in legile Americii.

    75. @emil: nu cred in onestitatea dialogului cu voi pentru ca demersul vostru nu e maeutic ci egocentrat . Nu mai cred nici in onestitatea voastra intelectuala pentru ca va solidarizati conjunctural cu idei in care nu credeti, tot din vanitate. Practicati retorica, nu dialogul. Un dialog pleaca de la intelegerea clara a pozitiei celuilalt. Nu e cazul, in mod repetat textele noastre au fost citite in diagonala si intelese gresit.
      Apoi, nu am de gind sa intru intr-o discutie in care tu intrebi argumentat, eu raspund argumentat si pe fir intra inca 2-3 care se apuca sa injure, deturnind complet discutia. E greu sa incepi o discutie in cafeneaua de la Carturesti si sa o termini in rata de Coțofanca. Ramin la parerea mea ca anonimatul e motivul derapajelor si el va face deservicii promovind iresponsabilitatea celor cu singele mai fierbinte.
      Nu in ultimul rind, cred ca in loc sa ne darimam reciproc castelele de nisip si sa ne dam cu lopaticile in cap in timp ce baietii mai mari rid pe margine, e mai mult in interesul dreptei sa ne jucam fiecare separat, crezind ca reconstruim tara.

      Vei intelege ca e un drept si nu o jignire ca din acest moment sa refuz orice forma de dialog cu voi.

    76. Ati prezenta armata romana ca pe o mana de mercenari.Asa ceva nu este adevarat, jigniti armata ,jigniti poporul roman.
      Iar acest mod de a vedea lucrurile nu apartine ideologiei de dreapta-jigniti, de fapt si DREAPTA.
      Daca analizam bine este mai degraba o incercare de discreditare a acesteia.
      De aici a pornint totul.

      Eu asa vad lucrurile.Cu siguranta am acest drept.

      Nici eu nu mai pot interveni in aceasta discutie pentru ca trebuie sa plec

    77. Buna ziua.
      As dori sa spun cateva cuvinte despre articolul citat de dvs., anume cel despre soldatii romani in Afghanistan.
      Desi este scris de o maniera care-ti provoaca repulsie, articolul respectiv are niste adevaruri dureroase. Ca nu sunt spuse cum ar trebui, este altceva…
      Concret, am un var militar. Acum doua saptamani a plecat pentru a doua oara in Afghanistan. Din fericire (?) face munca mai mult de birou, cu rare iesiri in afara bazei americane din Kabul.
      Dupa ce s-a intors (prima plecare, 6 luni) arata mult mai rau decat plecase, si nu din cauza conditiilor de cazare/hrana, care le depasesc pe cele ale unui hotel bun ! Nu, ci din cauza a ceea ce VAZUSE acolo…L-am intrebat daca s-ar mai duce, iar raspunsul a fost un categoric NU !
      Dar nu a trecut putin peste un an si a plecat din nou, pentru 7 luni. Motivele expuse de el:
      – o casa terminata (modesta !) la care mai sunt multe rate de platit
      – o masina (modesta !), idem
      L-am intrebat de convingeri: l-a bufnit rasul…
      Domnilor, se da SPAGA serioasa pentru a fi inclus pe lista celor care pleaca ! Banii sunt frumosi, MULT mai frumosi decat ar putea sa castige aici cu functia de militar.
      Parerea mea: acesti oameni nu pot fi catalogati eroi. Nu pot fi catalogati nici mercenari, de acord. Ar trebui gasit un termen de mijloc.
      Erou este altceva, no offence. Cand o faci pentru bani – pentru ca NU ii obliga nimeni, singuri aleg calea asta – nu poti fi erou.
      A NU SE INTELEGE ca nu am compasiune pentru ei si familiile lor ! Cand societatea romaneasca te obliga sa alegi plecarea intr-o zona de conflict pentru a duce o viata decenta la tine in tara…de ce nu sunt platiti si aici corespunzator cu ceea ce fac ?

    78. Florin, nu te injura nimeni. si btw, tu ne-ai adresat cuvinte mult mai grele decit am facut-o noi, si nu se victimizeaza nimeni.
      deci te rog, daca nu vrei sa mai discutam, oricare ar fi motivele, e dreptul tau.. dar nu te victimiza si nu spune ca te retragi pentru ca esti injurat, chiar si in ghilimele, pentru ca ai fi impocrit.

    79. Minerii care coboara in mina si mor acolo-bineinteles ca o fac ca sa traiasca.
      Daca mor insa sunt tot eroi-pentru ca iti trebuie calitati
      absolut speciale ca sa fii soldat sau ca sa fii miner, sau ca sa salvezi oameni dupa un cutremur( bineinteles ca esti platit pentru asta) ,sau ca sa mergi in Afganistan ca sa lupti pentru oprirea terorismului.

      Toti cei de sus sunt eroi pentru ca isi risca viata atunci cand isi fac meseria.( si este normal sa fie platiti pentru ca muncesc).
      Mi se pare absolut infantil, pueril modul de a vedea lucrurile insensul cinic prezentat.

      Inca o data este o incercare de discrediare intr-un ziar care se autointituleaza „de dreapta”.

      Daca cineva care pleaca in Afganistat sa lupte este nemultumit si considera ca o face numai pentru bani-atunci mai bine isi vinde in rinichi-pentru ca nu face onoare Armatei Romane.

      A fi soldat este o onoare si este dovada de mult curaj

      Vor mai veni diversi care sa sustina contrariul-tocmai pentru ca asta si vor-sa discrediteze.

      Acum ies pe usa.

    80. @costin.
      I-au fost răstălmăcite vorbele, cu mare avânt demolator, ceea ce este echivalent, zic eu, cu „injurat”-ul. A încercat să clarifice nişte lucruri despre Eminescu şi felul păşunist în care este înţeles el în şcoală, după care iar a fost tăiat la modul dur, după părerea mea disproporţionat şi nejustificat. De-abia apoi i-a sărit muştarul şi a trecut la chestii mai grele, cu care eu nu sunt de acord, dar e problema lui. Gata, am terminat, mulţumesc.

    81. @ Despina
      Ivanciuc n-a făcut altceva decât să redea o stare de fapt, ai argumentul la nr 100, Andrei.
      Dacă e bine sau nu să arăţi adevărul, e o altă discuţie. Probabil că în „construire” nu e bine să fie oameni ca Ivanciuc; şi eu consider că el este foarte acid, indiferent de direcţia în care-şi îndreaptă atenţia. Dac-o iei altfel, însă, numai după un diagnostic sincer poţi să incepi să construieşti ceva durabil, să ajungi la o cotă suficient de adâncă pentru o fundaţie solidă.

    82. Cine-s mai buni Crestini, catolicii sau ortodocsii?
      Nu prea mai conteaza daca vin musulmanii si ii omaoara pe toti.

      Nu?

      Nu va mai tot batetzi care dreapta e mai dreapta pentru ca sunt destule stangi carora nu le pasa…

    83. din partea mea FLORIN (NU Flo) să ai drum bun. personal m-am săturat de lamentări și nu-mi cred urechilor:

      Nu mai cred nici in onestitatea voastra intelectuala pentru ca va solidarizati conjunctural cu idei in care nu credeti

      exact asta faceți voi solidarizându-vă necondiționat cu Ivanciuc. mark my words: o să va deziceți rând pe rând de Ivanciuc și asta cât de curând. Să ne faci o vizită atunci, să dezbatem despre onestitatea intelectuală

    84. Articolul turnatorului Ivanciuc este jignitor, in primul pentru vaduva militarului, apoi pentru intreaga armata romana.
      Stilul, voit ironic, al articolului este gretos prin aroganta si „jemanfisism”.

      Da! In Afganistan, ca si in Iraq se pleaca pe pile si pe interventii!

      Da! Militarii care pleaca sunt voluntari!

      Da! Pleaca pentru a strange bani pentru o casa, masina, pentru familia ramasa acasa!

    85. …continuare….

      Este vorba de a respecta un angajament asumat si de a fi alturi de aliatii tai.

      Dar, pentru turnatorul Ivanciuc exista doar anumite angajamente!

    86. nedormitul, Florin Cojocariu si altii: „soldat”, „mercenar” si „erou” sunt termeni care denumesc realitati extrem de diferite. A vorbi despre acestea fara a avea foarte clar in cap ce inseamna te poate pune in situatii… dificile.

      Soldatul este membru al armatei nationale si, ca orice militar, primeste in schimbul serviciilor sale o suma de bani, o solda; aceasta plata este legitima si nu afecteaza in nici un fel moralitatea celui care o primeste, soldatii fiind platiti dintotdeauna, nu de ieri sau de azi. Pe de alta parte, mercenarul este un luptator angajat contra cost in slujba unei armate straine; si el primeste bani, dar pentru a servi pe altii, nu pe ai lui. Nu in ultimul rand, eroi sunt cei care fie cad la datorie, fie s-au distins prin actiuni exceptionale.

      Voluntariatul pentru Afganistan nu afecteaza calitatea de militar roman si nu te transforma peste noapte in mercenar. Prin urmare, militarul roman cazut in Afganistan nu este un mercenar, dar este un erou. Aceasta ultima afirmatie nu este nici macar interpretabila, termenii fiind cat se poate de clari in acest sens; articolul de pe Blogary este pe langa.

      Florin Cojocariu

      Stii ce e comic, aproape? In ultimii doi ani ati citat entuziasmati HappyFish.ro de cel putin 7 ori. Daca aveai minima curiozitate sa afli ceva despre mine inainte de a pune stampile, ai fi aflat ca impreuna cu Dragos Musat am fondat si am condus Happy Fish pina in primavara lui 2009. Tot pina atunci orientarea a fost limpede de dreapta si pro-Basescu. Lucru care pe tine personal te-a incintat de citeva ori. Tot noi doi sintem cei care l-au adus pe Alexandru Hancu intr-o vreme in care fostii lui colegi se faceau ca nu-l vad. Lumea lui Hancu e un concept la care am lucrat toti trei. Nu ti se pare caraghios sa ma demasti ca fiind “stingist”?

      Nu, nu mi se pare. Auzisem despre toate acestea, chiar de ceva vreme, numai ca a fost si este irelevant din punct de vedere al problemei noastre. Eu nu critic Blogary pentru a-l desfiinta pe Cojocariu, pentru a da in Ivanciuc sau in naiba mai stie cine. Persoanele voastre, cu tot respectul, aproape ca nu ma intereseaza; conteaza, in schimb, foarte mult, materialele publicate si ideile sustinute, iar pentru mine prea multe dintre ele sunt mai mult decat discutabile, cu atat mai mult cu cat ele se imbina cu un stil demn de un comisar politically correct.

      Acolo sa cauti dovezi ale stingismului meu, nu pe pereti!

      Nu as numi comentariile semnate Florin Cojocariu ca fiind scrijelituri pe pereti; de multe ori, comentariile spun mai multe despre autor decat articolele pe care le scrie. Poate o sa intelegeti mai bine din urmatorul fragment dintr-un mail pe care l-am trimis in weekend:

      Nu ne putem permite luxul de a privi relaxati cum altii denatureaza sensul a ceea ce incercam sa aparam, doar nu ne-am contrat cativa ani cu tovarasii ca sa fim facuti ceausisti si babe nationaliste de un complexat si cei de pe langa el numai pentru ca isi zic de dreapta. Ce mi-e dreapta asta daca gandeste la fel precum stanga? Nimic altceva decat o stanga mai perversa si, deci, cu atat mai periculoasa.

      Cu alte cuvinte, domnule Cojocariu, stangistul este mai putin periculos decat sustinatorul dreptei progresiste (dreptaciul care vrea sa fie pe placul celorlalti, eliberatul de trecut, stangistul-troian). De ce? Primul ataca din afara si poate fi mai usor combatut; ultimul roade dinlauntru si, implicit, constituie o problema mai mare; primul vrea sa distruga fundatia, dar are sanse mai mici de reusita, fiind evident pentru toti ce urmareste; ultimul distruge fundatia, voit sau nu (absolut irelevant), dar sub masca respectabilitatii celor pe care ii numim ai nostri. Data fiind aceeasi afirmatie politica, intr-un fel te uiti la Barack Obama, si cu totul altfel la Margaret Thatcher.

      Nu am complexe in ceea ce priveste dreapta, nu mi-e rusine de ea si nu o voi modela pentru a avea succes la public ori la intelectualii stangii. Nu voi renunta la national doar pentru ca un regim de trista amintire s-a folosit de el pentru a-si fabrica legitimitate si nu imi este teama de religie pentru ca a existat candva o Legiune. In sfarsit, nu imi este rusine de acest popor, in ciuda problemelor nenumarate pe care le are.

      Despre anonimat: Articolul e scris intr-un limbaj mai mult decat decent, iar problemele ridicate nu au o importanta mai mare sau mai mica in functie de numele meu. A sustine altceva este o diversiune, si inca una pusa prost in scena.

      Despina, Vlad> Multumesc pentru aprecieri. Am uitat, m-am luat cu comentariile.

    87. Cîteva mici precizări:

      1. Madame Blogary a fost ideea lui Florin. El i-a băgat în proiect şi pe Ducu Hâncu, şi pe Răzvan Cucui, şi pe mine, şi pe Nedo, şi pe ceilalţi. Florin s-a ocupat de lansarea Blogary, ideea din spatele Blogary îi aparţine şi tot Florin e cel care a făcut majoritatea propunerilor pentru colaboratori (inclusiv Costin, fie vorba între noi).

      2. Ducu Hâncu e în continuare parte e echipei Blogary însă scrie mai rar, atunci cînd îşi face timp între obligaţiile contractuale (n-aţi vrea să ştiţi cîte ore pe zi se lucrează la proiectul Serviciul Român de Comedie).

      3. Eu şi cu Nedo sîntem principalii adepţi ai orientării tabloid-liberale.

      Am făcut aceste precizări pentru a restabili adevărul. Dincolo de opinii, e necesar ca informaţiile care se vehiculează să fie reale.

      PS. Eroismul începe dincolo de atribuţii, dincolo de datorie (dealtfel şi medaliile se dau pe acest criteriu). Moartea în exercitarea atribuţiilor nu e eroism. Principalul argument al celor care cer retragerea din Afganistan sau Irak e că acolo mor soldaţi nevinovaţi. Ar fi un argument valabil dacă am vorbi despre recruţi însă vorbim de profesionişti (în sensul ăsta vorbea Ivanciuc de şantierişti), despre voluntari plecaţi să-şi facă meseria (pentru bani sau fiindcă le place, sau ambele, de cele mai multe ori). Nu poţi să ceri retragerea trupelor cînd militarii au ales să fie acolo, nu au fost trimişi cu forţa.

      Adică:

      „Când cazi, societatea nu cere ca statul român să închidă șantierele internaționale. Când un meseriaș plătit de comunitate este sfâșiat de hultani acolo sus spânzurat de nadir, nimeni nu cere interzicerea meseriei de căutător de ouă de vulturi.”

      PS2. Ivanciuc e unul dintre cei mai talentaţi (prin talent eu înţeleg substanţă) jurnalişti de la noi şi categoric cel mai talentat caţavenc. Repet, prin talent înţeleg substanţă, nu dexteritate.

    88. ăstuia chiar îi lipsesc ore bune de somn. ai cumva vreun frate geamăn pe numele său prea-odihnitul?

    89. „PS2. Ivanciuc e unul dintre cei mai talentaţi (prin talent eu înţeleg substanţă) jurnalişti de la noi şi categoric cel mai talentat caţavenc. Repet, prin talent înţeleg substanţă, nu dexteritate.”

      Cand era la Academia Catavencu, Ivanciuc semna anchetele din paginia 3, (daca nu ma insel). Dezvaluiri bomba, exclusivitati, etc. Apoi s/a aflat ca „exceptionalul” Ivanciuc era un penibil turnator. Si/a mintit colegii de redactie si si/a mintit publicul prin acele anchete (bazate nu atat pe documentare si investigatie jurnalisitica ci prin…lectura de dosare).

      Jurnalist talentat?!?! Bleen, de cine faci mishto?

      nici macar de gluma nu e buna!

    90. Bleen> Prea multa substanta nu exista in articolul acela, iar cea care poate fi gasita nu e de calitate. Voluntariatul nu schimba cu nimic statutul unui militar; in mod cert, nu il transforma intr-un mercenar. Comparatia cu santieristii… sa fim seriosi, ti se pare inspirata? Apoi, nu imi amintesc sa fi avut loc vreo furtuna in societatea romaneasca pentru a se ajunge la o discutie despre necesitatea retragerii trupelor din Afganistan. „Societatea” nu a cerut nimic. Este un articol ne-necesar, despre o non-tema, cu un stil mai mult decat nefericit si cu idei mai mult decat discutabile. Nu m-as obosi sa apar asa ceva.

    91. Am uitat de acest fragment de intelectual dishonesty marca Florin Cojocariu:

      @emil: nu cred in onestitatea dialogului cu voi pentru ca demersul vostru nu e maeutic ci egocentrat . Nu mai cred nici in onestitatea voastra intelectuala pentru ca va solidarizati conjunctural cu idei in care nu credeti, tot din vanitate. Practicati retorica, nu dialogul. Un dialog pleaca de la intelegerea clara a pozitiei celuilalt. Nu e cazul, in mod repetat textele noastre au fost citite in diagonala si intelese gresit.

      Sigur, domnule Cojocariu, tot dvs. sunteti curat ca lacrima. Poate ca dialogul presupune trimiteri la ceausism, „extrema dreapta”, „cutite pline de sange” si luarea dreptului de a posta raspunsuri. Poate, nu stiu sigur, o sa mai imi intreb colegii de „gasca de cartier”. Oare nu era mai cinstit sa recunoasteti ca problema va depaseste? Credeti-ma, avem toata intelegerea fata de cei care nu se pricep, cu o conditie: sa isi recunoasca limitele.

      Vei intelege ca e un drept si nu o jignire ca din acest moment sa refuz orice forma de dialog cu voi.

      Am inteles de mult cam care e treaba cu Florin Cojocariu si sunt sigur ca Emil nu va banuia ca ati fi in stare de a formula un raspuns. Cand se ajunge la substanta si nu mai pot fi invocatii in ajutor Zeii Corectitudinii Politice, comisarii fug de responsabilitate si se ascund in spatele unei pretinse jigniri la care au fost supusi. Your typical leftist.

      P.S. Pacat de contributia de la HF. Semn rau, nici pe cei care fac lucruri bune nu te poti baza pana la capat. Cine stie ce conceptii denaturate au despre viata, om si societate… Maine-poimaine reactioneaza precum institutionalizatii de pe Rive Gauche.

    92. Domnilor, cu toată umilința de care mai sînt capabil, cred că-ar trebui să ne cam vedem de ale noastre, eu unul stau ca boul și mă uit la acest filibuster pe două voci, am uitat și să rumeg, cred că nu-s singurul. Dacă s-ar putea aranja un cadru oleacă mai ferit, m-aș putea oferi să vă pun iutuburi excitante cu texte de toate orientările, de la anarhistul Léo Ferré la preobamica Joan Baez, și-s convins că s-ar mai găsi entertaineri. Săr’mîna, respectele mele!

    93. Incredibil si trist!!!!
      Cum s-a ajuns la asta!!!
      Dragii mei, sunteti o mana de oameni inteligenti intr-o mare de stangisti spalati pe creier.
      Chiar trebuie sa va certati asa?!
      Ne calca astia in picioare, uitati-va in jur…
      si noi ne certam fratricid…
      Pacat, mare pacat….

    94. Un simpatizant> Out there sunt mai multi oameni inteligenti decat par a fi la o prima vedere, numai ca devine din ce in ce mai greu sa nu te rusinezi de inteligenta ta. Pentru a fi acceptat, pentru a parea normal ori decent ti se cere sa iti pui intre paranteze propriul creier si sa gandesti in paradigma omului castrat, corect politic. Daca reusesti, noile vedete ale pseudo-dreptei te vor primi in club si trata cu onoraruri. Daca nu, au oricand o lista de etichete stangiste numai bune pentru a ti le lipi de frunte si a te discredita in ochii celor mai putin informati.

      Singura problema e ca nu ne impresioneaza complexatii cu apucaturi de stanga, fie ei si mari bloggeri de „dreapta”. Am vazut destule drepte-ersatz pentru a ne mai lasa speriati de copia lor romaneasca. Liberalii sa ramana cu partidelor de centru-stanga si sa ne lase pe noi, „extremistii de dreapta”, sa ne vedem de treaba.

      Iti recomand cu caldura Raţuşca cea urâtă a politicii din ţară (Olavo de Carvalho, text tradus pe Dreapta.net).

    95. Imperialistu’

      Am un lapsus teribel monșer (îmi vine să-mi dau palme și/sau să ader la secta Martorilor lui Alzheimer, numai să nu uit : ). Am citit recent o argumentație excelentă, în total acord cu descrierea și argumentația lu Olavo de Carvalho, numai că nu-i chip să-mi amintesc cine-cînd-unde… 🙁 În articolul respectiv se demonstra labilitatea capro-varzistă a liberalilor de rit nou și efectele tentativei lor de a se distanța de socialiști tocmai acceptîndu-le împăciuitorist și de bună voie și nesiliți de nimeni ideile „castratoare”. Într-un fel, ticălosul de Lenin era foarte onest cu asemenea specimene: îi eticheta „revizioniști” după care-i împușca fără probleme, corectitudine politică, deh! 🙂

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here