In memoriam pentru viitor

    22

    Prima scînteie a Revoluţiei Române s-a aprins pe 14 decembrie, la Iaşi. Flacăra a izbucnit pe 16 decembrie, în Timişoara. În zilele următoare Timişoara a devenit oraş martir. Bucureştiul şi-a dat jos lanţurile pe 21 decembrie. Memoria Revoluţiei trebuie păstrată vie. A fost cel mai de preţ moment al nostru din ultimii 65 de ani. Dar mai ales sîntem datori celor care au pierit pentru libertatea ţării. Nu numai din recunoştinţă pioasă: sînt lucruri care au rămas neterminate. Sîntem datori să încercăm recuperarea şi împlinirea visului căruia îi datorăm renaşterea.



    Actualizare

    De la un comentator:

    Transmisii TVR din decembrie 1989 — o recapitulare a diversiunilor începute pe 22 decembrie 1989 şi găzduite cu generozitate de TVR, postul de comandă mass-media al restauraţiei comuniste coagulată în jurul lui Ion Iliescu.

    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedent“Firul vieții” este biodegradabil
    Articolul următorLibertatea de exprimare în Uniunea Europeană: UE interzice Fitna
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    22 COMENTARII

    1. Clipul celor de la Eroiinumor.ro este fantastic; cronologia evenimentelor, imagini cutremuratoare, fondul sonor perfect (Cargo – Destin). Le sunt recunoscator; in fiecare an scot ceva nou si de calitate.

      Eroii Nu Mor.

      Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. Ne considerăm importanţi, puternici, atotcunoscători şi, totuşi, suntem atât de mici, de laşi, de insignifianţi. Tocmai de aceea în fiecare decembrie e timpul să ne plecăm capul şi să ne gândim, măcar o clipă, la cei ce nu mai sunt.

      Este greu de inteles de ce sunt atat putini cei care realizeaza ca in lipsa revolutiei furate nu am fi avut nimic. Fara decembrie 1989, nici unul dintre noi nu s-ar afla acolo unde se gaseste astazi, nu ar avea ce poseda astazi: incepand cu lucrurile materiale pe care astazi le consideram banale (televizor, radio, computer, internet) si terminand cu pretioasa LIBERTATE.

      Este si asta un motiv pentru care resping neparticiparea la vot. Acum 20 de ani s-a murit pentru ca noi sa avem acest drept; peste 1000 de oameni nu au mai ajuns acasa: stalciti in bataie de securisti, impuscati de „teroristi”, impuscati ca „teroristi”, zdrobiti de taburi, incinerati, aruncati pe cine tie unde. Altii au ajuns ologi pe viata. Nu poti sa iti bati joc de asa ceva, nu? Si totusi, uite ca se poate. Ba chiar poti sa o faci cu zambetul pe buze si cu constiinta impacata: esti scarbit, dom’le, de politicieni, prea fin pentru cat de neciopliti sunt ei; ori iti este lene. 60% din natiune nu este in stare sa isi urneasca fundul, o data la cativa ani, pentru a-si alege reprezentantii. Desigur, apoi respectivii cetateni se plang ca lucrurile nu merg in „directia corecta”.

      Merita sa incasezi un glont pentru comozii astia? Spune-mi si mie, Emil, merita? Nu, nu merita. Nici unul dintre ei nu merita libertatea de care se bucura. Cine crezi ca se gandeste macar la ce a fost? Cati? Putini, iti spun eu, ii numeri pe degete. Ma indoiesc sa cunoasca vreunul dintre noi 5 oameni. Asa e omul, nerecunoscator, si asa e romanul nostru, uituc. Sa nu uitam ca el l-a facut pe Iliescu presedinte de trei ori.

      „Vino, Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni…”

    2. Clipul celor de la Eroiinumor.ro este fantastic; cronologia evenimentelor, imagini cutremuratoare, fondul sonor perfect (Cargo – Destin). Le sunt recunoscator; in fiecare an scot ceva nou si de calitate.

      Eroii Nu Mor.

      Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. Ne considerăm importanţi, puternici, atotcunoscători şi, totuşi, suntem atât de mici, de laşi, de insignifianţi. Tocmai de aceea în fiecare decembrie e timpul să ne plecăm capul şi să ne gândim, măcar o clipă, la cei ce nu mai sunt.

      Este greu de inteles de ce sunt atat putini cei care realizeaza ca in lipsa revolutiei furate nu am fi avut nimic. Fara decembrie 1989, nici unul dintre noi nu s-ar afla acolo unde se gaseste astazi, nu ar avea ce poseda astazi: incepand cu lucrurile materiale pe care astazi le consideram banale (televizor, radio, computer, internet) si terminand cu pretioasa LIBERTATE.

      Este si asta un motiv pentru care resping neparticiparea la vot. Acum 20 de ani s-a murit pentru ca noi sa avem acest drept; peste 1000 de oameni nu au mai ajuns acasa: stalciti in bataie de securisti, impuscati de „teroristi”, impuscati ca „teroristi”, zdrobiti de taburi, incinerati, aruncati pe cine tie unde. Altii au ajuns ologi pe viata. Nu poti sa iti bati joc de asa ceva, nu? Si totusi, uite ca se poate. Ba chiar poti sa o faci cu zambetul pe buze si cu constiinta impacata: esti scarbit, dom’le, de politicieni, prea fin pentru cat de neciopliti sunt ei; ori iti este lene. 60% din natiune nu este in stare sa isi urneasca fundul, o data la cativa ani, pentru a-si alege reprezentantii. Desigur, apoi respectivii cetateni se plang ca lucrurile nu merg in „directia corecta”.

      Merita sa incasezi un glont pentru comozii astia? Spune-mi si mie, Emil, merita? Nu, nu merita. Nici unul dintre ei nu merita libertatea de care se bucura. Cine crezi ca se gandeste macar la ce a fost? Cati? Putini, iti spun eu, ii numeri pe degete. Ma indoiesc sa cunoasca vreunul dintre noi 5 oameni. Asa e omul, nerecunoscator, si asa e romanul nostru, uituc. Sa nu uitam ca el l-a facut pe Iliescu presedinte de trei ori.

      „Vino, Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni…”

    3. Eu am fost dintotdeauna la vot, dar nu pentru a schimba ceva sau pentru a-i cinsti pe martirii Revoluţiei, ci fiindcă îmi dă un sentiment de putere şi fiindcă e un eveniment prea rar ca să mă plictisească…
      În rest, nu ştiu dacă oamenii au murit în Revoluţie doar pentru vot. Ce, înainte nu se vota? Iar acum tot dintre mai mulţi comunişti trebuie să alegi. Avem atâtea altele obţinute prin jertfa lor în afară de multipartitism, începând cu o societate şi o cultură neţesute cu fire de minciună şi terminând cu economia capitalistă, adică lipsa mizeriei. Am scăpat de frica din miez din noapte, de suspiciune şi prefăcătorie, de dezgustătoare linguşeli, de securişti şi poza tiranului. Dacă un alt regim poate face acelaşi lucru, dar mă lipseşte de dreptul la vot, trăiască Regimul!

    4. Eu am fost dintotdeauna la vot, dar nu pentru a schimba ceva sau pentru a-i cinsti pe martirii Revoluţiei, ci fiindcă îmi dă un sentiment de putere şi fiindcă e un eveniment prea rar ca să mă plictisească…
      În rest, nu ştiu dacă oamenii au murit în Revoluţie doar pentru vot. Ce, înainte nu se vota? Iar acum tot dintre mai mulţi comunişti trebuie să alegi. Avem atâtea altele obţinute prin jertfa lor în afară de multipartitism, începând cu o societate şi o cultură neţesute cu fire de minciună şi terminând cu economia capitalistă, adică lipsa mizeriei. Am scăpat de frica din miez din noapte, de suspiciune şi prefăcătorie, de dezgustătoare linguşeli, de securişti şi poza tiranului. Dacă un alt regim poate face acelaşi lucru, dar mă lipseşte de dreptul la vot, trăiască Regimul!

    5. Dar nici nu am spus asta, Gradinariu, esti nedrept. Am scris ca „este si asta un motiv” (se subintelege, printre altele), iar cateva randuri mai sus am mentionat LIBERTATEA si castigurile materiale ( a se citi a trai decent). Nu reduc Revolutia la banala exercitare a dreptului de vot, dar resping atitudinea celor care nu sunt in stare sa isi apere interesele ori sa tina minte.

    6. Dar nici nu am spus asta, Gradinariu, esti nedrept. Am scris ca „este si asta un motiv” (se subintelege, printre altele), iar cateva randuri mai sus am mentionat LIBERTATEA si castigurile materiale ( a se citi a trai decent). Nu reduc Revolutia la banala exercitare a dreptului de vot, dar resping atitudinea celor care nu sunt in stare sa isi apere interesele ori sa tina minte.

    7. Lucrul cu care nu sunt de acord e că i-aş necinsti pe revoluţionari dacă nu mă duc la vot. Dacă ar mai fi fost în viaţă, cine ştie câţi nu s-ar fi dus nici ei?

    8. Lucrul cu care nu sunt de acord e că i-aş necinsti pe revoluţionari dacă nu mă duc la vot. Dacă ar mai fi fost în viaţă, cine ştie câţi nu s-ar fi dus nici ei?

    9. Libertatea costa, iar cei care nu au facut nimic pentru a o dobandi pot sa aiba macar minima decenta de a veghea. Neparticipantii la vot nu vegheaza, dorm.

      Te asigur ca nu imi doresc votul obligatoriu. Nu sunt autoritarist si nici nu cred ca e interesul nostru sa vina toti la vot. Mersul la vot ramane la atitudinea fiecaruia dintre noi, atata ca imi rezerv dreptul de a avea o parere extrem de proasta despre acesti indivizi care in opinia mea nu sunt buni de nimic, din moment ce nu participa in nici un fel la viata comunitatii din care fac parte.

      Acestea fiind spuse, nu vrea sa transformam discutia despre revolutie intr-o dezbatere a participarii la vot, greseala mea ca m-am lasat dus de val.

    10. Libertatea costa, iar cei care nu au facut nimic pentru a o dobandi pot sa aiba macar minima decenta de a veghea. Neparticipantii la vot nu vegheaza, dorm.

      Te asigur ca nu imi doresc votul obligatoriu. Nu sunt autoritarist si nici nu cred ca e interesul nostru sa vina toti la vot. Mersul la vot ramane la atitudinea fiecaruia dintre noi, atata ca imi rezerv dreptul de a avea o parere extrem de proasta despre acesti indivizi care in opinia mea nu sunt buni de nimic, din moment ce nu participa in nici un fel la viata comunitatii din care fac parte.

      Acestea fiind spuse, nu vrea sa transformam discutia despre revolutie intr-o dezbatere a participarii la vot, greseala mea ca m-am lasat dus de val.

    11. SB, multumesc mult. E greu de gasit asa ceva intr-un singur loc, cu transcrieri si comentarii. Cuvintarea lui Iliescu din balcon, pe 22 decembrie: am fost unul din multime. Stii cum s-a incheiat? Dupa ce Iliescu a terminat de dispensat zaharelul catre popor si s-a retras in siguranta de la balcon, au inceput impuscaturile. Atunci a inceput diversiunea cu „teroristii”.

      Marius Mioc… nu stiam; inca o data, multam.

      PS
      Nu sintem „copilasi”. Take it easy.

    12. SB, multumesc mult. E greu de gasit asa ceva intr-un singur loc, cu transcrieri si comentarii. Cuvintarea lui Iliescu din balcon, pe 22 decembrie: am fost unul din multime. Stii cum s-a incheiat? Dupa ce Iliescu a terminat de dispensat zaharelul catre popor si s-a retras in siguranta de la balcon, au inceput impuscaturile. Atunci a inceput diversiunea cu „teroristii”.

      Marius Mioc… nu stiam; inca o data, multam.

      PS
      Nu sintem „copilasi”. Take it easy.

    13. Interesant ce spui, dar după înregistrările mele mai sînt nişte discursuri înainte de a se deschide focul. Ordinea cronologică care o am eu este:

      1. Vorbeşte Iliescu http://mariusmioc.wordpress.com/2008/11/10/iliescu-la-cc-22-decembrie-1989-1/

      2. Vorbeşte Guşă

      3. Vorbeşte iar Iliescu cu îndemnul „lăsaţi-ne să ne organizăm” http://mariusmioc.wordpress.com/2008/11/13/iliescu-la-cc-in-22-decembrie-1989-2-lasati-ne-sa-ne-organizam-multimea-fara-comunisti/

      4. Vorbeşte un necunoscut cu ideea „Garanţia succesului acestor discuţii aicea în comitet este prezenţa voastră! Dacă vreţi să nu vi se ciuntească victoria rămîneţi aici http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/14/tvr-22-decembrie-1989-daca-vreti-sa-nu-vi-se-ciunteasca-victoria-ramineti-aici-video/

      Asta e o idee eretică – adică mulţimea să stea să vegheze ce se întîmplă cu discuţiile din comitet? Adică se răspîndeşte ideea că prin acele discuţii victoria poate fi ciuntită? Păi nu s-a spus clar să fie lăsaţi să se organizeze ăia care ştiu cum se face organizarea? Ce treabă mai are mulţimea să-şi bage nasul?

      5. Vorbeşte Virgil Măgheruşan cu ideea că în conducerea provizorie trebuie să avem oameni siguri, care au suferit http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/14/tvr-22-decembrie-1989-sediul-cc-virgil-magherusan-video/

      Păi cine-i Măgheruşan ăsta să stabilească el cine e sigur şi cine nu? Existau acolo oameni mai competenţi care să stabilească asta.

      6. Vorbeşte Mazilu cu ideea că „ţara noastră n-a fost niciodată comunistă” http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/16/tvr-22-decembrie-1989-dumitru-mazilu-la-cc-1/ şi că „să se dea la o parte marxism-leninismul” http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/17/tvr-22-decembrie-1989-dumitru-mazilu-la-cc-2/

      Mazilu ăsta nu aflase că problema principală în 22 decembrie era întinarea numelui partidului comunist şi memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului? http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/16/ion-iliescu-au-intinat-numele-partidului-comunist-si-memoria-celor-care-si-au-dat-viata-pentru-cauza-socialismului-in-aceasta-tara-tvr-22-decembrie-1989-video/

      Cuvîntarea lui Mazilu e întreruptă în transmisia TVR de vreo 2 minute în care apare lt-col. Oană, care apăra televiziunea.

      7. După Mazilu vine o intervenţie din studioul TVR cu ştiri externe

      8. Apar zvonuri că se trage în Piaţa Palatului, dar nu se vede prea clar dacă într-adevăr se trage sau sînt doar zvonuri http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/15/tvr-22-decembrie-1989-apar-zvonuri-ca-se-trage-la-cc/

      9. Abia după ce se vede că numai cu zvonurile nu pot fi alungaţi oamenii din piaţă începe să se tragă de-adevăratelea, dar nici atunci nu se deschide focul asupra mulţimii ci mai mult în aer. Scopul pare să fie să alunge mulţimea, ca să se poată organiza în linişte cine trebuie, nu să creeze morţi. Au apărut apoi şi morţi, cînd s-a ripostat la focuri, de multe ori se împuşcau militarii între ei.

      Cam aşa reconstitui eu evenimentele, nu eram în Bucureşti pe atunci, am doar o înregistrare a emisiunii TVR care nu ştiu cît de fidelă este şi care mai întrerupe transmisia de la CC cu intervenţii din studiou. De la cuvîntarea lui Iliescu pînă la zvonurile că se trage cred că au trecut vreo 20-25 de minute, timp în care unii vorbitori se apucaseră să lanseze idei eretice. Erau unii recalcitranţi care nu lăsau să se organizeze pe cine ceruse asta, iar mulţimea aia putea fi atrasă să-i sprijine pe recalcitranţi.

    14. Interesant ce spui, dar după înregistrările mele mai sînt nişte discursuri înainte de a se deschide focul. Ordinea cronologică care o am eu este:

      1. Vorbeşte Iliescu http://mariusmioc.wordpress.com/2008/11/10/iliescu-la-cc-22-decembrie-1989-1/

      2. Vorbeşte Guşă

      3. Vorbeşte iar Iliescu cu îndemnul „lăsaţi-ne să ne organizăm” http://mariusmioc.wordpress.com/2008/11/13/iliescu-la-cc-in-22-decembrie-1989-2-lasati-ne-sa-ne-organizam-multimea-fara-comunisti/

      4. Vorbeşte un necunoscut cu ideea „Garanţia succesului acestor discuţii aicea în comitet este prezenţa voastră! Dacă vreţi să nu vi se ciuntească victoria rămîneţi aici http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/14/tvr-22-decembrie-1989-daca-vreti-sa-nu-vi-se-ciunteasca-victoria-ramineti-aici-video/

      Asta e o idee eretică – adică mulţimea să stea să vegheze ce se întîmplă cu discuţiile din comitet? Adică se răspîndeşte ideea că prin acele discuţii victoria poate fi ciuntită? Păi nu s-a spus clar să fie lăsaţi să se organizeze ăia care ştiu cum se face organizarea? Ce treabă mai are mulţimea să-şi bage nasul?

      5. Vorbeşte Virgil Măgheruşan cu ideea că în conducerea provizorie trebuie să avem oameni siguri, care au suferit http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/14/tvr-22-decembrie-1989-sediul-cc-virgil-magherusan-video/

      Păi cine-i Măgheruşan ăsta să stabilească el cine e sigur şi cine nu? Existau acolo oameni mai competenţi care să stabilească asta.

      6. Vorbeşte Mazilu cu ideea că „ţara noastră n-a fost niciodată comunistă” http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/16/tvr-22-decembrie-1989-dumitru-mazilu-la-cc-1/ şi că „să se dea la o parte marxism-leninismul” http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/17/tvr-22-decembrie-1989-dumitru-mazilu-la-cc-2/

      Mazilu ăsta nu aflase că problema principală în 22 decembrie era întinarea numelui partidului comunist şi memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului? http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/16/ion-iliescu-au-intinat-numele-partidului-comunist-si-memoria-celor-care-si-au-dat-viata-pentru-cauza-socialismului-in-aceasta-tara-tvr-22-decembrie-1989-video/

      Cuvîntarea lui Mazilu e întreruptă în transmisia TVR de vreo 2 minute în care apare lt-col. Oană, care apăra televiziunea.

      7. După Mazilu vine o intervenţie din studioul TVR cu ştiri externe

      8. Apar zvonuri că se trage în Piaţa Palatului, dar nu se vede prea clar dacă într-adevăr se trage sau sînt doar zvonuri http://mariusmioc.wordpress.com/2008/12/15/tvr-22-decembrie-1989-apar-zvonuri-ca-se-trage-la-cc/

      9. Abia după ce se vede că numai cu zvonurile nu pot fi alungaţi oamenii din piaţă începe să se tragă de-adevăratelea, dar nici atunci nu se deschide focul asupra mulţimii ci mai mult în aer. Scopul pare să fie să alunge mulţimea, ca să se poată organiza în linişte cine trebuie, nu să creeze morţi. Au apărut apoi şi morţi, cînd s-a ripostat la focuri, de multe ori se împuşcau militarii între ei.

      Cam aşa reconstitui eu evenimentele, nu eram în Bucureşti pe atunci, am doar o înregistrare a emisiunii TVR care nu ştiu cît de fidelă este şi care mai întrerupe transmisia de la CC cu intervenţii din studiou. De la cuvîntarea lui Iliescu pînă la zvonurile că se trage cred că au trecut vreo 20-25 de minute, timp în care unii vorbitori se apucaseră să lanseze idei eretice. Erau unii recalcitranţi care nu lăsau să se organizeze pe cine ceruse asta, iar mulţimea aia putea fi atrasă să-i sprijine pe recalcitranţi.

    15. M-am uitat peste pagina lui la Wikipedia si am observat ceva interesant. Sa citez:

      A publicat în 1991 cartea „Revoluția furată. Memoriu pentru țara mea” în care afirmă că revoluția a fost furată de Ion Iliescu, pe atunci președinte al României. Cartea s-a bucurat pe acea vreme de un real succes de librărie.

      ………

      În anul 2004 a fost numit de către Ion Iliescu în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române.

    16. M-am uitat peste pagina lui la Wikipedia si am observat ceva interesant. Sa citez:

      A publicat în 1991 cartea „Revoluția furată. Memoriu pentru țara mea” în care afirmă că revoluția a fost furată de Ion Iliescu, pe atunci președinte al României. Cartea s-a bucurat pe acea vreme de un real succes de librărie.

      ………

      În anul 2004 a fost numit de către Ion Iliescu în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here