În sfârșit, lumea civilizată i-a răspuns cum trebuie Rusiei lui Putin

    1

    Valul masiv de expulzări ale diplomaților ruși, fără precedent, care vine după atentatul cu gaze de luptă de pe teritoriul Marii Britanii, e concluzia anilor în care Putin a condus Rusia, în stilul tradițional rusesc, cunoscut de pe vremea lui Ivan cel Groaznic. Atentatul asupra lui Serghei Skripal și a fiicei lui, Iulia, care a dus la sancționarea categorică a administrației de la Kremlin, nu a fost tocmai o surpriză – Alexandru Litvinenko fusese ucis cam la fel, după ce a început să colaboreze cu autoritățile statelor europene. Nu numai atentatul ăsta a dus la valul actual de indignare împotriva Rusiei. Crima asta a fost doar factorul declanșator, după ani de zile in care lumea civilizata a suportat agresivitatea fără limite a lui Putin și a administrației lui.

    Rusia lui Putin e vinovată de ani de război, de ocupație, de atentate, de crime împotriva propriilor cetățeni, de intimidare cu fortă militară a unor țări care chiar nu aveau treabă cu Rusia, de atacuri cibernetice la scară largă împotriva mai multor țări, de amestecul în alegerile altor țări, de propagandă anti-occidentală nesfârșită dusă chiar în țările occidentale, de încălcarea acordurilor comerciale, de susținerea celor mai periculoase regimuri totalitare, pe lângă cine mai știe câte alte nelegiuiri făcute la scară largă.

    În ultimii ani, bombardierele nucleare rusești au simulat atacuri și au patrulat agresiv din Norvegia până în Australia, într-o desfășurare de forță a cărei logică scapă oricărei minți civilizate. Exercițiile de invazie asupra țărilor baltice, a Norvegiei, Finlandei, Suediei, Danemarcei, de asemeni se înscriu în linia de conduită a Kremlinului. Și era clar, pentru țările vizate, că Putin poate merge până la capăt, când e să facă uz de forță militară – invazia Georgiei și a Ucrainei dovedesc asta. Călcarea spațiului aerian al Turciei de bombardierele rusești, ori implicarea în atacurile cu armă chimică, inițiate din baze militare unde activau militari rusi, din Siria, au produs până la urmă reacții corespunzătoare – un bombardier Su 24, aparținând corpului din Siria, al armatei ruse, a fost doborât de aviația turcească și o baza militară din Siria, unde erau depozitate armele chimice, a fost bombardată de armata americană. Armata rusă nu a putut răspunde în niciun fel, pe mai departe, la reacțiile armate ale turcilor ori ale americanilor.

    Propaganda împotriva Occidentului, alături de implicarea în alegerile unor țări europene, a făcut ca Franța să răspundă, până la urmă, prin președintele Macron care, de față cu Putin, a acuzat nervos mașina rusă de propagandă de implicare în alegerile franceze. Jena a fost totală pentru ruși, Putin neavând ce răspunde. Tot Franța a blocat zeci de mii de atacuri cibernetice venite asupra unor obiective militare ori civile, initiate din Rusia, lucru făcut public de ministrul apărării Jean-Yves Le Drian. De altfel, o mulțime de alte țări, de la Statele Unite la Estonia, au raportat că au fost victimele unor atacuri cibernetice repetate, ale căror urme arătau că vin din Rusia. Timp în care rușii care vor să se opună nebuniei lui Putin sunt uciși pe bandă, fie că sunt jurnaliști sau oameni implicați în politică.

    Rușii sunt în pericol oriunde ar fi, dacă nu se supun Țarului Putin, care nu ține cont de viața nimănui, de lege, de granițe, de nimic altceva în afara forței militare proiectate împotriva acțiunilor lui. E clar că principiul după care funcționează acesta e cel enunțat de Lenin – încearcă totul cu baioneta si dacă dai de moale, continuă să presezi, dacă dai de oțel, oprește-te!

    Acum, expulzarea diplomaților (sau ce altceva sunt) ruși, din America până în Australia si din Marea Britanie până în Albania, spune clar că majoritatea țărilor civilizate s-au săturat de acțiunile criminale ale Rusiei lui Putin. Ale lui Putin care, nou reales președinte, trebuie oprit acum din seria ieșirilor lui criminale. Și dacă rușii nu sunt încă în stare să-l oprească, măcar lumea civilizată ii poate pune limite clare. Și asta, într-o anumită măsură, tocmai s-a întâmplat.

    Print Friendly, PDF & Email

    1 COMENTARIU

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here