Internetul, blogurile, presa şi dizidenţa

    16

    Acum 1.000 de blog-uri decid singure ce este interesant. Dacă destule sînt interesate, bingo!, ai devenit ştire.[…] Să distrugi monopolul presei este una. Dar internetul a distrus şi monopolul politic. Este puţin problematic pentru jurnalişti şi politicieni, dar este o veste bună pentru libertarienii de toate culorile. Stîngiştii s-au bazat întotdeauna pe control, atît al informaţiilor cît şi al resurselor fizice. Astfel de control nu mai este tehnic posibil.
    Daniel Hannan, martie 2009

    Groapa cu nisip/terenul de joacă, reprezentat de mass media care stabilete ce anume devine ştire şi ce nu, era pînă de curînd răscolită doar de lopaţelele copiilor mari ai presei „centrale”; presa centrală, oficială sau Main Stream Media, pe americăneşte. Dar în ultimii ani, alături de ei şi-au făcut uşor-uşor loc un nou grup de copii cu o nouă lopăţică: internetul cu blogurile. Mare parte din aceşti noi parteneri de joacă erau la început complet ignoraţi de presa centrală şi săpau pe cont propriu, cu lopăţele lor amatoriceşti, zonele lăsate neatinse de instrumentele sensibilizate ale copiilor cu vechime din groapa de nisip.

    Zonele pietroase/buruienoase rămîneau în mare parte neexplorate. Copiii cei mari nu îndrăznesc să îşi rişte lopăţelele în zone nesigure şi evită, în marea lor majoritate, subiectele sensibile. Se aventurează diafan în zonele cu risc scăzut spre zero.

    În occident zonele cu risc scăzut sînt cele ce au primit aprobarea poliţiei corectitudinii politice, subiecte care foarte rar contestă prescripţiile multiculturalismului trimfător.

    Aici îşi fac intrarea internetul şi blogurile. Explorarea terenului şi slalomul făcut de presa de circulaţie largă printre subiectele sensibile, manipularea limbajului (cum a este numirea de guvernul britanic al actelor teroriste islamice din Londra din 2005, „Activităţi anit-islamice”) sînt subiectele predilecte ale activităţii unei reţele de bloguri din ce în ce mai mare. Majoritatea celor care întreţin aceste noi colimatoare de ştiri ar fi fost bucuroşi să scrie despre horticultura, căţeluşi şi circuite integrate. Mulţi oameni cu vieţi normale şi slujbe cu normă întreagă, îşi dedică mare parte din timpul liber citirii presei pe internet, urmărind surse din mai multe ţări simultan. Un avantaj foarte important al internetului este că se pot afla, practic instantaneu, foarte multe variante şi foarte multe interpretări ale aceluiaşi eveniment sau fenomen. Multe din aceste bloguri au o reţea extinsă de cititori care oferă ponturi, linku-uri cu ştiri de interes din domeniile de activitate al blogului respectiv. Un exemplu foarte bun este Gates of Vienna care ca urmare a sutelor de stiri relevante primite zilnic de la cititori, a deschis in ultimele luni o noua rubrică zilnică, Gates of Vienna News Feed, care conţine în fiecare zi în jur de 100 de ştiri din toată lumea. Un foarte util instrument de scrutare rapidă a sute de ziare, pagini de internet şi publicaţii.

    Unul din subiectele cele mai importante, pe care presa le abordează cu trei perechi de manuşi şi mască de gaze este răspîndirea islamismului în occident, în vestul Europei în special.

    Un exemplu important pentru atitudinea presei şi rolul jucat de blog-uri este cel oferit de Brussels Journal, blog pornit nu de un amator de data asta, ci de un jurnalist din Brussels, Paul Belien.
    În octombrie 2005, a apărut în Brussels Journal primul articol de limbă engleză despre criza caricaturilor daneze, Jihad Against Danish Newspaper, cu luni înainte de ajunge subiect de ştire la trusturile centrale de presă: BBC, AP, CNN, etc. Articolul are peste 850.000 de vizualizari, foarte multe pentru un blog care are în media 2.000 -2500 de vizualizari pe articol. Oamenii au auzit de revoltele din lumea islamică soldate cu morţi şi răniţi şi provocate de cîteva desene publicate într-un ziar de provincie, dintr-o ţară cu patru milioane de locuitori, de pe alt continent. Au căutat mai multe informaţii pe internet şi articolul lui Paul Belien a fost singurul loc în care au putut găsi mai multe informaţii timp de luni de zile.

    Un alt exemplu, mai mic, ca pentru bipezii de la patrupedbun, este o postare apărută pe 12 ianuarie despre un grup de musulmani violenţi care alergau poliţia pe străzile Londrei. În timp ce alergau, tinerii musulmani, care îmbogăţesc societatea multiculturala britanică, strigau:
    Fugiţi, laşilor! (Run, you cowards!)
    Fugiţi, necredincioşilor! (Run, you kufr!)
    Allahu Akhbar! (Dumnezeu e mare!)
    Fuckin’ cowards! (traducerea nu este necesară)
    Fugiţi, porcilor! (Run, you swine!)

    Puteţi urmări unul dintre clipuri aici.

    Ei bine, aproximativ o lună mai tîrziu, în Daily Mail, unul din cele mai mari şi mai citite ziare britanice, a apărut un articol, Police ‘ran away’ from jeering Gaza demonstrators, în care apărea unul dintre clipurile de la „eveniment”. Îmi vine foarte greu să cred că a fost nevoie de o lună pentru ca ziarele londoneze să afle de eveniment. Dar să spunem… articolul a fost într-un final publicat. Blogurile făcuseră deja cunosc evenimentul, şi era inutil pentru presă să mai pretindă că nu s-a întîmplat nimic.
    Mare mi-a fost surpriza cînd, în timp ce cautam articolul cu pricina, am observat că Daily Mail a şters articolul, (linkul articolului).
    Puteţi vedea trimiteri către articol, postate înainte de ştergere, pe freerepublic.com şi pe grazeit.com. Articolul complet, cum era pe dailymail.co.uk îl puteţi vedea aici. Încercaţi link-urile cu încredere.

    În Romania, neobrăzarea se pedepseşte cu concedierea, ca în cazul lui Traian Ungureanu cu Cotidianul. A hotărît apoi să îşi facă un blog, Totul în scris. Hotnews, a apărut ca un blog de revistă în timpul guvernului Năstase, cînd în presă nimeni nu putea face un pas care să nu convină PSD-ului. Acum este una dintre cele mai importante surse de ştiri din Romania, cu proprii jurnalişti.

    Ajungem acum la exemplul care a stărnit ideea postării de faţă. Este vorba despre un discurs de trei minute al lui Daniel Hannan, membru al Parlamentului European, reprezentînd Marea Britanie. Discursul este o monstră de retorică de care numai un englez pot fi în stare şi e adresat primului ministru britanic, Grodon Brown. Daniel Hannan îl mustrează pe Gordon Brown pentru păcatul de a spune una şi a face alta, în purul stil orwellian, predominant printre laburşti şi elitele stîngiste de pretudindeni şi din Parlamentul Uniunii Europene în special. Hannan îl învinuieşte pentru politicile care au adus Marea Britanie în pragul colapsului financiar.


    Iată fragment de pe blogul lui Daniel Hannan, referitor la modul în care internetul şi blogurile au ajuns să înfluenţeze politica şi presa:

    Internetul a schimbat politica – total şi pentru totdeauna. Acum 24 de ore [articolul a fost scris în seara zilei de miercuri, 25 martie], am ţinut un discurs de 3 minute în Parlamentul European, adresat lui Gordon Brown. Am anunţat BBC-ul şi unii ziarişti dar, nesurprinzător, m-au ignorat: sînt, în cele din urmă un membru fără importanţă al Parlamentului European.
    Cînd m-am trezi azi dimineaţă, telefonul meu era plin de mesaje, emailul la fel. Peste noapte clipul cu remarcele mele atrăse-se peste 36.000 de vizitatori. Dar astăzi [25 martie], este cel mai vizualizat clip din Marea Britanie.
    Cum s-a putut întîmpla, în absenţa atenţiei mass media? Răspunsul este că reporterii politicii nu mai decid ce anume devine ştire. […] Acum 1.000 de blog-uri decid singure ce este interesant. Dacă destule sînt interesate, bingo!, ai devenit ştire.[…] Mulţumesc foarte mult blogger-ilor americani: băieţi, voi sînteţi cu mult înaintea noastră.
    […] Să distrugi monopolul presei este una. Dar internetul a distrus şi monopolul politic. Este puţin problematic pentru jurnalişti şi politicieni. Dar este o veste bună pentru libertarienii de toate culorile. Stîngiştii s-au bazat întotdeauna pe control, atît al informaţiilor cît şi al resurselor fizice. Astfel de control nu mai este tehnic posibil.

    În dimineaţa lui 26 martie, cînd m-am uitat iar, clipul avea peste 140.000 de vizualizări, spre seară avea mai bine de 300.000, pe 27 martie, ora 3am şi discursul lui Daniel Hannan a fost deja vizualizat de aproape 900.000 de persoane. Pe 4 aprilie clipul a fost văzut de două milioane de oameni şi este cel mai văzut clip al lunii la secţiunea News and Politics. Discursul a fost deja discutat pe BBC, Fox News, The Guardian , etc.

    Print Friendly, PDF & Email

    16 COMENTARII

    1. Mesaj pe YouTube pentru videoul cu alergarea politiei:

      This video or group may contain content that is inappropriate for some users, as flagged by YouTube’s user community.
      To view this video or group, please verify you are 18 or older by signing in or signing up.

      Deci se cere inregistrarea – date personale, email etc.

      Pe http://www.religionnewsblog.com am primit un mesaj ca videoul a fost retras datorita „violarii termenilor de folosire”! In ce sens nu se specifica…

    2. cat de reconfortant este acest Hannan. Felicitari costin! Tocmai cand imi pierdusem orice speranta…
      si acum sa ne tragem floricelele aproape si sa asteptam replica stangii.
      ZOG?

    3. dr jones:

      Au fost deja replici de la stinga:

      http://www.guardian.co.uk/politics/blog/2009/mar/26/danial-hannan-youtube

      http://timesonline.typepad.com/oliver_kamm/2009/03/unsurprisingly.html

      Blogul lui Oliver Kamm te conecteaza la articolul lui Michael White, pe care-l citeaza aprobator.

      Kamm „is a leader writer at The Times. He joined in 2008, having been an investment banker and co-founder of a hedge fund.”
      Kamm e o mare dezamagire pentru mine. Tipul mi se parea un ginditor independent si interesant de citit chiar cind a aparat interventia Rusiei in Georgia. Eseurile sale despre islamism si libertatea de expresie de pe vremea cind isi avea blogul personal sunt memorabile.
      De cind s-a instalat la Times, ca „lead writer’, isi arata coltii stingisti, iliberali, si mi-e clar de ce: baronii speculatiilor financiare (investitii, hedge funds) nu mai sunt capitalistii clasici din manuale, conservatori/republicani. Tipii sunt, de regula, servitori fideli ai Puterii statale socialiste, la care contribuie miliarde pentru avantaje fiscale sub masca „pietei libere”.
      Hedge funds si piata derivativelor sunt, in mare parte si direct stimulate de politica statala a „improprietaririi nevoiasilor/minoritatilor”, responsabile pentru dezastrul de pe piata imobiliara, care a atras criza globala.
      Majoritatea investitorilor in „hedge funds” au programe politice stingiste, ca salvarea economiilor si tarilor din lumea a treia, etc., in timp ce urmaresc profitul maxim pentru investitori. Managerii si amploaiatii acestor fonduri speculative sunt printre cei mai mari donatori ai Democratilor:

      http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=20601070&sid=abPcaWGJlFwo&refer=home

      Oare de ce?

    4. dr jones:

      P.S.
      Hannan a spus citeva adevaruri pe care politicienii britanici si media occidentala le evitau.
      In rest, sunt suspicioasa. Tipul poseda oratoria unui demagog, de la intonatie la metaforele supralicitate la gesturi si la clara satisfactia de sine.

      Un nou idol in formare?

    5. Panseluta nu crezi ca esthi putin paranoica?
      Sincer, omul o fost concis shi probabil ca se bucura pentru faptul ca o putut sa transmita un mesaj asha de clar. Bineinteles ca are shi alte interese, dar poate crede macat in 50% din ce o spus.
      Eu cred ca e mai de speriat modul in care zambeste Gordon Brown. E ranjetul celui care stie ca pe moment are puterea shi nimik nu il poate rani: ceva de genul Tariceanu, Nastase. Aroganta shi prostie. Ranjet de cabotin.

    6. toro

      oi fi asa cum zici. nu neg ca am devenit profund sceptica in privinta tuturor celor care aspira la puterea politica, indiferent de mesaj, iar cei cu putere financiara sunt acolitii lor.

    7. adaug ceva la postarea de la no. 4, din Politico:

      W.H. team discloses TARP firm ties
      By KENNETH P. VOGEL | 4/3/09 10:49 PM EDT

      Lawrence Summers, a top economic adviser to President Barack Obama, pulled in more than $2.7 million in speaking fees paid by firms at the heart of the financial crisis, including Citigroup, Goldman Sachs, JPMorgan, Merrill Lynch, Bank of America Corp. and the now-defunct Lehman Brothers.

      He pulled in another $5.2 million last year from D.E. Shaw, a hedge fund for which he served as managing director from October 2006 until joining the administration.

      Thomas E. Donilon, Obama’s deputy national security adviser, was paid $3.9 million last year by the power law firm O’Melveny & Myers to represent clients, including two firms that received federal bailout funds: Citigroup and Goldman Sachs. He also disclosed that he’s a member of the Trilateral Commission and sits on the steering committee of the supersecret Bilderberg group. Both groups are favorite targets of conspiracy theorists.

      And White House Counsel Greg Craig last year earned $1.7 million in private practice representing an exiled Bolivian president, a Panamanian lawmaker wanted by the U.S. government for allegedly murdering a U.S. soldier and a tech billionaire accused of securities fraud and various sensational drug and sex crimes.

      Those are among the associations detailed in personal financial disclosure statements released Friday night by the White House. The income reported on the forms mostly covers 2008 and in some cases the beginning of 2009.

      Presidential appointees are required to disclose information about their income, assets and investments, and those of their spouses and dependent children, within 60 days of starting work. And the disclosure forms filed by many appointees to top agency jobs have been available for public inspection for some time, thanks to the federal Freedom of Information Act.

      But the White House is largely exempt from the act, and Obama press aides dragged their feet on reporters’ requests for the disclosure documents filed by officials in the Executive Office of the President.

      Craig disclosed that his work for Williams & Connelly included representing Pedro Miguel Gonzalez Pinzon, a Panamanian lawmaker who allegedly murdered a U.S. soldier in 1992, as well as Gonzalo Sanchez de Lozada, a former Bolivian president who has lived in exile since 2003, when clashes between protesters and the Bolivian military killed an estimated 70 people and wounded hundreds more.

      During the presidential campaign, Craig, then serving as a senior foreign policy adviser to Obama, drew flak for representing Sanchez de Lozada.

      Craig also listed among his clients Henry Nicholas, founder of microchip maker Broadcom, who is facing securities fraud charges in an alleged stock option backdating plot. In June, the government unsealed an indictment also detailing a raft of drug and prostitution charges, which Craig called “a kitchen-sink attack on Dr. Nicholas.”

      Valerie Jarrett, a senior Obama aide, reported $852,000 in salary and deferred compensation from Habitat Executive Services, a Chicago real estate development and management firm, plus nearly $350,000 in director’s fees from groups including the Federal Reserve Bank of Chicago and USG Corp.

      She also indicated that she served as vice-chairwoman of the committee seeking to lure the 2016 Olympics to Chicago, which paid a public relations firm owned by Obama political guru David Axelrod and to which White House social director Desiree Rogers, another member of the Obama’s inner circle, donated more than $100,000.

      Other forms showed that White House ethics lawyer Norm Eisen earned $1.3 million from the firm in which he was a partner, Zuckerman Spaeder, and press secretary Robert Gibbs earned $156,000 from Obama’s presidential campaign and also owns a pair of rental properties in Alexandria, Va., worth as much as $1 million.

    8. Panseluta, comentariul tau nr.8 de aici intregeste foarte bine ce am scris in Tribul Obama….

      Am incercat sa inteleg ce ai vrut sa zici prin „adaug ceva la postarea nr.4 din Politico”. Presupun ca te-ai referit la comentariul tau nr. 4, nu la altceva. Oricum ar fi, datele din Politico sunt naucitoare.

    9. Francesco:
      Da, dragule. Ai dreptate. Mi-am dat seama de ambiguitate imediat dupa ce am trimis mesajul, dar am lasat-o sa treaca, gindindu-ma ca nu e prea groasa, e usor de dezambiguizat.
      Eram si perplexa si deznadajduita dupa ultimile revelatii ale „Politico”-ului, nu pentru ca imi confirma suspiciunile, ci pentru ca FOIA („Freedom of Information Act”), instrumentul esential al legii de a tine guvernul/administratia transparente si responsabile, se dovedeste neputincios de asa de multe ori…exceptiile sunt covirsitoare, chiar daca, uneori, te poti strecura printre ele, si „organele” prefera, uneori, sa faca docomentele publice de buna voie, in ideea ca a le acoperi cauzeaza un rau politic si mai mare. In cazul asta, calculul a fost ca administratia lui Obama e inca suficient de populara ca natia s-o ierte pentru citeva greseli sau ceva lacomie (la urma urmei, cine nu e vinovat de lacomie?? Toti furam la taxe… Asta-i viata…) justificata daca te gindesti ca Presedintele si oamenii lui muncesc zi si noapte pentru „bobor”, rupindu-si spinarile, si isi merita cistigurile, daca ne pica si noua ceva.

      (Mark Levin discuta articolul din Politico chiar in momentul asta.)

      Ipocrizia asa-zis „anti-capitalistilor”, a reprezentantilor celor „oprimati” de banci, de marele capital, de corporatii, etc., e halucinanta. Astia se dovedesc profitorii principali ai celor care manipuleaza piata financiara.
      Marele finante si corporatii au invatat un lucru fundamental, pe care mostenitorii comunismului din Europa de Est l-au ghicit imediat, instinctiv:
      In zilele noastre, cei care au in mina troaca publica (adica statul/guvernele locale care percep taxe) au cea mai buna/sigura sursa de imbogatire personala, protejati de legile pe care le fac sau le influenteaza ei insisi in cercul vicios al cumpararii alegerilor prin contributii de la cei care asteapta servicii in schimb: contracte de milioane de la buget.

    10. Jones, reportaj despre New York Times, de la Russia Today despre presa scrisa si tv versus internet si bloguri:



      E Rusia, stim, nu ne place, dar reportajul imi provoaca un zimbet involuntar. Daniel Hannan are dreptate si va avea din ce in ce mai multa dreptate in viitorul apropiat. Apoi vor intra in forta magariile gen Fairness Doctrine, iar de acolo, imprevizibilul…

    11. da costin – foarte interesant.
      cu toate ca „lumea” nu prea mai se uita la stiri sau citeste ziare – eu o pun pe seama faptului ca presa leftista/ liberala/ progresista s-a dezvoltat foarte mult si te bombardeaza cu stiri absolut inutile.
      este normal ca lumea sa inceapa sa citeasca opiniile pe internet – mai ales cele pe care il intereseaza direct.
      spre exemplu – eu nu am vazut inca decat stiri frugale despre ” tea party” insa despre cainele prezidential – s-a vorbit ore in sir.
      in schimb o’reilly, glenn – au cea mai mare audienta in statele unite.
      si mi se pare normal din moment ce aduc in discutie ” subiecte fierbinti”.
      adica: cat poate fi de interesant ce caine are presedintele – incat sa dai asta pe post non-stop?
      pai toti presedintii au avut caini – dar nici unul nu a avut parte de tam-tam-ul asta.
      repeta o stire absolut absurda pana te epuizeaza psihic.
      sa stii ca de multe ori traiesc cu impresia ca mr. obama nu are nimic de-a face cu aceasta tevatura a mediei leftiste.
      sa vezi ce furori a facut ( cred ca involuntar) mr obama cand a fost intrebat ce fel de caine ia si a raspuns ca e top secret.
      e ridicol!
      se pare ca republicanii au inteles in sfarsit cum sta treaba cu internetul.
      unul dintre lucrurile pe care le reprosez conservatorilor si in special administratiei bush este faptul ca nu au luat in seama acest fenomen nemaipomenit numit internet.
      au aparut mii de bloguri si de website-uri care „demonstrau” 9/11 ca un „inside job” – absolut hilare.
      aici cred ca au pierdut foarte mult americanii si israelienii.
      s-au bazat prea mult pe puterea de discernamant a omului de rand subestimand bombardarea acestuia cu informatie eronata.
      mie mi-a zis cineva ca degeaba am trait pana acum daca nu ” pot vedea” faptul ca americanii si-au daramat gemenii pentru a intra in razboi cu afghanistan.
      si ca teroristii nu exista si – ma rog, ce sens are sa scriu aici toate ineptiile.
      de asta m-am bucurat anul asta cand IDF a trecut la ofensiva cu filmulete in timpul razboilui din palestina.
      prea multa minciuna a curs in presa leftista pe tot parcuesul conflictului israeliano-libanez.
      un bun exemplu este revolta din republica moldova, unde presa pur si simplu a refuzat sa redea ce se intampla acolo.
      mai mult decat atat – in ziarele de stanga au aparut articole de sustinere pentru regimul comunist de la chisinau.
      minciuna prin prezentarea trunchiata a informatiei devine din ce in ce mai dificila.
      cum ar fi sa citesti articolul lui seller din the guardian sau tot efortul imperialistului de a reda situatia de la chisinau?

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here