Legislaţia anti-arme din Norvegia s-a dovedit incapabilă să oprească masacrul din Utøya

    9

    4:57 PM: Mesaj pentru căpitanul feribotul “Thorbjørn” că un ofiţer de poliţie (Anders Behring Breivik) doreşte să fie transportat pe Utøya
    5:26 PM: Departamentul de poliţie din nordul Buskerud-ului primeşte primul mesaj despre împuşcăturile de la Utøya
    5:30 PM: Centrul operaţional al Departamentului de Poliţie din Oslo primeşte un mesaj despre împuşcăturile din Utøya
    5:38 PM: Departamentul de Poliţie din Oslo primeşte o cerere de asistenţă din partea Departamentului de Poliţie din nordul Buskerud-ului.
    5:52 PM: Prima patrulă de poliţie din nordul Buskerud-ukui ajunge la faţa locului. Trebuie să aştepte o barcă.
    6:03 PM: Mesaj că o ambarcaţiune urmează să ajungă.
    6:09 PM: Brigada specială din Oslo ajunge pe mal.
    6:25 PM: Brigada specială ajunge pe Utøya.
    6:27 PM: Anders Behring Breivik se predă şi este arestat.

    Între venirea lui Breivik şi cea a forţelor de ordine s-au scurs 90 de minute. Abia la 60 de minute de la primul mesaj despre atac au ajuns pe insulă şi poliţişti înarmaţi, moment în care Behring s-a predat şi a fost arestat. 69 de oameni au fost ucişi. De ce?

    Ezra Levant încearcă să răspundă la această întrebare cu ajutorul prof. John Lott Jr. Poliţiştii norvegieni nu pot purta pistol fără aprobarea şefului secţiei de poliţie şi nu pot deschide focul fără permisiune expresă de la superiori; mai grav, nimeni din jur nu avea arme cu care să se opună ucigaşului.

    Discuţia dintre Levant şi Lott trebuie continuată cu lectura articolului lui Charlie Cooke, Norway and Gun Control:
    – În Norvegia armele pot fi folosite doar la vânat şi ca sport, obţinerea unui licenţe pentru având loc după absolvirea unui curs de 9 ore despre siguranţa armelor, trecerea unui test scris şi dovedirea unei active şi continue aparteneţe la un club de arme.
    – Licenţele sunt mai degrabă legate de anumite interese – vânătoare, sport – decât de drepturi. Transportul armelor este puternic reglementat şi nu pot fi ascunse de către purtător. Poliţia este neînarmată.

    Statul norvegian nu l-ar fi putut împiedica pe Breivik să deţină armele cu care a ucis pentru că au fost procurate legal, prin respectarea tuturor legilor în vigoare. În schimb, ar fi putut permite cetăţenilor norvegieni să deţină arme în scopul autoapărării. Cu o legislaţie mai înţeleaptă în domeniu, Anders Behring Breivik nu ar fi putut ucide nestingherit atâţia oameni.

    Print Friendly, PDF & Email

    9 COMENTARII

    1. ete fleosc. in norvegia sunt extrem de putine incidente cu arme tocmai pentru ca exista legislatia anti-arme.

    2. Fals. Legislatia anti-arme nu face altceva decat sa ii impiedice pe cetatenii cinstiti sa se apere in fata infractorilor. Domnul Breivik a respectat intru totul legile Norvegiei, armele sale fiind inregistrate pentru vanatoare. A incercat, de altfel, sa ia arme de la traficanti cehi, numai ca nu a reusit (traducere pentru stangisti: ar fi incalcat legea, daca era nevoie, pentru a se inarma cu scopul de a ucide).

      Guns are allowed in Norway only for hunting and sports shooting, with handgun licenses requiring the applicant to take a nine-hour firearm-safety course, pass a written test, and prove active and continuing membership of a shooting club. This Breivik did, pointing explicitly in his application to his clean criminal record. Had he not been able to get hold of the weapons domestically, he would have found them elsewhere. (He had already taken an abortive trip to Prague with this aim, hollowing out the back seats of his car to make space for the AK-47 assault rifle and Glock pistol he coveted. He failed to make any connections with the many illicit weapons dealers for which Prague is famous, but that he was prepared to risk dying at the hands of what he described as “brutal and cynical criminals” to obtain firearms is an indication that he was unlikely to give up.)

      Si altii au respectat legile Norvegiei, iar urmarea a fost ca pe Utoya nimeni altcineva in afara lui Breivik nu mai avea o arma. Nimeni! Cum e explica faptul ca ucigasul s-a oprit fix in momentul in care au aparut alti oameni inarmati? Intr-un singur fel: omul nu isi dorea sa moara, doar sa ii ucida pe altii. Nu era nevoie de o armata intreaga pentru a-l opri, doar de inca niste oameni inarmati. Acei oameni nu au putut fi gasiti pentru ca legile norvegiene ii impiedica pe cetateni sa poarte arme. Statul scandinav este atat de rupt de realitate, incat nici macar politia norvegiana nu poarta de obicei arme.

      Desigur, pentru a intelege de ce legislatie anti-arme nu salveaza vieti, ci le pierde, trebuie sa te rupi cumva de educatia comunista care te-a indoctrinat ca salvarea nu poate veni decat prin stat si institutiile sale, ceea ce este foarte greu, nu-i asa, Radule?

    3. apropos de ak 47,

      Design work on the AK-47 began in the last year of World War II (1945). After the war in 1946, the AK-46 was presented for official military trials. In 1947 the fixed-stock version was introduced into service with select units of the Soviet Army.

      ak 47

      celebra inventie sovietica din 47 era folosita de nazisti in 43

      In service October 1943–May 1945 (Nazi Germany)

      StG 44

      chicago a interzis armele si are cea mai mare rata a criminalitatii de un deceniu incoace.
      anul trecut, am impresia, a fost castigat un proces impotriva acestei masuri la curtea suprema de justitie.
      politia vine sa constate decesu’ si sa porneasca ancheta.

      Între venirea lui Breivik şi cea a forţelor de ordine s-au scurs 90 de minute.

      ete fleosc. in norvegia sunt extrem de putine incidente cu arme tocmai pentru ca exista legislatia anti-arme

      but that he was prepared to risk dying at the hands of what he described as “brutal and cynical criminals” to obtain firearms is an indication that he was unlikely to give up.)

      un dement care e hotarat sa ucida, isi va face rost de arma oricum.
      victimei insa – ii este interzis sa se apere.
      o arma schimba raportul de forte dintre atacator si atacat/
      o femeie se poate apara in fata unui violator, un batran impotriva unui agresor.
      unui leftist ii va fi foarte greu sa inteleaga asta, daca nu chiar imposibil.

    4. Citeva neajunsuri si nedumeriril ceea ce priveste procedurile autoritatilor norvegiene:

      * Inca nu imi este clar cum s-a convenit ca Breivik e politist. Normal ar fi fost sa-i ceara sa prezinte acte advecvate a caror autentificare sa se fi controlat la computer database. Le-a ajuns costumatia de politist?

      * Cind a solicitat transport, scopul ajungerii lui Breivik pe insula nu trebuia cercetat si verificat cu respectivul sef care l-ar fi trimis in misiune?

      * Se pare ca mai repede a reusit sa ajunga la insula un politist fals decit politia adevarata, care a mai fost si sesizata de o situatie criza.

      * Politie fara arme?! Asta-i politie sau jocul de copii de-a „hotii si gardistii”?!

      * 500 de persoane (printre care si adolescenti) pe o insula izolata fara nici un fel de pazire?!

      Multi vor avea sa dea socoteala pentru multele greseli care au costat atitear vieti!

    5. Neglijenta criminala, incetineala si laxismul politiei norvegiene au condus la marirea numarului de victime in atacul lui Brevik din insula Utoya. S-a scris pe CNN si pe The Wall Street Journal despre aceste lucruri pe care le sintetizez in continuare:

      1. Politia „unitatii de elita” pentru Nordre Buskerud s-a deplasat – dupa ce s-au echipat – in masina de la Oslo la Utoya, cale de 40 de km deoarece echipajul elicopterului de interventie era in vacanta!

      2. Ajunsi pe mal, politistii si-au incarcat echipamentul in barca politiei, care a avut o pana si nu s-a putut misca! Dupa care si-au descarcat echipamentul, au cautat doua barci ale unor particulari si apoi au trecut la traversarea fasiei de apa de 700 de metri dintre continent si insula. Intre timp, Breivik a mai ucis…

      3. Politia a avut drept prioritate situatia din capitala Oslo si si-a dat de lucru pe post de brancardieri si personal sanitar! Citez din cele relatate de Sefului Politiei Johan Fredriksen in prezentarea The Wall Street Journal:

      Domnul Fredriksen a spus ca prima grija a ofiterilor de politie in acele momente a fost sa dea primul ajutor numeroaselor persoane ranite din capitala.

      Intre timp, telefioanele mobile ale tinerilor fugariti de Breivik au continuat sa sune in zadar, politistii concentrandu-se doar spre capitala.

      Repet: politia norvegiana poarta o vina majora in marirea numarului de victime. S-a vazut ca Anders Breivik era un las, el a ucis doar copii fara aparare, iar cand au aparut „bravii” politai norvegieni s-a predat. Daca lui Breivik i s-ar fi opus politia in 10, maximum 15 minute de la primul apel, asa cum ar fi fost normal, criminalul s-a fi predat, iar numarul tinerilor ucisi ar fi fost minim. A durat insa o ora si jumatate pana cand politaii au ajuns pe insula, timp in care Breivik a tras in tot ce misca in fata lui!

      Saraci in hotarare, curaj si organizare, politaii mnorvegieni au pus toate neajunsurile pe seama „dotarii insuficiente”. Iata ce a spus Fridridriksen:

      Nu ne opunem unui audit… (dar) nu este timpul acum pentru ca unii sa aduca in discutie politica si alocarea resurselor intr-o situatie ca asta.

    6. Iata un comentariu pe masura:

      Si ce spune USA Today:

      In schimb ofiterii de politie din Delta Force au facut cele 25 de mile in masina – ei nu au elicopter – apoi a trebuit sa fie salvati de un vas civil cand barca lor s-a avariat pe cand incercau sa navigheze cale de un minut catre insula.

      I-a luat politiei mai mult de 90 de minute ca sa ajunga la tragator, care pe atunci ucisese deja 68 de persoane. Breivik imediat si-a lasat armele si s-a predat, deoarece si-a depasit cele mai salbatice asteptari criminale.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here