FUNDATIA IOAN BARBUS

Mineriada lui Ponta

Asemeni lui Antonescu în perioada când îl slugărea pe Geoană, [Ponta] a deprins obiceiul să urle cu ochii ieşiţi din orbite. Şi, precum Iliescu pe vremea fesenismului, a descoperit arta ameninţării, a şantajului şi a cotonogelii. M. Mihăieș

De îndată ce a eşuat Marea Revoluţie Mogulistă din Octombrie, Victor Ponta a păşit studiorile TV şi a constatat uimit că era luat la rost de moderatori. „Noi venim de la bătaia cu Boc. Chiar trebuie să ne înţelegeţi un pic…”, a îngăimat liderul opoziţiei în faţa jurnalistului truditor la mogul.

Şi-a revenit repede şi a înţeles mesajul. Cu mogulul nu te joci, vorba Ioanei Lupea.  Ai performanţă – eşti mângâiat pe creştet şi gâdilat la subsuori; ratezi un meci important – te paşte dizgraţia şi mazilirea. În fotbalul românesc putem surprinde acest fenoment mult mai bine căci lucrurile se petrec accelerat. Gigi Becali, finanţatorul Stelei, nu va rămâne în criză de antrenori pe care să-i calce în picioare pentru că nu au performanţă.

Geoană are măcar ceva ingenuu, el chiar crede în vrăjitoria flăcării violet, el chiar a ţopăit sincer, ca un copil, când s-a crezut preşedinte. Ponta ar fi anomia întruchipată, vidul în costum Armani. În „Omul invizibil” vezi un costum fără nimeni în el care se mişcă şi vorbeşte. Te uiţi pe mâneci: nimic. Te uiţi prin gaura gulerului: nimeni. Ăsta e Ponta, un costum gol în fruntea unui partid de coropişniţe. M. Cărtărescu

Banda celor patru: Mihăieş, Cărtărescu, Tismăneanu şi Cornea
Victor Ponta a trecut de la cererea umilă a îndurării în studioul unui mogul, la insultă, calomnie şi incriminarea unor delicte de opinie. S-a răfuit cu patru intelectuali care nu-i sunt pe plac.

Părăsit de revoluționarii sindicaliști care, după respingerea moțiunii de cenzură, s-au năpustit spre autobuzele PSD parcate pe malul Dâmboviței, luat la rost de slujbașii mogulului şi cu ochii la Crin Antonescu care se încălzea de zor la marginea terenului, liderul celui mai important partid de opoziţie s-a dezlănţuit imediat împotriva primelor critici într-adevăr serioase, cu miză fundamentală, aduse de doi publicişti (Mircea Mihăieş şi Mircea Cărtărescu) pentru limbajul care instiga practic la violenţă şi revoluţie.

Victor Ponta (”amestecul infantil de Che Guevara cu cască de automobilist şi bolşevism cu breton”, cum l-a numit Mircea Mihăieș, ”vidul în costum Armani (…), costumul gol în fruntea unui partid de coropişniţe”, aceasta e descrierea făcută de Mircea Cărtărescu,  a decretat simplu că aceşti doi oameni care au vorbit atât de urât despre el sunt intelectuali fasciști ce seamănă cu ”faimoşii propagandişti nazişti (intelectuali în felul lor) Alfred Rosenberg şi Josef Goebbels.”

Ce anume a declanşat această ură evident de sorginte şi de exprimare nazistă? (…) Merit eu atâta atenţie din partea intelectualilor Fuhrerului?” V. Ponta

În acest context, Vladimir Tismăneanu, victimă şi cercetător al unor astfel de explozii politico-mediatice, a reamintit campaniile de linşaj ale Scînteii de după 1944 (şi reluate de Săptămâna Securităţii în anii ’80, patrulaterul Adevărul-Azi-Dimineaţa-România Mare la începutul anilor ’90 şi de RealitateaTV şi Antena3 în zilele noastre):

„Victor Ponta se face ecoul campaniilor otrăvite duse dupa 23 august 1944 de politrucii gen Silviu Brucan, editorialisul principal al Scânteii, împotriva forţelor pro-occidentale şi democratice reprezentate de PNŢ, PNL şi PSD (condus de Constantin Titel Petrescu).  Iuliu Maniu şi Dinu Bratianu erau acuzaţi de colaboraţionism fascist, iar PSD era denunţat drept “social-fascist”.  Brucan şi alti comisari în slujba lui Stalin cereau pedepse exemplare, urlau, zbierau, incitau la violenţă.” (…)

Iată-l acum pe Victor Ponta reluînd acelaşi refren propagandistic de sorginte stalinistă.  Dacă nu ai cum raspunde criticilor, recurgi la insulte grobiene, la calomnii aberante. V. Tismăneanu

„Să-i compari pe Mircea Mihăieş şi Mircea Cărtărescu, doi eminenţi intelectuali cu impecabile ataşamente democratice, cu ideologii nazismului, cu criminalii de război vinovaţi de exterminarea a milioane de oameni, nu este o hiperbolă”, a scris Vladimir Tismăneanu.

„Este o inepţie, o neghiobie şi o calomnie de ultimă speţă.  Să te joci tu, lider al unui important partid politic ce se pretinde parte a sistemului democraţiei pluraliste, cu asemenea enormităţi este o probă de alarmantă iresponsabilite (a termenilor si a atitudinilor).”

Liderul PSD i-a răspuns şi lui Vladimir Tismăneanu. Într-o frază antologică, din care lipseşte doar apelativul Tismineţki, Victor Ponta reuşeşte să-l facă pe Tismăneanu comunist, legionar şi trădător de ţară: „un prieten foarte bun îmi spune mereu, când vorbim de trădători, că cei mai buni comunişti au fost legionarii! Are mare dreptate, dar uite că se poate şi invers – Vladimir Tismăneanu.”

In timp ce eram la liceu împreuna cu cei de vârsta mea şi am ieşit pe stradă să-l gonim pe Ceauşescu, criticul meu domn Tismaneanu era prin America la cursuri despre cum să trădezi părând că ţi-ai schimbat ideile! (…) Trebuie să arătăm că în România poţi să fii intelectual şi fără să-ţi trădezi părinţii şi chiar ţara, fără să iei bani publici şi fără să-l pupi mereu pe Băsescu în acel loc în care Preşedintele nostru are dureri când vine vorba de oameni de cultură! V. Ponta

Apoi, fostul procuror a mai găsit un trădător – Cornea Andrei. Victor Ponta a incriminat, în ton cu mentorul său Ion Iliescu, delictul de opinie, refuzul de a participa la mistificarea istoriei. Andrei Cornea a fost pus la zid de Ion Iliescu pentru că a vorbit la televiziunea publică despre ruşinoasa tentativă de canonizare a lui Adrian Păunescu. Rechizitoriul a fost finalizat de Victor Ponta: prin difuzarea acestei opinii televiziunea publică ar fi comis un „act antiromânesc”.

A fost aşadar un remarcabil tur de forţă pentru tânărul şef al PSD. Perspectivele sunt sumbre. De aici încolo ce mai poate face acest lider? Nu au trecut nici zece luni de când a fost ales preşedinte al PSD şi şi-a epuizat toate argumentele din spaţiul public-democratic şi din mahalele care-l mărginesc. Lui Victor Ponta nu i-au cedat nervii în urma unor lungi campanii de presă, în care să fi fost tocat, injuriat, calomniat, seară de seară. A fost confruntat doar cu trei opinii foarte critice şi argumentate privind prestaţia sa instigatoare şi cu o a patra care susţinea ceea ce ştiau cei care au ieşit în stradă în decembrie 1989 (că nu degeaba l-au cam gonit pe străzi pe Păunescu).

În mai puţin de două săptămâni, între 27 octombrie, ziua revoluţiei eşuate, şi 7 noiembrie, ziua înmormântării poetului de curte şi a tentativei de reabilitare a naţional-comunismului, Victor Ponta a reuşit performanţa de a rezuma cariera nefastă a lui Ion Iliescu după 1989.  Un veritabil trailer pentru horror-ul l-am mai trăit în anii ’90 şi care ar putea urma… reloaded.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

GMT

GMT

6 comentarii

  1. Mihai
    12 noiembrie 2010

    „In timp ce eram la liceu împreuna cu cei de vârsta mea şi am ieşit pe stradă să-l gonim pe Ceauşescu, criticul meu domn Tismaneanu era prin America la cursuri despre cum să trădezi părând că ţi-ai schimbat ideile!”

    Ia uite cât de transparent e Victoraş, se vede Ion Iliescu prin el. Vă mai aduceţi aminte sintagma din anii ’90, „n-a mâncat salam cu soia”?

  2. Anca Cernea
    12 noiembrie 2010

    In functie de starea de civilizatie si de buna-crestere a unei societati la un moment dat, marlania se poate manifesta in discursul politic public mai mult sau mai putin galagios. Marlania e nociva si penibila oricum, dar asa e democratia in ziua de azi, unii omaneni nu mai au obraz, iar asta nu poate, si e discutabil in ce masura ar trebui, sa se rezolve prin lege.
    Dar una e cand aceasta marlanie politica ramane la periferie, unde ii este locul, si alta e cand are pretentia sa se instaleze in centrul dezbaterii publice. In acest din urma caz, riscul ca limbajul politic violent si marlanesc sa fie urmat concret de marlania deplina a violentei fizice, nu este deloc neglijabil. Mai ales daca avem de-a face cu marlanii sistemice, complexe, in care protagonistul nu se reprezinta doar pe el.
    De exemplu, marlaniile lui VCTudor ar fi putut fi rezolvate cu legea in mana, avand dimensiuni si implicatii cat se poate de relevante din acest punct de vedere. Dar au fost lasate sa polueze fara ingradiri viata publica, pana ce si-au sapat un oarecare curs spre canalizare, limitandu-si deocamdata aria de contaminare, prin plictisul publicului. Ele au fost pastrate mereu ca o amenintare in rezerva, care sa poata fi reactivata cand trebuie, de cine trebuie.
    In 1990 limbajul vadimist era practicat zi de zi de Ion Iliescu, seful statului, de Televiziunea Romana, si de jurnalistii ca CTP – mainstream, prin forta lucrurilor, ca doar ei erau singurii care se bucurau de difuzare. Astfel s-au construit, dialectic si stiintific, timp de luni de zile, bazele pentru o operatiune complexa de violenta criminala, dusa la indeplinire in 13-15 iunie.
    De la gura pana la mana (eventual inzestrata cu o bata) distanta e cu atat mai mica, cu cat cel care vorbeste se afla mai aproape de centrul unui sistem, in care converg complicitati moguliste si imperiile lor mediatice, vechile structuri dinainte de 89 si greaua lor influenta in administratie, justitie, afaceri, o intreaga lume interconectata, manifestand o atractie irezistibila spre Est, si luandu-si din Vest numai aparentele de marketing si afinitatile stangiste.
    Ponta, in sine, nici nu exista. Nu are o identitate proprie. Si marlaniile lui sunt improvizate, oricat zel ar depune, se vede ca nu are vechimea lui VCT, si, ca personaj, nu este inca, fata de acesta, decat un sovaielnic imitator. Dar nu conteaza Ponta. Seful PSD este cel care trebuie luat in serios, fiind portavocea sistemului redutabil descris mai sus.
    Sistem care are in antecedente si recurgerea la violenta fizica, dupa ce a pregatit terenul cum se cuvine, si publicul a fost desensibilizat pana la tabacire, prin violenta verbala.
    Se intelegem ca cei patru intelectuali care fac obiectul marlaniilor recente ale lui Ponta sunt „pe lista”? Vor fi cautati acasa de mineri?

  3. dr pepper
    12 noiembrie 2010

    Apropos de ce zice Mihai in primul comentariu:

    “In timp ce eram la liceu împreuna cu cei de vârsta mea şi am ieşit pe stradă să-l gonim pe Ceauşescu, criticul meu domn Tismaneanu era prin America la cursuri despre cum să trădezi părând că ţi-ai schimbat ideile!”

    Ia uite cât de transparent e Victoraş, se vede Ion Iliescu prin el. Vă mai aduceţi aminte sintagma din anii ’90, “n-a mâncat salam cu soia”?

    asta e boala veche:

    Dar tara nu se face cu lasi, cu apatrizi,
    Iubirea nu te scuza cand ochii ii inchizi,
    Sa curatam tot raul din viata Romaniei,
    Caci noi suntem Partidul si tara omeniei

    Iar dupa ultimele alegeri se cerea insistent retragerea dreptului de vot apatrizilor tocmai de cei nemultumiti de victoria in alegeri lui Basescu.
    Saptamana trecuta stateam de vorba cu niste amici despre cunostinte ce au trebuit sa se intoarca in Romania mai mult sau mai putin fortat.\
    Care nu au nici o sansa de a modifica sistemul prin cunostintele acumulate in strainatate si sunt inghitite rapid de sistemul creat de Iliescu, baroni si moguli.
    Pentru ca in sinea mea, credeam ca mentalitatea romanilor din strainatate ( celor ce deja se adaptasera – pentru ca exista multi romani in strainatate care au trait in universul lor construidu’si baricade in jurul micilor comunitati) vor aduce o schimbare cat de mica.
    Acum sunt convins ca va veni vremea cand d-l Fumurescu se va intoarce in tara si va aduce cu el o cu totul alta forma de schimbare si nu cred ca va fi criticat vreodata despre calatoria sa in America.
    Din care oricum nu a inteles mare lucru.

  4. Ghita Iulian Marcel
    12 noiembrie 2010

    ponta rre dreptate este si el ,in rind cu totii fsnistii psdristii psdistii n emanat al evenimentelor din decembrie 1989 este revoltator ca cinva a incerce acum sa puna la indoiala „marile cuceriri ale emantilor revolutiei” cum isi pot permite acei domni intelectuali a pingareasca sa isi bata joc ! de asemenea „valori’ gen mieriade puciuri lovituri de palat si de sat etc puse in aplicare si aduse la un inalt grad de eficienta si rafinament de gasca lui Ion iliescu?

  5. bugsy
    12 noiembrie 2010

    Pe blogul In linie dreapta citesc un excelent comentariu legat de recentele atacuri ale liderului pesedist Victor Ponta si ale mentorului sau, inamovibilul Ion Iliescu, impotriva lui Mircea Mihaies, Mircea Cartarescu, Andrei Cornea si a mea. Sincer vorbind, nu am citit de multe ori in viata afirmatii mai absurde si mai calomnioase decat cea facuta de Victor Ponta: Cei mai buni comunisti au fost legionari, dar in cazul lui Tismaneanu e invers. Daca as lua-o in serios, as putea sa ma adresez justitiei. Ce sa inteleg din acest tip de discurs lipsit de noima? Ca Victor Ponta ma considera un fel de cripto-legionar, tot asa cum Bogdan Olteanu il acuza pe Mircea Cartarescu prin 2007 ca este reincarnarea lui Nae Ionescu din epoca de apropiere a acestuia de legionari? Chiar se poate spune orice despre oricine in Romania de astazi?

  6. Pataphyl
    12 noiembrie 2010

    Cum se vede măscăriciul justițiar de la Iași – părerea prietenului nostru Radu, autoproclamat Retrogradu ????

    Măscăriciul justițiar

    Numai un scurt citat (ultimul alineat, căci urma alege ???? ):

    Să rîdem? Aș rîde eu, dar acest protejat al lui Iliescu, discipol al lui Adrian Nastase și strănepot al lui europitecus proletarius, prin demagogia lui, prin colectivismul populist practicat, prin retorica criminalizării celor care apără societatea deschisă (cum a facut cu Tismăneanu, Cărtărescu etc), prin diabolizarea dezacordului în privinta opiniilor politice, prin jenanta sa precaritate intelectuala și ideologica, prin toate acestea mă înspăimintă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian