Musulmanii şi Califatul sau ce nu înţeleg kuffar despre Islam

    7

    Duminică, 3 octombrie 2010, organizaţie islamistă Hizb Ut Tahrir pregăteşte, pe pământ danez, o mare conferinţă, Rolul musulmanilor din Occident, cu scopul declarat de a-i încuraja pe musulmanii din Vest să se implice mai activ în viaţa politică din societăţile occidentale. Ceea ce pare o iniţiativă demnă de un orice alt ONG european este de fapt o chemare la un alt tip de jihad, mai subtil decât cel dus cu sabia şi de aceea mult mai periculos. Vă invit să vizionaţi promo-ul conferinţei. Am tradus secţiunile mai importante.

    Notă: atenţie la detaliile vizuale, nu sunt întâmplătoare şi ne pot ajuta să înţelegem mult mai bine ce se încearcă prin aceste întâlniri.

    Relaţia cu non-musulmanii

    Musulmanii din Vest sunt împărţiţi în două grupuri. Un grup imită stilul de viaţă occidental ( clipul de ne arată cluburi şi alcool n.n.) şi se chinuie să devină integrat sau asimilat; celălalt se izolează de restul societăţii din frică de a fi influenţat de acelaşi stil de viaţă occidental. Membrii primului grup nu pot influenţa societatea. Din contră, sunt influenţaţi ei de ideile corupte şi falsele idealuri care le ameninţă identitatea musulmană. (în imagini apar Statuia Libertăţii, banii şi jocuri de noroc n.n.). Cât despre celălalt grup, şi el este incapabil să afecteze societăţile occidentale într-o vreme în care musulmanii trebuie să fie angajaţi activ în influenţarea opiniei publice spre folosul Islamului şi a problemelor musulmane.

    Femeia musulmană ca model: responsabilitatea ei şi provocările pe care le are de înfruntat

    Sub pretextul elierării femeilor musulmane de sub regimurile fundamentaliste, Vestul ocupă pământurile islamice şi sub pretextul eliberării femeilor de cultura dominată de bărbat invadează casele musulmanilor din Occident.

    Vestul vrea să seducă şi să atragă femeile islamice înspre conceptele de libertate şi egalitate între genuri, concepte care au eşuat lamentabil în asigurarea unui trai decent şi sigur chiar şi pentru femeile din Vest. Condiţia tristă a femeilor din societăţile occidentale – unde sunt obiecte folosite pentru maximizarea profitului (aluzie la industria sexului n.n.) – este un fapt neglijat. Se ignoră şi condiţia tragică a femeilor islamice din lumea musulmană, la care s-a ajuns prin ocupaţia occidentală şi sprijinirea regimurilor corupte. De aceea, este de datoria femeilor musulmane de a rezista acestei politici şi de a lupta împotriva idealuri occidentale prin chemarea la Islam şi studierea culturii musulmane.

    Cum se poate munci pentru Califat, din Vest: responsabilitatea noastră globală

    Musulmanii din Vest trebuie să îşi dea seama că sunt cu adevărat capabili de a influenţa lumea islamică şi de a aduce o schimbare radicală în beneficiul musulmanilor din lumea islamică şi din Vest. Musulmanii trebuie să ştie că pot contribui la pregătirea terenului pentru reîntoarcerea Califatului în pământurile islamice. Nu în ultimul rând, trebuie să fie conştienţi că sunt avangarda viitorului califat care va oferi călăuzire umanităţii.

    Stilul de viaţă occidental nu se rezumă, aşa cum sugerează islamiştii din Hizb Ut Tahrir, la alcool, cluburi şi industria sexului, iar condiţia femeii nu suferă comparaţie cu cea întâlnită în societăţile înapoiate şi sălbatice din lumea islamică. Ocupaţia occidentală a ţărilor musulmane este încă un mit islamist (încurajat de stânga politică), armatele Vestului intervenind doar în Irak, unde au eliminat regimul dictatorial al lui Saddam Hussein, şi în Afganistanul dominat de gruparea teroristă talibană. Nu există o campanie anti-islamică sub conducere occidentală, nici în Occident, nici în alte zone ale planetei.

    Hizb Ut Tahrir cunoaşte prea bine realitatea, dar are alte interese: luptă în vederea refondării califatului, a statului islamic mondial înfiinţat de Mahomed în secolul al VII-lea şi desfiinţat de Kemal Ataturk în secolul al XX-lea. De aceeam, face un apel la respingerea integrării – care, fie vorba între noi, are loc numai în cazuri excepţionale – şi afirmarea crescândă a valorilor islamice asupra celor vestice, încercând să îi determine pe musulmanii din Occident să fie cât mai conştienţi de rolul lor de propagatori ai Islamului şi Califatului mondial. Asta nu înţeleg cei mai mulţi europeni: musulmanii nu au venit în Occident în căutarea simplă a unei vieţi mai bune, integrându-se în societate. Dacă aşa stăteau lucrurile, atitudinea lor ar fi fost mult mai umilă. În locul smereniei întâlnim ură, dispreţ şi aroganţă faţă de cei care i-au primit în propria casă.

    Adevărul incomod şi terifiant este că porţile Europei au fost deschise pentru a permite duşmanilor să intre în cetate. Mulţi musulmani ce trăiesc în Europa simt, şi fără îndemnurile ONG-urilor islamiste de tipul lui Hizb Ut Tahrir, că reprezintă o altă civilizaţie, superioară Vestului muribund şi nevolnic. Au priceput cu mult timp în urmă că reprezintă avangarda Islamului în Dar al Harb, în chiar interiorul Casei Războiului ce reuneşte teritoriile locuite şi guvernate de kuffar (necredincioşi). Ca atare, se folosesc de toate posibilităţile pe care le au la îndemână spre a întări Islamul. Nu trebuie uitat că ei pot face ceea ce restul comunităţii islamice mondiale, ummah, nu poate: în calitate de coloană a cincea a Islamului, îi pot speria pe vestici îndeajuns de tare, încât să îi oblige să acţioneze în interesul lumii islamice.

    Au reuşit, nu are rost să ne ascundem după deget: astăzi, Vestul tremură de frica musulmanilor. Politica statelor occidentale, fie ea internă sau externă, se face de prea multe ori având în vedere doleanţele acestor minorităţi extrem de agresive. Semnele nu pot fi ignorate: politicienii occidentali fug de „islamofobie” mai ceva ca dracu’ de tămâie, iar persoanele publice care au luat poziţii critice la adresa Islamului sau musulmanilor au fost supuse unor campanii susţinute de linşaj mediatic (precum a păţit Geert Wilders) și sunt nevoite să trăiască mereu cu frica de a fi ucise (caricaturiştii danezi sunt un bun exemplu). Până şi artiştii occidentali, iconoclaşti fără cauză, sunt nevoiţi să se plieze pe noua realitate socială şi politică. Au înţeles destul de repede că nu pot proceda cu Islamul, aşa cum făceau altă dată cu creştinismul; dacă îţi baţi joc de creştinism, primeşti premii, dacă îi superi pe musulmani, rişti să rămâi fără cap, aşa că nu prea merită efortul.

    Înainte de a încheia, aş dori să vă atrag atenţia asupra unor ultime detalii pe care le găsesc interesante. Datorită fricii iraţionale de prejudecată, indusă de propaganda de stânga timp de decenii, ele scapă din vedere multor observatori ai manifestărilor publice musulmane. Mitingurile sunt mult mai politice decât par la prima vedere. Una din secţiunile prezentării conferinţei, The Work for Khilafah, ne prezintă imagini de la anumite demonstraţii islamiste din Occident. Dintre toate pancartele şi steagurile folosite de demonstraţi, două sunt de maximă importanţă, două drapele, unul negru şi unul alb. Utilizarea lor în toate aceste marşuri nu este întâmplătoare şi face trimitere la jihadul declanşat de profetul Mahomed pentru a smulge lumea din mâinile necredincioşilor.


    15 februarie 2008

    În propaganda jihadistă simbolurile politice sunt adesea îmbinate pentru a face conexiuni literale şi simbolice între ele. În cazul drapelurilor aceasta se face adesea cu referinţă la campaniile de jihad care au avut loc în diverse locuri. Drapelul negru (al-raya) îşi are rădăcinile în chiar începutul Islamului. A fost steagul de luptă al profetului Mahomed, purtat în luptă de mulţi dintre însoţitorii lui, inclusiv de către nepotul său Ali ibn Abi Talib. Steagul a redevenit foarte cunoscut în secolul al 8-lea când a fost folosit de liderul revoluţie Abbaside, Abu Muslim, care a condus o revoltă împotriva clanului Umayyad şi a Califatului. De atunci, imaginea drapelului negru a fost folosită ca simbol al revoltei şi luptei (adică jihad) religioase, iar în credinţa şiită drapelul negru este legat de aşteptările privind viaţa de apoi. În mişcarea islamistă contemporană steagul negru este utilizat pentru a simboliza atât jihadul ofensiv, cât şi pe susţinătorii restabilirii Califatului islamic. În tradiţia islamică drapelul alb (al-liwaa) a fost folosi de Profetul Mahomed pentru a-l reprezenta atât ca lider al armatei islamice, cât şi al primului stat musulman. Este folosit adesea cu referire la Profet şi ideea înfiinţării unui stat islamic.

    Dr. Maria Alvanou
    Symbolisms of basic islamic imagery in jihadi propaganda

    Al-Raya

    Al-Liwaa

    „Depun mărturie că, în afara de Allah, nu există nimeni altcineva demn de a fi preamărit şi că Mahomed este profetul Lui.”

    Totul este la vedere, trebuie numai să deschidem ochii şi să privim realitatea în faţă.

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    7 COMENTARII

    1. O alta demonstratie, a aliatilor jihadistilor: progresistii (reprezentati aici de feministe)..

      acelasi oras, Copenhaga, filmat de la acceasi fereastra, citeva zile mai tirziu. grupul feministelor lupta pentru utopicul viitor de aur. deocamdata anarhistii si toate celelalte tipuri de extremisti de stinga se aliaza cu jihadistii pentru indeplinirea telului comun: distrugerea civilizatiei occidentale. cele doua grupuri se urasc, dar progresistii nu stiu asta inca. jihadistii o stiu in schimb foarte bine. feministele vor free sex, alcool, droguri si eventual o lume fara barbati in care vor scapa de corvoada de a-si intemeia o familie, de a creste copii. vor primi exact opusul. cu virf si indesat.

    2. Mulțumiri TP, excelent speech-ul lui Malțev! Imensa majoritate a faptelor au fost discutate intens pe acest blog, dar modul în care le pune alături este extrem de convingător. Mi-au plăcut cîteva faze: „vine socialismul, ploșnițele deja au apărut!’, „prin 1989 puteam discuta cu colegii din mediul academic măcar despre vreme, acum nici asta nu se mai poate 🙂 🙂 🙂 „.

      Am și eu o întrebare off-topic pentru un californian – care ar fi șansele să nu-i mai vedem fața lui Andy Reid în Congres? 🙂 (de Pelosi nu scăpăm, dar măcar nu va mai aplauda ca o focă zănatecă dresată în spatele lui Zero, în calitate de speaker!)

      null

    3. @5 Pataphyl,

      „Printzul” Harry Reid este la egalitate cu Sharon Angle care este candidata Tea Party.

      Insa ca sa ajunga la egalitate cu ea Reid a cheltuit milioane de dolari ca sa o loveasca cu reclame politice negative in timp ce Sharon a cheltuit mai nimica, aproape ca nici nu a aparut la TV fiindca partidul republican nu a sustinut-o in alegerile primare.

      Dar de acum incolo se impute treaba pentru Reid fiinca republicanii au anuntat ca o vor sustine pe Sharon. Asta inseamna ca banii partidului vor incepe sa curga in directia ei iar reclame pro Sharon and anti-Reid vor incepe sa apara la TV.

      Inca un lucru: una dintre regulile regula nescrise ale alegerilor in America este ca daca 2 candidati au acelasi numar de puncte cind intra pe ultima suta de metri, de obicei cel care are candideaza ca sa fie reales (incumbent) pierde in favoarea challengerului. Asa ca Reid daca intra in ultimele 2-3 saptamini dinaintea alegerilor si nu reuseste sa aiba un avantaj significant fata de Sharon Angle, sansele sint ca se va pensiona in Noiembrie.

    4. TP, extraordinar video.
      Cat am putut sa rad cand povestea Yuri ca a vorbit cu mama lui si aceasta i’a spus: „.. because my mom, she’s in her 80’s and she lives in chicago, illinois and she told me .. she said: Yuri you’re probably right about socialism coming, the bedbugs are already here!”
      hahaha, fenomenala pledoaria lui Yuri, si cand te gandesti ca 70% dintre romani cred acum ca era mai bine pe vremea comunistilor, te ia pur si simplu cu fiori pe sira spinarii.
      „…democide 160,000,000 last century we’re murdered by socialism, one hundred and sixty milions, so, I think that the obvious conclusion is that it’s maybe not enough, let’s try it again”…
      apoi, a adus in discutie video-ul ” the soviet story” si nu puteam sa nu remarc ca tampeniile propagandistice ale lui moore au fost urmarite cu salile pline si nu stiu cati americani au auzit de documentarul despre odiosul comunism.
      si aici presa e partasa.
      ganditi’va doar la faptul ca atunci cand imbuibatul ala de moore si’a lansat unul dintre „documentare”, presa a lansat zvonul ca administratia bush vrea sa il interzica si s’au napustit americanii sa vada de ce.
      la fel si cu avatar, cand a vuit presa despre capodopera cameruniana.
      The Soviet Story?
      nothing!
      „cand cubanezii au nevoie de doctor, inoata pana la miami – asta e sistemul fericit de sanatate din Cuba”
      Se pare ca Yuri facea o treaba extraordinara, in fiecare an lua o suta de studenti si le arata paradisul comunist, vindecandu-i.
      bush, a interzis asta pana la urma…

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here