O poveste despre avort

    3

    Statul New York din SUA a legalizat recent (în ziua de 22 ianuarie) avortul până în momentul nașterii. Aceasta înseamnă că un copil nenăscut de opt sau nouă luni poate fi ucis cu acoperire legală. Un astfel de avort poate avea loc numai cu avizul medicului, dar criteriile sunt vaste: medicul poate lua în considerare factori fizici, emoționali, psihologici, de mediu familial și vărsta femeii. Posibilitatea de abuz sau eroare este enormă. A fost deschisă o poartă oribilă.

    Statul New York este condus de Democrați. Eufemismul lor preferat, pentru a-și declara în mod platonic pasiunea pentru uciderea nenăscuților, constă în sofistică retorică: își zic „pro-choice”, adică pentru libertatea de a alege. Suntem trimiși cu gândul la inofensiva alegere între magiun, salam, parizer și omletă la micul dejun. Asta e de bine, nu-i așa, cine nu își dorește o ofertă diversă din care să aleagă ce îi place? În domeniul acesta însă, oferta e foarte limitată: moarte sau viață. Altceva nu există în meniu, dar Democrații pretind că a alege între moarte și viață nu e cu nimic diferit de alegerea a ceea ce urmează să umple intestinul gros.

    Tot pro-choice a fost și Hitler. Le-a transmis evreilor: aveți două opțiuni, plecați sau vă concentrăm.

    Ce se întâmplă acum a fost imaginat în trecut, dar cine să ia în serios fabulația întunecată a unui scriitor de science-fiction? Philip K. Dick, un astfel de autor, a publicat nuvela „The Pre-persons” în octombrie 1974. Autorul își imaginează un viitor în care congresul american promulgă o lege în urma căreia avortul devine permis până când sufletul intră definitiv în trup. Se decide că pînă la acel moment nimeni nu este o persoană adevărată și astfel poate fi avortată fără probleme. Vârsta determinată de experți (cine altcineva?) a comuniunii depline între suflet și trup este de aproximativ 12 ani: cam când un pre-adolescent învață să opereze calcule algebrice simple.

    Și astfel este adoptat avortul post-natal.

    Povestirea are și o latură de umor negru: un absolvent de matematică al universitații Stanford cere să fie dus la clinica de avort, deoarece își dă seama că a uitat toată algebra învățată la școală. Se ivește o mică problemă: e oare necesar să verificăm cunoștințele de algebră ale întregii populații?

    Nicio grijă, e doar ficțiune. În fond și Orwell a fost un autor de ficțiune. S-a inspirat el dintr-o realitate mai la est, dar să nu vă închipuiți că „1984” a prins viață și în Occident.

    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentCum se face de râs tehnica militară rusească în Siria
    Articolul următorStatele Unite câștigă războiul economic cu China și în India
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    3 COMENTARII

    1. În pseudo-filosofia to’a’ășului Peter Singer deja s-a comis înlănțuirea de sofisme care să pretindă justificări pentru asemenea abjecție morală socială:

      „There remains one major objection to the argument I have advanced in favour of abortion. We have already seen that the strength of the conservative position lies in the difficulty liberals have in pointing to a morally significant line of demarcation between and embryo and a newborn baby. The standard liberal position needs to be able to point to some such line, because liberals usually hold that it is permissible to kill an embryo or fetus but not a baby. I have argued that the life of a fetus (and even more plainly, of an embryo) is of no greater value than the life of a nonhuman animal at a similar level of rationality, self-awareness, capacity to feel and so on, and that because no fetus is a person, no fetus has the same claim to life as a person. Now we have to face the fact that these arguments apply to the newborn baby as much as to the fetus. A week-old baby is not a rational and self-aware being, and there are many non-human animals whose rationality, self-awareness, capacity to feel and so on, exceed that of a human baby a week or a month old. If, for the reasons I have given, the fetus does not have the same claim to life as a person, it appears that the newborn baby does not either. Thus, although my position on the status of fetal life may be acceptable to many, the implications of this position for the status of newborn life are at odds with the virtually unchallenged assumption that the life of a newborn baby is as sacrosanct as that of an adult. Indeed, some people seem to think that the life of a baby is more precious than that of an adult. Lurid tales of German soldiers bayoneting Belgian babies figured prominently in the wave of anti-German propaganda that accompanied Britain’s entry into the First World War, and it seemed to be tacitly assumed that this was a greater atrocity than the murder of adults.

      I do not regard the conflict between the position I have taken and widely accepted views about the sanctity of infant life as a ground for abandoning my position. In thinking about ethics, we should not hesitate to question ethical views that are almost universally accepted if we have reasons for thinking may not be as securely grounded as they appear to be. It is true that infants appeal to us because they are small and helpless, and there are no doubt very good evolutionary reasons why we should instinctively feel protective towards them. It is also true that infants cannot be combatants, and killing infants in wartime is the clearest possible case of killing civilians, which is prohibited by international convention. In general, because infants are harmless and morally incapable of committing a crime, those who kill them lack the excuses often offered for the killing of adults. None of this shows, however, that the death of an infant is as bad as the death of an (innocent) adult.

      …..

      Similarly, the preference utilitarian reason for respecting the life of a person cannot apply to a newborn baby. Newborn babies cannot see themselves as beings that might or might not have a future, and so they cannot have a desire to continue living. For the same reason, if a right to life must be based on the capacity to want to go on living, or on the ability to see oneself as a continuing mental subject, a new born baby cannot have a right to life. Finally, a newborn baby is not an autonomous being, capable of making choices, and so to kill a newborn baby cannot violate the principle of respect for autonomy. In all this, the newborn baby is on the same footing as the fetus, and hence fewer reasons exist against killing both babies and foetuses against killing those who are capable of seeing themselves as distinct entities, existing over time.

      …..

      If these conclusions seem too shocking to take seriously, it may be worth remembering that our present absolute protection of the lives of infants is a distinctively Christian attitude, rather than a universal ethical value. Infanticide has been practised in societies ranging geographically from Tahiti to Greenland and varying in culture from nomadic Australian aborigines to the sophisticated urban communities of ancient Greece or mandarin China or Japan before the late nineteenth century. In some of these societies, infanticide was not merely permitted but, in certain circumstances, deemed morally obligatory. Not to kill a deformed sickly infant was often regarded as wrong, and infanticide was probably the first, and in several societies the only, form of population control.”

      Singer, Peter. PRACTICAL ETHICS. Cambridge University Press. NY. NY. 1980. Third Edition. 2011. p 151-152.

      https://www.lightupthedarkness.net/peter-singer-the-ethics-of-infanticide/

    2. Am tot sperat ca în siajul multor revelații politice de după alegerea președintelui Trump să apară și trezirea majorității electorilor dintr-o țară altfel serioasă….
      Din păcate, o relativă majoritate a votanților a permis democraților să reocupe scena politică – deci și pe aceea a inițiativelor legislative, cu tot lobby-ul și scandalul aferent.

      Dacă se continuă pe acest val, următorul președinte va pune SUA la pământ !!! Și tovărășelul singer peter va avea și explicații foarte elaborate la toată chestia…

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here