Paradoxul sărăciei globale

    0

    Anii ’90 au fost o perioadă de optimism şi avînt economic global care promitea declinul permanent şi ireversibil al condiţiei umane cele mai vechi şi a celor mai mulţi de-a lungul istoriei: sărăcia. Optimismul se sprijinea pe date statistice şi observaţii empirice care descriau la unison un val de creştere economică înălţînd nivelul de trai al tuturor categoriilor sociale de pretutindeni. Privind în urmă, ne dăm totuşi seama că sărăcia continuă să persiste la nivel global, chiar dacă două din cele mai populate ţări din lume, China şi India, îşi menţin un ritm de dezvoltare impresionant. În timp ce chinezii şi indienii se racordează la prosperitate, zone largi din America Centrală şi Africa s-au înscris pe un trend descendent şi, în mod tragic, permanentizat şi pentru viitorul previzibil. Nicholas N. Eberstadt desprinde doi factori majori care stimulează sărăcia în prezent: factorii culturali şi de guvernanţă.

    The Global Poverty Paradox

    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentChina ecologică
    Articolul următorBun găsit
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here