Români și țigani

    0

    Să zăbovim preţ de un articol asupra relaţiilor dintre români şi ţigani, folosindu-ne de prilejul ciordelii înfăptuite de cei doi ţigani sus-puşi – mă refer la Păun şi Voicu; căci entuziasmul gherţoilor români mâncători de ţigani, cu ocazia dării în gât a celor doi, umple forumurile şi berăriile naţionale.

    Fraţilor, lucrurile sunt clare, le cunoaştem prea bine cu toţii. Avem în Parlament doi ciorditori ţigani, câţiva manglitori unguri, un julitor armean şi o masă compactă de ciorditori români. Ţiganii parlamentari fură din ajutoare, deturnează fonduri şi practic fură de la gura etnicilor lor. Românii parlamentari fură din ajutoare, din investiţii străine, din avutul naţional şi practic de la gura conaţionalilor lor. Românii parlamentari decid să nu se reţină şi să nu se aresteze ungurii parlamentari, ţiganii parlamentari, armenii parlamentari. La fel, hoţomanii unguri, armeni, ţigani şi alte naţionalităţi, vorba lui nea Nicu, votează să nu se aresteze hoţomanii români parlamentari, căci ciorditor la ciorditor nu-şi scoate ochii. Dispreţul ţiganului Păun pentru etnicii lui („ciori nesimţite” etc.) este egal cu dispreţul românului Ioan Rus pentru etnicii lui (cel care spunea că din banii românilor din străinătate „copiii se fac golani acasă, iar nevasta curvă”); dispreţul româncei parlamentar, care spunea că nu-i ajung banii de coafor din salariul de deputat, este acelaşi cu dispreţul ţiganului parlamentar Mădălin Voicu, care spunea acum câţiva ani că românii sunt „laşi şi trădători”.

    Gherţoii români ţiganivori strigă sus şi tare că ţiganii beneficiază de ajutoare sociale cu nemiluita. Ţiganii le-ar putea spune acestora mucles sacana – ţineţi-vă gura, fiindcă şi o grămadă de gadjo, români adică, beneficiază de ajutoare sociale. Săraci sunt mulţi: români şi ţigani. Problema este că aceste fonduri şi ajutoare supraîmpovărează bugetul statului, fiindcă România nu are resursele ţărilor occidentale. Şi altă problemă vitală este că aceste ajutoare şi fonduri nu au noimă şi finalitate, că ele descurajează munca şi încurajează lenea, că sărăcia românilor şi a ţiganilor creşte în loc să scadă, în ciuda banilor daţi de la buget şi veniţi de la UE. Aceste ajutoare nu sunt condiţionate de nimic, măcar de obligaţia ţiganilor şi a românilor asistaţi de a-şi da copiii la şcoală. Ajutoarele în sine, dacă nu sunt urmate de posibilitatea unor locuri de muncă şi de obligaţia asistaţilor valizi şi sănătoşi de a ocupa aceste locuri, nu duc decât la o fundătură din care nu mai putem ieşi. Dar nu ţiganii săraci şi românii săraci sunt vinovaţi de toate acestea, ci cei care administrează iresponsabil statul.

    Da, gherţoilor, care vă consideraţi superiori, mulţi ţigani sunt hoţi, puturoşi, vicleni, cerşetori, cum şi destui români sunt. „Când te învecinezi cu o şatră, nu se întâmplă să te înnebuneşti după ţigani, dinspre ei pute, ei îţi pun noaptea şuriul la gât, ei îţi fură gardul de sârmă, ei ţi se cacă în prag”, zice poetul Ovidiu Nimigean şi are dreptate. Dar sunt şi atâţia ţigani, ca şi români desigur, care muncesc conştiincios. Vedem zilnic ţigani muncind în funcţii de conducere la bănci, la magazine, ca economişti, ca şoferi, în corpul de pază. E adevărat că nici unul nu vrea să-şi recunoască etnia, fiindcă ştie că mulţi români o dispreţuiesc. Dar mulţi îşi câştigă o pâine cinstită, de ce să-i dispreţuim? De ce să ne uităm câş la ţiganii cărăuşi cu spatele, la femeile de serviciu ţigănci, care fac naveta, se scoală cu noaptea-n cap, ca să fie la ora 6 la post? De ce să ne dispreţuim prietenii de joacă din copilărie ori colegii de serviciu ţigani? Cred că ţiganii ar munci mult mai mult şi mult mai bine, ca şi românii de altfel, dacă treburile ar fi mai bine organizate în ţara asta, dacă politicienii ar lăsa gargara şi furăciunile, dacă administraţia satelor şi oraşelor nu ar închide ochii când vine vorba de ţigani, dacă poliţia şi-ar bate capul cu aceste probleme şi nu s-ar piti după aliniate din legi şi măsuri administrative fără efect.

    Gherţoilor ţiganovori, numai cei cu un complex de inferioritate ca voi, nu recunosc dreptul de reprezentare al altora, căci nu înţelegeţi că nu există decât două căi: ori facem bine împreună, ori regresăm separat.

    Preluat din Ziarul de Iaşi.

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here