Românii sînt rasişti

    113

    Sociologia prevestește un viitor sumbru

    Voi porni de la studiul „Implicarea civică și politică a tinerilor”, realizat de Fundația Soros Romania pe un eșantion de 5.861 de elevi din 86 de scoli. Și am să aleg unul dintre rezultate, așa cum a fost prezentat în presă:

    Viitor Sumbru
    Portretul elevului român: rasist şi dornic de dictatură
    Evenimentul Zilei

    Majoritatea elevilor nu vor vecini homosexuali. O parte dintre tineri îi resping pe maghiari, musulmani, evrei şi romi şi nu prea agreează democraţia.

    „Rezultatele sunt extrem de îngrijorătoare deoarece arată că tinerii români sunt extrem de intoleranţi, o proporţie însemnată dintre aceştia putând fi caracterizaţi drept xenofobi şi antisemiţi”, arată autorii studiului. Astfel, trei sferturi dintre elevi nu ar dori să aibă persoane de altă orientare sexuală ca vecini şi două treimi (peste 60%)dintre elevi resping persoanele bolnave de SIDA şi romii. În plus, peste o treime evită persoanele de altă etnie sau religie: 42% în cazul musulmanilor, 35% în cazul maghiarilor şi 34% în cazul evreilor, mai arată cercetarea.

    Studiul original poate fi descărcat aici: http://www.soros.ro/ro/publicatii.php

    Bun. Ce avem aici? Avem un studiu științific, mai precis de sociologie, și avem o reacție de presă. Pentru destinderea atmosferei sumbre din reacția de presă aș porni analiza pe un ton nițel frivol. Un editor mai șugubăț ar fi putut ieși astăzi cu headline-uri mai inspirate, care i-ar fi asigurat vizitatori pentru următoarea săptămînă. Iată cîteva exemple: „Țiganii îi urăsc pe unguri”, „Ungurii îi urăsc pe musulmani”, „Țiganii îi urăsc pe evrei”, „Evreii urăsc persoanele cu SIDA”. Justificarea acestor headline-uri o puteți găsi printr-o confruntare rapidă cu tabelul de la p. 17 a studiului. Dar știți la fel de bine ca și mine că aceste headline-uri nu ar fi admise într-o redacție onorabilă. Ba mai mult, chiar și dvs. ca cititori aveți o reținere cînd le citiți, chiar și în interiorul unui paragraf.

    Un astfel de rezultat, chiar dacă ar rezulta în urma unei cercetări cît se poate de științifice, nu trebuie popularizat prea mult într-o societate tolerantă. Mai degrabă ar trebui investigată conduita unui sociolog care ar dovedi o pasiune prea aprinsă pentru un astfel de domeiu. Doar un rasist, explicit sau disimulat, ar intreprinde astfel de cercetări.

    Sociologia pare deja o știință foarte interesantă. Unele răspunsuri particulare, dacă reies cumva în urma unei cercetări oneste, deci cuprinzătoare, este mai bine să nu fie prea publice, iar unele întrebări nu ar trebui cercetate prea îndeaproape și, în orice caz, nu separat.

    Un alt aspect foarte interesant este îngrijorarea autorilor studiului. Acestor oameni de știință nu le este indiferent rezultatul experimentului inițiat de dînșii. Și-ar fi dorit în acest caz să obțină un alt rezultat. Dar care este acela? Și-ar fi dorit ca elevul român să fie tolerant sau poate să fie filantrop, și-ar fi dorit ca elevul român să îi iubească pe evrei sau doar să îi ignore? Și-ar fi dorit ca elevul român să își dedice viața fericirii țiganilor sau să nu observe nici o diferență între unguri și țigani?

    În fine, studiul acesta științific sugerează că nu mai este timp de pierdut. Pentru a aduce lumina asupra viitorului, care acum arată sumbru, românii trebuie să se schimbe, trebuie făcut ceva, trebuie luate măsuri, trebuie intreprinse acțiuni imediat. Ce măsuri? Studiul nu specifică. Însă va fi utilizat de Fundația Soros ca material de studiu în colocvii științifice, dezbateri în școli și în întîlniri politice în care vor propune probabil diverse măsuri. Sociologia, ca știință, sugerează urgența identificării și aplicării unei terapii sociale pentru corectarea unor astfel de comportamente.

    Ce fel de știință este Sociologia?

    Să presupunem că un fizician intreprinde un studiu asupra atomului. Și constată că în societatea atomilor lucrurile stau cam așa: nucleul deține o cantitate foarte mare de energie pe care este foarte greu să fie convins să o elibereze. Electronii au cantități semnificativ mai mici de energie față de nucleu și în marea majoritate a timpului sînt constrînși să se învîrtă în jurul nucleului. Există și o proporție de așa-numiți electroni liberi care, deși au o libertate mai mare de mișcare față de cei legați, sînt totuși obligați să își exercite această libertate doar pe suprafața unor structuri sociale ale unor rase de atomi numite metale. Cercetarea acestui fizician conduce spre concluzia îngrijorătoare că în societatea atomilor există inegalități sociale flagrante și rasism. „Aceste comportamente deopotrivă îngrijorează și suscită interesul.” Ce e de făcut? Pot continua lucrurile așa? Oare de cînd au apărut astfel de comportamente sociale în lumea atomică? Cît va mai rezista Universul în acest fel? Dacă aceste comportamente se agravează?

    Veți spune că fizica este o știință strict descriptivă, că Sociologia este un altfel de știință care se ocupă cu studiul ființelor vii a căror structură complexă dă naștere unor comportamente fundamental diferite față niște simple adunături de atomi cum sînt niște pietre.

    Să presupunem că un medic intreprinde un studiu asupra omului. În urma acestui studiu el constată că oamenii care au două picioare se mișcă semnificativ mai repede decît cei cu un singur picior. Cu intenția lăudabilă de a îmbunătăți omul și folosindu-se de acest fapt dovedit științific emite ipoteza că un om cu 4 sau mai multe picioare ar putea obține performanțe net superioare omului obișnuit. În consecință, internează oameni obișnuiți, numiți în mod convențional sănătoși, și experimentează pe aceștia progresul în domeniul vitezei atinse în funcție de numărul de picioare suplimentare transplantate.

    Veți spune poate că biologia și medicina sînt un soi de științe care, deși se ocupă cu ființe vii, sînt tot științe descriptive sau, cel mult curative. Sociologia este un alt fel de știință care are de-a face cu omul ca ființă gînditoare, conștientă de sine și de lumea din jur.

    Sa presupunem că un psihiatru intreprinde un studiu asupra omului. Acesta constată că o proporție semnificativă de oameni, să-i numim normali, îi consideră pe o minoritate că ar fi anormali și obișnuiesc să îi împartă pe aceștia în paranoici, schizofrenici, demenți, epileptici, etc. Pentru o parte dintre aceștia dezvoltă un soi de fobie, îi privesc ca și cum ar fi periculoși și obișuiesc să îi separe de restul societății și să îi închidă, uneori pentru tot restul vieții, în așa-numite azile de nebuni. Unii dintre aceștia, în urma administrării unor substanțe chimice și a unor ședințe de lămurire, cedează și încep să se alinieze modului de a gîndi a majorității. Aceștia sînt eliberați și, în urma unui proces de asimilare, după un timp mai scurt sau mai lung, își pierd cu totul caracteristicile distinctive de odinioară. Aceste prejudecăți, intoleranța față de cineva cu o percepție diferită asupra sa și a lumii din jur și tehnicile abuzive de asimilare reprezintă un comportament îngrijorător al unei proporții covîrșitoare a societății.

    Veți spune că psihiatria, la fel ca și medicina pe domeniul ei, este mulțumită cu structura actuală a omului obișnuit. Ambiția sa este descrierea structurii mentale a omului obișnuit și repararea prin terapie a omului bolnav, deviat de la norma considerată în mod curent sănătate. Sociologia est
    e un alt fel de știință, are de-a face un omul ca ființă etică în cadrul raporturilor sale cu semenii. Iar omul, în raporturile sale cu semenii, are gînduri rele, comite fapte rele, adică este în general bolnav. Iar rolul Sociologiei este de a identifica răul din oameni și de a-l corecta.

    Wikipedia: „Sociologia este studiul societăţii. Este o ştiinţă socială – un termen uneori sinonim – care foloseşte diferite metode de investigare empirică şi analiză critică pentru a dezvolta şi rafina un corp de cunoştinţe despre activităţi umane sociale, adesea cu scopul de a aplica aceste cunoştinţe la realizarea bunăstării sociale.”

    În cazul Sociologiei (sau a Științelor Sociale), avem de a face cu o știință cu totul diferită față de celelalte științe: o știință care este nemulțumită de situația în care se află obiectul său de studiu și pe care are ambiția de a-l modifica pentru a obține o stare nouă, satisfăcătoare a acestuia, starea de bunăstare socială.

    Ei, și în acest punct lucrurile devin cu adevărat interesante: cum se definește științific starea de bunăstare socială și care ar fi metodele de obținere a acestei stări? Este definibilă științific bunăstarea socială? Ce înseamnă științific în acest caz (fără a cădea în definiții circulare)?

    Realizarea bunăstării sociale

    Marx, unul dintre părinții Sociologiei ca știință, crede că societatea este împărțită în clase care îsi împart în mod inegal puterea, că proletariatul este o clasă asuprită de burghezie și că bunăstarea socială poate fi atinsă prin revolta proletariatului împotriva burgheziei și prin anihilarea acesteia fizică și/sau prin expropriere.

    Neomarxiștii sînt de părere că statul trebuie să ia rolul burgheziei și, pe de o parte, să contribuie și chiar să impună realizarea condițiilor necesare acumulării de capital, iar pe de alta să utilizeze capitalul produs în cadrul unor politici sociale (beneficii, pensii, sistem sanitar, etc) care să îl facă acceptabil ca stăpîn.

    Socialiștii cred că libertatea, egalitatea și fraternitatea sînt cuvintele cheie care vor aduce bunăstarea socială. Ei cred că bunăstarea se obține prin colectivism, prin solidaritate și ajutor reciproc. Acestea se realizează prin acțiuni colective – în acțiunea colectivă constă libertatea și puterea oamenilor. Inegalitatea este identificată ca o sursă serioasă de disconfort social. De aceea, pentru atingerea bunăstării, este necesară reducerea inegalităților între oameni, a dezavantajelor de care suferă unii dintre aceștia în relația lor cu ceilalți prin intermediul serviciilor sociale.

    Social-democrații cred de asemenea că libertatea, egalitatea și fraternitatea (sau solidaritatea) sînt esențiale pentru atingerea bunăstării sociale. Diferențele față de socialism sînt în general insesizabile. Există unii social-democrați care susțin că oamenii ca indivizi sînt îndreptățiți să aspire la libertate individuală, că este posibil ca rolul statului să fie oarecum limitat pentru aceasta. Sînt și unii care nu urmăresc atingerea egalității, ci doar protejarea celor afectați major de economia de piață. Sînt și unii care merg pînă acolo încît admit egalitatea de oportunități, adică oportunitatea de a obține rezultate inegale.

    Conservatorii cred că indivizii trebuie să-și bazeze speranțele pentru bunăstare pe munca proprie și pe familie. Că, la nivel de societate, este nevoie de ordine socială și respect pentru tradiție, condiții care îi permit individului dezvoltarea personală în funcție de capacități într-un mediu predictibil și familiar. Acest rol este atribuit statului. Gradul de bunăstare socială este dat de gradul de bunăstare individuală a membrilor societății, iar statul nu are un rol în această privință.

    Creștin-democrații sînt într-o anume măsură asemănători conservatorilor, cu observația că ordinea socială nu se obține prin acțiunea statului, ci, în principal, prin moderație și austeritate morală. Învățătura socială a Bisericii Catolice insistă pe asumarea de responsabilități în cadrul familiei și a comunității. În consecință, creștin-democrații pot favoriza un stat redus și pot accepta responsabilitatea morală individuală pentru bunăstarea socială. În teorie cel puțin, în practică fiind relativ sensibili la ideea socialistă a reducerii inegalităților economice prin intervenția nu rareori masivă a unui stat de tip asistențial.

    Pentru liberalii (libertarieni) valoarea centrală este reprezentată de libertatea individului. De aceea au o neîncredere profundă în rolul statului care, prin orice acțiune a sa, limitează inevitabil una sau alta dintre libertățile individului. Libertarienii obișnuiți nu consideră egale toate libertățile și, în consecință, sînt dispuși să admită un rol minimal al statului în funcționarea unei societăți. Bunăstarea socială se obține prin bunăstarea individului, iar societatea are capacitatea de autoreglare dacă se elimină interferențele statului.

    Ideologiile fasciste sînt de nenumărate feluri și nuanțe, de multe ori incoerente și contradictorii. Firul roșu care le unește este colectivismul autoritarist. Individul nu există, colectivitatea (statul, națiunea, rasa, etc) are importanță covîrșitoare. Sistemele fasciste sînt caracterizate de o agendă socială puternică – statul intervine masiv în societate (și economie) prin măsuri diverse, de la socializare obligatorie la eugenie. Socializarea se realizează în cadrul școlilor și a diferitelor mișcări și acțiuni în general de tineret, de la construcții de canale navigabile la plantări de copaci.Eugenia este un mecanism esențial pentru perpetuarea sau pentru îmbunătățirea caracteristicilor bune din punct de vedere social și pentru eliminarea caracteristicilor rele sau dăunătoare (impulsuri antisociale, criminale, sexuale sau chiar capabilități economice).

    Diferiți oameni au diferite păreri despre ce este și cum se poate atinge sau măcar îmbunătăți nivelul bunăstării sociale. Dar ce spune Cercetarea Științifica, ce spune Sociologia? Aici mă voi hazarda și voi spune așa:

    Ce este Sociologia?

    Poate că Sociologia nu este o știință. Poate că Sociologia este o ramură a ingineriei care urmărește prin diverse inovații cum ar fi manipularea sentimentelor morale și de vinovăție individuale, a milei față de electroni, a viselor de a putea alerga mai repede, a invidiei față de capabilitățile unui vecin, a sentimentelor de singurătate și vulnerabilitate, obținerea unei armonii sociale prin docilizarea populației îmbunătățite prin extirparea (sau, pentru început, prin auto-cenzura) dorințelor, tentațiilor, sentimentelor, gîndurilor, părerilor, credințelor și a prostiilor omenești. Poate că Sociologia este un cult, un mix pe bază de fascism cu arome puternice de comunism și socialism, iar conceptul de vină colectivă este principalul său instrument. Sau poate că Sociologia este mai susceptibilă de a fi manipulată, deoarece sociologii au de înfruntat un set dublu de prejudecăți, fiind un studiu realizat de oameni despre natura umană.

    Cum rămîne atunci cu cercetările Fundației Soros, cum rămîne cu sondajele de opinie? Rămîne exact așa cum le spune și numele – sînt o utilizare abuzivă a matematicii la sortarea părerilor unor oameni despre ei înșiși, a opiniilor auzite la televizor, a remarcilor considerate amuzante, obraznice, deștepte, morale sau politic corecte, și toate acestea pentru justificarea părerilor preconcepute ale unor academici neomarxiști și pentru disimularea agendei fasciste a unor politicieni, activiști sau mecena.

    Știați că:

    Sondaj de opinie: pe o scară de la 1 la 10,

    • În ce măsură credeți că formația și orientarea declarată de stînga a unui cercetător influențează definirea termenilor și a problemelor, construirea ipotezelor de lucru și aprecierea rezultatelor obținute?
    • În ce măsură credeți că influențează un mediu academic care aderă în măsură covîrșitoare la valorile stîngii educația unui tînăr cercetător, cursul carierei sale dacă ar avea alte convingeri politice și/sau religioase și în general mecanismul de peer-review pentru obținerea consensului științific într-o știință care prin natura sa nu este exactă?
    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    113 COMENTARII

    1. Eu nu stiu in ce masura sint exate efectuarea sondajuli, sau a rezultatelor lui si ce consecite isi doresc acesti sociologi.
      Dar cred ca exista rasism in Romania. Nu am intocmit sondaj, nu am socotit procente. Ma bazez numai pe impresia pe care mi-am facut-o din comentarii sub fel de fel de articole, si la youtube-uri, plus din Youtube-uri in sine, etc. Si nu-mi place de loc ce vad. Si aici la ILD ma apar entitati care exprima un antisemitism infricosator. Am mai auzit si de la prieteni crestini din Romania sau care au si singe evreiesc partial, dar care cred in Isus si au adoptat crucea inca din generatia trecuta.
      Un citat de la o prietena: „Sa stii ca azi, in Romania cuvantul [evreu] nu mai are asa de mult iz peiorativ cum avea acum 40 de ani. Mai degraba, cuvantul „jidan”, da, astazi inca este perceput chiar mai rau decat tigan, desi e un alt tip de incarcatura. Exista inca f.f. multa ura impotriva evreilor, chiar daca este sensibil atenuata. Dar despre asta s-ar putea vorbi f.f. mult.”
      Poate acei sociologi de care amintiti au o agenda si interese nu tocmai curate, dar socotesc ca este necesar de a se lua masuri grabnice, serioase, si de a promova o educatie care sa combata eceste tendinte f. negative.

    2. 1 – 9
      2 – 7
      Studiul despre „implicarea civica si politica a tinerilor” s-ar putea numi „sorosciologic”?

    3. Silvapro,
      Imi pare rau ca sunt atatea porcarii prin blogosfera impotriva evreilor. Intr-adevar, daca ar fi sa intocmim un studiu dupa ele, rezultatele ar iesi ingrozitoare.
      Lucrurile nu stau insa asa in realitate. Crede-ma, am locuit toata viata in Romania si am avut ocazia sa stau de vorba cu tot felul de oameni. Sunt destule prejudecati, dar o ura antisemita din aceea dementa, ca cea din comentariile de pe youtube, nu prea am vazut sau auzit in lumea reala, decat foarte rar. In plus, chiar si la cei carora nu le plac evreii si Israelul, de cele mai multe ori prejudecatile se spulbera destul de usor, cand le aduci argumente.
      Ceea ce vezi in cyberspace este, cred eu, o campanie. E sigur si dovedit ca, in diverse circumstante, grupuri de interese politice platesc postaci, adica baieti care sa posteze comentarii pe la forumuri, chat-uri, youtuburi, etc, incercand sa creeze impresia de consens si de forta. E adevarat ca aceste cazuri dovedite nu se refereau la evrei si Israel, ci la PSD, etc. Eu cred totusi ca daca s-ar cerceta aceasta tema, s-ar gasi ca originea gunoaielor virtuale antisemite e artificiala. Altfel nu-mi explic de ce ele sunt prezente atat de mult pe internet si mult mai putin in viata reala.
      Cred asta in special in privinta multor bloguri care se pretind crestine ortodoxe, desi nu e posibil sa verifici ce legatura au ele cu Biserica Ortodoxa Romana, intrucat nu prezinta vreun certificat de kashrut de la Patriarhie. Mie mi se par instrumente de propaganda ruseasca, dughinista, antioccidentala, iar tema „evreii – domina America – domina lumea”, e acolo tratata in modul cel mai obsesiv.

    4. Dr pepper:

      intre timp in presa internationala si yahoo in frontispiciu:
      Poll: Many Romanian teens rampantly intolerant
      nici un cuvant insa despre tragedia poloneza, sau despre atacul asupra autobuzului de scoala israelian.

      comentariile sint interesante.
      0RK 43 minutes ago Report Abuse

      I have spent time in Romania and Bulgaria The Roma, Gypsies need some place they can call their own
      I know of a middle class couple who makes $400 USD a Month and thats above average.
      Its Hell, The rate of theft chrime and Squating by the Roma/Gypsies is very high (look at the economist)
      I was there skiing and a Romanian friend had to go to a hosptal for an Emergency apecdectomy (sp)
      I bribed his way into quicker care, and they wanted him to pay for medicines that were provided, ( nurses had private stashes)
      I left fake wallets in my back pocket with a note in Romanian that they were common criminals, It was stolen twice in 3 weeks. I was approached by Roma trying to sell their underage sisters to me, for sex
      Even one mother wanted to know if I wanted her 14 yr old daughter when I checked into a Hotel.
      Prejudice is not a good thing but this behaivior is rampart, Not all Roma/Gypsies are like this but the majority is. Its like the Nazis,or East Germans, there were some good people but they had to follow a code out of fear of what would happen. The Roma Gypsy culture is hundreds of years old and passed down. There are some exceptions but they closely resemble the stereotypes we have
      No wonder the Romanian Kids hate them

      Joe Shmoe 1 hour ago Report Abuse
      How about tolerance toward intolerant people? They do have a right to be intolerant if they so choose.Buy the way,how tolerant would you be about someone robbing your house? Raping your daughter? Or having gang members moving in next door? Point is ,there is a time and place for tolerance and intolerance. Neither one is the perfect solution in every situation.

      Wittyweasel 1 hour ago Report Abuse
      Trust George Soros . . . back to his favorite sport of destroying communities and inciting hatred to fuel the warped fantasies of his world view. The guy’s about two steps below pond scum on the evolutionary scale.

      Si pentru o mai corecta interpretare a sondajului e important de stiut ce fel de om este Soros:
      Goliciunea morală a lui George Soros
      Dosarele istoriei: Ascensiunea toxica a lui George Soros
      studiul asta este orice, dar nu stiinta.

    5. Silvapro
      sint probleme serioase cu modul in care este pusa problema si cu cel in care sint interpretate rezultatele
      ei intreaba, dupa cum reiese din studiu, „pe care din grupurile urmatoare nu ai dori sa ii ai ca vecini …” si enumera homosexuali, persoane cu SIDA, tigani, musulmani, maghiari, evrei, alta rasa, alta religie;
      copilutul se gindeste si apoi pune bifele (nici nu poate lasa necompletat cu nici o bifa, nu-i asa?):
      – daca a crescut in Cluj, Manastur, va spune ca nu vrea vecini tigani; dar in acelasi timp ii sint aprinse calciiele dupa o tigancusa frumoasa foc de la el din clasa; si de altfel are vecini tigani cu care uneori se intelege, uneori nu
      – a vazut la televizor ca ungurii ne iau ardealul si zice ca nu vrea vecini unguri; asta si pentru ca ieri la bloc la meci echipa lui Laci si Istvan i-a batut, sau pentru ca blonda Anika din vecini ii tot pune piedica pe scari si el nu pricepe ca ei i s-au aprins calciiele dupa el
      etc
      de aici poti deduce ca omuletul e rasist? nu cred. lui nici nu i-ar fi trecut prin cap ca poate sa isi aleaga vecinii, nu intelege de ce nu-l intreaba si despre elvetieni sau despre fotbalisti italieni si de altfel nici nu ii e prea clar in clasa a IV-a ce sint si ce vor de la el homosexualii
      daca mergi in satul bunicilor mei si ii intrebi despre aia din satul de peste deal (tot romani de altfel) o sa-ti spuna ca nu poti avea incredere in ei, ca is cu nasul pe sus, ba chiar is in stare de te miri ce orori daca te uiti nu stiu cum la ei; si intrebi atunci de tanti Anuta de vizavi, de origine din satul de peste deal si maritata dupa un localnic, si iti spune ca „femeia aia e pita lu Dumniezo”, numa in ea are incredere sa lase gospodaria cind pleaca din sat ca restul te fura cum le intorci spatele
      oamenii spun (si in general repeta ce au mai auzit) multe si multe contradictorii; daca vrei sa vezi cum sint cu adevarat e nevoie de mult mai mult decit o intrebare instigatoare ca cea de mai sus
      un aspect haios este si urmatorul – titlurile corecte ar fi trebuit sa sune asa: „romanii sint natia cea mai toleranta din Romania” pentru ca, in conformitate cu cifrele lor, ungurii, tiganii si celelalte natii din Romania sint mai „intolerante” si mai „rasiste” decit romanii;
      oricum, asa cum am zis si in articol, studii similare dau rezultate similare cam oriunde in lume; cu toate astea discriminarile si crimele rasiale adevarate nu sint similare – asa ca o fi o problema cu metoda de sondare

    6. Am citit cu mult interes pin-la episodu ca picioarele. Exemplu mi s-a parut atit de prostesc-sofism, ca n-am mai mers mai departe, dar am inteles logica postului cu Fukusima. (daca am inteles tot baiatu asta a scris si acel post?).
      Nu stiu daca acest mod de interpretare puerilo-sugestivo-emotional e specific ideologiei de dreapta, sper sa nu fie asa, cred insa ca nu-i aduce (ideologiei) prea mari servicii.
      P.S Pa mine ma fascineaza cei care reusesc sa ma convinga de ceva in care nu cred! Nu e cazu acum.

    7. Poate că nu putem concluziona asupra unei ştiinţe umaniste pornind de la un studiu comandat şi finanţat de o oarecare fundaţie mai apropiată de cercurile financiare decît de cele academice [pe care pesemne încearcă să şi le subducă sau le influenţeze activitatea]. Şi nici plecînd de la o definiţie anonimă preluată de pe Wikipedia. De altfel găsesc eronată caracterizarea studiului sociologic drept tentativă de manipulare, asta pentru că interpretările cercetărilor nu obligă in niciun fel, iar rezultatele, cu tot cu tenta căutată, sînt deseori potrivnice doleanţelor şi pretenţiilor comanditarilor. Sociologia nu este in mod intrinsec normativă, ci mai degrabă pozitivă, nu caută rezolvări, ci relevă fenomene, clivaje, conexiuni sociale in evoluţuia lor, nu are o finalitate autonomă, cu existenţă în sine, ci este o ştiinţă a aplicaţiilor conectate cu alte domenii sau ştiinţe. Există sociologie juridică, marketing, politologie şi toate se folosesc de cercetările efectuate asupra grupurilor sociale de către adevăraţi investigatori ai structurilor societale.
      Nu orice aplicaţie sociologică este manipulare. Dar sondajele şi anchetele ce se folosesc de instrumentarul sociologic capătă deseori culoare, partizanat, conotaţie politică prin însăşi concluziile pe care caută să le ataşeze unui deziderat politic. Sociologia este într-adevăr susceptibilă de transformare in armă politică-ideologică. Este oare neapărat negativ mecanismul acesta prin care un instrumentar ştiinţific ajunge să fie pus in slujba unor entităţi politice? Eu zic că nu. Nu unealta este rea, nici manipulantul mai mult sau mai puţin inconştient, şi nici măcar comanditarul. Rele pot fi scopurile acelei politici la a cărei implementare contribuie unealta cu aparenţă ştiinţifică.
      Dar rezultatele unei astfel de anchete sociologice pot fi folosite şi de adversarii politici ai comanditarului extrem de interesat şi deopotrivă suficient de naiv încît să creadă că publicul poate fi influenţat in direcţia dorită de asemenea materiale. Iar studiul criticat de faţă este un exemplu foarte bun.
      Romanii -aşa cum pare că ar susţine studiul- sînt rasişti, intoleranţi, xenofobi. Am citit titlul şi tare m-am bucurat. Oh, deci tinerii romani sînt chiar îndărătnici, şi iată cum, cu toată propaganda socialist-liberală pro deschidere, au rămas pe baricade, critici, vehemenţi in păstrarea identităţii lor! Ba mai mult, nici nu se jenează să-şi etaleze opiniile reacţionare, refractare, cunoscîndu-se şi modul onctuos, perfid in care adesea se desfăşoară aceste studii, întrebările lor căutate, impresiile măsluite, condescendenţa abia mascată a intervievatorilor [dacă există].
      Dreapta naţionalistă şi conservatoare are acum un argument puternic, sociologic, ştiinţific, pentru reiterarea şi perpetuarea mesajelor identitare, ba chiar pentru un discurs mai agresiv decît de obicei. Muşterii îs grămadă. Tot acest norod dispreţuit de o falsă elită îşi caută reprezentare democratică, pentru că, in realitate aceşti romani rasişti şi intoleranţi sînt cei mai paşnici democraţi ai Europei juvenile. Ai noştri nu ies in stradă să se ciomăgească între ei, nu dau foc la buticurile din metrou, nu se segreghează şi organizează in Gărzi patriotice care să patruleze cartierele, nu ucid pentru onoarea pierdută şi nici măcar nu pun piedică pe stradă maneliştilor.
      Totul e să se priceapă la redefinit termenii dezbaterii, a luptei ideologice ce s-a reaprins.
      Sînt rasismul şi xenofobia rele în sine? NU. Rău este doar programul politic rasist, xenofob, antiidentitar. Rea este repetarea şi colportarea sistematică, programatică a unor idei politice întemeiate pe noţiunile de rasă, etnie, cultură. Ca atare, o ideologie ca multiculturalismul este RASISTĂ, pentru că se fundamentează pe percepţia cetaţenilor asupra culturilor identitare, încercînd să o altereze, să o modifice treptat, insidios, într-o direcţe prestabilită de cîţiva politruci obscuri.
      Cînd socialiştii bat moneda pe iubirea străinilor, pe oblojirea rănilor unor culturi in pragul dispariţiei, pe vindecarea unor corpuri de populaţie pe criterii etno-religioase prin intervenţii armate, dreapta trebuie să riposteze prompt prin acuze de rasism. O formă monstruoasă de rasism programatic, pentru că aceşti ideologi ai stîngii -mediocrităţi trăsnite de fulgerul progresist au autodumnezeirii- dispreţuiesc deopotrivă popoarele primitive ale Africii şi Asiei pe care nu le văd in stare să-şi rezolve singure problemele, cît şi pe albii europeni distanţi, frigizi, incapabili de dragoste interrasială. Dragostea cu forţa între rase, etnii, culturi este rasism, poate cea mai gravă formă de rasism instituţional indusă de ideologiile moderne progresiste.

    8. Dacă aş fi elev român (Caragiale: eu am fost zugrav de case român) , mi-aş dori ca pe o rază de mulţi kilometri să am doar colegi homosexuali din minorităţi conlocuitoare, pe care colegele mele să-i detste.

    9. @ EuNuke
      De mult n-am mai citit o diatriba atat de confuza, dar cu afirmatii atat de decise.
      Trahanache, Catavencu, Farfuridi, au fost pana la urma profesori ilustri pentru generatiile ce au urmat, iar Caragiale, tatal lor de origine posibil greaca, (il veti ierta, nu?) a fost poate primul care a decelat cu o claritate de ochi de uliu uriasa capacitate demagogica autohtona.
      Si care se confirma zi de zi.

    10. @euNuke, bravo postarea ta e mai consistenta decit cea de baza. Ce nu pricep e de ce incercati, cu forcepsu, sa incadrati fiecare intimplare in stinga sau dreapta? Nu exista nici stg., nici dr., exista un amestec nesfirsit intre cele ideologii, amestecu e atit de pregnant ca aproape nu mai recunosti care-i d-ala si care-i d-aia.

    11. De mult n-am mai citit o diatriba atat de confuza, dar cu afirmatii atat de decise.

      mulţumesc pentru aprecieri. Mi-e teamă însă că ceea ce aţi interpretat ca fiind critică maliţioasă lipseşte cu desăvîrşire din retorica mea paradoxală: demagogică dar cît se poate de sinceră şi lipsită de promisiuni. Oricum sînt măgulit, îmi rezultă că aş putea intra fără probleme şi oarecari şanse de reuşită in politică din moment ce printr-un banal expozeu asupra rasismului ca unealtă politică am atras imediat reacţii contradictorii şi însufleţite. 🙂

    12. Corneliu, diatriba confuza? Poti sa imi spui si mie ce este atat de confuz in mesajul lui euNuke? Iti pot raspunde eu, daca nu vrei: NIMIC. E clar, pe intelesul oricui si da, foarte hotarat. „Extremistii” nostri sunt dovada vie ca stabilimentul multi-cultural inca nu a reusit sa patrunda adanc in gandirea nationala. Si ca sa vezi minune, „extremistii” nostri nu dau in cap si nu cer moartea nimanui, spre deosebire de „militantii” altora.
      Neamtu tiganu

      Nu exista nici stg., nici dr., exista un amestec nesfirsit intre cele ideologii, amestecu e atit de pregnant ca aproape nu mai recunosti care-i d-ala si care-i d-aia.

      Nu confunda starea in care ai ajuns cu realitatea. Poate ca tu nu mai stii ce e dreapta, ce e stanga, dar noi stim. Vezi tu, neamtu tiganu, avem certitudini, spre oroarea redactiei Critic Atac si a oamenilor de bine si nu ne e rusine cu ele.

    13. Cu cea mai mare parte a textului lui euNuke sunt de acord . Sunt vreo cateva ” nuante ” dar …. are dreptate si asta este ce conteaza .

    14. Vlade, aveti certitudini pe dracu, habar nu aveti pe ce lume sunteti, sunteti la fel de aiuriti si de utopici ca si comunistii, niste exaltati.
      Lumea pe care v-o imaginati voi, n-a existat, nu exista si nici nu va exista pt. simplu fapt ca nu functioneaza.
      Revenind la topic, Liviu zice ca un studiu e influentat de prejudecati si de concluzii din-ainte luate, daca s-ar fi limitat la aceasta idee fara sa critice „stinga”, ideea ar fi fost interesanta, da asa a umplut-o de singe, iar euNuke zice ceva de increderea de sine incit sa-ti permiti sa fii „rasist”.

    15. neamtu tiganu
      multumesc pentru aprecieri
      euNuke
      poate era bine sa precizez ca e un soi de pamflet
      da, multiculturalismul e rasism; probabil numele corect ar fi ‘separatism multicultural’
      legat de definitii, uite doua manuale de la Facultati de Asistenţă Socială, Sociologie şi Filosofie; si spune-mi tu daca vezi bias sau atitudine neutra, stiintifica;

      Sociologie
      Naşterea sociologiei a însemnat punerea sub semnul întrebării a
      simţului comun în abordarea şi interpretarea fenomenelor şi a procese-
      lor cu care ne confruntăm zilnic. Sociologia este, în mod esenţial,
      studiul explicativ şi comprehensiv al realităţii sociale în totalitatea
      ei, adică a unei realităţi sui generis, precum şi a unor părţi, fenome-
      ne şi procese ale acestei realităţi în legăturile lor multiple, variate şi
      complexe cu întregul.
      Fundalul pe care şi-au făcut apariţia originile sociologiei îl repre-
      zintă schimbările radicale produse de Revoluţia Franceză de la 1789 şi
      de revoluţia industrială în Europa. Dispariţia modurilor de viaţă tradiţi-
      onale provocată de aceste schimbări a determinat tentativa gânditorilor
      de a formula o nouă percepere atât a lumii sociale, cât şi a celei naturale.
      Aplicând metoda ştiinţifică, sociologia oferă răspunsuri la proble-
      mele ce ne preocupă, avându-şi temeiul în faptele acumulate printr-o
      cercetare sistematică, directă. Perspectiva sociologică, de factură ştiinţi-
      fică, ne invită să ne privim pe noi înşine şi să privim mediul nostru
      înconjurător altfel decât am făcut-o mai înainte, cu mai multă compe-
      tenţă şi responsabilitate faţă de condiţia noastră umană, relaţiile cu
      aproapele şi societatea în care trăim. Ea ne permite să obţinem o ima-
      gine proaspătă asupra societăţii din care facem parte, pe care o consi-
      derăm ca dată şi nediscutabilă, să examinăm mediul în care ne aflăm
      cu aceeaşi curiozitate ce ne-ar anima dacă ne-am afla în mijlocul soci-
      etăţii străine, exotice. Din această caracterizare succintă a obiectului
      sociologiei rezultă că ea este o ştiinţă şi, în acelaşi timp, o conştiinţă
      de un fel deosebit.
      […]
      Sociologia ne dotează cu o formă specială de conştiinţă. Această
      conştiinţă ne ajută să înţelegem mai bine forţele sociale. În 1963,
      Berger afirma că sociologia este „o ştiinţă liberatoare”.
      Sociologia poate deveni un instrument pentru dobândirea infor-
      maţiei despre noi înşine şi pentru a interveni în viaţa socială, spre a ne
      atinge anumite scopuri.

      Sociologia ca stiinta
      Constituită caştiinţă de sine stătătoare în anii ’30-’40 ai secolului al XIX-lea, sociologia a încercat să formuleze explicaţii sau descrieri diverselor fenomene sau fapte sociale, bazându-se pe acumulările cognitive ale filosofiei,ştiinţelor naturii sau ale economiei. Fundalul pe careşi-au făcut apariţia originile sociologiei îl reprezintă seria de schimbări sociale produse de Revoluţia Franceză de la 1789. Revendicările de natură socială sau economică, exprimate în Franţaşi-au găsit ecoul în programele mişcărilor revoluţionare europene de la jumătatea secolului al XIX-leaşi au produs dispariţia modului de viaţătradiţional, implicit restructurarea societăţii după alte valori sau reguli.

      Trebuie însă spus că oamenii deştiinţă, îndeosebi cei din domeniul ştiinţelor sociale şi comportamentale, nu pot elimina în întregime interesele lor subiective. Există posibilitatea ca toate ideile să fie influenţate de situaţia socialăşi istorică din care ele au derivat. Faptul că sociologii sunt afiliaţi la un grup sau altul, distorsionează deseori, fără ca ei să fie conştienţi de acest fapt, imaginea lor asupra realităţii. Tocmai de aceea ei trebuie să fie conştienţi de această situaţieşi să-şi controleze credinţele, străduindu-se să nu permită interferenţa lor cu activitatea de cunoaştereştiinţifică.

      Ultimul plan, cel practic propriu-zis, are drept valoare centrală bunăstarea
      socială. În esenţă este vorba despre asigurarea uneia dintre cele mai
      importante drepturi ale omului,şi anume acela al libertăţii individuale faţă
      de sărăcie. Calea principală de realizare a acestui tip de libertate, atât de
      specific contemporaneităţii, o constituie asistenţa publicăşi programele
      sociale cunoscute sub titulatura de securitate socială.

      ma intreb ce fel de stiinta este aceea care isi propune sa schimbe oamenii pentru a-i face conformi unei doctrine; parca la scoala comunista am invatat ca asta e rolul retrograd al religiei…
      cum se stabileste in mod stiintific cum trebuie sa arate o societate corecta? (morala traditionala, fundamentata pe religie fiind desigur depasita)
      si totusi, in cazul sociologiei pare universal acceptabil caracterul ei ‘militant’ ca fiind compatibil cu atitudinea „stiintifica”; eu nu reusesc sa vad diferenta intre un ‘pastor fundamentalist’ si un sociolog de felul asta

    16. in plus, un ‘baiat’ (vorba lu neamtu tiganu) obscurantist ca mine ar fi jurat ca originea sociologiei e in filozofia morala, ca primii sociologi au fost preoti si calugari; dar uite ca „stiinta” spune ca revolutia franceza, revendicarile sociale si miscarile revolutionare din sec XIX ne-au adus lumina

    17. @Liviu Craciun, am intuit o pregnantă latură satirică a eseului tău, de aceea nici nu am insistat in direcţia criticării ideilor ce se desprind din el. Iar sociologia -aşa cum se studiază la noi- are din păcate multe influenţe ideologice/ideologizante şi o emfază discursivă depăşită doar de climatologie.

    18. Neamtu Tiganu . Sa iti traiasca nepotica ! Este o scumpa ! Acum despre tine , ce sa mai zic ? Esti detasat rau , in sensul de rupt , desprins, de realitate. Nu trebuie sa ai complexe , nu trebuie sa-ti faci ganduri rele . Asa vei ramane ! Asi fi vrut sa-ti dau o veste buna . Zici c-ai vrea sa te fascinam. 🙂 Nu se mai poate , din pacate este imposibil . Ti-as spune vorba aia a lui Tutea ( inteleapta vorba ) cu dreapta , stanga si varsta , dar nu vreau sa ma auda nepotica 🙂
      Hai ca nu rezist ! Baremi sfarsitul : ” Cine dupa treizeci de ani , nu este de dreapta , este …….detasat 🙂

    19. @EuNuke, Vlad M.

      Sînt rasismul şi xenofobia rele în sine? NU. Rău este doar programul politic rasist, xenofob, antiidentitar. Rea este repetarea şi colportarea sistematică, programatică a unor idei politice întemeiate pe noţiunile de rasă, etnie, cultură. Ca atare, o ideologie ca multiculturalismul este RASISTĂ, pentru că se fundamentează pe percepţia cetaţenilor asupra culturilor identitare, încercînd să o altereze, să o modifice treptat, insidios, într-o direcţe prestabilită de cîţiva politruci obscuri.

      Oameni buni, ce parere aveti de aceasta fraza?
      Deci, nu rasismul si xenofobia sunt rele, ci abia atunci cand se dezvolta in niste programe politice. Deci, daca aceste doua atitudini sunt doar la nivel individual, toate sunt in cea mai buna regula. Pai si la nivel individual ele sunt in fapt programe politice pentru individul respectiv in viata sa de zi cu zi. Si ce poate fi mai natural, decat atunci cand totalitatea oamenilor avand acest tip de „program politic individual” (deci un lucru pozitiv, nu?) determina la nivel de societate, citez, „repetarea şi colportarea sistematică, programatică a unor idei politice întemeiate pe noţiunile de rasă, etnie, cultură”, adica rasismul si xenofobia de stat, in intreaga sa splendoare.
      Cred ca avem de a face cu o contradictie in termeni.
      Multiculturalismul nu este rasist. El este pur si simplu o neghiobie fara culoare si gust, fara dreapta si fara stanga fiind lipsit de maini, incercand sa impace intr-o imbecila coexistenta, la nivel de egalitate, identitati culturale mult diferite. Si mai „avansat” (si mai neghiob) devine multiculturalismul ce cere reprimarea propriei identitati pentru ca identitatea straina sa se simta cat mai bine.
      Insuccesul este garantat, iar remediul este integrarea cat mai buna celor noi veniti in mediul cultural de baza, cu pastrarea facultativa de catre minoritari in mod discret a unora dintre caracteristicile lor originare pentru a nu-si pierde total identitatea.
      Totul este o chestiune de masura. Se pare ca in vremea noastra capacitatea de a sti sa se aprecieze masura corecta s-a atrofiat.
      Oamenii nu trebuie sa fie nici rasisti, nici xenofobi. Ei trebuie sa-si delimiteze bine domeniul, sa aibe mandria apartenentei la natiune dar sa nu fie ostili altora din principiu, ci numai din momentul in care acestia incep sa li se urce in cap si incearca sa-si impuna propriile legi.
      Apropo, d-le EuNuke, cred ca ai cunostinta de postarile („comentarile”) xenofobe cumplite care apar cu tonele in forumuri si nu numai in cele neo-naziste. Esti multumit de ele?

    20. catre gypsan:
      imi fac veacul intr-un campus din Midwest si tot ce s-a spus despre bias-ul sociologilor e perfect adevarat. „Imaginea” lor asupra lumii este deja formata inainte sa intre la grad school (Master sau PhD), ce sa mai vorbesc de profesori. Ghici de cat inclinata la stanga e imaginea asta. Am discutat cu cativa si sa te fereasca dracu sa indraznesti sa spui ceva despre Marx sau cu voia tziganiei voastre, Obama.
      P.S. Inca combateti pe site-uri conservatoare? Nu v-ati plictisit?

    21. neamtu tiganu

      Vlade, aveti certitudini pe dracu, habar nu aveti pe ce lume sunteti, sunteti la fel de aiuriti si de utopici ca si comunistii, niste exaltati.
      Lumea pe care v-o imaginati voi, n-a existat, nu exista si nici nu va exista pt. simplu fapt ca nu functioneaza.

      Despre ce naiba vorbesti, domnule? Care lume n-a existat? Ce nu functioneaza? Du-te, frate, pe Critic Atac daca nu-ti convine si-ti deranjam sensibilitatile stangiste. Citeste-l pe Ernu, adora-l pe Rogo. Ce mai pierzi vremea pe aici? Nu esti nici macar distractiv, teribilistule.

      Revenind la topic, Liviu zice ca un studiu e influentat de prejudecati si de concluzii din-ainte luate, daca s-ar fi limitat la aceasta idee fara sa critice “stinga”, ideea ar fi fost interesanta, da asa a umplut-o de singe, iar euNuke zice ceva de increderea de sine incit sa-ti permiti sa fii “rasist”.

      1. Care e problema ta cu critica stangii?
      2. Cum a „umplut-o de sange”?
      Multumesc anticipat.

    22. @anarhis, cred ca cei care-si fac veacu prin campusuri inca nu sunt copti sa priceapa ceva din viata.
      @calehari, merci de urari, poate ca daca as fi ramas in Ro as fi fost de acord cu Tutea, care e de altfel delicios, amarii de ani traiti in Germania m-au invatat cu totu altceva.
      @liviu, de mai multe luni in firma in care-mi cistig piinea incercam sa rezolvam o problema cotoioasa. Ne-am intilnit si am discutat de jde ori, fara rezultat. Cindva s-a luat hotarirea sa fie angajat un „moderator”, a venit un prof care nu prea stia subiectu, da a fost 100% neutru. Am gasit solutia, fiecare dintre noi, cu stiinta sau fara, cu vrere sau fara, are presudecati si idei preconcepute, mai putin eu, desigur.

    23. Corneliu, multiculturalismul este rasism. Porneste de la ideea ca toate culturile sunt egale, mai putin cea euro-americana („eurocentrista”(, si iubeste toate rasele, mai putin pe cea alba despre care a invatat si stie ca este unica sursa a Raului.
      „Oamenii nu trebuie sa fie nici rasisti, nici xenofobi”, dar de cele mai multe ori sunt, intr-o masura mai mare ori mai mica. Asta e realitatea si nu se va schimba prea curand. Totusi, „nu rasismul si xenofobia sunt rele, ci abia atunci cand se dezvolta in niste programe politice” devin periculoasa. Mi se pare evident.Ce te doare ca vecinul Popescu este rasist daca rasismul lui se reduce la „ai dracu'” X (unde X este o etnie/ popor ce apartine unei alte rase)?
      Tine cont ca nici antirasistii nu sunt mai putin rasisti, din contra, sunt de un rasism infiorator. Stai de vorba cu ei, asa cum am facut-o noi de atatea ori, si vei vedea ca accepta orice rasism cu exceptia celui alb. Albii rasisti le repugna, dar cei de culoare nu pentru ca ei stiu si ii invata si pe altii ca rasismul presupune o agresiune venita din partea rasei albe. Pentru aceste drone, un negru nu poate fi niciodata rasist. Stiai ca in Liberia pot deveni cetateni doar cei de rasa neagra? Nimeni nu este indignat. Acum imagineaza-ti o tara unde nu poti fi cetatean decat daca esti alb. Ar fi sfarsitul lumii! Toate bocitoarele stangiste si-ar smulge parul din cap de disperare si revolta.

    24. draga Vlade, lumea e putin mai complexa decit crezi tu, nu se-mparte intre critiatac si in lupta dreapta… stiu ca e greu pt. tine sa accepti.

    25. @ gypsan.
      1. domnule, e ANARCHIX. Te rog frumos! Dovedeste macar ca esti cat de cat proficient la citire in romaneste.
      2.

      cred ca cei care-si fac veacu prin campusuri inca nu sunt copti sa priceapa ceva din viata.

      … whatever. Asta imi aminteste de cat de ofticat am fost cand l-am citit pe popa Steinhardt cu privire la tiganii care nu se pot abtine sa runce cu rahat no matter what (mda, am fost si io bleading heart la viata mea …)
      Anyway, FIY am lucrat si-n jermania in high-tech cand aveam doar 22, asta daca tot suntem la capitolul de flegmat-viteza/distanta.
      Ceva mai multa imaginatie la reply-uri, toa’shu! Hai ca tre’ sa alerg dupa niste comunisti cu laserul. Toate cele bune!

    26. neamtu tiganu, lumea e mai putin complexa decat crezi tu. Nu se imparte intre criticatac si lupta dreapta, dar se imparte intre oameni care gandesc si oameni care functioneaza cu lozinci. Tu functionezi doar pe baza de lozinci. Nu ai raspuns la intrebarile mele, ceea ce inseamna ca esti doar un teribilist care arunca acuzatii pe care nu este in stare sa le probeze.
      Crede-ma cand iti spun ca am vazut multi ca tine. Multi rau. Nu ma impresionati in nici un fel, cel mult ma amuzati. Cel mult.

    27. Deci, nu rasismul si xenofobia sunt rele, ci abia atunci cand se dezvolta in niste programe politice. Deci, daca aceste doua atitudini sunt doar la nivel individual, toate sunt in cea mai buna regula. Pai si la nivel individual ele sunt in fapt programe politice pentru individul respectiv in viata sa de zi cu zi. Si ce poate fi mai natural, decat atunci cand totalitatea oamenilor avand acest tip de “program politic individual” (deci un lucru pozitiv, nu?) determina la nivel de societate, citez, “repetarea şi colportarea sistematică, programatică a unor idei politice întemeiate pe noţiunile de rasă, etnie, cultură”, adica rasismul si xenofobia de stat, in intreaga sa splendoare.
      Cred ca avem de a face cu o contradictie in termeni.

      Nu este nicio contradicţie in termeni, ci, aşa cum sugeram şi subliniam, o redefinire a noţiunilor politice [noţiuni oricum utilizate astăzi cu sensuri defectuoase, cu mutaţii semantice imprimate de dialectica marxistă]. In cazul rasismului, definiţia se întorcea in matca sa firească, adică in sfera de acţiune a grupului organizat, şi nu a individului. Nu individul obişnuit este rasist [el poate fi xenofob], şi nici comunitatea, ci organizaţia care alterează sensul solidarităţii de grup într-o direcţie politică, negativă, ce tinde transformarea comunităţilor ca urmare a încărcării de afecte şi constructe artificiale ce antagonizează societatea pe criterii rasiale, religioase, culturale. Rasismul nu este neapărat ură faţă de o rasă anume, nu se reduce la sentimente, poate să ia înfăţişarea oricărui sentiment uman extrapolat la nivel de grup, dar in esenţă definirea prin afecte este falsă, şi tinde să exonereze ideile nefaste şi autorii lor care compun şi propagă rasismul veritabil. Exact aşa procedează propaganda stîngistă, se ia un segment social, i se analizează opţiunile politice şi, pentru că o parte dintre indivizii sondaţi au repulsii, antipatii, idiosincrasii naturale şi poate mai puternice decît s-ar cuveni faţă de alte grupuri de indivizi, se forţează ulterior concluzia ca întreg segmentul sondat este rasist. Concluzia corespunde cu ipoteza de lucru, este conţinută de ea, este ceea ce urmează a se stabili. Iar eu relevam că sentimentele fiecărui individ in parte nu sînt neapărat rele, ci fireşti. Xenofobia in sens patologic este extrem de rară pe meleagurile noastre, dar instrumentarul sociologic nu foloseşte definiţia ştiinţifică a termenului, din contră, încearcă să acrediteze ideea că dispreţul, condescendenţa, aerele, răceala, multitudinea de simţăminte umane sînt echivalente sau se pot încadra la categoria ura viscerală şi că, într-un grup cu 40% xenofobi această maladie se dispersează creînd disconfort societal ca orice epidemie. Iar eu susţineam că sondajul in sine, şi menţionez -nu orice sondaj ci doar cel ancorat in ideologic, este rasist, in mod programatic, pentru că încearcă să impună o agendă rasistă, o percepţie asupra raselor maladivă, falsă, provocatoare de complexe, de inferioritate sau de vinovăţie.

    28. Apropo, d-le EuNuke, cred ca ai cunostinta de postarile (“comentarile”) xenofobe cumplite care apar cu tonele in forumuri si nu numai in cele neo-naziste. Esti multumit de ele?

      Dragă Corneliu, îmi pare rău, nu mi s-a adus la cunoştinţă şi nici nu am zăbovit la scărmănat reţeaua virtuală ca să descopăr cumplitele forumuri neonazi de care pomeneşti dumneata. Dar te cred că ai dat de ele şi-ţi mulţumesc pentru atenţionare. Nu am timp de cercetare a chestiunii. Şi oricum, nu furia ignoranţilor juvenili mă tulbură pe mine, ci acţiunea concertată, insidioasă a lupilor din internaţionala mieilor neprihăniţi. Rasismul e în altă parte, unde nu te aştepţi, de multe ori chiar in spatele acuzatorului cel mai guraliv.

    29. Note – cind zic „tu” sau „ta” nu ma refer la cineva specific, ci la modul general.
      Eu nu pot fi pentru rasism. Nu exista rasism bun. Poate sa-ti placa religia ta si obiceiurile din natia ta, grupa ta, dar asta nu inseamna sa ai retinere sau ura fata de a altora. Poti sa ai preferinte, poti sa fi mindru de natia ta, poporul din care faci parte, dar fara sa detesti pe cele straine.
      Un om totusi trebuie sa aiba aspiratia sa se ridice deasupra naturii lui. Exista multe porniri naturale, dar prin educatie nu mergem dupa natura animalica. De aceea avem cap, inima si suflet, asa cum am fost inzestrati de D-zeu sau natura ca oameni.
      E vorba de a accepta pe altii. E important ca omul sa dea dovada de toleranta.
      Cind folosesc cuvinte ca de ex toleranta nu ma refer la modul stingist falsificat. Gasesc ca e important sa putem folosi cuvinte in adevaratul lor sens, si sa nu ne lasam furati de ele de aceste grupe.
      Gasesc ca statistic pot exista caracteristici mai bune sau mai negative la anumite popoare. Pot avea anumite idei, conceptii, purtari favorabile, constructive sau distrugatoare. O.K. putem evalua, mai mult sau mai putin obiectiv. Dar trebuie sa tindem spre acel mod obiectiv de a vedea lucrurile. Sa nu ne lasam orbiti ca se spune nu stiu ce de nu stiu despre cine. A nu fi rasist consta in special in a privi obiectiv un anume om dintr-o natie respectiva. Nu sa-l incadram in stereotipe, chiar si cind statistic sint cam adevarate. In general trebuie sa stavilim ura. In Tanach (Biblie) sta scris ca „ura pe degeaba” este un mare pacat. F. multe pedepse pe care le-a indreptat D-zeu asupra poporului evreu au fost sub acest capiltol (nu neaparat in relatie cu alte popoare, ci in general). Tot asa scrie in Biblie despre strain „respecta-l si suspecteaza-l„, in aceasta ordine; pina cunosti intentiile lui. Si numai atunci poti sa te pronunti in atitudinea sau reactia fata de el. Dar pina la proba contrara, intii si intii il respecti.
      Bineinteles ca nu nu putem respecta grupe / religii / popoare care au legi religioase sau sau care te lezeaza, sau te pun in pericol sau iti vor raul. Tot asa scrie in Biblie „Daca cineva vrea sa te omoare, fii tu primul sa-l omori”. Ceea ce se numeste in termeni laici legitima aparare. Dar asta nu are de a face cu rasismul.
      Este vorba despre o reactie obiectiva, o aversie fondata pe realitati.
      Sint complet de acord ca nu isi are loc toleranta pentru intoleranti.
      Tot asa, accept ca exista culturi mai ridicate, superioare, dar inca o data, din considerente obiective – nivel de cultura, educatie, morala, stadiu de dezvoltare.
      Pe alt nivel, eu detin aceasta conceptie: daca exista D-zeu, toti sintem copiii Dinsului si nu pot exista citiva D-zei. Chiar daca ne socotim buricul pamintului, si ca ceilalti cred in prostii, totusi toti sintem copiii Lui, iar D-zeu priveste cu indulgenta la cei ce cred in alti D-zei, si mai important ii este morala omului si cum se comporta cu semenii lui – daca ii respecta, daca sint drepti cu ei, daca ii chinuie. Tot asa scrie in Biblie, ca exersarea practicilor religioase este mai putin importanta D-lui, decit comandamentele cu privire la actiunile fata de semeni.
      Dat fiind aceste lucruri, rasismul este un pacat fata de D-zeu, pentru ca rasismul si ceea ce provoaca, dauneaza celorlalti copii ai D-lui. D-zeu e ca un Tata, care nu suporta sa vada cum un frate face sa sufere pe alt frate, pentru ca amindoi sint ai lui si-i iubeste pe-amindoi. Deci rasismul nu poate decit sa-L indurereze pe D-zeu.
      Subscriu suta la suta la comentariul lui Corneliu:

      Oamenii nu trebuie sa fie nici rasisti, nici xenofobi. Ei trebuie sa-si delimiteze bine domeniul, sa aibe mandria apartenentei la natiune dar sa nu fie ostili altora din principiu, ci numai din momentul in care acestia incep sa li se urce in cap si incearca sa-si impuna propriile legi.

      ———
      A fi rasist nu inseamna neaparat numai sa provoci daune palpabile unei minoritati (de ex. sa-l discriminezi in drepturi, sa nu-l primesti la servici, sa-l omori, sa-i arzi casa, sa-l bati, etc.), ci este vorba si despre atitudinea pe care o adopti fata de el. Daca il faci sa se simta inferior, adica daca te uiti la el „de sus”, daca adopti un anumit ton, daca il eviti, daca rizi de el, etc. daca il ranesti in orgoliul lui de om. Pe scurt, atitudinea se simte, si poata sa doara al dracului de tare. Un om are nevoie sa se simta acceptat.
      Repet, pe merite personale bineinteles, si fara legatura cu rasa lui.
      ———
      Daca credem in educatie, atunci nu putem sa minimalizam rolui ei in chestiuni de rasism. Nici un prunc nu se naste rasist. Orientarea educativa trebuie sa fie anti rasista.
      ———
      Si pentru cine nu e familiar cu limbajul blogosferi, internetic – comentariile de genul „moarte …..[si apoi sint mentionate diferite minoritati]” sint trist de dese si deloc neobisnuite.

    30. Aksimetul ma descrimineaza acum pe mine. Poate este rasist si nu accepta anti-rasismul meu 🙂

    31. Doresc sa accentuez, ca cu toate ca

      accept ca exista culturi mai ridicate, superioare, dar inca o data, din considerente obiective – nivel de cultura, educatie, morala, stadiu de dezvoltare.

      , asta nu inseamna sa nu dau sansa unui membru ale acelor societati mai inferioare. Nu vad un om de calitate din acele societati mai prejos decit unul dintr-o societate avansata. Nu exclud abovo ca poate fi superior in comparatie cu un numar majoritar din poporul mai elevat, si trebuit apreciat ca atare, ba chiar mai cu respect, tocmai datorita conditiilor mai putin favorabile in care a crescut.
      Exista persoane atit de rasiste, ca absolut nimic nu-i indupleca sa cintareasca din nou atitudinea lor, chiar cind sint pusi fata in fata cu cineva f. fin si simpatic din grupa pe care o uraste.
      Eu personal nu concep deloc rasismul. In asta chiar sint rigida, sint un hopa-Mitica, si nimic nu ma poate face sa-mi revizuiesc convingerea.
      Mai demult ne-a intrebat Sueta Teologica daca am da sansa la un negru nu mai stiu la ce (nu mai tin minte detaliile exacte, doar simburele). I-am raspuns ca nu ne „citeste” corect, ca nu sintem rasisti pe acest site, si sper ca-mi dati dreptate.
      ——————————————————————————
      Sint curioasa sa aud pareri in plus de la mai multi romani cu domiciliu in Romania, cam care le sint impresiile despre societatea romaneasca cu privire la rasism.

    32. Am impresia că vorbim despre lucruri diferite, şi că din păcate definiţia de dicţionar şi rigoarea semantică sînt ignorate cu seninătate ca in tot mai multe medii, universitare sau publicistice. Atitudinea negativă şi obsesiv afişată faţă de un popor nu are nimic de-a face cu rasismul, ci cu psihopatologia. Şi oricum, nimic nu garantează că un psihopat cu grave dereglări ale funcţiilor empative dar cu o educaţie solidă intr-un sistem socialist de învăţămînt ar rămîne intangibil in faţa unei propagande rasiste subtile, formulată in termeni acceptabili, respectiv şi de obicei in direcţia cultivării urii de sine.
      Rasismul este o teorie, un program politic, un construct ideologic servit unui public larg de către un grup restrîns -partid, club, ong, şi nu o sumă de afecte sau o droaie de zvăpăiaţi strînşi laolaltă. Pînă de curînd rasismul se sprijinea pe teze privind inegalitatea înnăscută, biologică dintre rase, ori pe evidenţierea unor presupuse tare caracteristice raselor considerate inferioare. Acum a fost abandonată latura egalitaristă a rasismului şi se marşează pe marota reechilibrării rasiale, a compensării motivate de obscure considerente morale. Cumva rasa albă a ajuns in inferioritate la nivel de discurs public, in consecinţă elementul principal al rasismului ca ideologie a fost pierdut undeva, pe drumul glorios al progresului. Generalizările pe criterii etnice/rasiale/culturale/religioase nu mai sînt permise albilor, iar Occidentul a fost descoperit ca fiind epicentrul rasismului mondial. Rasismul începe să pară o invenţie europeană, or, o asemenea falsificare istorică începe să mă deranjeze. Dar tentativa de nivelare şi reechilibrare atestă un sîmbure de rasism in curtea ideologilor MuCu pentru că ipoteza de lucru a acestor inginerii socio-genetice stabileşte că armonia socială este direct dependentă de eliminarea diferenţelor de rasă, atenţie, nu a inegalităţilor -care nu au cum să existe conform antirasiştilor- , iar aceste fixaţii generează ulterior sentimente ignobile şi puternice ce se unesc într-un concert al frustrărilor in care detestarea naturii rasiale a omului şi dorinţa de eliminare a rasei din peisajul ideatic european se exprimă fără nicio jenă sub titulatură aberantă…multiculturalism, anti-fascism, antirasism.
      Fiind un construct ideologic, rasismul este uşor de depistat in documente programatice, in texte fundamentale precum legi, platforme doctrinare ale partidelor, constituţii, opuri ale societăţilor şi instituţiilor academice sau religioase. NU in rîndul unor tineri risipiţi in societate, insuficient instruiţi şi nicidecum conectaţi între ei pe criterii rasiale.

    33. Cred că noua ideologie MuCu și excesele CoPo sînt destinate spălării cadavrelor istorice din debaraua istoriei progresismului, de la Marx la Hitler și Stalin și, peste ocean, de la sindicatele americane (începînd cu sfîrșitul sec.19) și Woodrow Wilson pînă prin anii ’70 (asasinul lui Dr. Martin Luther King era adept al lui Wallace, guvernatorul democrat segregaționist al Alabamei).
      Dar azi lumea ia de bun ce scrie pe toate gardurile și-ți aruncă în față una-două: rasistule, fascistule. Abia la urmă zice: boule! Mais où sont les jurons d’antan?

    34. Domnule EuNuke, pledoaria d-tale face impresia unei betii de cuvinte, sau (si) a unei spalatorii de notiuni. Manevrarea cu definitii, deturnari de notiuni dintr-o categorie in alta, utilizarea de fraze elevate, toate acestea nu pot schimba realitatile care sunt mult mai simple si mai evidente.
      Iti amintesti de eroul nostru din „Burghezul gentilom caruia profesorul angajat sa-l invete literatura ii releva ca vorbind in mod obisnuit el face de fapt proza, lucru cu care primul s-a simtit dintr-o data in al noualea cer al sublimului nobiliar.
      Asa se poate face cu orice lucru sau fenomen. Il imbracam sarbatoreste, ii punem si niste panglici, dintr-o data pare altceva si incepem sa operam cu el sub noua sa infatisare. Facem cateva diferite din cam aceleasi materiale si avem astfel o baza de discutii savante.
      Repet, realitatile sunt mult mai simple si dure, iar operarea in sfere inalte cu imagini virtuale create astfel este un joc intelectual elegant, iar la sfarsit realitatea vine si ne plesneste in fata balonul cu care ne jucam.
      Nu domnule, nu e precum afirmi aici:

      „Atitudinea negativă şi obsesiv afişată faţă de un popor nu are nimic de-a face cu rasismul, ci cu psihopatologia.”

      si exonerezi dintr-un condei ura fata altii perceputi ca straini, pe motive medicale, deci nedepinzand de vointa pacientului lovit de boala fara vina sa.
      Si nu conteaza cum denumim atitudinea – rasism sau orice altceva – aceasta ura fata de un grup etnic sau fata de persoane ca facand parte din grup, constituie parte din „programul ideologic individual” al multora, chiar extrem de multi si devine astfel in mod nemijlocit baza solida pe care se intemeiaza in continuare teoretizarea, politizarea si institutionalizarea fenomenului. Ele nu sunt separate, ci se influenteaza reciproc, decurg una din alta.
      Cand ajunge in faza ultima, este deja ca un cancer in ultima faza, dupa ce a trecut prin nevinovatul stadiu de, cum ati zis, „psihopatologie”.
      Fara indoiala ca sunt diferente intre oameni. O multime de alte afirmatii pe care le faci sunt in ochii mei binevenite (nici nu le discut acum), mai putin cea amintita aici.
      Dar afirmatia pe care o contest este foarte importanta, poate mai importanta decat celelalte.
      Domnule draga, ai construit un spledid esafodaj. Dupa parerea mea, fara picoare solide.
      Vreau sa notezi ca personal nu sunt ceeace este numit „stangist”, ci invers. Si mai ales, privesc realitatea in ochi, ma actualizez si constat ca am de invatat din realitate intoteauna mai mult decat din simulatii si extrapolari teoretice. Si mai ales, iau atitudine in raport cu ceeace vad.

    35. Ar mai fi de denuntat inca un tip de manipulare cuprins implicit in astfel de „sondaje stiintifice”. Stiu ca asta ar merita o discutie separata, dar nu pot sa nu mentionez acest lucru aici.
      A fi evreu nu e totuna cu a fi tigan nu e totuna cu a fi maghiar nu e totuna cu a fi musulman nu e totuna cu a fi homosexual nu e totuna cu a avea infectie HIV.
      A trata la gramada apartenenta la aceste grupuri in termeni de „rasism/antirasism”, „toleranta/intoleranta” e o manipulare in sine. Contine o premiza oculta, cum ar zice Olavo de Carvalho. Nu o demonstreaza, nici macar nu o declara deschis, se comporta ca si cum egalitatea dintre aceste grupuri deja e o chestie acceptata, pe care o stie toata lumea. Ei bine, nu e.

      A fi evreu inseamna a apartine Poporului Ales al lui Dumnezeu; sunt doua aspecte aici, apartenenta etnica si apartenenta religioasa. Prima nu depinde de alegerea individuala, a doua da. Pentru mine ca roman crestin asta are implicatii foarte importante, din punct de vedere religios si civilizational, este vorba de insasi traditia iudeo-crestina.
      A fi maghiar inseamna a apartine unei anumite natii dar si unei anumite culturi. A fi tigan presupune aceleasi aspecte. Dar cele doua culturi sunt foarte diferite intre ele. Nu sunt egale. Marturisesc sincer ca eu prefer sa am vecini apartinand primei culturi, si nu mi-e nici de culoarea parului, nici de limba. Mi-e de obiceiuri.
      Desigur, ceea ce conteaza pana la urma, sunt oamenii. Omul poate sa se poarte bine sau rau, indiferent din ce cultura provine. Dar sunt culturi care influenteaza in bine comportamentul majoritatii membrilor lor, altele in rau. Cultura unei natii nu determina in mod uniform ce vor face membrii acesteia, dar are un cuvant foarte greu de spus in asta.
      Comportamentul nu e o chestie mostenita genetic; genetice pot fi unele trasaturi temperamentale, dar a sustine determinismul genetic, conditionarea prin nastere a optiunilor si actiunilor, tine de pseudostiinta nazista. Aia chiar e rasism.
      Dar, inca odata, culturile nu sunt egale.
      Cultura iudeocrestina nu e totuna cu cea islamica. De aceea noi pe acest blog nu ne sfiim sa ne exprimam optiunea hotarata pentru prima si ingrijorarea, chiar indignarea, fata de anumite aspecte ale celei de-a doua. Desi, tot aici, am postat texte in care recunoastem si apreciem faptul ca exista musulmani care nu aproba terorismul, de exemplu, lucru care presupune un curaj eroic din partea lor, data fiind cultura respectiva.
      Dar sa trecem la celelalte categorii cuprinse la gramada in studiul sorosist:
      Persoanele infectate cu HIV; e vorba de o situatie dramatica, a unor oameni care sufera, si abordarea normala a acestei situatii in cultura noastra iudeo-crestina este intelegerea si ajutorul. Nu trebuie sa vina Soros, ca sa ne educe la „toleranta”. Avem de mii de ani instrumentele necesare pentru a sti ce avem de facut.
      Chestiunea homosexualitatii este insa cu totul diferita de cele de mai sus. Comportamentul homosexual nu este determinat genetic, oricat ar incerca hegemonia culturala stangista sa ne bage pe gat aceasta gogorita. Una este sa ai intelegere si dorinta a ajuta pe ceilalti oameni, fie ei si homosexuali, alta este sa sustii ca homosexualitatea este normala si chiar benefica si sa o promovezi ca pe o valoare, cel putin egala cu, sa zicem, apartenenta la Poporul Ales.
      Homosexualitatea este o preferinta pentru un anumit mod de a obtine placerea sexuala. Un mod diferit de cel normal, lucru evident pentru oricine a trecut prin clasa a 7-a, si are notiuni elementare despre anatomia si fiziologia aparatelor digestiv, resp. reproducator.
      In cultura noastra, homosexualitatea este un pacat grav; condamnarea acestui pacat este inechivoca, dar si in acest caz, suntem indemnati sa ne iubim aproapele si sa incercam sa-l ajutam.
      Propaganda gay este insa un instrument al stangii pentru a ataca fundamentele civilizatiei noastre, principiile si institutiile pe care este construita.
      A pune alaturi antisemitismul cu opozitia fata de propaganda gay este o manipulare stangista neobrazata si revoltatoare. Ca si pretinsa „egalitate a tuturor culturilor”, una din premizele oculte ale operatiunii de PR sorosist expuse aici de Liviu.

    36. Foarte bun articol! felicitari!
      Ar fi bun si un studiu care sa verifice pe cine iubesc evreii cel mai mult: pe romani sau pe unguri?

    37. dupa ce am citit acest articol despre asazisele studii sociologice, ajung sa ma intreb: bun, sa zicem ca romanii sunt rasisti. ungurii nu sunt rasisti? evreii nu sunt rasisiti? nu prefera acestia sa traiasca in propriile lor comunitati si sa aiba cat mai putin de a face cu „ceilalti”?

    38. Silvapro, Corneliu
      Faceti o greseala comuna, internalizati definitia stangista a tolerantei si acceptati sa jucati pe terenul lor. euNuke are dreptate, toleranta nu inseamna iubire, nici respect si orice dictionar al limbii va poate confirma asta. Candva va trebui sa facem o serie de articole despre cum Stanga a reusit sa denatureze sensul originar al cuvintelor. Multi termeni trebuie exorcizati de ideologie.
      Un om tolerant este un unul care accepta sa traiasca printre oameni care nu ii plac si langa care nu vrea sa se afle, dar pe care ii rabda. A accepta pe altul presupune ca acel altul pe care il accepti este unul care iti displace, pe care poate il urasti sau il dispretuiesti, cu motiv sau fara. Acceptarea nu are nici o valoare daca cel acceptat este unul pe care il admiri sau il iubesti. Poti accepta numai ceva ce te deranjeaza.
      Sigur, e bine sa iti iubesti aproapele si este preferabil sa o faci, dar pretentia modernilor de a fi iubiti este copilareasca si tradeaza o intelegere incompleta a naturii umane. Chesterton spunea ca Biblia a patruns-o: „Biblia ne spune sa ne iubim vecinii si sa ne iubim si dusmanii; probabil pentru ca ei sunt in general unii si aceiasi.”
      Orice comunitate este rasista, intr-un grad sau altul, altfel ar risca sa dispara. Orice comunitate diferentiaza intre un noi si un ei si stabileste ca exista niste ei care nu vor fi niciodata un noi. Daca acei ei sunt vazuti ca egali, superiori sau inferiori, nici nu mai conteaza. Este important doar sa ii lasam sa traiasca si pe ei, adica sa fim drepti.
      motoc

      Ar fi bun si un studiu care sa verifice pe cine iubesc evreii cel mai mult: pe romani sau pe unguri?

      Conteaza? Dar tu pe cine iubesti mai mult, pe evrei sau pe unguri?
      Cate sensibilitati, dom’le.

    39. Sunt rasist ! Recunosc asta . Sunt rasist pentru ca nu sunt de acord cu sistemul de avantaje materiale pe criterii de rasa, ai carui beneficiari sunt negrii si mai nou tiganii.
      Sunt rasist pentru ca , nu sunt de acord cu ideea ca daca esti negru sau mai nou , tigan , asta reprezinta o realizare , un merit .
      Sunt rasist pentru ca , cred cu tarie ca toti suntem egali in fata legilor si nu sunt de acord cu discriminarea pozitiva, potrivit careia daca esti negru sau tigan esti mai “ egal” decat ceilalti.
      Sunt rasist pentru ca , nu cred ca Africa este centrul civilizatiei umane si ca negrii ne vor aduce mantuirea, in timp ce albii ne-au adus nenorocirea .
      Acestea sunt cateva motive principale pentru care ma consider si pot fi considerat si de altii, rasist .

    40. Anca Cernea
      foarte potrivite observatiile
      apropo de instigare: in tabelul de la p. 17 se poate observa ca intrebarile au fost puse unor grupuri diferite printre care si cel al ‘romilor‘, iar optiunile au cuprins la rindul lor grupuri diferite, printre care si cel al ‘tiganilor
      27% din romi nu ar dori sa aiba vecini tigani – romii sint rasisti, ii urasc pe tigani
      ce vreau eu sa intreb: romanii si ungurii sint rase sau natii diferite? ca din enumerarea oamenilor de stiinta copiii ramin cu impresia ca astea is rase (sau poate, vorba Ancai, un soi de boli)

    41. @ Vlad #41
      Nu am vorbit in postarea mea de toleranta si desigur nici de cum o privesc, ci o alte categorii. Cred ca raspunsul tau nu se refera la ceeace am scris si deci n-ai cum sa-mi atribui opinii pe care nu le-am exprimat.
      Am obiectat la #37 in mod focalizat asupra a doua aspecte, unul fiind modul de abordare prea artificial de catre EuNuke a problemelor in discutie si al doilea citatul reluat acolo.
      Nu mai revin cu detalii.
      Cat despre stanga si dreapta, ele sunt azi niste categorii care s-au deplasat atat de mult si-si continua deriva libera, incat este greu sa poata fi definite precis si mai ales cuprinzator. Dupa mine, ele au ramas doar porecle jurnalistice si nume desuete ce mascheaza cu totul alte lucruri.

    42. @ Liviu Craciun #43
      Propunere de raspuns la intrebarea pusa:
      Intrebarea aceasta este nerelevanta si ne deviaza de la fond. Oamenii nu urasc sau antipatizeaza pe altii ca grup, dupa definitiile din enciclopedie (sa zicem rasa, popor, trib, natie, ce vreti), ci dupa niste criterii cu totul diferite, formate in decursul timpului si fiind dintre cele mai diferite si mai surprinzatoare.
      In principiu este vorba de respingerea celuilalt, ca facand parte dintr-un grup diferit de tine, uneori pana la contradictie, prin obiceiuri, norme de comportament, uneori aspect, religie, limba, mai cu seama atunci cand grupul se straduieste sa-si mentina identitatea.
      Nu trebuie mult efort de observa aceste lucruri.
      Cat despre ce este de facut cu asta in practica, una din cele mai nereusite solutii este multiculturalismul asa cum il cunoastem. Opinia mea in privinta integrarii am expus-o pe scurt la #22.

    43. Corneliu

      Nu am vorbit in postarea mea de toleranta si desigur nici de cum o privesc, ci o alte categorii. Cred ca raspunsul tau nu se refera la ceeace am scris si deci n-ai cum sa-mi atribui opinii pe care nu le-am exprimat.

      Ba eu cred ca se refera exact al ce ai scris, dovada ce ai lasat in celelalt mesaj.

      In principiu este vorba de respingerea celuilalt, ca facand parte dintr-un grup diferit de tine, uneori pana la contradictie, prin obiceiuri, norme de comportament, uneori aspect, religie, limba, mai cu seama atunci cand grupul se straduieste sa-si mentina identitatea.

      Ori tu ceri ca oamenii sa nu ii mai respinga, pentru ca daca resping nu ar mai fi „toleranti”. Fals. Toleranta presupune o respingere, asta am incercat sa arat mai sus. Daca tu accepti sau nu explicatia mea, asta este alta poveste.

      Cat despre stanga si dreapta, ele sunt azi niste categorii care s-au deplasat atat de mult si-si continua deriva libera, incat este greu sa poata fi definite precis si mai ales cuprinzator. Dupa mine, ele au ramas doar porecle jurnalistice si nume desuete ce mascheaza cu totul alte lucruri

      Dupa tine, Cristian Ghinea si Neamtu tiganu. Dupa mine si restul echipei, nu sunt doar „porecle jurnalistice”. As putea sa iti reamintesc care erau aia care se declarau dincolo de stanga si dreapta, dar ma abtin. Cred ca stii si singur.

    44. @ Vlad M.
      Sa fie cum doresti, daca tii sa interpretezi astfel ceeace am scris. Orice lucru se poate interpreta.
      Nu vom merge nici la tribunal si nici la arbitraj…

    45. Toleranta inseamna ca eu, Vlad M., un anticomunist, ii las pe niste bolsevici (pe care nu dau doi bani si fata de care simt o scarba imensa) sa se exprime aici, pe In Linie Dreapta. Nu sunt tolerant pentru ca te las pe tine, Corneliu, cu care am atatea in comun. 🙂

    46. eu ramin la parerea mea ca va certati degeaba pentru ca termenii sint in buna masura alterati, cum spunea si Vlad; practic nu degeaba, asta este scopul atins al „cercetarii”
      sa vedem cum stau sociologii americani:
      The American Sociological Association (ASA), founded in 1905 as the American Sociological Society (ASS), is a non-profit organization dedicated to advancing the discipline and profession of sociology by serving sociologists in their work and promoting their contributions to serve society. http://www.asanet.org/
      presedinte:
      Erik Olin Wright (born 1947, in Berkeley, California) is an American analytical Marxist sociologist, specializing in social stratification, and in egalitarian alternative futures to capitalism. Wright has been described as an „influential new left theorist”.
      ASA tine o conferinta anuala la care participa peste 5000 de cercetatori. iata programul pe 2012:

      Real Utopias: Emancipatory Projects, Institutional Designs, Possible Futures
      2012 Annual Meeting Theme: 107th ASA Annual Meeting, August 17-20, Denver, CO
      “Real Utopias” seems like an oxymoron: Utopia means “nowhere”—a fantasy world of perfect harmony and social justice. To describe a proposal for social transformation as “utopian” is to dismiss it as an impractical dream outside the limits of possibility. Realists reject such fantasies as a distraction from the serious business of making practical improvements in existing institutions. The idea of real utopias embraces this tension between dreams and practice: “utopia” implies developing clear-headed visions of alternatives to existing institutions that embody our deepest aspirations for a world in which all people have access to the conditions to live flourishing lives; “real” means taking seriously the problem of the viability of the institutions that could move us in the direction of that world. The goal is to elaborate utopian ideals that are grounded in the real potentials of humanity, utopian destinations that have accessible way stations, utopian designs of viable institutions that can inform our practical tasks of navigating a world of imperfect conditions for social change.
      Exploring real utopias implies developing a sociology of the possible, not just of the actual. This is a tricky research problem, for while we can directly observe variation in what exists in the world, discussions of possibilities and limits of possibility always involve more speculative and contentious claims about what could be, not just what is. The task of a sociology of real utopias, then, is to develop strategies that enable us to make empirically and theoretically sound arguments about emancipatory possibilities. This opens a wide and challenging agenda for sociology:
      – Empirical studies of innovative contemporary institutions and practices around the world that in one way or another prefigure emancipatory alternatives to dominant social structures and institutions. The task here is both to seek out the best and most interesting examples of innovation and to understand the limits, contradictions, and dilemmas which they confront.
      – Historical studies of attempts at building real utopias, both for specific institutions and for broader projects of social transformation.
      – Analysis of reform proposals for specific institutions—for example, universities, criminal justice, the media, city government, the financial system, food systems, environmental regulation, the Internet, intellectual property, the military, corporations—that focus both on the way a given proposal might help solve pressing current problems and point in the direction of broader real utopian transformations.
      – Systematic theoretical models of alternative institutions at both the micro-level and the macro-level, with particular attention to the normative ideals and trade-offs of different institutional designs.
      – Studies of the role of utopian thinking in sociological theory, philosophy, and other forms of social thought.
      – Research on discourses about social alternatives in the popular imagination and social movements.
      – Research on various political processes and social struggles involved in advancing and opposing real utopian transformations.
      – Methodological discussions of the problem of studying limits of possibility and the transformations of such limits.
      – Explorations of the dilemmas of linking strong normative commitments to empirical research.
      http://www.asanet.org/AM2012/meeting_theme.cfm

      iata un fragment din cea pe 2011 ca sa nu credeti ca e o exceptie

      Sociology is the only social science that takes conflict as a major topic, and the only field that throughout its existence has been crucially centered on class, race, and ethnicity. New fields focused on race, ethnicity, gender, and sexuality are also concerned with conflict, but the intellectual driving force in most of these fields is a sociological perspective. There is a reason why sociologists were heavily involved in the rebellious movements of the 1960s and 70s—sociologists are experts at understanding both power and group mobilization. This has continued to be sociology’s special strength.
      For the 2011 ASA meeting, the Program Committee invites you to deepen our analysis of such topics as:
      – Economic class inequality, its causes and dynamics including capitalism, labor, property, health care, and their comparative and international dimensions;
      – Revolution, state breakdown, war, paramilitaries, terrorism and counter-terrorism, as well as non-violent forms of conflict;

      redefinirea conceptelor, instigarea si crearea/inducerea de vinovatii colective sint arme ale stingii radicale; asa considera ca trebuie pregatite conditiile pentru declansarea unor conflicte deschise care, spera ei, vor duce la rasturnari spectaculoase care ne vor aduce, desigur, o lume mult mai buna tuturor; lumea asta e rea, daca o rasturnam n-are cum sa iasa decit buna, nu?

    47. @ Vlad M.
      Cu privire la dreapta sau stanga, poate ca unii se declara intr-unul din cele doua feluri fara sa cunoasca intreg pachetul pe care si-l iau in spinare in momentul cand o fac.
      Noroc ca nu e ca apartenenta la un partid care sa-i oblige administrativ fata de acea grupare, dar si asa, in momentul in care cineva e etichetat „de XXX”, incep sa i se atribuie opinii pe care nici nu le-a visat, cuprinse in meniul complet a ceeace exista in imaginea publica asupra XXX-ei.
      Realitatea este ca exista o permanenta dinamica de modificare a left-rightismelor, de adaugare de tendinte si chiar de transfer de la unii la altii, iar niciun XXX-st sau YYY-st nu se va simti obligat intregului tacam al imaginei despre tendinta cu care este etichetat, ba chiar va fi jenat de panoplie.
      In asemenea cazuri e bine ca omul sa se dea jos din tren la prima statie pentru a nu fi aruncat din mers.

    48. Perene
      “Potop de cuvinte peste un pustiu de idei…”
      Helvetius

      @Vlad #48
      Multumesc pentru marinimia de a-mi permite mai departe sa postez aici.
      Trag nadejde ca nu ma vei „bana” (n-am vazut inca aceasta notiune pe blog, dar se poate introduce) sau imi vei sterge postarile, inainte de a o face amicii mei de pe „Islamul Azi” cel original. Cu toate ca iti inchipui la ce nivel de dedicare sunt ei pentru ideologia lor, in timp ce eu nu contenesc sa le postez contre absolute, inca ma mai tolereaza, ceeace sper si din partea ta, fara sa-mi amintesti ca postez aici pentru ca „ma lasi”.
      Intre timp, un weekend placut.

    49. Chiar nu poti intelege un text simplu? N-am nici o problema sa raspund acuzatiilor unor progresisti, dar friendly fire ma deranjeaza profund, mai ales atunci cand se sugereaza ca eu, care am sustinut intodeauna ca toate comentariile trebuie sa apara, as umbla cu amenintari si cenzura.
      Citeste ce am scris mai sus. Nu am pretentia sa iti ceri scuze, doar ca pe viitor sa ma scutesti de astfel de… nici nu stiu cum sa le mai zic. Ar avea un nume.

    50. Corneliu,
      Mi-au placut in continuare comentariile tale pe acest topic. Sper sa nu te evaporezi. Eu am venit pe site ca sa fiu printre dreptaci, ca mine, si sa ma simt in sfirsit in largul meu sa-mi exprim liber parerile. Pina la urma o sa ma convinga ca de fapt sint de stinga 🙂

    51. Corneliu

      Cu privire la dreapta sau stanga, poate ca unii se declara intr-unul din cele doua feluri fara sa cunoasca intreg pachetul pe care si-l iau in spinare in momentul cand o fac.

      Cu privire la dreapta sau stanga, aceia care se declara dincolo de ele nu stiu despre ce vorbesc. Nu ar fi prima, nici ultima oara, cand se discuta in necunostinta de cauza despre aceasta tema. O fi inca una din apucaturile de artist ale omului modern, care se considera unic, irepetabil si foarte interesant.
      Din experienta proprie, pot sa iti spun ca 90% dintre cei care spun ca sunt „dincolo de dreapta si de stanga” sunt in realitate stangisti. Si daca tot veni vorba, afla ca fascistii sustineau ca sunt dincolo de stanga si de dreapta. Poate asa te vei mai gandi un pic la valabilitatea „tezei” asteia.

    52. Fascistii azisti nu aveau nici un fel de toleranta pentru anumite natii. De fapt numai arianii se incadrau in idealul lor. Din interes se asociau si tolearau (in sensul rau) pe musulmani, dar asta numai pina cind acestia le facau treaba in anumite zone, ca sa le inlesneasca sa ajunga la tinta, sau pentru ca realizau ca nu pot ei sa faca fata pe toate fronturile. In utopia lor, la urma urmei numai arianii trebuiau sa traiasca, bineinteles numai cei sanatosi, si straight. Nu va aminteste de altceva? Se poate desemna paralela dintre celelalte popoare si infidelii la islamisti. Despre asta s-a vorbit si pe site ILD.
      Daca ajungeau sa-si atinga scopul, nu cred ca s-ar fi oprit nici atunci. Ar fi continuat procesul de „curatenie”. Ar mai fi gasit si alte categorii inferioare – cei care nu sint blonzi, cei care nu au ochi albasti, cei care sint saraci, cei care…. etc. Acest lucru era f. frumos exemplificat in filmul „Conformistul” de Bertolicci, scena cu pistolul, pe care il indreapta spre diferite directii (care reprezinta soiuri de „infideli”), ca pina la urma sa indrepte pistolul spre propriul cap.
      Am divagat` ceea ce de fapt vroiam sa spun era ca nu e nici o legatura intre mine (si poate si Corneliu) si acesti fascisti nazisti. Chiar din contra.

    53. Asa, si ce? Stiu si eu ca nu sunteti nazisti sau fascisti. Ideea mea era ca teza asta este o inventie a radicalilor (in cazul de fata fascisti) si trebuie respinsa. A ta care e? Astept in continuare lamuriri la „Pina la urma o sa ma convinga ca de fapt sint de stinga”, vreau sa stiu ce inseamna.

    54. @Vlad, Silvapro
      Nu va temeti, nu ma evaporez de aici. Saitul este super interesant, elevat, bogat, viu si in acelasi timp accesibil, spre deosebire de altele (nu zic, persoane importante…) care se vad in Olimp, dar sunt reci ca pietrele de mormant.
      Cat despre ce am scris, Vlad, n-am pentru ce sa-ti cer scuze, precum nici eu nu sugerez ca ar fi locul din partea ta.
      Eu zic sa nu facem din asta o disputa personala precum a mai fost. E total inutil.
      Cat despre STG-DR, nu trebuie sa ne fixam la acestea ca fiind aproape singurele relevante intr-o discutie despre categoriile conceptiile social-politice. Este o clasificare extrem de grosiera care fara voie baga in oala aceleiasi categorii oameni diferiti care pot avea conceptii foarte diferite, chiar opuse in domenii esentiale. Dupa mine, e o clasificare careia i-a trecut vremea. E desigur populara, se digera usor, dar lumea e mult mai bogata.
      Si acum, pe bune, poti gasi pe undeva o definitie general acceptata si serioasa pentru cele doua categorii?

    55. In ivrit „a accepta” are sens pozitiv. Mai ales in anii ’70 si poate o parte si din ’80 era f. in voga dicursul psihologic cu acceptarea. Dorinta fiecarui om, la urma urmei este de a fi acceptat – de parinti, de societate, etc. Nu exista ca un om sa corespunda suta la suta idealurilor parintilor, sau ale altor grupe, si in orice domeniu. Era vorba de acceptare cu caldura, nu ca un tolerat pe care n-ai incotro si trebuie sa-l suporti in preajma ta.
      Cind zic toleranta, nu ma refer ca in expresia „el este un tolerat”, care este peiorativa. Si nu in intelesul delimitat din platforma progresista. Oh, no!
      Am specificat clar ca folosesc cuvintele respective, toleranta, liberal, de ex. (poate si altele) in adevaratul lor sens si nu ca in stickers si discursul stingistilor.
      Tot asa, am expus pozitia mea, f. explicit si speram ca se intrevede ca nu repet automat propaganda stingista ca un papagal. Era o privire sincera care venea din suflet.
      O.K, sint mai liberala decit voi (liberala ca cuvint obisnuit, nu cu conotatiia ce o dau idiotii utili). Nu putem fi cu totii croiti exact pe acelasi calapod, nu sint doi oamnei la fel, nici intr-o grupare politica. Putem to agree to disagree, si nu sa ne dezbinam pe motiv de citeva subiecte. Daca accept homosexualii si sint pentru drepturile femeii (fara apartenenta la vreo organizatie, care poate promoveaza si tot pachetul stingist), si-mi place in mod deosebit arta moderna (nu orice prostie caraghioasa), abstractul si chiar si un oarecare procentaj din muzica hip-hop nu inseamna ca, gata, nu sint de dreapta.
      A propos la propozitia pe care am scris-o „Pina la urma o sa ma convinga [site-ul] ca de fapt [eu] sint de stinga”. De stinga nu voi fi, puteti fi siguri, dar oameni care oscileaza si nu sint hotariti, eu zic ca ar fi mai bine sa nu-i indepartam, ci sa unim fortele cel putin in ce priveste adevaratul pericol – islamismul si consolidarea apropierii Iudeo-Crestina and to stick together. Eu optez pentru a le acorda optia sa vina la noi si sa nu fie respinsi pe seama acelor motive. Este de preferat un ateist de dreapta decit un ateist de stinga. Inteleg ca pentru voi punctele de mai sus sint importante, dar daca acesti oamneni ramin / se alatura la stinga, nu numai ca nu-si schimba parerile in a fi mai conservatoare, ba chiar invers, plus ca vor contribui la raspindirea si intetirea puterii islamice pe care nu avem dreptul s-o ignoram.

    56. Corneliu,
      In Israel exista vreo 3 categorii de dreapta: 1) de religiosi, 2) de oameni conservativi, ateisti sau care respecta traditia iudaica sau valorile de familie, sa spunem aprox. dar mai putin pronuntat ca in America (Likud), 3) ateisti si nationalisti, mai pronuntati in orientarile de dreapta (Lieberman – „fara loialitate = fara cetatenie”).
      Bineinteles ca exista si extremisti de dreapta, religiosi sau nu.
      Eu fac parte undeva intre Likud si Lieberman, si oscilez la alegeri intre cele doua tabere.
      De stinga sint cei ce se dau mai de mijloc (Kadima cu Tzippi Livni), mai spre stinga este Avoda (sau Emet). Apoi vin extremistii de stinga – Meretz, si pardidele mixte cu arabi sau de arabi. De obicei mai toti astia sint pro-palestinieni, unii moderati, altii infiorator de porniti si daunatori.
      Asta in linii mari si nu ca un studiu exact.

    57. Silvapro, Corneliu
      (unde e Anca Cernea cind ai nevoie de ea?)
      am sa va raspund asa (poate ma detaseaza si pe mine neamtu tiganu pe bloguri de stinga, multiculturale)
      Ногу Свело – Хару Мамбуру

      Abjeez – Eddeaa

      Tomer Yosef

      DVA, Nunovó tango

      Sarr e Roma

      Ian Dury/There ain’t half been some clever bastards

      Holly Golightly ‘On The Fire’

    58. Cat despre STG-DR, nu trebuie sa ne fixam la acestea ca fiind aproape singurele relevante intr-o discutie despre categoriile conceptiile social-politice. Este o clasificare extrem de grosiera care fara voie baga in oala aceleiasi categorii oameni diferiti care pot avea conceptii foarte diferite, chiar opuse in domenii esentiale. Dupa mine, e o clasificare careia i-a trecut vremea. E desigur populara, se digera usor, dar lumea e mult mai bogata.
      Si acum, pe bune, poti gasi pe undeva o definitie general acceptata si serioasa pentru cele doua categorii?

      corneliu, nu raporta stg-dr la situatia din ro unde nu exista dr ci doar usl-psd-prm-pc-pnl-80%pdl.
      dealtfel daca citesti idl-ca ai sa vezi diferentele.
      sper.

    59. Dr.Pepper, peste tot e la fel, in niciun loc lucrurile nu pot fi simplificate schematic stg-dr, desi din comoditate multora le place sa se autoincluda intr-una din categorii sau sa-i clasifice pe altii dupa ele.
      Viata e mult mai complexa si daca ne referim numai la cele doua sindroame si incercam sa vindecam vreo situatie sau alta dupa un diagnostic bazat exclusiv pe ele, putem nenoroci pacientul…
      Silvapro, Liviu, multumesc pentru explicatii si pentru minutele de deconectare.

    60. Liviu Craciun,
      Merci pentru colectie variata si nostima, faine mai ales cele in stilul progresist 🙂
      (Glumeam, ma refer la muzica in stil mai progressive)
      De unde l-ai scos pe Tomer Yosef? Nici nu stiam de el.
      Dar n-ai uitat vreo 2-3 categorii? 🙂
      Nu vreau sa ramin nici eu datoare la capitolul multiculturalist, deci aduc si eu o modesta contributie:
      * The Idan Raichel Project – Mimaamakim – Out of the depth

      From the depths I call to you, come to me
      With your return so will return the light in my eyes
      Not complete and not leaving is the touch of your hand
      The sound of your laugh will light it (the eyes lol)
      From the depths i call to you, come to me
      The moon will light your way to me again
      Spread and melt from the touch of your hand
      In your ear whispers and asks:
      Who is calling to you tonight – listen
      Who sings to you – to your window
      Who sacrifices his soul so that you’ll be happy
      Who’ll lend a hand and build your house
      Who’ll put your life above his own
      Who’ll live like dust under your feet
      Who’ll love you the most out of all of your lovers
      Who’ll save you from all the bad spirits
      From the depths
      * Azam Ali (Persian) + Buckethead

      * Dinsa intruchipeaza mai toate natiile, si s-a pronuntat intr-un interviu ca este germanca, romanca, evreica, tiganca, unguroica, mai are si greci in familie.
      A cooperat cu ea si David Lynch.
      http://www.youtube.com/watch?v=rs3NTFSI2hA&feature=related
      *
      (Al naibii tiganus multiculturalist, tot rasist a ramas – numai de evrei romani a uitat! 🙂

    61. Corneliu,
      Exista trasaturi semnificative si clare care deosebesc dreapta de stinga. Daca nu definim si nu indentificam, orbecaim in ceva confuz, care poate avea consecinte grave si nu ne putem apara. Stinga duce omenirea de ripa, intr-un ritm ce este f. greu de oprit, chiar si in stadiul in care stau lucrurile in prezent.
      Dreapta in nucleul ei se bazeaza pe logica pragmatica, pe fapte documentate, de netagaduit, demonstrabile. In stinga, unii care sint influenti, au o agenda si dirijeaza lucrurile iar oamenii obisnuiti din tabara lor sint rupti de realiate, se complac intr-o stare utopica, vor a creade ca lumea e mai frumoasa decit e (cind am luat la bani marunti o prietena pur si simplu nu a avut argumente ci a zis ca daca crede in ideile dreptei, se va simti neconsolata si lumea i se va parea un loc in care nu merita sa traiesti), unii sint aroganti si infumurati si o fac pe interesantii cind debiteaza filozofari aride fara responsabilitate si fara acoperire. De dragul de a argumenta, ca un copil incapatinat si indaratnic. Dintr-o infantilitate de a face inadins si musai. Deoarece recurg la slogane, daca vorbesti cu un stingist, parca ai vorbit cu toti. Papagali si gagara. Diferenta se poate gasi in caracterul lor – unul e naiv si sincer in credulitatea lui, altul e „de-al dracului” si se afirma din nevoia de a fi recalcitrant. Pot fi diferente de intensitate, si inversunare, cu o ura mai mare sau mai mica.
      Dreapta cred ca e mult mai diversa, pentru ca oamenii gindesc, judeca si atunci nu pot fi cu totii uniformi. Ca dovada ca nu sintem cu totii de acord aici cu exact aceleasi idei. Nu uita ca totalitarismul e de partea cealalta. Insa nu trebuie sa fim mistaken, exista acel nucleu de netagaduit, in jurul caruia ne adunam. De dreapta putem fi ateisti sau credinciosi, stinga este de regula ateista, si culmea este ca ei apara pe islamisti care constituie antiteza tocmai la ce vrea sa reprezinte stinga. E ca un teatru al absurdului.
      Stinga foloseste si metode de intimidare, pe care le cunoastem notoriu f. bine din comunism. Exact asta e ce simt eu la locul de munca actual si la cele anterioare, pentru ca e vorba de insitutii culturale intelectuale si sindicale.

    62. Multumesc Pataphyl, e tare bine ca te-ai referit si ca mi-ai inteles pozitia, pentru ca eu nu „ma joc de-a dreapta” in timp ce flirtez cu stinga!
      Am uitat o propozitie, am dat-o la „contact”, sper s-o adauge.
      Multam si la webmaster care mi-a facut embed la cintece. Ai uitat-o pe Rona Hartner, cea multiculturalist-nascuta :-), sau poate nu a fost posibil

    63. da, bun comentariul lui silvapro, ma intreb de unde confuzia lui corneliu.
      din prea mult relativism, poate?

    64. Limbajul omenesc este oricum limitat si imperfect. Asta nu e un motiv sa renuntam sa mai vorbim si sa mai scriem. Faptul ca in notiunea de „catzel” este cuprins si un chiuhahua si un dog danez, nu ne impiedica totusi sa stim despre ce vorbim cand zicem „catzel”. Faptul ca atat Iuliu Maniu cat si Ceausescu ar putea fi descrisi formal ca „oameni politici romani”, nu ne impiedica sa vedem paradoxul acestei alaturari, dar nici nu ne face sa renuntam la a mai vorbi de „oameni politici romani”. Cand esti la volan, ti-e foarte clar ce este dreapta si ce este stanga, desi, daca drumul serpuieste, sensul acestor cuvinte se poate inversa de la o curba la alta.
      Asa e si cu dreapta/stanga in politica. Exista nenumarate motive de confuzie, dar nu sunt suficiente pentru a desfiinta aceste notiuni.
      Promit sa traduc un text relevant al lui Olavo de Carvalho pe aceasta tema in curand;
      pe scurt, el spune acolo ca dreapta si stanga se definesc prin felul cum se raporteaza la timp; dreapta isi ia certitudinile din experienta, adica din trecut, care e sigur, si nu poate fi schimbat, stanga isi ia certitudinile dintr-un viitor utopic, pe care nu l-a vazut nimeni.
      In plus fata de limitarile firesti ale limbajului, stanga are o strategie definita in privinta cuceririi limbii.
      Bronislaw Wildstein incheia asa interviul publicat de noi aici,:

      Se poate spune că trăim într-o lume a sensurilor inversate. Prin urmare, cea mai simplă modalitate de a restabili încărcătura anumitor concepte morale, este ca ele să-şi recapete însemnătatea lor de bază, să-și dezvăluie semnificaţia lor fundamentală. Lupta pentru sufletele oamenilor începe de la cuvinte.

      Am mai vorbit aici despre hegemonia culturala a stangii si despre faptul ca, daca nu realizam cat de departe merge aceasta dominatie, si nu facem eforturi deosebite sa o depasim cautand singuri adevarul, ajungem sa gandim in termenii stangii, inclusiv sa-i adoptam vocabularul. Spune Olavo de Carvalho intr-un curs:

      Diferenta dintre noi si epoca lui Socrate e asta. Nu exista, de fapt, instrumentele verbale de expresie; oamenii nu reusesc sa spuna ceea ce vad, ceea ce simt. Cand incearca sa se exprime intr-un fel, neavand instrumentele pentru a spune intr-adevar ceea ce traiesc, folosesc clisee invatate si sfarsesc prin a spune altceva.

      Exemple deosebit de graitoare ale acestui fenomen sunt termenii „rasism” si „toleranta”, cuvinte de care aproape nici nu poti sa te mai folosesti, sensul le-a fost manipulat pana la inversare – asa cum pe vremea lui Ceasca nu-ti mai venea sa vorbesti de „patrie”, „roman”, intr-atat erau de siluite aceste concepte.
      In numele „tolerantei”, stanga ne cere, de exemplu, sa inghitim comunismul si islamul, care sunt exact opusul a ceea ce insemna toleranta inainte de operatia de schimbare de sens pe care a suferit-o acest termen. Si asta a inceput de mult timp. Toate crimele Revolutiei Franceze au fost comise in numele „tolerantei” care combatea „intoleranta”.
      Asa cum am mai scris pe acest blog, termenul de „rasism”, in sensul riguros, este inseparabil de ideologia nazista; pe baza darwinismului, „oamenii de stiinta” nazisti au construit din caracteristicile antropometrice, culoarea pielii, etc, un pretext ideologic, despre care stim exact unde a dus. Nu se poate vorbi de rasism in acest sens inainte de Darwin. Desigur, oamenii s-au detestat si s-au omorat intre ei, pe considerente de neam, culoare, etc, si inainte de asta, dar folosirea termenului de „rasism” in afara contextului teoriei pseudo-stiiintifice a „rasei”, este inexacta.
      Nazistii, adica national-socialistii, sunt un caz particular de miscare revolutionara si apartin, cum am mai scris aici, stangii. Dar stanga nu se jeneaza sa-si tot acuze adversarii de „rasism”, si sa faca din asta principala arma pentru demoralizarea si desfiintarea dreptei. Si acestui termen i-a fost inversat, chirurgical, sensul.
      In spaniola exista o expresie veche „hablar en cristiano”, adica „a vorbi in (limba) crestineasca”. Este nu numai de dorit, este vital sa revenim la folosirea termenilor asa cum i-am primit din traditia si din civilizatia noastra.
      Traditia iudeo-crestina face o distinctie esentiala intre omul pacatos si pacatul lui. Omul, chiar si cel pacatos, este facut de Creator dupa chipul si asemanarea Lui. Conceptul multicultural si corect politic de „toleranta” sterge cu buretele aceasta distinctie.
      In crestineste, relevant in privinta atitudinii pe care ar trebui s-o avem fata de ceilalti oameni este dragostea. Suntem indemnati sa ne iubim semenii, indiferent de neam, de rasa, de virtutea sau pacatul lor, chiar daca ne sunt dusmani.
      Surogatul „toleranta” care ne este batatorit in creier de stanga multiculturala si corecta politic, este mult mai putin decat dragostea de oameni.
      In schimb „toleranta” este mult prea mult, inacceptabil, atunci cand este vorba de pacat. Ori, in termenii stangii, suntem obligati sa inghitim in virtutea tolerantei si aberatiile ideologice, si comportamentele contrare principiilor noastre morale.
      Iata cum, manipularea de catre adversarii nostri a unui termen ne poate arunca intr-o confuzie de-a dreptul paralizanta, incat sa nu mai stim nici noi ce vrem, pentru ce si cu ce luptam.

    65. Nu fac nicio confuzie intre stanga si dreapta, stimati colegi. Mai mult, stiu sa le diferentiez frumos de tot atunci cand dau de ele.
      Spun numai ca lumea e mult mai bogata decat aceste doua categorii de gandire si ca inainte de a ne grabi sa clasificam o idee sau pe cineva intr-una din ele, trebuie sa intelegem mai intai bine despre ce e vorba, daca avem de a face cu o indigestie sau cu un cancer de colon, ambele avand aceleasi simtoame la prima vedere.
      Vreti exemple? Voi cauta pentru repriza urmatoare.
      Punct!

    66. Eu zic sa nu facem din asta o disputa personala precum a mai fost. E total inutil.

      Tot e bine ca ai revenit la sentimente mai bune. 🙂 N-am inteles de ce te-ai suparat.
      Cele doua concepte sunt mai mult decat suficiente, oricat de revolutionara este originea lor, si nu vad nici o contradictie intre complexitatea lumii si acest binom. E ca si cum ai spune ca intrucat binele si raul sunt de cele mai multe ori complexe, ele nu exista, ceea ce este cat se poate de fals. Vino cu exemple, sa vedem ce este atat de complex ca nu poate fi trecut la stanga sau la dreapta.

    67. silvapro

      In ivrit “a accepta” are sens pozitiv. Mai ales in anii ’70 si poate o parte si din ’80 era f. in voga dicursul psihologic cu acceptarea. Dorinta fiecarui om, la urma urmei este de a fi acceptat – de parinti, de societate, etc. Nu exista ca un om sa corespunda suta la suta idealurilor parintilor, sau ale altor grupe, si in orice domeniu. Era vorba de acceptare cu caldura, nu ca un tolerat pe care n-ai incotro si trebuie sa-l suporti in preajma ta.

      Discursul psihologic cu acceptarea are radacini ideologice, din anii’ 60, o epoca toxica dominata cultural de Noua Stanga si Scoala de la Frankfurt. Cat despre dorinta de a fi acceptat, nu este a fiecarui om. Uite, eu nu vreau sa fiu acceptat 🙂 , chiar nu ma intereseaza sa castig concursuri de popularitate, cu atat mai mult printre tovarasi progresisti, si nu pot pricepe sub nici o forma o asemenea nevoie. Imi pare ca tradeaza nesiguranta de sine.

      Cind zic toleranta, nu ma refer ca in expresia “el este un tolerat”, care este peiorativa. Si nu in intelesul delimitat din platforma progresista. Oh, no!
      Am specificat clar ca folosesc cuvintele respective, toleranta, liberal, de ex. (poate si altele) in adevaratul lor sens si nu ca in stickers si discursul stingistilor.

      Te contrazici, silvapro. Spui ca folosesti termenii in sensul originar, dar mai apoi zici ca „el este un tolerat” este o expresie peiorativa. Sensul adevarat al tolerantei este acela pe care l-am mai mentionat mai sus: „a rabda”, „a suporta”. „A accepta”, adica a accepta un comportament sau un om care nu iti place. Cat despre liberal, acesta din urma este un alt stangist, un ideolog care crede ca omul poate rationaliza perfect realitatea inconjuratoare.

      Nu putem fi cu totii croiti exact pe acelasi calapod, nu sint doi oamnei la fel, nici intr-o grupare politica. Putem to agree to disagree, si nu sa ne dezbinam pe motiv de citeva subiecte.

      Poate ca nu putem, dar nici nu ne intereseaza asta. 🙂 In schimb, daca este treaba fiecaruia cat de stangist este, aici nu dorim sa continuam confuzia intentionata care exista peste tot: liberalismul nu este dreapta, ci stanga; dreapta este conservatorism.
      Cateva randuri despre dreapta

      Da, dreapta trebuie să se apere cultural, dar prin dreapta nu inteleg liberalism, ci conservatorism. Liberalismul economic este o parte din ceea ce înseamnă dreapta, importanta ce-i drept, dar doar o parte. In schimb, liberalismul ca întreg este doar o altă ideologie politică ce miroase a progresism.
      Utopia liberală a individului-rege este aproape la fel de periculoasă ca şi cea socialistă, cu observaţia că în timp ce socialismul ştie să se apere de liberali – băgându-le pumnul în gura sau căsăpindu-i, în funcţie de epocă şi posibilităţi -, liberalismul este mai puţin capabil să schiţeze o politică de apărare împotriva socialismului. Socialiştii sunt mai siguri pe ei că reprezintă Binele şi, istoric vorbind, nu se încurca in masuri. In schimb, liberalii, prin însăşi construcţia lor, sunt incapabili de a acţiona împotriva celor ce vor să le ia gâtul: nu sunt gata să susţină cu tărie că o cale e corectă şi cealalta nu şi nu înţeleg decât parţial legătura dintre pervertirea naturii umane prin promovarea nihilismului moral şi extinderea statului.

      Nu e de ajuns sa fii urat de o parte a stangii pentru a trece la dreapta 🙂 , dar am inteles ce zici, Silvapro, si sunt de acord.

    68. @Vlad

      Tot e bine ca ai revenit la sentimente mai bune.

      Am fost intotdeauna cu sentimente bune si n-am revenit de nicaieri.
      Pune te rog si pentru mine niste smilies pe editor… 🙂
      pus cu placere – emil b.

    69. Anca Cernea,
      Ai facut citeva specificari vitale pentru aceasta discutie.
      Am neglijat sa pomenim notiunea de inversie, cu toate ca ne este evidenta ca buna-ziua tuturor si a tot fost discutata pe acest forum.

      Bronislaw Wildstein: Se poate spune că trăim într-o lume a sensurilor inversate. Prin urmare, cea mai simplă modalitate de a restabili încărcătura anumitor concepte morale, este ca ele să-şi recapete însemnătatea lor de bază, să-și dezvăluie semnificaţia lor fundamentală. Lupta pentru sufletele oamenilor începe de la cuvinte.

      Eu nu sint de acord sa ne lasam pradati si sa renuntam la cuvinte in sensul lor neinversat. Insa pentru a evita confuzia, este necesar sa mentionam cind le folosim in sensul lor originar, ceea ce eu am si over-facut-o in postarile mele relevante anterioare.
      Vlad M,
      Ramin totusi la cuvintele „a accepta” si „a avea toleranta”. Continui sa sustin ca nu neaparat reprezinta ceva negativ, care are de-a face ori cu conotatia stingista ori cu sensul peiorativ. Eu gasesc ca a fi tolerant in raport cu lucruri / grupuri de oameni care nu te lezeaza personal, e o calitate frumoasa in natura umana. (Asa cum este stiut ca libertatea e frumoasa si de dorit, dar in limitele in care nu e exersata in detrimentul cuiva.) Eu cred ca Isus ne-a invatat toleranta si iertare, si sa nu fim prea judgemental si aspri. Asa cum a acceptat-o pe Miriam din Migdal si pe alti oameni misguided. Asa cum scrie si in „Tatal nostru care esti in Ceruri / …Si ne iarta noua greselele noastre / Precum si noi iertam greselile gresitilor nostri”.
      Cu toate ca vine din aceeasi radacina, a avea capacitatea de toleranta nu are acelasi sens peiorativ ca in „el este un tolerat”. In ultimul exemplu, e clar ca nu il avem deloc la inima pe acel tolerat si il toleram fara voie, din cauza unor circumstante care ne constring.
      In Ivrit numai o litera diferentiaza intre sovlanut = toleranta si savlanult = rabdare. Savlanut inseamna si recunoasterea celuilat, adica a drepturilor si necesatitor lui. Radacina sevel inseamna suferinta. Deci poti sa ai toleranta ori dintr-o atitudine de recunoastere si rabdare fata de seaman (ceva pozitiv) ori esti constins sa-l suporti cind de fapt nu prea il suferi. Depinde de context, de circumstante, de caracteristicile celui tolerat, etc.
      Sint de acord sa primesc si sensul lui Vlad in cuv. a accepta. Dar si aici, depinde de context si de felul cum acceptam. Poti sa spui ca cutarica „popped the question and she accepted”. Nu neaparat trebuie sa insemne ca din constringere sau pentru ca ea n-a avut oferte mai bune.
      In Ivrit: kabbbalah = acceptare, adica acelasi cuv. Kabbalah – care se numeste asa pentru a denota acceptarea secretelor din Torah. Deci sint transmise din generatie in generatie prin acceptarea lor, o acceptare de buna-voie.
      Este de dorit sa acceptam diferitul de noi si sa nu fim xenofobi. Asta nu impune si pierderea identitatii noastre. Daca avem destula siguranta in ceea ce sintem, nu are de ce sa ne fie frica de straini. Tot asa, din acceptare nu se subintelege ca trebuie sa deschidem granitele in fata imigrantilor sau sa-i accptam pe acei diferiti din jurul nostru care nu dau dovada de toleranta si respect pentru noi, nu se integreaza (fara a-si pierde identitatea), se impun in detrimentul nostru si a legilor noastre, nu sint loiali, si pe deasupra vor sa ne subjuge si apoi sau concomitent sa ne omoare daca refuzam. Despre acestea am fost f. clara si poate chiar extremista dupa gustul unora, cred ca sub alt topic.
      In conditiile precare in care se gasesc evreii astazi (si mai din totdeauna) si Israelul, ma multumesc si cu o accptare a evreilor de catre popoarelor lumii, chiar si in sensul pe care il citeaza Vlad. In speranta de mai bine. Asta nu din lipsa de demnitate ci dintr-o citire realista a mediului inconjurator, cind exista o discrepanta intre situatia „de dorit” si cea „de gasit” (ratzui ratzui). Bineinteles ca e de dorit si e important sa avem in plus de acea acceptare cu iz diminutiv, citi mai multi prieteni adevarati ca voi.

    70. Nu cred ca se poate ignora faptul ca “acceptare” si “toleranta” sunt astazi niste cuvinte foarte, foarte, foarte manipulate. Manipularea lor sapa fundamentele societatii noastre. Nu e putin lucru. Nu putem sa tratam aceste cuvinte ca si cum nu am sti ca sunt invartite teoretic pentru a se scuza sau justifica ticalosii practice.
      In fizica sau farmacologie toleranta arata poti sa fortezi un sistem pana nu cedeaza. Dupa ce sistemul a cedat vorbim de distrugere. Toleranta are deci sens daca are legatura cu o limita. Orice inginer sau medic nomal la cap se opreste la timp si nu forteaza sistemul pana la limita de toleranta. Asa e in domeniile in care responsabilitatile sunt clare.
      In domeniul vorbelor, se forteaza sistemul oricat, nu se tine cont de limite, nici macar nu se pune problema de limite. Se vede ca acestea s-au depasit numai cand se numara mortii sau cand se constata ca cei din jurul nostru nu mai au repere morale (indiferent de nivelul de educatie). Atunci dialogul devine inutil pentru ca vorbele nu mai au nici o semnificatie.

    71. Silvapro

      Eu cred ca Isus ne-a invatat toleranta si iertare, si sa nu fim prea judgemental si aspri.

      Nu, silvapro, Isus nu ne-a invatat sa ne punem intre paranteze judecata. Cand Isus vorbeste despre „barna”, spune doar ca trebuie sa nu fim ipocriti, ceea ce este cu totul altceva decat „nu judeca”. Relativismul nu decurge din Evanghelii, asta este alta denaturare interesata a invataturilor crestine, una de care ne va lua foarte mult timp sa scapam.

      Cu toate ca vine din aceeasi radacina, a avea capacitatea de toleranta nu are acelasi sens peiorativ ca in “el este un tolerat”. In ultimul exemplu, e clar ca nu il avem deloc la inima pe acel tolerat si il toleram fara voie, din cauza unor circumstante care ne constring.

      Capacitate de toleranta? Ce inseamna asta in afara de „limita a suportabilitatii”? Repet, tolerezi numai ceva sau pe cineva ce iti displace si de care ai putea sa te lipsesti. Nu poti tolera ceva ce iti place sau pe cineva care se impune in fata ta. Nuanta peiorativa? Asta ii este sensul.

      Toleranţa nu înseamnă indiferenţă; toleranţa nu înseamnă relativism. Cine tolerează are convingeri şi principii personale pe care le crede adevărate şi cu toate acestea consimte că ceilalţi au dreptul să se afle în slujba unor “convingeri greşite”. (Giovanni Sartori)

    72. ca de obicei, eunuke a ridicat o minge la fileu.
      You Can’t Say That! ( la comentariu lui eunuke m’am gandit cand am citit articolul din American Thinker).

      It’s now official: The truth shall no longer set you free. In our new era of political correctness, the truth is more liable to get you penalized, demonized, or fired. Last week, a female juror in a high-profile American mafia murder trial found this out the hard way.

      Este oficial: adevarul nu te va mai elibera. In noua era a corectitudinii politice, daca spui adevarul va duce mai mult ca sigur catre demonizarea, penalizarea sau concedierea ta. Saptamana trecuta, o femeie ce facea parte din juriul unui proces intentat mafiei a aflat asta pe propria’i piele.

      When asked on a court questionnaire, „Name three people you least admire,” this potential juror answered, „African-Americans, Hispanics, and Haitians.” Her answer enraged a federal court judge in New York, who promptly sentenced her to indefinite jury duty, for her „racist” answer. This woman was penalized for being truthful.

      Una din intrebarile chestionarului pentru un potential jurat este de a numi trei persoane pe care nu le admiri deloc iar aceasta a raspuns: „African-american, Hispanics ( in sensul de locuitori ai americii de sud) si si Haitienii” ( confuzie generata de people in sensul de – one person, two people si people ca popor).
      Rapunsul acesteia a infuriat judecatorul care a penalizat’o pentru raspunsul ei rasist. Acea femeie a a fost penalizata din cauza ca a fost sincera.


      Censoring inconvenient truths is not a new phenomenon. Starting in 1994, AEI fellow Charles Murray and fellow author Richard Herrnstein came under fire for their best-selling book The Bell Curve, in which they wrote about differences in race and intelligence and discussed implications of that difference.
      Murray’s whole body of scholarly work was roundly denounced for daring to point out that the general IQ of African Americans was lower than those of white Americans. Of course, no one objected to the fact that their research also found that the general IQ of Asian Americans was many points higher than white Americans.


      Cenzura unui adevar incomod nu este un fenomen nou. In 1994, Charles Murray si co-autorul Richard Herrnstein au devenit tinta atacurilor din cauza cartii „The Bell Curve” pentru ca sustineau diferentele de inteligenta dintre rase si discutau implicatiile acesteia.
      Toata lucrarea lui Murray a fost denuntata public pentru indrazneala de a sustine ca IQ-ul afro-americanilor este mai mic decat celor al americanilor albi. Bineinteles ca nimeni nu a obiectat la faptul ca Murray in studiul sau a ajuns la concluzia ca IQ-ul americanilor de origine asiatica este cu cateva puncte bune deasupra americanilor albi.

      Eu sincer cred ca rasismul, cliseele, stereotipurile sunt intr’adevar gresite si ca trebuie sa privesti omul din spatele hainelor sau a culorii pielii.
      Am intalnit afro-americani care mi’au sarit in ajutor in momente dificile cat si afro-americani care si’au declarat deschis rasismul.
      Albi care au incercat sa ma traga pe sfoara cat si albi care au fost de o corectitudine desavarsita.
      Daca romanii sunt asa de rasisti precum sustine „studiul” de ce in America nu exista o comunitate bine definita si ingradita precum China town, Little Italy, Ukrainian Village samd?
      De ce romanii invata foarte repede limba si se integreaza foarte usor?
      Deasemenea cred ca rasismul punitiv ca arma politica este cu mult mai periculos decat naivitatea sincera a unora.

    73. Dr. Pepper
      „Rasist” nu neaparat inseamna to stick together intr-o tara straina. A fi rasist nici macar nu impune sa-ti iubesti propriul popor cu adevarat. E mai mult vorba de un bagaj de agresiune (fiecare om are asa ceva, unul mai mult, altul mai putin) indreptat spre anumite lucruri sau oameni, sau rase de oameni, prin intermediul unor idei preconcepute sau dirijare ideologica. Sau pe baza de niste experiente personale care nu este obligatoriu sa coreleze statistic cu caracteristicile poporului cu pricina. Acelasi om se poate uri in acelasi timp si pe sine insusi. Sau poate fi indiferent fata de natia lui sau poporul lui. Poate apare in orice combinatie.
      Nici in Israel comunitatea romaneasca nu este f. puternica, ca de exemplu cea a yemenitilor, a indienilor, a gruzinilor, a persienilor. Se pare ca romanii au tendinta sa se integreze pe orice meleaguri ajung.. Pot avea mindria de a fi romini si sa zica de altii peiorativ „ei ce vrei, nu-s ca cei din alyiaua (imigratia) noastra”. Dar nu prea s-au afirmat ca stil de muzica, bucatarie ca altii. Mamaliga nu a ajuns pe masa isralienilor care nu sint romani. De cind cu internetul si cablurile, s-au mai intors la matca si vizioneaza mult programele, serialele din Romania. Bineinteles nu generatiile nascute aici.
      Cu privire la a spune adevarul. Adevarul nu are darul totdeauna sa fie apreciat, si nici nu trebuie. Depinde de continutul din acel adevar. Islamistii declara in manifestatii, sau in moschee etc. adevarul lor de a subjuga pamintul si de a omori infidelii – acest adevar nu-mi place. Imi place in schimb ca stingistii sa vada / observe / evalueze corect acest adevar si sa nu le placa nici lor.

    74. Florina B.,

      Nu cred ca se poate ignora faptul ca “acceptare” si “toleranta” sunt astazi niste cuvinte foarte, foarte, foarte manipulate.

      Absolut nu ignor acest lucru. Nu am ignorat inca din primul meu comentariu pe aceasta tema si am specificat la ce ma refer, tocmai ca sa evit confuzia de care sint extraordinar de constienta. Totdeauna cind vad aceste cuv. si multe altele intr-un articol sau interviu, imi ciulesc bine urechile si imediat imi provoaca suspiciune si sint f. atenta unde vor sa bata. Si de obicei se confirma suspiciunile. Si cu toate acestea nu sint impotriva la cuvintele astea in sensul lor adevarat, ci impotriva celora care le-au denaturat si inversat sensul si imi provoaca lehamite si aversiune sensul lor cel nou.
      Vlad M.,
      Permite-mi sa nu fiu de acord cu tine. Cind stingistii fac uz de „toleranta” ei folosesc cuv. in sensul pozitiv, toleranta din iubire (acuma nu discutam de capabilitatea lor de a iubi) din favoritism pentru unii si ura pentru altii. Ca sa fim mai exacti, inversia de fapt nu este facuta la cuv., ci la felul discriminator si unfair in care ei il aplica: Problema este ca ei includ sub umbrela tolerantei pozitive (in sensul in care eu am folosit cuv.) numai anumite popoare sau grupari cu o anumita agenda care e si periculoasa, singeroasa pe cind nu tolereaza Israelul si evreii si pe simpatizantii lor. De fapt din discursul stingist care contine „toleranta” de fapt se subintelge automat „intoleranta” si ura fata de acestia din urma si dezavantajarea lor, care nu reprezinta pericol ci de fapt sint victimele celor favorizati de stingisti.
      In legatura cu Isus:
      E un subiect mult prea vast ca sa pot intra acum in multe detalii.
      Ma voi limita la:
      * Eu nu am fost familiara cu relativismul stingistilor despre Evanghelii, asa ca nu de ei am fost influentata. Lucrurile le-am gindit singura, pe baza textului in Noul Testament (si ce-mi amintesc din el), sau impreuna cu grupa de prieteni din Israel, simpatizanti a lui Isus si ce am auzit din familie (include si discutii cu Popa Cristache, din familie), din vecini, de la biserica, in copilarie.
      * „judgemental” – m-am referit in sensul de „critical”, de „a critica aspru” si nu din „a judeca” cu sensul de „a gindi”.
      In multe privinte gasim ca Isus a indulcit Tora-ua, a accentuat importanta iubirii si a acceptarii, a iertarii. Daca nu e asa de ce o accepta pe Maria Magdalena, si alti problematici? De ce spune sa-ti intorci cel de-al doilea obraz? De ce il roaga pe D-zeu sa ierte pe cei ce au dus la propria-i rastignire caci ei sint misguided si nu stiu ce fac? De ce scrie in Evanghelie sa-ti iubesti dusmanii? De ce a cules fructe de Shabath cind Tora interzice orice munca de Sabath? Pentru ca s-a uitat la intelesul mai adinc „dincolo de textul uscat” si a socotit ca cinsteste mai bine Shabathul nefiind flamind. El nu a contestat Tora-ua, ci a aprofundat-o, a mers la radacina lucrurilor, a cautat sa inteleaga tilcul ei.
      Tocmai marinimia si bunatatea Mintuitorului sint caltitatile Lui deosebite, pe care oamenii ar fi bine sa incerce sa le adopte.
      Vlad, cred ai ignorat aceste aspecte. Plus partea din rugaciune cu iertarea greselilor gresitilor nostri. Mie personal imi este greu sa inteleg partea cu iubirea fata de dusmani cind e vorba de teroristi sau criminali comunisti. Mi se pare aproape imposibil sa deosebesc intre pacatul lor si persoana lor, pentru ca sint responsabili de faptele lor criminale. Viata oamenilor nevinovati mi se pare mai importanta decit viata acelui criminal, al carui loc este sa fie pus la zid si nu sa fie cocolosit sau aparat.
      Este adevarat ca au fost si parti cu privire la care Isus a interpretat mai multe cerinte decit a impus originalul. Ca de ex., a elaborat Cele 10 Porunci mai departe, cu pedepse mai grave. Parintele ghid de la Domus Gallilea s-a pronuntat ca de fapt este imposibil de aplicat cele 10 Porunci in forma actualizata de Isus. Dar n-am inteles explicatia lui, cum se reconciliaza existenta Poruncilor reformulate cu realitatea neaplicarii lor.
      In Biblie (ambele) sint multe lucruri contradictorii, si nu totdeauna stim sa le reconciliem. Chiar si invatatii si teologii nu cad suta la suta de acord.
      Eu una optez pentru indulgenta lui Cristos si bunatatea crestina. A fi buni cu cei buni, cu cei care au nevoie de ajutorul nostru, cu cei diferiti dar care nu lezeaza pe altii.

    75. Aksimet, tu nu dormi niciodata?
      ———————
      A propos la inteligenta africana. Nu ma pricep in ce masura e adevarat. Fostul meu sot era sigur de asta. Am senzatia ca romanii sint predispusi la idei preconcepute (si asta o fi tot o idee preconcupa 🙂 ?)
      Dar cind ma uit la Waris Dirie (Desert Flower) si la Ayaan Ali Hirshi, ma indoiesc. Ayaan Hirshi scapara de inteligenta.

    76. “Rasist” nu neaparat inseamna to stick together intr-o tara straina. A fi rasist nici macar nu impune sa-ti iubesti propriul popor cu adevarat.

      bineinteles, dar nu asta am vrut sa spun.
      ca exemplu pot aduce faptul ca strazile din sudul chicago sunt numerotate.
      ei bine, strazile au fost numerotate tocmai pentru a veni in sprijinul comunitatii ukrainiene care s’a stabilit acolo ( ukrainian village) tocmai din cauza ca – ei folosind alfabetul chirilic le era foarte greu sa inteleaga la inceput, asa ca autoritatile au apelat la cifrele arabe pentru a le usura acestora gasirea adreselor.
      nu cred ca rasismul a fost factorul hotaritor in construirea acestor comunitati ( inchise) ci mai degraba intr’ajutorarea.
      pe de alta parte am intalnit de multe ori o reticenta marita impotriva casatoriilor mixte din toate directiile.
      ___
      chiar zilele trecute am urmarit un film dupa o nuvela a lui james clavell ( al carui fan sunt) regizat chiar de el: Walk Like a Dragon.
      povestea de dragoste imposibila intre un cowboy si o chinezoaica.
      printre altele am fost placut suprins sa aflu ca:

      Politically, Clavell was said to have been an ardent individualist and proponent of laissez-faire capitalism, as many of his books’ heroes exemplify.
      Clavell admired Ayn Rand, founder of the Objectivist school of philosophy, and sent Ayn Rand a copy of Noble House in 1981 inscribed: „This is for Ayn Rand—one of the real, true talents on this earth for which many, many thanks. James C, New York, 2 September 81.” [2]
      In 1963, he became a naturalized citizen of the United States.
      He supposedly fathered a child with Caroline Barrett, who was Marlon Brando’s assistant. The child, Petra Brando-Corval, was born in 1972 and was adopted by Brando.
      He died of a stroke while suffering from cancer in Switzerland in 1994, one month before his 70th birthday.
      Following generous sponsorship by his widow, the library and archive of the Royal Artillery Museum at Royal Arsenal, Woolwich, in London has been renamed the James Clavell library in his honour

      nu e de mirare ca i’am citit cartile pe nerasuflate in adolescenta 🙂

    77. Aksimet nu-mi da drumul la un comentariu de vreo doua ore. Am incercat sa-l postez din nou, dar mi-a aparut fereastra care ma anunta ca ma repet.
      Poate cineva sa recupereze mesajul din ghiarele dihaniei?

    78. Eu nu stiam ca Ayn Rand este apreciata si nici macar ca are o fundatie. Numai in ultimul timp am discoperit aceasta prin filmutelul cu acel aextremist care a primit mostenirea intregului pachet de la Ayn Rand. Ce parere aveti de acest Leonard Peiloff?
      A propos Marlon Brando, are niste remarci nasoale despre cineastii evrei.

    79. <<Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci ?
      Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege ? Cum citeşti ?
      Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
      Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.
      >>(Luca 10, 25-28)
      Iubirea lui Dumnezeu si iubirea semenilor formeaza baza morala a civilizatiei iudeo-crestine.
      Este drept sa dai fiecaruia ceea ce i se cuvine: lui Dumnezeu i se cuvine cult si iubire ca raspuns la iubirea Sa; aproapelui, prieten sau dusman, i se cuvine iubire. Daca nu imi iubesc aproapele, il nedreptatesc, indiferent daca el ma iubeste sau nu. Aceasta este morala Scripturii, a Vechiului si Noului Testament.

    80. Permite-mi sa nu fiu de acord cu tine. Cind stingistii fac uz de “toleranta” ei folosesc cuv. in sensul pozitiv, toleranta din iubire (acuma nu discutam de capabilitatea lor de a iubi) din favoritism pentru unii si ura pentru altii. Ca sa fim mai exacti, inversia de fapt nu este facuta la cuv., ci la felul discriminator si unfair in care ei il aplica: Problema este ca ei includ sub umbrela tolerantei pozitive (in sensul in care eu am folosit cuv.) numai anumite popoare sau grupari cu o anumita agenda care e si periculoasa, singeroasa pe cind nu tolereaza Israelul si evreii si pe simpatizantii lor. De fapt din discursul stingist care contine “toleranta” de fapt se subintelge automat “intoleranta” si ura fata de acestia din urma si dezavantajarea lor, care nu reprezinta pericol ci de fapt sint victimele celor favorizati de stingisti.

      Sincer sa fiu, nu stiu despre ce mai vorbim. Toleranta inseamna ceva si intelesul cuvantului nu este negociabil. Putem sa dezbatem pana maine, a tolera inseamna doar a suporta, a accepta, a rabda, a ingadui, dupa cum a discrimina inseamna a diferentia.

      TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.
      Sursa: DEX ’98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink
      A TOLERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A accepta admițând în apropiere și făcând abstracție de neajunsuri; a suporta; a suferi; a răbda. 2) (fapte supărătoare nepermise) A admite în mod conștient și tacit; a suporta; a suferi; a îngădui. 3) med. (tratamente, medicamente) A suporta fără reacție de respingere. /

      Acestea sunt sensurile originare ale cuvintele, ne-mutilate de ideologi.

      * “judgemental” – m-am referit in sensul de “critical”, de “a critica aspru” si nu din “a judeca” cu sensul de “a gindi”.

      Critica aspra? Sper ca iti dai seama cat de interpretabila este toata afacerea despre care vorbim. Unde se termina judecata „buna” si unde incepe cea „aspra”? Exista oameni care considera orice forma de judecata ca un atac samavolnic la libertatea lor, oameni care nu suporta sub nici o forma ca actiunile lor sa fie judecata de altii, oameni care au oroare de judecata morala. Pentru acestia din urma, orice judecata este „aspra” si „nedreapta”, iar epoca noastra ii cloneaza in nestire, sustinand ca cam ce spuneai tu mai sus. Ii auzi spunand, in alte cuvinte, ‘Eu cred ca Isus ne-a invatat toleranta si iertare, si sa nu fim prea judgemental si aspri”, asa ca lasa-ma sa traiesc cum vreau si vezi-ti de drum, „intolerantule” care indraznesti sa ma judeci.
      Toti cei care mi-au reprosat ca sunt „judgemental” fie se simteau cu musca pe caciula, fie doreau sa le caute scuze apropiatilor lor. Toti doreau sa le fie acceptate derapajele, folosindu-se de inversiunea morala pentru a-i ataca pe aceia care nu se comportau asemenea lor. Adevaratul vinovat nu ar fi mincinosul si inselatorul, ci arogantul acela care ii denunta minciuna si inselaciunea, cel care probabil se considera mai bun din moment ce ezita sa se comporte asemenea lor. In aceste conditii, prefer sa raman „judgemental”.
      Si daca tot vorbim despre iertare, iertarea se acorda numai „gresitilor nostri”. Fragmentul urmator din R. Scruton nu este tocmai spot on, dar este folositoare discutiei noastre despre ce poate fi iertat si ce nu.

      Roger Scruton, Vestul si restul
      Credinta musulmana, ca si cea crestina, este definita printr-o rugaciune. Dar aceasta rugaciune ia forma unei declaratii: exista un singur Dumnezeu, iar Mahomed este profetul sau. S-ar putea adauga: si ati face bine s-o credeti. Si rugaciunea crestina este o declaratie de credinta, dar ea includele cuvintele esentiale: ”iarta-ne noua greselile noastre, asa cum si noi iertam gresitilor nostri”. Cu alte cuvinte, apelul la clementa divina – prin care incepe fiecare sura a coranului cu frumoasele bisni illah il-rahman il-rahim, „in numele lui Allah, cel ingaduitor, cel milostiv” – devine conditionat, in rugaciunea zilnica a crestinilor, de obisnuinta de a ierta pe dusmanii nostri. „Imitarea lui Cristos” este conceputa in aceleasi conditii: nu ca o biruire a dusmanilor lui Dumnezeu, ci ca un sacrificiu de sine, o obligatie voluntara, o acceptare – in spiritul iertarii – a tot ce pot face mai rau fiintele omenesti. E de prisos sa spunem ca acest ideal n-a fost intotdeauna urmat de crestini, cruciadele fiind doar unul din exemple. Dar este de asemenea caracteristic crestinismului faptul ca adeptii sai si-au cerut iertare pentru cruciade, luand asupra lor povara a unei vinovatii a tovarasilor lor intru credinta si cerand iertare celor pe care credinta lor i-a nedreptatit. Crestinismul contine acea idee a unei solutii politice pe care Eschil o prezinta in Orestia: o solutie care rupe ciclul razbunarilor pentru a gasi pace prin buna intelegere.
      Filozoful si criticul Rene Girard vede aceasta tranzitie ca un moment critic pentru revelatia crestina. In absenta unui proces juridic, societatile sunt invadate de „dorinta mimetica”, prin care rivalii se lupta ca sa-si dispunte cuceririle sociale si materiale, sporind astfel antagonismul si declansand ciclul razbunarii. Solutia traditionala este identificarea unei victime, asezata de soarta „in afara” comunitatii si ca atare lipsita de dreptul de a se razbuna, care poate fi tinta setei de sange acumulate, aducand astfel sfarsitul ciclului razbunarii. Gasirea de tapi ispasitori este calea societatii de a recrea „diferenta” si, in acest fel, de a se reface. Unindu-se impotriva tapului ispasitor, oamenii se elibereaza de rivalitatile lor si se impaca.
      Majoritatea religilor incorporeaza acest ciclu al violentei, legitimandu-l astfel ca vointa lui Dumnezeu. In perspectiva lui Girard, punctul forte al crestinismului este de a se fi eliberat pe de-a intregul de acest ciclu. In Scripturi, tapul ispasitor dobandeste transcendenta si natura divina prin acceptarea soartei sale, printr-o atitudine de detasare senina fata de agresori si prin constiinta manifesta ca, in timp ce agresorii nu stiu ce fac, el stie. Pentru prima oara agresiunea aflata la radacina ritualului jertfei este inteleasi si iertata de victima, care e in stare deopotriva sa-i accepte jertfirea si sa creada in propria sa nevinovatie. Oferindu-se de buna voie ca tap ispasitor, Cristos a scos omenirea din ciclul „dorintei mimetice” si al „violentei mimetice”, inaltand-o in imparatia impacarii.
      Aceasta teorie este desigur foarte controversata. Totusi, chiar si fara a merge atat de departe ca Girard, trebuie sa recunoastem ca ideea iertarii, simbolizata prin Cruce, deosebeste mostenirea crestina de cea musulmana. Orice lectura coerenta a mesajului crestin regaseste in iertarea dusmanilor un punct central al crezului. Cristos ne-a sfatuit chiar sa intoarcem si celalalt obraz atunci cand suntem loviti. Pacifiistii, considera, de exemplu, ca aceasta remarca ar insemna ca nu ar trebui sa ne aparam, ci sa depasim violenta, asa cum a facut-o Cristos. Dar doctrina crestina poate fi acceptata si fara a subscrie la pacifism. Cristos a suferit cea mai violenta moarte nu pentru a pleda in favoarea lipsei de aparare, ci pentru a mantui oemnirea. In acelasi timp, el sta marturie ca raul nu a intrat in omenire prin el. Cerandu-ne sa intoarcem si celalalt obraz, el ne prezenta, ca intotdeauna, un ideal personal si nu un proiect politic. Daca sunt atacat si intorc si celalalt obraz, eu ilustrez virtutea crestina a blandetii. Daca mi-a fost incredintat un copil care este atacat si pe copil il pun sa-si intoarca si celalat obraz, devin partas la violenta.
      Acesta este, desigur, felul in care trebuie sa inteleaga un crestin dreptul la aparare si asa este inteles acest drept in teoriile medievale privitoare la razboiul legitim. Dreptul la aparare decurge din obligatiile tale catre altii. Esti obligat sa ocrotesti pe cei pe care soarta i-a lasat in grija ta. Un conducator politic care nu intoarce obrazul sau ci pe al nostru devine partas la urmatorul atac. Prea des s-a intampla acest lucru. Urmarindu-l iunsa pe agresor si aducandu-l in fata justitiiei prin mijloace chiar si violente, omul politic serveste cauza pacii, ca si pe cea a iertarii, al caror instrument este justitita.
      Asadar porunca crestina de a ierta este compatibila cu razboiul de aparare. Dar este incompatibila cu terorismul si vrajmasa acelor antagonisme viscerale care mana o grupare impotriva alteia intr-un razboi de exterminare. Indepartarea samburelui violent din societatile umane nu este o sarcina usoara, deoare inclinatia spre violenta este sadita in noi de evolutie, iar razboiul e o realitate a sociobiologiei. Cu toate acestea, experienta crestina ne da motive de speranta.

    81. Discutia asta despre toleranta, acceptare si mila, mi-a adus aminte ce a spus Chesterton, in unul din articolele sale…

      „For children are innocent and love justice; while most of us are wicked and naturally prefer mercy.”

    82. Despre mila : „……Simt mila mai intens decat majoritatea muritorilor . Asta nu dovedeste ca sunt mai bun ca ei, nu , ci mai slab ”
      ” Din punct de vedere biologic Mila este o erezie . O societate ” sanatoasa ” nu-i cade niciodata prada „

    83. Daca mercy & compassion nu sint the „trademark” of Cristianity, atunci nu mai stiu ce sa zic…
      Celehari,

      ” Din punct de vedere biologic Mila este o erezie . O societate ” sanatoasa ” nu-i cade niciodata prada “

      Asta imi aduce mai mult aminte de teoria evolutiei, darvinista. Rasele sau elementele sau organizmele puternice traiesc si cele slabe mor… sau le lasam sa moara.. sau chiar le omorim noi, ar fi zis Hitler. Si dupa cum am vazut aici pe site, Nazistii s-au bazat chiar in mare masura pe aceasta teorie, si-au gasit justificare in ea.
      Da, mila este o erezie din pdpv biologic, in natura, animalele nu cunosc mila. Dar noi sintel oameni, nu? Ce ne deosebeste de animale nu este doar faptul ca gindim dar si sintem capabili de mila…
      Nu asta e ce-ai vrut sa scoti in evidenta, Celehari?

    84. Vlad M.,
      A avea sovlanut = toleranta este a da dovada de rabdare, a nu fi xenofob, a nu respinge ce e diferit numai pentru ca e diferit si nu din motive practice ca nu te lasa sa traiesti sau ca iti incurca traiul la modul real. Nu pentru ca nu-ti place culoarea pielii lui si iti incomodeaza privelistea, sau ce maninca el sau accentul lui.

      Critica aspra? Unde se termina judecata “buna” si unde incepe cea “aspra”? ‘Eu cred ca Isus ne-a invatat toleranta si iertare, si sa nu fim prea judgemental si aspri”, asa ca lasa-ma sa traiesc cum vreau si vezi-ti de drum, “intolerantule” care indraznesti sa ma judeci.

      Din punctul meu de vedere am spus unde e de tras linia – toleranta este permisibila si de dorit pina la punctul cind te priveste personal, pina cind iti afecteaza viata in mod direct; cind consecintele se revarsa asupra ta si iti scimba viata personala in rau. Altfel „traieste si lasa sa traiasca”.
      Parerile mele sint sustinute si de dictionare.
      TOLERACE
      Din dictionarul Babylon

      Tolerance = endurance, broad-mindedness, indulgence
      Synonims = clemency, indulgence, lenience, leniency, mercifulness

      Wikipedia English – The Free Encyclopedia

      Tolerance = the ability to accept the existence of something while still disapproving of it

      Merriam-Webster Collegiate® Dictionary

      Tolerance = sympathy or indulgence for beliefs or practices differing from or conflicting with one’s own; the act of allowing something; the allowable deviation from a standard
      Related words = fortitude, grit, guts; strength, vigor; long-suffering, patience, sufferance; steadfastness, steadiness; opposition, resistance, liberality, liberalness, open-mindedness, permissiveness
      Contrasted words = narrow-mindedness; prejudice; dogmatism; bigotry (A bigot is a person obstinately or intolerantly devoted to his or her own opinions and prejudices, especially one exhibiting intolerance, irrationality, and animosity toward those of differing beliefs. The predominant usage in modern American English refers to persons hostile to those of differing race, ethnicity, nationality, sexual orientation and religion)

      A ACCEPTA
      Chiar in textul scris de Roger Scruton pe care l-ai adus, apare cuvintul „acceptata” in sensul pozitiv si fara de constingere, si nu in sensul de a accepta ceva in sila, care te deranjeaza, care nu-ti convine.

      Cristos ne-a sfatuit chiar sa intoarcem si celalalt obraz atunci cand suntem loviti. Pacifiistii, considera, de exemplu, ca aceasta remarca ar insemna ca nu ar trebui sa ne aparam, ci sa depasim violenta, asa cum a facut-o Cristos. Dar doctrina crestina poate fi acceptata si fara a subscrie la pacifism. Cristos a suferit cea mai violenta moarte nu pentru a pleda in favoarea lipsei de aparare, ci pentru a mantui oemnirea.

      Merriam-Webster Collegiate® Dictionary
      To Accept

      transitive verb
      1 a : to receive willingly b : to be able or designed to take or hold (something applied or added)
      2 : to give admittance or approval to
      3 a : to endure without protest or reaction b : to regard as proper, normal, or inevitable c : to recognize as true : BELIEVE
      4 a : to make a favorable response to b : to agree to undertake (a responsibility)
      5 : to assume an obligation to pay also : to take in payment
      6 : to receive (a legislative report) officially
      intransitive verb : to receive favorably something offered ― usually used with of a heart more disposed to accept of his ― Jane Austen>
      Related Words: fancy, like, relish; admire, esteem, respect, subscribe

      Deci, dupa cum spuneam de la capul locului, este ceva placut sa te simti acceptat. Sensul principal al cuvintului, este pozitiv.

    85. Silva, nu stiu cate in moduri trebuie sa iti mai scriu ca sa intelegi, intr-un tarziu, ca faci piruete politically-correct cu termeni al caror sens a fost redefinit pentru a putea fi folositi in lupta ideologica. 🙂 Rabdarea este una, toleranta este alta, iar xenofobia sau sovinismul cu totul altceva. Toleranta nu este iubire, nici admiratie si poate merge in mana cu xenofobia (termen impropriu ce desemneaza ura fata de straini) si chiar cu sovinismul (credinta ca o natiune este superioara alteia).
      Il suporti pe pakistanezul de la 3, desi iti e ca sarea in ochi, si el, si neamul lui si toata religia aia primitiva care-ti starneste numai sila. Ii accepti pe vecinii tigani care-ti duduie manelele pana la 3 noaptea, arunca gunoaie pe strada si n-au muncit in viata lor, fiind platiti din banii pe care ii dai tu prin taxe; nu ii bagi in mama lor pe nesimtitii care vin si iti spun ca regimul comunist a facut scoli si spitale, nu ii scuipi in ochi pe pustanii cu tricouri guevariste si opinii leniniste. Pe toti grozavii astia ii tolerezi si expresia este ne-negociabila, oricate dictionare liberale vei aduce in apararea ei.
      Este depreciativa? You bet. Presupune dispret? Evident. Discrimineaza? Desigur, si e bine ca o face pentru ca este dovada cea mai buna ca macar o parte din mecanismul interior inca mai functioneaza – mai esti capabil de a diferentia intre unii si altii, n-ai devenit un self-hating idiot care nici nu indrazneste a gandi ca poate nu e prea bine ca tiganii-si casatoresc copiii la 14 ani.

      Contrasted words = narrow-mindedness; prejudice; dogmatism; bigotry (A bigot is a person obstinately or intolerantly devoted to his or her own opinions and prejudices, especially one exhibiting intolerance, irrationality, and animosity toward those of differing beliefs. The predominant usage in modern American English refers to persons hostile to those of differing race, ethnicity, nationality, sexual orientation and religion)

      Zambesc citind toate aberatiile astea stangoide. Cum ar veni, prejudecata e rea, dogmatismul e nociv, principialitatea e ingustime (pacatul suprem). Laughable. Vei ajunge si tu la aceleasi concluzii, dar in timp. 🙂 Nimeni nu face salturi, toti se schimba incet.

    86. „There are two kinds of people in the world, the conscious dogmatists and the unconscious dogmatists. I have always found myself that the unconscious dogmatists were by far the most dogmatic.” (Chesterton)

    87. Am adus dictionare obisnuite, nu le-am cautat ca definiitile din ele sa se potriveasca la ce-am spus eu mai inainte. Aceste sint dictionare cumparate pe internet. Dar toate dictionarele spun aceleasi lucruri, chiar si dictionarele mele vechi care dateaza din anii 1969-1975 (Roget’s thesaurus si The Random House College Dictionary). In spiritul spuselor tale, inseamna sa nu mai folosim dictionare deloc.
      Si chiar daca nu existau aceste cuvinte in dictionare sau in vocabular, eu tot la fel as fi simtit, fara sa denumesc in cuvinte. E o chestie de caracter, asa sint eu construita fara legatura cu ideologiile stingiste. Asa era si mama mea, si strabunica mea, s-ar putea ca se trage de la ele. Tata in schimb nu gindeste ca mine, este mai putin tolerant.
      Am spus deja unde trag linia, si nu are rost sa ma repet din nou. Exemplele pe care le-ai adus sint de dincolo de linia mea, deci nu as fi acceptat acele persoane si acele purtari oricum.
      Nu consider ca conceptiile aceste ale mele ma deliniaza cs stingista. Si nu exista nici un pericol sa ma transform gradat sau deodata in stingista. De cind ma stiu am gindit asa, din frageda copilarie, cind inca nu cunoastea aceste cuvinte. Ti-am spus ca tine de personalitatea mea.
      Nu sint de acord cu citatul lui Chesterton. Nu se aplica la mine. Nu poti sa afirmi ca toata omenirea e dogmatica in aceeasi masura. N-ai sa afirmi ca Iudeo-Crestinii sint in medie la fel de intoleranti ca islamistii.
      Eu sint un om f. constient de mine capitolul tolenta, si sint cit de putin dogmatica. Bineinteles, in limitele ca nu exista nimeni suta la suta nedogmatic. Dar spre asta tind.

    88. N-ai inteles ce a spus Chesterton. Chesterton a zis ca adevaratii dogmatisti sunt tocmai aceia care ii acuza pe altii ca sunt „dogmatisti”, cei pentru care „dogma” si „dogmatism” sunt cuvinte de ocara, cei care fug de principii ca dracu’ de tamaie si proclama suveran ca toate parerile au aceeasi greutate, iar oamenii aceeasi valoare, toti fiind demni de respectul si prietenia noastra. Adevaratii dogmatisti sunt oamenii aia preocupati mereu de ce cred altii despre ei, etern sensibili la parerile altora, comisarii care te pun la colt ca „intolerant” pentru ca ai niste principii de la care nu vei face rabat sub nici o forma – cu alte cuvinte, pentru ca esti un „bigot” „ingust” care are prejudecati.
      Cel mai probabil, adevaratul tolerant este tatal tau: stie ca altii gresesc, nu le agreeaza compania, dar le permite sa fie si ei pe acolo, cu tot cu parerile lor gresite.

    89. Vlad M.
      Sper ca ai observat din multele mele postari explicite si explicate f. atent de catre mine la ce ma refer pe acest topic: in timp ce ca directie tind spre tolrenta, nu fac parte din grupa celora care

      care fug de principii ca dracu’ de tamaie si proclama suveran ca toate parerile au aceeasi greutate, iar oamenii aceeasi valoare, toti fiind demni de respectul si prietenia noastra.

      Despre intelesul nou al citatului lui Chesterton pe care mi l-ai elucidat: mi se pare o inversie a adevarului. Adica omul se poate atinge de toate gruparile diferite de el insusi fiind netolerant cu ele, dar in schimb intolenta lui nu poate fi criticata, pentru ca cel care critica intolrantul este etichetat de dogmatism.
      Dar nu asta este ce vorbeam noi in problema cu islamistii? Daca noi nu toleram islamistii pentru ca ei sint intoleranti (pe linga alte „calitati” ale lor), stingistii ne eticheteaza pe noi de intoleranti, adica inverseaza rolurile.

    90. Nu stiu ce sa-ti raspund.
      Poate pentru ca eu, fiind la rascruce intre doua religii, am „gustat” exemple de intoleranta din ambele directii si de aceea imi este atit de importanta acceptarea. Insa sa stii ca-mi este mult mai usor in mijlocul evreilor cu partea crestina (nu ma refer in raport cu societatile inchise), decit invers.
      Probabil din acelasi motiv, am ajuns la perceptul meu. Mie mi se pare atit de evident ca rasismul e rau si ca totul trebuie judecat numai la its face value, fara prejudecati.

    91. Mi-am adus aminte de o propozitie, ceva de genul ca daca esti indulgent cu partea agresoare sau negativa, de fapt neindreptatesti pe cei buni. Bineinteles ca sint de acord cu afirmarea aceasta.
      Vlad M.,
      Imi exprimasem nedumerirea despre cum se reconciliaza oferirea celuilat obraz si nevoia de a ne apara. Am neglijat din neatentie sa-ti multumesc pentru articolul lui Roger Scruton „Vestul si Restul” care se refera la intrebarea mea.

    92. Apropos de rasisti romani.
      Uite ca au scris sub un clip cu un interviu cu Zamfir:

      Apoi n’am inteles ce tot cautati dvs. in Israel ? Va place chiar atat de mult mancarea khoser si tichiuta acestora, ori vreti sa le furati meseria de ghesaftari?

      Alt destept si bine-crescut:

      Ar fi culmea sa-ti placa in Israel! care popor, care limba, care tara sfanta?…doar nu credeti ca o sa credem in asa zisa scriere sfanta unde pana si Dumnezeu i-a bataie de la un evreu!!!bai, nu va mai rabda pamantul!

      Si multe alte comentarii pe acest calapod, chiar si mai rele si veninoase, aici sau in alte parti.
      Daca s-ar face un sondaj pe Youtube sau pe bloguri mai aels cu continut etnic, imaginea care ar reiesi n-ar fi deloc vesela in Romania…
      Sint f. curiouasa cum se desfasoara o intilnire dintre un evreu si un rasist otravit inversunat in situatii obisnuite din viata de toate zilele, ca de ex. la servici, intre vecini, Adica cum se manifesta acesti rasisti pusi fata in fata cu obiectul urii lor.
      Please embed
      E trist in la noi in cuget de Ada Milea

    93. Cred ca genul astia de oameni pot deveni periculosi numai cand sunt in haita.
      Eu ii vad foarte lasi ca sa nu mai aduc aminte de cat de mult ii poate duce intelectu’.
      Cu siguranta putini dintre ei au avut vreodata contact cu vreun evreu sau Israel.
      Dau senzatia ca sunt multi pentru ca sunt foarte vocali si foarte agresivi in limbaj.
      Eu unul nu ma las intimidat de asemenea specimene – am intalnit cativa si in viata reala si in momentul in care am inceput sa ii iau la intrebari – au lasat’o moale.

    94. Eu am mai propus aici o idee de sondaj f. simplu si nestiintific: sa iasa cineva in strada cu o tablita pe care sa scrie SUNT EVREU. Si inca unul, in alta parte cu SUNT EVREU ISRAELIAN. Sa treaca prin diferite cartiere si sa urmarim daca si ce reactii capata si sa filmam. .
      Se poate intocmi si un sondaj stiintific si mai mult sau mai putin obiectiv de catre oameni de stiinta din ambele tabere, poate ar fi bine ca specialistii sa fie adusi dintr-o tara straina, ca sa fie cit mai putin influentati si sa nu urmareasca interese politice ale unui partid sau altul. .

    95. Eu sunt ateu, dar si rasist (cf. definitiei din Wiki). Cred in superioritatea inteligentei ca trasatura definitorie a H.sapiens, obtinuta ca urmare a evolutiei prin selectie naturala. Mai cred ca evolutia separata a populatiilor umane, in medii total diferite (de multe ori chiar ostile) a condus la diferente de inteligenta intre populatii. Inteligenta, corelata cu masuritori IQ, este in mod clar o caracteristica predominant genetica. Richard Lynn si altii au demonstrat ca exista o corelatie semnificativa intre IQul mediu al unei populatii si PIBul/capita din tara respectiva.
      Iata niste cifre aproximative pentru IQurile medii a catorva populatii:
      evrei Ashkenazi: 110-115
      coreeni, chinezi, japonezi, mongoli (est-asiatici): 105-110
      europeni: 98-102
      sud-est-europeni (romani, bulgari, sarbi): 94
      latino-americani: 90
      negri americani (de fapt, sunt mai toti mulatri): 85
      arabi: 80-85
      indieni: 80 (aici intra si tiganii nostri, desi unele studii arata IQuri chiar mai mici)
      negri africani: 70-75
      aborigeni australieni – populatii San: 60-70
      Civilizatia europeana se afla intr-un proces de disolutie datorita importului de populatii cu IQ scazut, insuficient de inteligente incat sa mentina standardele de civilizatie impuse de catre stramosii europenilor.
      Solutia este eugenia, sau macar suspendarea democratiei atata timp cat votantul mediu are tendinta sa devina din ce in ce mai stupid, datorita:
      a) importului de imigranti low-IQ;
      b) faptului ca oamenii cu IQ scazut au mai multi copii decat ceilalti, lucru datorat socialismului iresponsabil in primul rand, dar si fanatismului anti-avort.
      Oamenii inteligenti trebuie stimulati sa aiba copii, iar cei mai putin inteligenti sa fie sterilizati (preferabil din timp si pe baza voluntara – prin mituire – cat inca mai putem; daca problema evolueaza va trebui sa o facem cu forta daca vrem sa ne salvam civilizatia de la disparitie)

    96. Solutia este eugenia

      Pe vremuri o Eugenia costa 65 de bani, soluția hidratantă se chema Brifcor sau Cico, am uitat cît costa, erau bune căci nu aveam de ales. De IQ-ul ateist nu m-am îndoit nici atunci, nici acum, e drept că nu dau doi bani pe IQ, există alte lucruri mai importante.

    97. Ateismul si stangismul merg in tandem. Iata biografia ideilor de mai sus (comentariul nr. 106).

      Michael Coren, 2008
      National Post
      An exhibition of the history of those scientific ideas that gave a grimy intellectual veneer to the Nazi genocide opens this week at the Canadian War Museum in Ottawa. The collection centres on eugenics, the notion that humanity can be improved and perfected by selective breeding and the elimination of individuals and groups considered to be undesirable. Entitled Deadly Medicine: Creating the Master Race, it reveals how it was not thoughtless right-wing thugs as much as writers and scientists, the intellectual elite, who led the movement.
      The exhibit is important, accurate but, regrettably, long overdue. It also fails to stress just how much the socialist left initiated and supported the eugenics campaign, not only in Germany but in Britain, the U.S. and the rest of Europe. Playwright George Bernard Shaw, English social democrat leader Sydney Webb and, in Canada, Tommy Douglas were just three influential socialists who called, for example, for the mass sterilization of the handicapped. In his Master’s thesis The Problems of the Subnormal Family, the now revered Douglas argued that the mentally and even physically disabled should be sterilized and sent to camps so as not to “infect” the rest of the population.
      It is deeply significant that few if any of Douglas’s left-wing comrades in this country or internationally were surprised or offended by his proposals. Indeed the early fascism of 1920s Italy, while unsavoury and dictatorial, had little connection with social engineering and eugenics. The latter German version of fascism was influenced not by ultra conservatism in southern Europe but, as is made clear in the writings of the Nazi ideologues, by the Marxist left.
      The most vociferous and outspoken of the socialist eugenicists was the novelist HG Wells, author of The Time Machine, The War of the Worlds and The Invisible Man. He argued in best-selling books such as Anticipations and A Modern Utopia that the world would collapse and from this collapse a new order should and would emerge.
      “People throughout the world whose minds were adapted to the big-scale conditions of the new time. A naturally and informally organised educated class, an unprecedented sort of people.” A strict social order would be formed. At the bottom of it were the base. These were “people who had given evidence of a strong anti-social disposition”, including “the black, the brown, the swarthy, the yellow.” Christians would also “have to go” as well as the handicapped. Wells devoted entire pamphlets to the need of “preventing the birth, preventing the procreation or preventing the existence” of the mentally and physically handicapped. “This thing, this euthanasia of the weak and the sensual is possible. I have little or no doubt that in the future it will be planned and achieved.”
      The people of Africa and Asia, he said, simply could never find a place in a modern world controlled by science. Better to do away with the lot. “I take it they will have to go” he said of them. Marriage as it is known would have to end but couples could form mutually agreed unions. They would list their “desires, diseases, needs” on little cards and a central authority would decide who was fitted for whom.
      Population would be rigidly controlled, with forced abortion for those who were not of the right class and race. Religion would be banned, children would be raised in communes and all would be well. The old and the ill would, naturally, have to be done away with and doctors would be given the authority to decide who had a right to live, who had a duty to die.
      In the United States socialist writer Margaret Sanger, the founder of Planned Parenthood and the mother of the abortion movement, called for a radical eugenics approach as early as the first years of the 20th century. She wrote of the need for “a stern and rigid policy of sterilization and segregation to that grade of population whose progeny is already tainted or whose inheritance is such that objectionable traits may be transmitted to offspring. It is a vicious cycle; ignorance breeds poverty and poverty breeds ignorance. There is only one cure for both, and that is to stop breeding these things. Stop bringing to birth children whose inheritance cannot be one of health or intelligence. Stop bringing into the world children whose parents cannot provide for them. Herein lies the key of civilization.”
      The key of civilization. Unlocking the doors of a hell once unimaginable but now, after the Holocaust, the Ukrainian genocide, Pol Pot and Mao’s mass slaughter, entirely within the grasp of contemporary sensibilities. History is often clouded by fashion and the whims of the victorious. Because some of the most pernicious intellectual criminals of the past century wore red they have escaped condemnation. It is time for the clouds to clear and the fashions to change.

      Jonathan Freedland, 1997
      The Guardian
      They will be searching their souls in Stockholm tonight. And in Oslo, Helsinki and Copenhagen, too. All over Scandinavia, people are facing up to the stain now spreading across their snow-white self-image, as they discover that their governments spent decades executing a chilling plan to purify the Nordic race, nurturing the strong and eradicating the weak. Each day victims of forced sterilisation, now deep in middle-age, have stepped forward to tell how they were ordered to have “the chop,” to prevent them having children deemed as racially defective as themselves.
      Branded low class, or mentally slow, they were rounded up behind secure fences, in Institutes for Misled and Morally Neglected Children, where they were eventually led off for “treatment.” One man has told how he and his fellow teenage boys planned to run away rather than undergo the dreaded “cut in the crotch.” Maria Nordin, now seeking compensation from the Swedish government, remembers sobbing as she was pressed to sign away her rights to have a baby. Told that she would stay locked up forever if she did not cooperate, she relented – spending the rest of her life childless and in regret.
      In Sweden the self-examination has already begun. A government minister has admitted that “what went on is barbaric and a national disgrace,” with more than 60,000 Swedish women sterilised from 1935 until as late as 1976. What has shocked most observers is that all this was committed not by some vile fascistic regime, but by a string of welfare-minded, Social Democratic governments. Indeed, the few voices of opposition came from Swedish conservatives.
      But the reckoning cannot be confined to Scandinavia: Britain has some soul-searching of its own to do. What’s more, as in Sweden, the culprits are not long-forgotten fire-breathers of the far right. On the contrary: eugenics is the dirty little secret of the British left. The names of the first champions read like a rollcall of British socialism’s best and brightest: Sidney and Beatrice Webb, George Bernard Shaw, Harold Laski, John Maynard Keynes, Marie Stopes, the New Statesman – even, lamentably, the Manchester Guardian. Nearly every one of the left’s most cherished, iconic figures espoused views which today’s progressives would find repulsive.
      Thus George Bernard Shaw could write: “The only fundamental and possible socialism is the socialisation of the selective breeding of man.” Later he mused that “the overthrow of the aristocrat has created the necessity for the Superman.” The revered pacifist, disarmer and philosophical titan, Bertrand Russell, dreamed up a wheeze that would have made even Nazi Germany’s eugenicists blush. He suggested the state issue colour-coded “procreation tickets.” Those who dared breed with holders of a different-coloured ticket would face a heavy fine. That way the high-calibre gene pool of the elite would not be muddied by any proletarian or worse, foreign, muck. The New Statesman agreed, explaining in July 1931: “The legitimate claims of eugenics are not inherently incompatible with the outlook of the collectivist movement. On the contrary, they would be expected to find their most intransigent opponents amongst those who cling to the individualistic views of parenthood and family economics.” The bottom line is bleak but clear. Eugenics, the art and science of breeding better men, is not just the historical problem of Germany and now Scandinavia, nor even of the jackbooted right. It took root right here in Britain – pushed and argued by the left. Indeed, contempt for ordinary people and outright racism were two of the defining creeds of British socialism.
      The trouble began with Charles Darwin. His breakthrough work, The Origin of the Species, did not restrict its impact to the academy and laboratories. Instead it transformed the very way mankind understood itself in the 19th century, its message fast spilling over into the realm of political ideas. Suddenly the religious notion that all life was equally sacred was under attack. Human beings were like any other species – some were more evolved than others. The human race could be divided into different categories and classes. When Karl Marx took on the task of charting human development and defining the class structure, he acknowledged his debt – dedicating an early edition of Das Kapital to none other than Charles Darwin.
      From the beginning socialism regarded itself as the natural ally, even the political version, of science. Just as biologists sought to understand animals and plants, so scientific socialism would master people. According to Adrian Wooldridge, author of Measuring the Mind: Education and Psychology in England 1860-1990, and a recognised authority on early ideas of human merit, progressives believed the only enemies of Darwin were reactionaries, the religious and the superstitious. Science, by contrast, represented progress. Crucially, these early leftists regarded science as an utterly neutral tool; something could not be scientifically right and morally wrong. In this climate, says Wooldridge, “eugenics became the political correctness of its day.” If you were modern, you believed in it.
      The result was a Darwinian commitment to improving the quality of the nation’s genetic stock. Many of the reforms admired by today’s leftists were not, in fact, borne of a benign desire to improve the lot of the poor, but rather to make Britons fitter – to guarantee their survival as one of the globe’s foremost races. Thus the Webbs pushed for free milk in schools not because their hearts bled for undernourished kids, but because they were alarmed by Britain’s performance in the Boer war, where troops had taken a good kicking at the hands of the black man: the Webbs believed a daily dose of calcium would improve the bones and teeth of the future working class.
      The contemporary left has a similarly misguided and sentimental view of Marie Stopes’s campaign to bless the women of King’s Cross and the rest of working class Britain with contraception. The unrosy reality is that Stopes, Mary Stocks and the like were not motivated by a kind of proto-feminism, but rather by the urge to reduce the numbers of the burgeoning lumpenproletariat. This rather awkward fact was exposed earlier this year with the release of a long-suppressed essay by the father of liberal economics, John Maynard Keynes. He endorsed legalised birth control because the working class was too “drunken and ignorant” to be trusted to keep its own numbers down: “To put difficulties in the way of the use of [contraception] checks increases the proportion of the population born from those who from drunkenness or ignorance or extreme lack of prudence are not only incapable of virtue but incapable also of that degree of prudence which is involved in the use of checks.”
      Many progressives were drawn to the hope that science could build up the strong parts of the nation, and slowly eliminate the weak. Dozens of them signed up for the Eugenics Society, which in the 1930s rivalled the Fabians as the fashionable salon of London socialism. Labour MP Ellen Wilkinson even wanted the society to form its own committee of Labour sympathisers. H. G. Wells could not contain his enthusiasm, hailing eugenics as the first step toward the removal “of detrimental types and characteristics” and the “fostering of desirable types” in their place.
      For these early thinkers, eugenic socialism posed no contradiction: indeed, it made perfect sense. As Wooldridge points out, “the Webbs supported eugenic planning just as fervently as town planning.” If socialism was about organising and ordering society from the centre, then its most extreme advocates believed in extending that control – all the way into the wombs and testes of society’s weakest members. What they wanted was a neat, clean, planned Utopia: eugenics was just one part of that dream.
      One other doctrine was crucial – profound elitism. It strikes the 1990s ear oddly, but these leading lights of British socialism had no patience for equality. The communist and one-time editor of the Daily Worker, J. B. S. Haldane, considered equality a “curious dogma… we are not born equal, far from it.” Many on the left were members of the upper middle-class or lower aristocracy, convinced their higher intellectual capacities had to be preserved from proletarian infection. One popular idea of the time was to encourage artificial insemination – not to help the infertile, but to impregnate working-class women with the sperm of men with high IQs. Beatrice Webb was sure her genetic material was worth preserving, describing herself as “the cleverest member of one of the cleverest families in the cleverest class of the cleverest nation of the world.” She and her fellow travellers envisaged a world run by an elite made up of people like her, able to determine who could reproduce and who could not. Always fond of gazing into the future, H. G. Wells pictured a caste of all-powerful super-talented Ubermenschen, who would wear Samurai-style dress, and order the affairs of the planet.
      In this context, there was only contempt for ordinary people, who were regarded as “sub-men” to be tended and looked after – via the welfare state – like a bovine herd. The Labour cabinet minister Douglas Jay felt no embarrassment in putting the attitude on record in his pamphlet, The Socialist Cause. Famously and loftily he declared, “In the case of nutrition and health, just as in the case of education, the gentleman in Whitehall really does know better what is good for people than the people know themselves.” Non-Britons came even lower on the Darwinian pecking order. In those times it was the Jews who were regarded as posing the chief threat of alien dilution of English blood. Bernard Shaw described the Jews as “the real enemy, the invader from the East, the ruffian, the oriental parasite.” H. J. Hobson, a radical journalist who made his name covering the Boer war for The Guardian, declared that the Transvaal had fallen prey to “Jew Power.”
      For years, leftists, historians and everyone else have drawn a veil over Adolf Hitler’s naming of his creed National Socialism. It has been dismissed as a perverse PR trick of the Fuhrer’s, as if Nazism and socialism represented opposite faiths. The same view has infused the left’s understanding of the genocides committed in the name of communism, whether by Stalin or Pol Pot, as if those men were merely betraying the otherwise noble theory whose cause they proclaimed. But the early history of British socialism tells a different story. It suggests that socialism – with its unshakeable faith in science, central planning and the cool wisdom of the rational elite – contained the seeds of the atrocities that were to come later.
      Eventually, in the shadow of Auschwitz, Treblinka and Sobibor, the British left gave up its flirtation with eugenics. They saw where it had led. But, just like the governments of Scandinavia, their past was buried too quickly – and forgotten. The names of Russell, Webb and Shaw still retain their lustre – despite their association with the foulest idea of the 20th century. They escaped the reckoning. Perhaps now, posthumously, it’s time to see them, and much of socialism itself, as they truly were.

    98. Mai degraba cei de stinga sint ateisti, dar nu neaparat invers. De dreapta nu impune sa fi religios. Va tot amintesc ca Lieberman se opune religiozitatii. Au mai fost si alte partide de dreapta care erau ateisti, de ex.Tzomet, cu raposatul Raful. Sa nu mai vorbim si de citeva partide de mijloc care nu erau religiosi.
      Sint si citiva persoane religiose in partide de stinga. Dar n-o sa vedeti aici la noi, nici un partid religios de stinga.
      Pataphyl. Da-mi voie sa te contrazic! Eugenia nu era buna numai pentru ca nu aveam de ales. Era pur si simplu buna, ca si Fondantele (la 4 sau 6 lei, depinde de marimea bombonierei), Amandinele si multe, multe altele, care sper ca au ramas intacte, asa ca atunci si n-au fost anulate sau alterate din prea mult zel sa semene Romania cu Occidentul. Ar fi pacat!
      Stiu ca e off topic, si ca era numai un banc, dar n-am rezistat tentatiei sa-mi exprim si eu un naduf. A propos, cred ca Cico costa cam 2-2 1/2 lei.

    99. Slivapro:

      Mai degraba cei de stinga sint ateisti, dar nu neaparat invers.

      Cred ca ai dreptate. Pai, sa schimb ordinea: Stangismul si ateismul merg in tandem.

    100. Ateu/ Nykos> Nu neaga nimeni ca genetica are importanta ei si ca multe dintre puterile (abilitatile) unui om isi au radacina in gene, dar de aici si pana la eugenie este cale lunga.

      Solutia este eugenia, sau macar suspendarea democratiei atata timp cat votantul mediu are tendinta sa devina din ce in ce mai stupid, datorita:
      a) importului de imigranti low-IQ;
      b) faptului ca oamenii cu IQ scazut au mai multi copii decat ceilalti, lucru datorat socialismului iresponsabil in primul rand, dar si fanatismului anti-avort.
      Oamenii inteligenti trebuie stimulati sa aiba copii, iar cei mai putin inteligenti sa fie sterilizati (preferabil din timp si pe baza voluntara – prin mituire – cat inca mai putem; daca problema evolueaza va trebui sa o facem cu forta daca vrem sa ne salvam civilizatia de la disparitie)

      1. E sinistru.
      2. E interpretabil. Cum masori inteligenta? Dupa standardele comune, multi stangisti sunt foarte inteligenti.
      3. Pe ea scrie STAT TOTALITAR si BIROCRATIE.

    101. Eu sunt ateu, dar si rasist (cf. definitiei din Wiki).

      in plus pari si mindru de realizarile astea ale tale; te-ai gindit ca, daca teoria ta e adevarata, „caracteristicile” astea ale tale ar putea fi „predominant genetice” si atunci nu poate fi foarte magulitor pt IQ-ul tau sa fii mindru de asa ceva?

      Richard Lynn si altii au demonstrat ca exista o corelatie semnificativa intre IQul mediu al unei populatii si PIBul/capita din tara respectiva.

      au demonstrat pe naiba;
      testele IQ au diverse grade de incarcare in ce priveste factorul general de inteligenta si au in general relevanta in ce priveste succesul viitor academic si profesional al individului; succes care depinde dramatic si de alte considerente, cum ar fi spre ex adecvarea – un muncitor in constructii cu IQ 160 e putin probabil sa obtina rezultate deosebite in ramura
      compara PIB-ul pe cap de locuitor al israelului, coreei de nord, al eschimosilor (sint in liga cu japonezii) cu cel al qatarului, norvegiei sau arabiei saudite

      Cred in superioritatea inteligentei ca trasatura definitorie a H.sapiens, obtinuta ca urmare a evolutiei prin selectie naturala. Mai cred ca evolutia separata a populatiilor umane, in medii total diferite (de multe ori chiar ostile) a condus la diferente de inteligenta intre populatii.

      Civilizatia europeana se afla intr-un proces de disolutie datorita importului de populatii cu IQ scazut, insuficient de inteligente incat sa mentina standardele de civilizatie impuse de catre stramosii europenilor.
      […]
      Solutia este eugenia

      observi contradictia? din ce spui tu, eu nu sint lamurit daca trebuie impiedicate natiile diferite de evrei sa se inmulteasca sau, dimpotriva, ar trebui persecutati evreii pentru a le crea conditiile unei cresteri sanatoase a gradului de inteligenta
      rasismul si eugenia sint boli grele… daca ai sa le studiezi mai bine, ai sa observi o ‘corelatie semnificativa’ intre nivelul mediu al pasiunii pentru rasism, eugenie si segregare si gradul de orientare spre stinga; si, culmea, astea par sa mearga mina in mina indiferent de PIB/capita, nivel IQ, rasa, locatie geografica sau epoca istorica; nu e haios?

    102. Mulțumim, Liviu G. Stan:
      http://cultural.obiectivbr.ro/revista-presei/52003-revista-presei.html

      Intrăm puţin în spaţiul e-culturii şi poposim pe un site care merită toată atenţia: În linie dreaptă (inliniedreapta.net). Remarcăm opiniile şi analizele pertinente şi documentate asupra realităţilor lumii secularizate (şi secularizante) în care vieţuim, precum şi comentariile civilizate şi la obiect ale celor care împărtăşesc (sau nu) ideile de dreapta.
      Foarte interesant am găsit articolul lui Liviu Crăciun, „Românii sunt rasişti”, în care autorul pune la îndoială buna credinţă a unor studii sociologice care, în chip subtil, conduc spre concluzii extreme, neconforme cu realitatea, în pofida pretenţiei de ştiinţificitate şi obiectivitate care însoţesc asemenea demersuri. Astfel, îngrijorările Fundaţiei Soros România, realizatoarea sondajului privind aplecarea românilor tineri spre intoleranţă (de ce totuşi îngrijorări, atâta vreme cât un studiu sociologic nu transmite emoţii, ci prezintă date reci, fără urme de subiectivitate?), sunt gonflate automat de anumite organe de presă care, prin tehnici sofistice, reuşesc să inculce ideea unor pericole majore pornind de la exemple izolate şi subiecţi influenţaţi să răspundă într-un anumit mod.
      De urmărit şi materialele lui Olavo de Carvalho, mai cu seamă cea mai recentă postare a sa – „Atracţia răului, fascinaţia intelectualilor şi a tinerilor pentru Stânga”.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here