Scufiţa Roşie – variantă corectă politic

    8

    A fost odată ca niciodată o tânără persoană pe nume Scufiţa Roşie care trăia la marginea unei păduri mari plină de bufniţe pe cale de dispariţie şi plante rare care ar fi putut oferi un remediu pentru cancer numai de ar fi fost cineva care să îşi dedice timpul pentru a le studia. Ea trăia cu un dăruitor de hrană la care se referea uneori cu „mamă”, deşi prin acest termen nu dorea să insinueze că ea ar fi avut o părere mai proastă despre persoana respectivă în situaţia în care nu ar fi existat o reală strânsă legătură biologică, dar nici nu a intenţionat să denigreze valoarea egală a gospodăriei netradiţionale şi îi părea rău dacă aceasta a fost impresia pe care a lăsat-o.

    Într-o zi, mama i-a cerut să ducă la casa Bunicii un coş de fructe cultivate ecologic şi apă minerală.

    „Dar mamă, asta nu ar însemna să furi munca de la oamenii din Sindicatul care a luptat de ani de zile pentru a câştiga dreptul de a transporta toate pachetele între diversele persoane din pădure?”

    Mama lui Scufiţa Roşie a asigurat-o că l-a vizitat pe şeful Sindicatului şi a obţinut un formular de exceptare pentru o misiune umanitară.

    „Dar mamă, nu cumva mă exploatezi când îmi comanzi să fac acest lucru?”

    Mama Scufiţei Roşii i-a subliniat că era imposibil ca femeile să se asuprească reciproc, din moment ce toate femeile au fost oprimate în mod egal până când toate au fost eliberate.

    „Dar mamă, atunci nu ar trebui ca fratele meu să poarte coşul, din moment ce el este un asupritor şi ar fi necesar să înveţe cum e să fie asuprit?”

    Şi mama Scufiţei Roşii i-a explicat că fratele ei participa la un miting special pentru drepturile animalelor din comunitate. În plus, asta nu era o treabă obişnuită de femeie, ci o acţiune de împuternicire care putea ajuta la crearea unui sentiment de comunitate.

    „Dar oare nu o voi asupri pe Bunica sugerând că este bolnavă şi, prin urmare, în imposibilitatea de a mai avea grijă singură de propria bunăstare?”

    Dar mama Scufiţei Roşii i-a explicat că Bunica ei nu era bolnavă sau în vreun fel incapacitată ori cu un handicap mental, deşi prin asta nu sugera că oricare dintre aceste condiţii ar fi fost inferioare faţă de ceea ce unii oameni au numit „sănătate”. Astfel, Scufiţa Roşie a simţit că ar putea să-şi asume ideea de livrare a coşului Bunicii şi aşa a pornit la drum.

    Mulţi oameni credeau că pădurea era un loc ameninţător şi plin de pericole, dar Scufiţa Roşie ştia că asta era o frică iraţională bazată pe paradigme culturale insuflate de o societate patriarhală care privea lumea naturală ca resursă exploatabilă şi, prin urmare, considera că prădătorii naturali erau concurenţi intolerabili. Alte persoane evitau pădurea de frica hoţilor şi a celor cu comportament deviant, dar Scufiţa Roşie simţea că într-o societate cu adevărat fără clase toate popoarele marginalizate ar fi în măsură să „iasă” din pădure şi să fie acceptate ca modele valabile pentru stilul lor de viaţă.

    Pe drumul spre casa Bunicii, Scufiţa Roşie a întâlnit un Tăietor de Lemne şi s-a abătut de la potecă pentru a examina nişte flori. A fost uimită să se găsească în faţa unui Lup care a întrebat-o ce avea în coş. Învăţătorul Scufiţei Roşii o avertizase să nu vorbească cu străinii, dar ea era încrezătoare în puterea de a-şi ţine sub control înmugurita sa sexualite şi a ales să dialogheze cu Lupul. I-a răspuns, „Îi duc Bunicii, într-un gest de solidaritate, câteva gustări sănătoase.”

    Lupul a spus, „Ştii, draga mea, pentru o fetiţă nu este lipsit de pericol să se plimbe singură prin pădurea aceasta.”

    Scufiţa Roşie a zis: „Mi se pare ofensatoare remarca dvs. sexistă dusă la extrem, dar o voi ignora din cauza statutului dvs. tradiţional de proscris al societăţii, condiţie stresantă care v-a determinat să dezvoltaţi o viziune alternativă şi totuşi perfect valabilă asupra lumii. Acum, dacă mă veţi scuza, aş prefera să îmi continui drumul. „ Scufiţa Roşie a revenit pe poteca principală şi s-a îndreptat către casa Bunicii.

    Dar deoarece statutul său de proscris al societăţii l-a eliberat de aderarea servilă la gândirea liniară de tip occidental, Lupul ştia un traseu mai rapid până la casa Bunicii. A năvălit în casă şi, într-un moment de discriminare pozitivă a naturii sale de animal de pradă, a mâncat-o pe Bunica. Apoi, nestingherit de noţiunile tradiţionaliste şi rigide de tipul rolului de gen, şi-a pus cămaşa de noapte a Bunicii, s-a acoperit cu lenjeria de pat şi a aşteptat desfăşurarea evenimentelor.

    Scufiţa Roşie a intrat în cabană şi a spus, „Bunica, am adus nişte gustări care nu-s bazate pe cruzimea faţă de animale şi te salut în poziţia dumitale de matriarh înţelept şi dăruitor de hrană.”

    Lupul a răspuns, încet: „Copilo, vino mai aproape, ca să te pot vedea mai bine.”

    Scufiţa Roşie a exclamat: „O, Dumnezeiţă, dar ce ochi mari ai, Bunico!”

    „Să nu uiţi că sunt dezavantajată optic.”

    “Dar ce nas mare şi frumos ai!”

    „Desigur, şi aş fi putut face rinoplastie pentru a mă ajuta în cariera de actriţă, dar nu am cedat presiunilor societale, copila mea.”

    „Şi ce dinţi foarte mari şi ascuţiţi ai!”

    Lupul nu a mai putut suporta mai multe insulte speciiste de acest tip şi, într-o reacţie adecvată mediului său obişnuit, a sărit din pat, a prins-o pe Scufiţa Roşie, şi şi-a deschis fălcile atât de larg că ea a putut s-o vadă pe biata ei Bunică chircită în burta lui.

    „Nu cumva aţi uitat ceva?” a strigat cu curaj Scufiţa Roşie. „Trebuie să-mi solicitaţi permisiunea înainte de a trece la un nou nivel de intimitate!”

    Lupul a fost atât de uimit de această declaraţie că şi-a slăbit strânsoarea. În acel moment, a intrat în cabană Tăietorul de Lemne care agita ameninţător un topor.

    „Jos mâinile!” a strigat Tăietorul de Lemne.

    „Ce crezi că faci?” strigă Scufiţa Roşie. „Dacă te las să mă ajuţi acum, mi-aş exprima o lipsă de încredere în propriile mele abilităţi, ceea ce ar duce la scăderea respectului de sine şi la realizarea de scoruri mai mici la examenele de admitere la facultate.”

    „Ultima şansă, soro! Ia-ţi mâinile de pe această specie pe cale de dispariţie! Aceasta este o acţiune FBI!” a ţipat Tăietorul de Lemne, iar atunci când Scufiţa Roşie a făcut o mişcare bruscă, el i-a tăiat capul.

    „Slavă Domnului că ai ajuns aici la timp”, a spus Lupul, „acest copil răsfăţat şi bunica ei m-au atras aici. Mă gândeam că eram pe ducă.”

    „Nu, cred că aici eu sunt adevărata victimă”, a zis Tăietorul de Lemne. „Mă lupt cu furia de când am văzut-o culegând mai devreme acele flori protejate de lege şi acum o să fiu traumatizat. Ai vreo aspirină?”

    „Sigur”, a spus Lupul.

    „Mulţumesc.”

    „Îţi înţeleg durerea”, a declarat Lupul şi îl bătu cu palma pe spatele solid, bine dotat cu muşchi, al Tăietorului de Lemne, apoi rîgîi puţin şi zise: „Ai vreun Maalox?”

    Traducere de Francesco după varianta aflată pe net. Cartea lui James Finn Garner, “Poveşti corecte politic de adormit copiii”, apărută la Editura Humanitas în 2005-2006, conţine povestea originală care a fost modificată.

    Citiţi şi Greierele şi furnica.

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    8 COMENTARII

    1. Anul trecut m-a pus mama sa caut o carte cu basme de Grimm in germana, voia sa i-o ofere cadou unei prietene. Am cautat saptamani la rand, prin librarii si anticariate, si nu am gasit nimic. La Carturesti am dat de ceva carti de copii in germana, de-astea contemporane, in care eroina era o micuta turcoaica. In cele din urma, a comandat sor-mea, pe Amazon, o carte frumoasa, cu poze, continand povestile fratilor Grimm, si, la sfarsit, un mic aviz, care zicea cam asa: in volumul de fata, anumite povesti au fost usor modificate spre a se evita discriminarea…

    2. Ceva similar – un interviu ironic, mai mult sau mai putin „politically correct” cu Mos Craciun. O mica precizare: rosu e culoarea liberalilor in Canada (cind il intreaba pe Santa „ce vreti sa spuneti ca purtati rosu?” se refera la rosul-liberal 🙂

    3. 🙂
      Fed can print a gazillion fake dollar but banks can’t display crosses?

      Bref, o banca a afisat urari gen „Craciun Fericit” si a fost obligata sa le retraga din motive de corectitudine politica.
      Ca nu cumva vreun evreu, musulman sau ateu sa se simta discriminati….

      Mi’a placut un comentariu:

      Back in the 70’s Ronald Reagan commented on Madeline Murray O’Hair’s campaign to remove „In God We Trust” from our money with this quip: „At the rate we’re going, that will be the only thing of value about our currency.” The same could be said today.

      Prin anii saptezeci Ronald Reagan a facut remarca aceasta cand a fost intrebat ce crede despre campania lui Madalyn Murray O’Hair ( foarte interesant de citit):
      Cu inflatia galopanta cu care ne confruntam, se prea poate ca aceasta sa fie singurul lucru de valoare a hartiilor.

      * Madalyn Murray O’Hair a fost o activista atee care a luptat pentru interzicerea rugaciunilor in scolile publice, de scoaterea logo-ului „In God we trust” de pe bancnotele americane ( la care se refera si comentariul) si pentru interzicerea rugaciunii cosmonautilor in spatiu.
      Ultimul caz a ajuns la curtea suprema de justitie care l’a clasat pe motiv ca jurisdictia curtii supreme de justitie se termina odata cu stratul de ozon :).
      Bine, era vorba de anii saptezeci, banuiesc ca intre timp se vor fi schimbat multe.
      Madalyn Murray O’Hair a fondat organizatia American Atheists unde prefera sa angajeze personal cu antecedente penale pentru ca ii placeau oamenii care nu aveau resentimente in a lua vietile altor oameni.
      Unul dintre acesti angajati a rapit’o pe Madalyn impreuna cu fiul sau si nepoata adoptiva si dupa ce i’a obligat sa retraga fonduri in valoare de $500,000, i’a ucis.
      Sunt foarte multe lucruri socante atat despre viata lui David Roland Waters ( ucigasul celor trei) cat si a lui Madalyn Murray O’Hair pe care va sfatuiesc sa nu le cititi chiar daca nu aveti altceva mai bun de facut.

    4. Am de facut un referat in care trebuie sa comentez elementele de limbaj politically correct din acest text.Cine ma poate ajuta?

    5. Desigur ca te putem ajuta. Uite, pentru inceput am sa scot cativa termeni din context si am sa dau si echivalentele. Pe langa termenii generali sunt si idei care deriva din curentele stangii, ecologism, feminsim etc. Sa incepem:

      A fost odată că niciodată o tânără persoană pe nume Scufiţa Roşie care trăia la marginea unei păduri mari plină de bufniţe pe cale de dispariţie şi plante rare care ar fi putut oferi un remediu pentru cancer numai de ar fi fost cineva care să îşi dedice timpul pentru a le studia. Ea trăia cu un dăruitor de hrană la care se referea uneori cu “mamă”, deşi prin acest termen nu dorea să insinueze că ea ar fi avut o părere mai proastă despre persoana respectivă în situaţia în care nu ar fi existat o reală strânsă legătură biologică, dar nici nu a intenţionat să denigreze valoarea egală a gospodăriei netradiţionale şi îi părea rău dacă aceasta a fost impresia pe care a lăsat-o.

      1. o tânără persoană = fata (nu se doreste sa se scrie fata tocmai pt ca pt. un PC nu exista diferente, inclusiv de sex);
      2. bufniţe pe cale de dispariţie = padurea este plina de bufnite, dar pentru un stangist toate animalele, pasarile, plantele sunt pe cale de disparitie si cineva – pe sleau – Guvernul, trebuie sa intreprinda ceva, sa investeasca, sa dea bani unor ONG-uri (stangiste) care sa le pazeasca;
      3. plante rare care ar fi putut oferi un remediu pentru cancer = se aplica cele scrise in paragraful anterior;
      4. numai de ar fi fost cineva care să îşi dedice timpul pentru a le studia = un nonsens aparent, plante rare, de la care se astepta un remediu miraculos doar in cazul in care cineva, de ex. un om de stiinta (sub indrumarea unui ONG stangist), sa spuna la ce pot fi bune acele plante, dar nimeni nu stie daca sunt bune la ceva;
      5. dăruitor de hrană = mama, dar nu vrea sa-i spuna asa din cauza constrangerilor PC (politically correctness), ar insemna sa se dea in vileag feminitatea mamei si legatura dintre mama si fiica, pe care PC-ulturnicii vor sa o oculteze;
      6. să denigreze valoarea egală a gospodăriei netradiţionale = o aiureala PC, in care se doreste a se echivala uman, moral si economic o legatura dintre mama si fiica cu o alta dintre doua persoane in care una da hrana si alta o consuma;
      7. îi părea rău dacă aceasta a fost impresia pe care a lăsat-o = tot din cauza echivalentei PC dintre familia traditionala si familia netraditionala, Scufita Rosie nu vrea sa fie acuzata ca prefera familia traditionala, cu mama si tata, cele netraditionale, cu persoane, indiferent de ce fel de persoane ar fi vorba.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here