Surpriză cerească

    2

    Cine s-ar fi aşteptat ca bila mare şi galbenă de pe cer să aibe vreo legătură cu clima terestră?!

    Noi dovezi ştiinţifice demonstrează convingător faptul că verdictul ştiinţific asupra încălzirii globale este pe cale de definitivare, dar Al Gore, IPCC şi alţi apocaliptici nu se vor bucura. Noua descoperire arată că razele cosmice şi soarele – nu activităţile umane – sunt factorul dominant care controlează clima terestră.

    Cercetarea, publicată fără fanfară de prestigioasa revistă Nature, provine de la über-prestigiosul CERN (Organizaţia Nucleară Europeană pentru Cercetări Nucleare), unul dintre cele mai largi centre de cercetare ştiinţifică mondială, cuprinzând 60 de ţări şi 8.000 de oameni de ştiinţă de la mai mult de 600 universităţi şi laboratoare naţionale. CERN este organizaţia care a inventat World Wide Web, care a construit facilitatea experimentală Hadron Collider pentru cercetarea de bază în domeniul fizicii cuantice, şi care a construit recent şi o incintă de oţel în care a fost recreată cu acurateţe atmosfera Pământului.

    În această incintă, 63 de oameni de ştiinţă CERN de la 17 instituţii europene şi americane au reuşit să realizeze ceea ce prezicătorii apocaplipsei încălziste au susţinut că nu poate fi vreodată realizat – demonstraţia faptului că razele cosmice stau la baza formării moleculelor care cresc şi generează nori în atmosfera terestră; iar pe măsură ce este mai noros clima se va răci. Deoarece câmpul magnetic solar controlează felul în care numeroase raze cosmice ajung la atmosfera terestră (cu cât este mai puternic acest câmp magnetic, cu atât protejează Pământul mai bine de razele cosmice care vin din spaţiul extraterestru), soarele determină temperatura terestră.

    Ipoteza că razele cosmice şi soarele deţin cheia dezbaterii referitoate la încălzirea globală a fost inamicul nr. 1 al protipendadei încălzirii globale, din momentul în care această ipoteză a fost propusă de doi oameni de ştiinţă de la Institutul Danez de Cercetări Spaţiale, la o conferinţă ştiinţifică ţinută în Marea Britanie în anul 1996. Ziua următoare, Bert Bolin, secretarul IPCC din acea perioadă, a denunţat teoria afirmând că „această iniţiativă este iresponsabilă şi extrem de naivă ştiinţific.” Apoi s-a concentrat pe discreditarea acestei teorii şi a oricărui jurnalist care i-a dat atenţie, dar mai ales pe cei doi danezi care au prezentat-o iniţial – aceştia s-au trezit curând demonizaţi, marginalizaţi şi privaţi de finanţare pentru cercetarea lor, în pofida activităţii lor ştiinţifice anterioare impecabile.

    Mobilizarea presei împotriva celor doi danezi a lucrat fără greş, cu o singură excepţie notabilă. Nigel Calder, fost editor la revista The New Scientist şi participant la conferinţa din 1996, nu s-a lăsat intimidat. El însuşi un fizician, dl. Calder a devenit convins de meritele argumentelor celor doi danezi şi un an mai târziu, după o prezentare pe care a susţinut-o în cadrul unei conferinţe CERN, l-a convins şi pe Jasper Kirkby, un om ştiinţă al CERN din audienţă. Dl. Kirkby a convins la rândul sau birocraţia CERN în legătură cu importanţa acestei teorii şi a dezvoltat un plan de a crea o cameră experimentală de nori – a numit-o CLOUD, acronim pentru „€œCosmics Leaving OUtdoor Droplets.”

    Însă dl Kirkby a comis aceeaşi greşeală tactică a danezilor – nu a realizat cât de politizată era chestiunea încălzirii globale şi a împărtăşit vederile sale în mod candid în rândurile comunităţii ştiinţifice.

    „Probabil că această teorie va fi capabilă să explice între o jumătate şi întreaga creştere de temperatură pe care am observat-o în acest secol”, a declarat dl. Kirkby presei ştiinţifice în 1998, explicând că încălzirea globală ar putea fi o parte din ciclul natural al temperaturii Pământului.

    Protipendada încălzirii globale a intrat imediat în alertă, făcând presiuni asupra guvernelor occidentale care controlează CERN şi aproape imediat au reuşit să obţină suspendarea proiectului de cercetare CLOUD. A fost nevoie de aproape un deceniu de negocieri între dl. Kirkby şi superiorii săi şi cine ştie câte compromisuri şi angajamente nedate publicităţii, pentru a convinge birocraţia CERN de a permite continuarea acestui proiect. Alţi ani au fost necesari pentru construcţia incintei de nori şi pentru validarea convingătoare a teoriei celor doi danezi.

    Însă acest succes spectaculos va rămâne în mare măsură necunoscut publicului larg – articolul de faţă este primul din presă care va fi adus această ştire la cunoştinţa cititorilor – întrucât CERN este în continuare speriat să ofenseze guvernele care îl patronează. În urmă cu câteva săptămâni, CERN a decis oficial să pună botniţă dlui. Kirkby şi altor membri ai echipei sale, pentru a evita „arena foarte politică a dezbaterii despre încălzirea globală”, spunându-le „să prezinte rezultatele în mod clar, dar să nu le interpreteze” şi să minimalizeze rezultatele prin „accentuarea faptului că radiaţia cosmică este doar unul dintr-o multitudine de parametri.” Comunicatul de presă CERN pe marginea rezultatelor dlui. Kirkby este scris în jargon birocratic, iar versiunea studiului dlui Kirkby care a fost publicată în revista Nature cenzurează cea mai relevantă diagramă – doar cei care ştiu unde să caute în suplimentul online vor vedea potenţa deosebită a razelor cosmice în crearea condiţiilor pentru generarea norilor.

    CERN şi danezii au descoperit, foarte probabil, calea către dezlegarea a numeroase necunoscute din ştiinţa climatică. Însă religia climatică nu permite încă o sărbătorire a acestei descoperiri.

    Lawrence Solomon: Science getting settled

    Legătura dintre activitatea solară şi temperatura terestră este studiată şi de alţi oameni de ştiinţă:

    Solar changes and climate - Dr. Sallie Baliunas, Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics. Dr. Richard C. Willson, Principal Investigator, ACRIM Experiments, Columbia University. September 2009

    Print Friendly, PDF & Email
    Articolul precedentStatutul juridic al Palestinei
    Articolul următorDe la Erou la Zerou
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    2 COMENTARII

    1. Emil, mi-a placut ironia din titlu.
      La liceu, in urma cu niste anisori mai multi, tot asa ne invatzau.
      Ca urmare, nimic nou sub acelasi soare.
      Inafara de Nobelul lui nea Gore.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here