Imaginea Uniunii Europene ca materializare a viitorului luminos al Europei a fost creată şi este întreţinută de oameni care fie sunt direct interesaţi de succesul acestei noi iniţiative de dimensiuni continentale, fie se lasă păcăliţi de retorica oficialilor de la Bruxelles.

Discuţiile de pe marginea recentului vot irlandez au scos în evidenţă consecinţele acestei realităţi pline de neajunsuri: marea dezbatere cu privire la viitorul Uniunii Europene nu face parte dintre preocupările naţiunii, ceea ce trădează un mod simplist de înţelegere a rolului nostru în aşa-numita „construcţie europeană”. Vinovaţi de această situaţie nu suntem numai noi, cetăţenii – clasa politică din România poartă o mare responsabilitate prin atitudinea ei faţă de tot ceea ce înseamnă reformarea sistemului nostru instituţional-politic.

Pe de o parte, politicienii români s-au pus de prea multe ori în contra intereselor cetăţeanului. Pe de altă parte, Uniunea Europeană a intervenit adesea în favoarea noastră, scoţând în evidenţă neajunsurile acestei lumi întreţinute de vajnicii reprezentanţi ai naţiei. Totuși, trebuie să începem a diferenţia între sugestiile bune ale Uniunii şi proiectul în sine. Putem lua un exemplu: depolitizarea actului de justiţie este o condiţie sine qua non pentru existenţa statului de drept, dar ea nu merge mână în mână cu susţinerea până în pânzele albe a tot ceea ce îşi doresc artizanii proiectului european.

Nu există o relaţie directă între statul de drept şi Uniunea Europeană. Nici democraţia nu a fost inventată de birocraţii de la Bruxelles, ba unii ar spune chiar că proiectul european este un atentat la democraţie. Există şi argumente în acest sens. Pe scurt, ele ar suna în felul următor:
1. Dacă Uniunea Europeană s-ar construi democratic, nu ar avea o asemenea oroarea faţă de supunerea proiectului european unor referendumuri.
2. Dacă Uniunea Europeană s-ar construi democratic, nu ar ignora rezultatele unor referendumuri ce nu îi sunt favorabile.
3. Dacă Uniunea Europeană s-ar construi democratic, ar spune lucrurilor pe nume şi nu ar mai lua decizii în spatele uşilor închise.

Nimic din toate acestea nu se întâmplă în realitate, proiectul european dezvoltându-se în afara susţinerii populare şi prin ignorarea făţişă a celor câteva referendumuri care s-au ţinut, într-un târziu, în unele din statele membre. Despre punctul final al proiectului european – o mega-federaţie socialistă de dimensiuni continentale – nici nu cred că are rost să scriu prea multe: birocraţii de la Bruxelles s-au ferit mereu de discutarea publică a acestui subiect.

Şi timpul lucrează în favoarea lor. De la şcoală până la facultate, statele naţionale produc europeni, cetăţeni ai unui stat care nu există, dar de a cărui soarta se leagă speranţele unei majorităţi intelectuale şi ale întregii birocraţii eurocrate. Mai mult, universităţile scot pe banda rulantă “specialişti” în „europenism” a căror viitoare existenţă se axează pe succesul proiectului bruxellian – oameni captivi sistemului.

Prin toate mijloacele aflate la îndemână se încearcă inculcarea ideii ca Uniunea Europeana reprezinta culminarea a tot ce este mai măreţ in istoria dacă nu a umanitatii, măcar a continentului european. Trăim – aşa ni se spune – într-un „sat global” unde trecutul este bun numai pentru filme şi simpozioane culturale, iar deschiderea faţă de „ceilalţi” reprezintă virtutea supremă pe care trebuie să o cultive omul. În consecinţă, trecerea de la „inapoiatul” stat naţional la modernul stat federativ supra- şi post-naţional european este o urmare naturală a „progresului” nostru.

Opoziţia la această nouă utopie, împotrivire denumită poate eufemistic „euroscepticism”, este nici mai mult, nici mai puţin, decât thoughtcrime. Oponenţii proiectului european sunt, desigur, „reacţionarii”, „înapoiaţii”, „extremiştii”, „conspiraţioniştii”, „naţionaliştii”, „bigoţii”, „rasiştii” şi în general toţi cei care urăsc oameni dintr-un motiv sau altul.

Deschiderea la dialog a elitei pro-europene este cu adevărat încurajatoare.

Totuşi, chiar şi în aceste climat intelectual ostil mai există persoane publice care îşi asumă sarcina dificilă de a reprezenta contracurentul. Soeren Kern (Senior Fellow for Transatlantic Relations al think tank-ului din Madrid, Grupo de Estudios Estratégicos / Grupul pentru Studii Stategice) este unul dintre ei aceştia. Articolul său Lisbon Treaty: Europe’s Slow-Moving Coup d’État este o bună recapitulare a evoluţiei Uniunii Europene către statutul de federaţie internaţională.

Tratatul de la Lisabona: lovitură de stat în slow motion

Soeren Kern

Alegătorii irlandezi au aprobat controversatul tratat de la Lisabona al Uniunii Europene, document care va schimba pentru totdeauna dinamica politicii europene (şi poate şi globale). Votul „da” vine la mai puţin de 18 luni după ce irlandezii au dat un răspuns „greşit” prin respingerea tratatului într-un prim referendum.

Conform rezultatului final, 67,1% dintre alegătorii irlandezi au aprobat tratatul, în timp ce 32,9% au votat „nu”. Prezenţa la vot a electoratului de 3 milioane a fost de 58%.

În ultimul an, guvernul irlandez s-a aflat sub presiune din partea unui stabiliment politic european furios care cerea un al doilea referendum care să producă răspunsul „corect”. Dublinul a ajuns la rezultatul dorit prin hrănirea temerilor publice care aveau ca subiect tremurânda economie irlandeză care este estimată că va scădea în acest an cu un şocant 10%. De asemenea, guvernul irlandez a avertizat că Irlanda va fi „dată afară” sau „va rămâne în urmă” în Europa în eventualitatea în care s-ar vota din nou „nu”, o perspectivă descurajantă pentru o ţară traumatizată de a doua cea mai înaltă rată a şomajului din UE.
Modul în care Uniunea Europeană tratează cetăţenii statelor membre
Irlanda, cu un număr de locuitori de 1% din populaţia de 500 de milioane a Uniunii, a fost singura ţară dintre cele 27 ale UE care a supus Tratatul de la Lisabona unui referendum popular. 24 de alte state europene au trecut tratatul prin parlament, pe tăcute, ceea ce s-a dovedit o rută mult mai puţin riscantă decât democraţia directă. Liderii Poloniei şi Cehiei, singurele puncte de rezistenţă rămase, vor fi presaţi să ratifice tratatul cât mai repede posibil (parlamentele ambelor state au ratificat deja tratatul) pentru ca marele proiect european să pornească iute.

Tratatul de la Lisabona, cunoscut şi ca Tratatul de Reformă, este aproape identic cu Constituţia Europeană, un document care a fost răsunator respins de alegătorii francezi şi olandezi în 2005. Printre multe alte inovaţii, Tratatul de la Lisabona (peste 250 de pagini) va stabili un preşedinte permanent al UE (Tony Blair?), un ministru de externe şi un serviciu diplimatic al Uniunii. Prin clauza de apărare reciprocă – intitulată Cooperare Structurată Permanentă -,convenţia pregăteşte drumul pentru crearea unei armate europene. Mai mult decât atât, Tratatul de la Lisabona obligă naţiunile UE să cedeze centrului decizional suveranitatea din mai multe zone şi reduce drepturile naţionale de veto pentru a permite luarea mai multor decizii prin majoritate în loc de consimţământ unanim.

Tratatul reprezintă culminarea uluitoare a mai mult de 50 de ani de integrare europeană şi politică, proces care a rezultat în erodarea sistematica a democraţiei şi a responsabilităţii democratice în Europa.

Uniunea Europeană îşi are originile în Tratatul de la Roma (1957) ce a dat naştere Comunităţii Economice Europene (CEE). CEE, cunoscută şi ca „Piaţa Comună”, a fost o uniune vamală. Ţările membre CEE au căzut de de acord să elimine toate tarifele vamale într-o perioadă tranzitorie de 12 ani şi în timp a fost stabilit un tarif comun pentru toate produsele care vin din ţări terţe.

Actul Unic European (1987) extinde domeniul CEE pentru a include nu numai libera circulaţie a bunurilor, dar şi libera mişcare a persoanelor, capitalului şi serviciilor. Actul înfiinţează o autentică piaţă comună, dar codifică Cooperarea Politică Europeană care a fost un predecesor al Politicii Externe Comune şi de Securitate (PESC).

Căderea Zidului Berlinului (1989) şi reunificarea Germaniei (1990) l-a determinat pe preşedintele francez François Mitterrand, care se temea de o revenire a hegemoniei germane, să caute o modalitate permanentă de a ancora Germania în interiorul instituţiilor europene. Împreună cu cancelarul german Helmuth Kohl, care era dornic să uşureze îndoielile de la Paris şi Londra în privinţa unei Germanii reunificate, Miterrand a lucrat pentru a transforma întreaga Europă într-o uniune atot-cuprinzătoare.

În 1989, o Conferinţă Interguvernamentă a înfiinţat uniunea monetară şi economică. În 1990, o altă CI a fost convocată pentru a studia constituirea unui uniuni politice. Apoi, în 1992, după 3 ani de dezbateri în spatele uşilor închise, ce au ignorat cerinţele publice pentru mai multă transparenţă, a luat fiinţă Tratatul Uniunii Europene (cunoscut ca şi Tratatul de la Maastricht).

Tratatul de la Maastricht a modificat Tratatul de la Roma şi Actul Unic European prin trecerea dincolo de limitele unei pieţe comune către o uniune politică şi a schimbat şi denumirea oficială a CEE în Uniunea Europeană.

Maastricht a creat trei piloni, dintre care unul permite acţiunile comune în politica externă şi afacerile militare şi un altul care consolidează cooperarea în lupta împotriva crimei organizate. Tratatul de la Maastricht a înfiinţat şi Banca Centrală Europeană şi a introdus rate de schimb fixe şi o singură monedă numită Euro.

În 1998, Tratatul de la Amsterdam a modificat părţi ale Tratului de la Maastricht, din nou fără participare publică. Principala modificare adusă de Tratatul de la Amsterdam a fost crearea unei noi poziţii intitulate Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate Comună. Tratatul înzestra UE cu o politică comună de securitate, inclusiv formarea treptată a unei politici comune de apărare.

În 2001, Tratatul din Nisa a fost creat (încă o dată fără participare publică) pentru a reforma structura instituţională a UE cu o viziune pentru extinderea în Est.

Ajungând în 2009, scopul declarat al Tratatului de la Lisabona este acela de a „completa procesul început de Tratatul de la Amsterdam şi Tratatul din Nisa cu o viziune de consolidare a eficienţei şi legitimităţii democratice a Uniunii şi de îmbunătăţire a coerenţei ei în acţiune”.

Susţinătorii Tratatului de la Lisabona spun că scopul lui este acela de a cimenta integrarea europeană prin procesului de a adoptare a deciziilor. Dar în esenţa lui, Tratatul de la Lisabona, numit o „lovitură de stat în slow motion”, se reduce la centralizarea puterii politice de către o clică conducătoare din Bruxelles, nealeasă, care îşi doreşte să conducă Europa indiferent de constrângerile democraţiei.

Tratatul de la Lisabona promovează aspiraţiile europene dincolo de Europa, de aceea americanii trebuie să ia aminte. Într-adevăr, globaliştii europeni speră ca Tratatul de la Lisabona va transforma UE într-o superputere capabilă sa contra-balanseze Statele Unite în relaţiile internaţionale.

Strategii europeni au fost nemulţumiţi de incapacitatea Europei de a vorbi cu o singură voce, o slăbiciune debilitantă care castrează deseori greutatea economică şi politică a Europei pe scena globală, în special în relaţia cu Statele Unite. Tratatul de la Lisabona este inteţionat a remedia această deficienţă prin impunerea unui preşedinte european şi a unui ministru de externe în fruntea edificiului european.

Mai clar, Tratatul de la Lisabon este destinat evitării unei repetări a diviziunilor europene care au dus la Războiul din Irak, când Franţa şi Germania au fost frustrate în încercările lor de a prezenta un front european unit pentru a bloca invazia americană. La aceea vreme, un număr mediu de state europene au rupt rândurile cu Franţa şi Germania şi s-au alăturat Statelor Unite în „the coalition of the willing”, spre mânia elitei bruxelliene.

Prin acordarea de jurisdicţie asupra chestiunilor războiului şi păcii unor birocraţi UE nealeşi , Tratatul de la Lisabona va uzurpa prerogativele naţionale ale statelor membre în ceea ce priveşte utilizarea forţei militare. Pe viitor, asta va face mult mai dificil pentru aliaţii europeni să sprijine Statele Unite în războaie nepopulare.

Tratatul de la Lisabona va împinge UE într-o direcţie care ar trebui să fie profund descurajantă atât pentru americani, cât şi pentru europeni. Tratatul de la Lisabona va face Europa mult mai centralizată şi mai puţin democratică decât este în prezent. Pentru relaţiile transatlantice, asta înseamnă că multe decizii din politica externă care vor afecta direct Statele Unite, de la economie şi comerţ până la cooperarea transatlantică în privinţa contra-terorismului islamic, vor fi din ce în ce mai des adoptate de birocraţii nealeşi (şi deseori patologic antiamericani) din Bruxelles, în dauna guvernelor naţionale.

Istoria integrării europene este un caz clasic despre cum un simplu tratat economic poate fi transformat gradual intr-un leviatan supranaţional, federal, non-democratic, atot-cuprinzător. Într-adevăr, Tratatul de la Lisabona trebuie să fie un avertisment pentru americanii care vor să remodeleze Statele Unite după imaginea Europei.


În original   icon-caret-right  Lisbon Treaty: Europe’s Slow-Moving Coup d’État

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

40 COMENTARII

  1. Forbidden

    You don’t have permission to access /2009/10/28/schwarzenegger-gives-california-legislature-a-hidden-finger/ on this server.

    Mai, murfi, mai, pe ce meleaguri ne trimiti? 😀

  2. @imperialistu: foarte bune articolele, introducerea facuta de tine si textul preluat si tradus [multumiri pentru efort]. Echilibrate si obiective.

    @alicuza: lipsurile, deficientele, slabiciunile si mai ales balastul reglementativ ale TUE pot fi observate si analizate dinaintea intrarii in vigoare de oricine se apuca de studiu aprofundat al tratatelor, insa efectele [inclusiv posibililele beneficii de care vorbesti] abia incep sa se produca; dar poate tu vorbeai de beneficiile aduse deja de Piata Comuna si de economiile capitaliste ale Occidentului.

  3. Multumesc, euNuke. Noi stim ca exista acest discurs anti-UE care este echilibrat, dar atata timp cat nu il cauti, nu prea ai cum sa il intalnesti, mass-media preferandu-i isterici, tocmai pentru ca fac jocurile taberei pro-unioniste din interiorul UE. Si chiar si pe istericii ii batjocoresc, deformandu-le afirmatiile intr-un mod foarte grosolan.

    Alicuza

    Este recunoscut de toata lumea ca UE nu este destul de democratica.

    Asta cam este un eufemism pentru e anti-democratica. 😀

    Insa eu cred ca beneficiile intrec cu mult lipsurile

    Oare? In cele din urma, asta este marea intrebare: beneficiile intrec lipsurile? Beneficiile mai mult le intuim decat avem parte de ele, iar problemele incep deja sa se arate – ceva se construieste pe deasupra capetelor noastre si aproape ca nu avem nici un cuvant de zis. Probabil ca in viitor vom regreta pasivitatea noastra, dar ma tem ca va fi prea tarziu. Ce se va mai putea face atunci cand Romania va fi devenit o provincie a federatiei europene? Secesiunea nu este acceptata niciodata de centru si inseamna, de regula, razboi. Poate ca merg prea departe, dar nu pot sa nu ma gandesc pe termen mediu si lung.

  4. Imperialistu – re: Terminatoru’

    Sa nu-l vad, sa nu-l aud pe rinocerul ala. Cind imi aduc aminte ca am votat pentru el ma apuca greata.
    N-a putut idiotul naibii sa dea veto si la AB962 care interzice vinderea munitiei de pistol fara sa dai amprenta si semnatura. Din 2010, la revedere cumparatul munitiei de la Cabelas sau CTD prin mail order. Singurul fel in care poti sa o obtii va fi de la magazinul local, scumpa ca naiba si dupa ce dai cu subsemnatul.
    Bineinteles ca motivul invocat a fost ca membrii gangurilor sa aiba mai putina munitie sa se omoare intre ei. Vezi Doamne ca gangsterii din MS-13, Bloods si Cripps sint niste geeks care stau la computer, au carti de credit si conturi deschise la Cabelas si isi cumpara gloantele prin mail order. Trei zile mai tarziu, UPS-ul trage camionul in fata casei din hood / barrio si le da cutia cu munitie cu confirmare de primire. De risul curului cum poate sa gindeasca liberalii astia idioti din Kommifornia in frunte cu Rinocerul Guvernator.

  5. genial 😀

    Brown: So do you think FOX News is biased?

    Jarrett: Well, of course they’re biased. Of course they are.

    Brown: OK. Then do you also think that MSNBC is biased?

    Jarrett: Well, you know what? This is the thing. I don’t want to–actually, I don’t want to just generalize all FOX is biased or that another station is biased. I think what we want to do is look at it on a case-by-case basis. And when we see a pattern of distortion, we’re going to be honest about that pattern of distortion.

    Brown: But you only see that at FOX News? That’s all that–you have spoken out about FOX News.

    Jarrett: That’s actually not true. I think that what the administration has said very clearly is that we’re going to speak truth to power.

    de aici http://online.wsj.com/article/SB10001424052748703574604574501570805744470.html

  6. Am venit acilea pentru VodPodu’ ăla.
    Deşi văd că ce ai tu aici nu e chiar wordpress 🙄

    Făraşul VodPod îl găseşti aici :
    http://vodpod.com/

    după ce-ţi faci cont, poţi „trage” butonul pe bară în bookmark. Când eşti pe pagina de web cu clipul ce vrei să-l aduni, click pe boton.
    Poţi să-l depozitezi în contul Vodpod sau să-l publici direct pe blog ca postare 9 ori în bara video.

    Mai caută-mă dacă nu-ţi iese

  7. Vorbarie multa si degeaba

    Atat irlandezii cat si cehii au avut problemele lor subiective legate de tratatul de la Lisabona.

    Nici irlandezii nici cehii n-au criticat tratatul de la Lisabona decat in doua probleme care-i privesc personal. Irlandezii vroiau un fel de „justitie privata” iar cehii vroiau ca nemtii expulzati de-a lungul vremii de pe teriotoriul ceh sa nu aiba dreptul de a-si cere inapoi pamanturile si casele.
    Deci, pt oricare om cu mintea intreaga, este foarte clar ca Tratatul de la Lisabona nu a fost atacat absolut de niciuna din tarile componente UE ci doar Cehia a cerut o clauza speciala care, dupa cum confirma absolut toate canalele de stiri acreditate, nici macar nu trebuia luata in calcul. Dar presedintele ceh a vrut sa-si faca un capital prin doleanta domniei sale, capital care oricum era deja reglementat de 40 de ani in toate actele oficiale.

    Deci, nu va ramane decat sa dati linkuri de pe youtube si sa convingeti populatia Europei ca voi aveti dreptate. Grea misie. Dar nu conteaza, pt cateva reclame ajunge, nu-i asa? 🙂

  8. Carol, ai citit articolul? Ai vazut ce zice presedintele Cehiei? Vezi secventa din PE.

    Atat irlandezii cat si cehii au avut problemele lor subiective legate de tratatul de la Lisabona.

    …inteleg. exista probleme obiecitve?

    pt oricare om cu mintea intreaga, este foarte clar ca Tratatul de la Lisabona nu a fost atacat absolut de niciuna din tarile componente UE ci doar Cehia a cerut o clauza speciala

    Nu a fost atacat, a fost respins in Franta si Olanda in 2005, apoi s-a renuntat la vot si a fost trecut in parlamentele celor 2 tari. Este simplu ca buna ziua: daca tratatul ar fi fost supus referendumului asa cum multi dintre conducatorii celor 27 de state au promis, tratatul nu ar fi trecut. Eurobirocratii au inteles asta din votul Francezilor, Olandezilor si Iralenzilor si au rezolvat problema eliminind votul. Daca voi nu ne vreti, noi va vrem.

    pt oricare om cu mintea intreaga…

    deci nu sintem oameni cu mintea intreaga? multumim! 😆
    dar tu spuneai la ultima ta vizita aici ca este ridicol sa iti pui astfel de probleme si ca „problemele reale” sint pretul legumelor, intretinerii, tigarilor si chestii de genul asta, nu? te consideri un „om intreg la cap” daca te intereseaza doar acest gen de lucruri, chiar. 😆

  9. costin

    esti plictisitor. Las-o mai incet ca aici vb de 27 de guverne din 27 de tari nu de opiniile tale despre cum ar trebui sa arate democratia in Europa.
    Putina decenta n-ar strica!

  10. 😆 putina decenta? dar ce am facut carol? pe de o parte spui ca nu sintem oameni intergi la cap pentru ca ne intereseaza si alte lucruri inafara de intretinere si pretul morcovilor, si in acelasi timp imi ceri decenta. Toate astea desi aici ti s-a vorbit cu mai multa decenta decit ai binevoit tu sa ne arati. spor la cumparaturi!

  11. costin

    M-ati plictisit

    USA nu e buna
    UE e o adunatira sclavagista

    Nu cumva va convine o noua confederatie ruso-chineza? Nu de alta dar prea va pute tot. Sau lucrati „clandestin” sub acoperire? Aveti vreun buncar pe undeva? 🙂

    Pana acum n-ati fost in stare sa-mi explicati care-au fost motivele pt care irlandezii si cehii au respins tratatul de la Lisabona. Tot eu v-am spus despre ce a fost vorba.
    Uite ca problemele s-au rezolvat, populatia a votat tratatul si gata. Unde e problema?
    daca aveati habar cat de cat despre tratatul respectiv ati fi stiut ca tocmai acest tratat permite implicarea mult mai mare a populatiei in politica europeana. Dar voi, nu si nu. O tineti intr-una cu Obama stalinist, UE organizatie sclavagista si cine stie ce alte minuni.
    Cum se face ca nici in USA nu aveti o majoritate si nici in UE? Si vorbim aici de aproape 1 miliard de oameni care traiesc totusi in libertate si isi pot exprima opiniile, liberi?
    V-ati trezit voi..Va ploua si va ninge toata ziua. Treaba voastra dar numai cu citate relativ „celebre” si cu argumente de pe youtube nu cred sa aveti vreodata vreo sansa in fata realitatii si a majoritatii!

  12. Carol,
    scurt/2: a-b-e-r-e-z-i
    P.S. nu ma/ne intereseaza sa te distram pe tine. Daca tu de asta vii aici, imi pare rau sa te dezamagesc 🙁

  13. costin

    Daca-ti prezint un filmulet cu Ciutacu in care-l injura pe Basescu…
    Daca-ti prezint un interviu cu Crin in care spune ca Basescu e un comunist, o codoasa batrana si un dictator…
    Daca-ti prezint un interviu in care Geoana spune ca Basescu este un securist si un gunoi care trebuie reciclat..
    Daca-ti pun sub nas declaratia lui Nastase care sustine ca Basescu este un mincinos ordinar…
    (toate parerile de mai sus sunt reale si vin din partea unui jurnalist cu priza la public, din partea a doi candidati la presedintie si a unui fost premier al României. Deci vorbim totusi de niste oameni cu „greutate” (in felul lor) )

    Tu ce parere ti-ai face despre situatia din România dupa ce ai citi cele de mai sus?
    Ai lua de bun tot ce ti se prezinta doar dintr-o singura directie?

    Ei, tocmai asta faceti voi. Prezentati cine stie ce filmulete de pe youtube, cateva articole ale unor indivizi declarati impotriva UE sau a lui Obama si cu asta gata. Considerati ca dreptatea este 100% de partea voastra si cine nu e de acord cu voi e orb, nu-i asa? Traiasca youtube!

    Putina moderatie nu strica niciodata mai ales cand ai de gand sa invartesti globul pamantesc pe degete si sa dai verdicte!

  14. Daca-ti prezint un filmulet cu Ciutacu in care-l injura pe Basescu…
    Daca-ti prezint un interviu cu Crin in care spune ca Basescu e un comunist, o codoasa batrana si un dictator…
    Daca-ti prezint un interviu in care Geoana spune ca Basescu este un securist si un gunoi care trebuie reciclat..
    Daca-ti pun sub nas declaratia lui Nastase care sustine ca Basescu este un mincinos ordinar…

    Ciutacu, Crin, Geoana, Nastase, astia sint oameni care, daca ai discernamint stii ca nu conteaza ce spun. Daca ai discernamint. (Daca nu stii ce vreau sa spun, inseamna ca nu ai si nu mai e nevoie sa iti faci nici un fel de probleme 😆 ) Oamenii ale caror pareri conteaza pentru noi nu sint luati la intimplare de pe iutub sau gugăl. Ei ofera o argumentatie care spala pe jos cu argumentatia ta (inexistenta, apropo) in care „notorietatea” unui Nastase si Ciutacu conteaza, nu ideile expuse. Cit despre moderatie, exista din plin, te asigur. Dar una este moderatie, alta este abrambureala si refuzul asumarii unui punct de vedere clar, din „obiectivitate”.

    daca acestia (nastase, ciutacu, geoana, etc) sint oamenii care nu te plictisesc pe tine, iti urez distractie placuta in continure!

  15. Vorbarie multa si degeaba

    Daca te referi la propriile-ti comentarii, iti dau dreptate intru totul. Nici un argument, nici o legatura cu articolul lui Kern sau cu felul in care Uniunea Europeana isi bate joc de cetatenii statelor membre, nimic. Mesajele tale pe aceasta tema par sa aiba ca moto „o mare de cuvinte intr-un pustiu de idei”.

    Deci, pt oricare om cu mintea intreaga, este foarte clar ca Tratatul de la Lisabona nu a fost atacat absolut de niciuna din tarile componente UE

    As vrea sa imi explici ce intelegi prin „tratatul de la lisabona nu a fost atacat”. Vezi tu, Carol, in principiu, „tratatele” nu sunt atacate, ci respinse, ceea ce s-a si intamplat in cateva tari europene. Cumva incerci sa insinuezi ca „nu” inseamna de fapt „da”? Ar fi un pic bizar. Francezii, olandezii si irlandezii au respins tratatul, chit ca iti convine, chit ca nu, iar a spune ca de fapt ei erau de acord cu el, dar au votat la ’sto este cel putin ridicol – nici macar Uniunea Europeana nu si-a permit sa afirme asa ceva.

    Irlandezii vroiau un fel de “justitie privata” iar cehii vroiau ca nemtii expulzati de-a lungul vremii de pe teriotoriul ceh sa nu aiba dreptul de a-si cere inapoi pamanturile si casele

    Aceste „detalii” – pe care tu probabil le consideri deloc importante – tin de suveranitatea nationala a unui stat. Chiar daca numai acestea erau cauzele pentru care nu au acceptat Lisabona si tot nu erau „doar detalii”. Din pacate insa, Lisabona a fost respins tocmai pentru ca a fost inteles. Incredibil, dar adevarat: nu toti isi doresc cedarea suveranitatii nationale. Nu ma astept sa intelegi asta, doar traiesti intr-un stat subminat din interior de Gazprom, dar fa totusi acest efort.

    Dar presedintele ceh a vrut sa-si faca un capital prin doleanta domniei sale

    Fals, Klaus este un vechi adversar al proiectului.

    Deci, nu va ramane decat sa dati linkuri de pe youtube si sa convingeti populatia Europei ca voi aveti dreptate. Grea misie. Dar nu conteaza, pt cateva reclame ajunge, nu-i asa?

    Deci, nu iti ramane decat sa comentezi mereu pe langa subiect, ignorand cu desavarsire problema de fond, asemenea membrilor coalitiei anti-prezidentiale/ „jurnalistilor” Grivco. Ramane un mister cum de oameni atat de apropiati ca mod de actiune nu reusesc sa se intalneasca si in plan politic. Te-ai gandit sa iti schimbi sustinerea politica pentru gasca Geoana – Antonescu? Dupa modul in care discuti, aceea iti e „patria”.

    USA nu e buna
    UE e o adunatira sclavagista

    😆 Serios? Unde am injurat Statele Unite sau am zis ca UE e „o adunatura sclavagista”? Aaaa, da, l-am criticat pe Obama si il vom mai critica si in viitor, ne tot da motive. Si da, am respins federatia pentru ca nu ne-am propus sa schimbam stapanii. Oamenii liberi nu-si cauta masters.

    Cum se face ca nici in USA nu aveti o majoritate si nici in UE? Si vorbim aici de aproape 1 miliard de oameni care traiesc totusi in libertate si isi pot exprima opiniile, liberi?

    V-ati trezit voi..Va ploua si va ninge toata ziua. Treaba voastra dar numai cu citate relativ “celebre” si cu argumente de pe youtube nu cred sa aveti vreodata vreo sansa in fata realitatii si a majoritatii!

    Poate pentru ca nu ne-au impresionat niciodata numerele. Suntem mai de moda veche, stim ca negrul nu se transforma in alb chiar daca o majoritate adopta o lege in acest sens. In ceea ce priveste miliardul de oameni pe care il tot „agiti”, nu cred vrei sa te bati cu noi pe terenul asta si asta din mai multe motive.

    1. Politica interna a unui stat nu trebuie sa corespunda asteptorilor populatiei unui alt stat. Politica americana nu este nevoita sa intruneasca aprobarea majoritatii din Europa.
    2. Mai uita-te la perceptia lui Obama in randul cetatenilor americani. Incepe sa ii cada masca.
    3. Daca esti atat de sigur ca suntem in inferioritate numerica, de ce nu s-a supus tratatul de la Lisabona vointei populare? De ce nu au fost tinute referendumuri nationale? De ce acolo unde au avut loc, rezultatul a fost ignorat?

  16. N-am rabdare sa citesc tot.

    Imperialist

    Am vazut opinia americanilor despre Clinton la un moment dat si uite ca l-au votat a 2-a oara presedinte.

    Am vazut si opinia americanilor despre Bush si totusi asta nu l-a impiedicat sa-si faca si el doua mandate!

    Acum vii tu cu „opinia americanilor despre Obama”. Ei si? Isi face doua mandate si gata. Indiferent de opinia ta sau a anumitor americani!

  17. Carol, stim ca nu citesti ce ti se zice. altfel nu ai parea ca vorbesti aiurea tot timpul. faza e ca nu ai rabdare nici sa te interesezi despre subiectele care le discuti si scrii ineptiile tale dupa ce ai citit titlul si primul rind. gata Carol, am inteles ce fel de om esti, si nici nu a fost nevoie sa iti pun mina pe fund.

    succes cu intretinerea si morcovii, cu Ciutacu si Nastase, cu confruntarea zilnica a „problemelor reale”!

  18. N-am rabdare sa citesc tot.

    N-ai rabdare? Pai, in cazul asta, te rog frumos sa nu mai scrii nimic si sa te duci pe meleaguri unde nu te plictiseste nimeni cu nimic si nu suferi de un deficit de rabdare. Asta-i buna, eu pot sa trec peste puseurile tale de autosuficient, imi fac rabdare si pentru panseurile ce le asterni pe aici, dar tu esti prea pretios pentru a return the favor. Lipsa de politete.

    Buh-bye, maestre.

    Costin > Era de asteptat, asa procedeaza toti cei care nu fac fata. Te aburesc, vad ca nu le merge si atunci se declara dezgustati ori isi exprima lipsa de „rabdare”. Oameni plictisiti.

  19. carol s’a trezit convins sa isi arunce televizorul pe geam si a ajuns sa mearga pe blat.
    bush a castigat impotriva unui gore ce lupta impotriva unei incalziri globale ce nu i’a convins pe americani.
    apoi, in cel de’al doilea mandat, a pornit un razboi pe cat de impopular pe atat de necesar.
    saptamana trecuta talibanii au patruns in cartierul general al pakistanului.
    toata lumea a fost terifiata de spectrul unui atac sinucigas nuclear.
    mai putin leftistii si coana clinton.
    apoi presa a trecut la economie.
    in frunte cu benake si biden care mai vor un trilion sa „resusciteze” economia prin propriile buzunare.
    numai ca asta nu se pupa cu programul socialist de salvgardare nationala impotriva medicilor si a pacientilor.
    asa ca presa a trecut la trambitarea invingerii recesiunii de catre primul stimulus.
    care nu se simte.
    asa ca prea jongleaza in continuare.
    azi anunta victoria luminoasa a stimulusului impotriva economiei, maine anunta o noua lupta, un nou stimulus.
    si pe zi ce trece imi scade toleranta impotriva prostiei si debilei, da – debilei, propagande socialiste.

  20. si daca ati vrea sa stiti cam cat ineamna un trilion:
    One trillion seconds of ordinary clock time =

    ( 1012 sec)/( 3.16 x 107 sec/yr) = 31,546 years!

    atat au furat.

  21. Salut dragi bloggeri 😉
    @imperialistu’ – bro’, interesant articol. Din ce am observat in descrierile voastre, tratatul ridica urmatoarele probleme:

    1. deficitul democratic
    2. cedarea suveranitatii fara a avea consimtamantul cetatenilor, pentru a realiza proiectul federativ.

    Eu cred ca nu putem fi categorici. Asa cum toata lumea stie, UE e construita pe trei pilieri: Piata Comuna, Justitie si Afaceri Interne si Politica Externa si de Securitate Comuna. Vizavi de deficitul democratic, exista cateva contraargumente: Parlamentul Eu(PE) este ales, iar PE are competente de control atat asupra Comisiei, cat si asupra Consililui. Este colegislator alaturi de COnsiliu si poate conferi un vot pozitiv sau negativ asupra Bugetului propus de Comisie si validat de Consiliu. De asemenea,incepand cu Maastricht si culminand cu Lisabona, PE dobandeste un rol crescut in procesul decizional, majoritatea hotararilor comunitare de impact pt Eu, trebuind adoptate prin procedura de Co-decizie, prin care PE se afla pe picior de egalitate cu institutia Consiliului. Chiar si acolo unde nu e necesara codecizia, e obligatoriu ca PE sa fie cel putin consultat, iar Consiliul nu poate modifica o propunere a PE fara a se folosi de unanimitate.
    Privind cedarea suveranitatii, nu m-as ingrijora prea tare. E drept ca odata cu obtinerea calitatii de membru, Bruxelles-ului ii sunt delegate competente ce erau de altfel ale statului national. Dar acestea se incadreaza in general in sfera politicii economice, a concurentei, protectiei mediului, transporturilor, politica agricola comuna, etc. Daca analizam putin, putem percepe acest lucru drept unul benefic(amintiti-va interventia dezaprobanta a Comisiei asupra taxei de prima inmatriculare de exemplu).
    Cred ca va ingrijorati aupra cedarii suveranitatii privind competentele militare. Ei bine, puteti sta linistiti. Nu se va intampla acest lucru. Armata europeana? Hmm… extrem de dificil. In primul rand, misiunile militare ale UE pot fi numarate pe degete: Artemis, in Congo 2003 si Althea in Bosnia 2004 si alea de peacemaking si umanitare. (sper sa nu fi omis ceva:)}. Si inca ceva… pt operatiuni militare hard, de tipul atacului unui tert, sau a unor operatiuni teroriste, conform tratatelor(interne) si conventiilor cu NATO, Ue va folosi capabilitati NATO. De ce? pai, in primul rand nu le are pe ale ei, secondly, majoritatea membrilor UE sunt si membri NATO, si ultima problema e spinoasa iarasi – cine va comanda operatiunile, si care va fi proportia contributiei militaro-financiare?
    Iar in PESC si PESA (Politica Eu de Sec. si Aparare) deciziile se iau in continuare si se vor lua intotdeauna prin unanimitate, pentru ca aici statele nu vor fi de acord niciodata sa cedeze competentele, iar Ue si-ar pierde baza componentei interguvernamentale…
    Apare Ministerul de Externe? Ok, asta chiar e un pas important si judecand dupa toate tiparele Stiintei Politice, e chiar un indicator al unei federatii(raportandu-ne la impactul asupra UE, desigur). Dar, inca o data, atributia pricipala a acestui minister va fi reprezentarea…. Deci Ue va negocia as a whole, cu terte state, si organizatii internationale, vizavi de alte probleme, altele decat cele economice,(pentru ca asta e de competenta Comisiei). Dar sa nu cadem in capcana… Ministrul de Externe nu va actiona de capul lui, ci tot la indicatiile statelor, decizii ce vor fi luate din nou, sub auspiciul unanimitatii. 🙂 /// So mr. Javier Solana nu va mai fi mr. Pesc , ci mr. Minister of UE. 😀
    Despre Cehia, Irlanda si viitorul presedinte al UE – cu alta ocazie, daca nu am plictisit prea mult, si cand voi mai avea ceva timp la dispozitie.
    Numai bine!

  22. @HarapAlb, exista o adevarata sectie responsabila cu fictionalizarea institutiilor UE, se numeste Comisariatul pentru Propaganda, pardon, Comunicatii, un aparat kafkian ce utilizeaza tehnici ireprosabile, admirabile la un nivel machiavelic de manipulare: e uimitor cum reuseste Aparatul sa poarte oamenii ‘informati’ si inteligenti pe podurile suspendate deasupra gandirii abisale creindu’le impresia unei excursii pline de invataminte ba chiar oferindu’le senzatiile tari ale ‘descoperirii’ unor elemente si structuri cu totul si cu totul noi, proaspete, stralucitoare si tonice pentru mentalul colectiv european. Totul apare cu titlu de inovatie, de reforma rationala, totul este in acelasi timp bucurie senina si elevatie angelica. Impresiile tale despre institutiile UE au legatura cu acest aparat propagandistic care dicteaza tonul si continutul fiecarui material ce priveste UE aparut in presa mainstream europeana, nu trebuie sa te superi ca’ti zic asta, din moment ce ramificatiile Comisariatului le poti gasi unde te astepti mai putin, in saptamanale mai ‘telectuale si mai independente in principiu, in Dilema, de pilda, la domnul Ghinea care este aparatorul de serviciu al imaginii UE, eurospecialist ce s’a remarcat deseori in lupta contra euroscepticilor si tradatorilor de orice fel ce au indraznit ‘sa muste mana care i’a hranit’…a se vedea modul in care il pune la punct, cu vitejie si blandete, pe domnul Klaus, reactionarul ceh.

    De ce zic eu ca opinia publica este hranita cu fictiune in ceea ce priveste [raporturile dintre] institutiile UE? Iata argumentul textual preluat chiar din TUE [referitor la PE, institutie pe care dumneata o consideri ca fiind democratica si element-cheie ce confera legitimitate UE]:

    ARTICOLUL I-26(2) Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu exceptia cazului în care Constitutia prevede altfel. Celelalte acte se adopta la propunerea Comisiei, în cazul în care Constitutia prevede acest lucru.

    In virtutea acestei prevederi, PE se califica drept anexa a Comisiei, un fel de Mare Adunare Nationala pe nou, cu rolul de a ridica mana cand i se cere. Este la fel de democratica ca orice plenara sovietica unde membri erau si ei alesi, dintr’un lot pre-selectat de sus. Parlamentul nu este acea putere legislativa a viitorului stat federal consfiintita ca atare de Constitutie [=TUE], ci doar un forum cu amprenta oficiala, loc de scandaluri si infierari publice ale unor personaje inconvenabile. Atributiile sale sunt strict simbolice: isi da votul de incredere si avizul consultativ pe diverse chestiuni unde nu prea are de ales. Cel mai important aspect: Parlamentul European nu a functionat niciodata ca Adunare Constituanta, asta spune destul de mult despre legitimitatea si caracterul democratic al adoptarii TUE si al institutiilor create de tratate.

    Controlul de care vorbesti tu nu exista in realitate ca instrument direct de supraveghere a activitatii Comisiei, in fapt Comisia Santer, singura investigata in urma unui Audit Independent cerut in Parlament, a cazut NU ca urmare a descoperirilor facute de anchetatori [repet: nu parlamentarii au desfasurat direct audierile], ci, aiuritor, din pricina unui dentist, camaradul madamei Cresson, care fusese introdus pe sest in organigrama Comisariatului desi n’avea nici in clin nici in maneca cu ce se intampla acolo; ca urmare a acuzatiilor formulate in Raportul produs de auditori, Franta si Spania au refuzat sa’si retraga comisarii corupti insa in PE si’au retras sprijinul acordat Comisiei fortandu’l pe Santer sa’si dea demisia tragand dupa sine caderea in bloc. Cel mai corupt comisar din Comisia Santer, socialistul spaniol Manuel Marin, a devenit, culmea nesimtirii, urmatorul Presedinte [interimar] al Comisiei. In consecinta, Controlul este doar o parghie politica care, pura intamplare, a condus la urmari institutionale si politice ce au defavorizat dreapta europeana [Santer, de pilda, este catolic membru de marca al CSV, un partid de centru-dreapta din coalitia popularilor]. Niciun comisar nu a fost anchetat penal si cu exceptia cucoanei Cresson, nimeni nu a fost sanctionat, nici macar administrativ, nici macar o mustrare ceva, o retragere a drepturilor la pensie sau extragere de masea plombata abuziv pe banii contribuabililor europeni.

    La capitolul ‘suveranitate’ sunt la fel de putin ingrijorat ca si tine. Nu ma deranjeaza ca va trebui sa cedam din scumpa noastra suveranitate, deja am facut asta cu ultima modificare a Constitutiei, s’apoi e firesc ca intr’un stat federal sa existe o sfera a legii federale si una a legii locale/nationale precum si o delegare a dreptului de decizie in ceea ce priveste politica externa si de aparare; problema este doar una de a distinge foarte clar intre cele 2 tipuri de norme si cu parere de rau, trebuie sa remarc ca TUE nu reuseste acest lucru [nici Curtea Constitutionala a Germaniei nu a fost multumita de modul in care TUE trateaza chestiunea raporturilor dintre dreptul federal european si cel federal german].

  23. articolul lui Ghinea in care se ‘cearta’ cu Klaus si cu euroscepticii se numeste „UE de dreapta sau de stanga?” si a aparut in martie 2009 in Dilema veche. E fermecator cum bate apa’n piua integrista si cum le aseaza domnu Ghinea ca sa iasa cum tre’be lucrurile, pe culoarea si cracul pre-destinat, incercand sa creeze impresia ca A) euroscepticii se lupta cu forma institutionala a ue, nu cu procedurile nedemocratice de adoptare a unor legi fundamentale si B) exista partide eurosceptice [pe care nu le numeste] care nu ajung in europarlament pentru ca…citez:

    Astfel, critica radicalilor, atît de stînga, cît şi de dreapta are priză la public: cînd ai opţiuni politice ferme, ţi se pare că veşnicele negocieri de la Bruxelles reprezintă pierdere de vreme şi orice compromis făcut de tabăra ta este trădare. Cred că aşa se explică de ce curentele eurosceptice au succes în referendumuri (unde se discută despre o problemă izolată), dar nu reuşesc să obţină voturi majoritare în alegerile pentru Parlamentul European.

    hmm…ati inteles ceva? … :))) nici eu. mai ales ca la inceputul articolului afirmase ca euroscepticii sunt doar cativa nemultumiti, insignifianti la scara intregii europe: ” Nemulţumirea lui Klaus este deci greşit adresată. El reprezintă un curent politic minor la nivel continental: conservatorismul eurosceptic. În viziunea acestui curent, UE este o construcţie birocratică cu tendinţe paternaliste, un proiect socialist în esenţa sa, chiar dacă acest socialism nu se manifestă violent şi dictatorial ca cel sovietic”.

    Mi’a placut sofistica gingasa a domnului Ghinea: de la ideea ca Europa este suprabirocratizata [fapt verificabil si criticabil] a trecut la comparatiile facute de Klaus si alti comentatori intre ue si urss si a tras concluzia ca exista un curent de gandire -euroscepticismul- ce considera UE o creatie socialista, un proiect de origine socialista. Klaus nu a afirmat niciodata asta dar na! cum poti sa’l acuzi micul domn Ghinea de speculatie cu iz de minciuna? In fapt Klaus, om trecut prin lagarul comunist, cu ceva experienta in comportamentul disimulativ al slehtelor progresiste, a mirosit ca proiectul UE este pe cale de a fi confiscat cu totul de socialisti si a crezut ca poate vorbi liber despre pericolul acesta in PE, care parlament, prin reactia sa tribala si isterica, s’a dovedit a fi mult mai stangacizat [am inventat io verbul asta, e adecvat, pentru ca multi dintre europarlamentari nu’s ideologic asezati la stanga/dreapta, ci doar is impiedicati si necopti politic si cuprinsi de frenezia unei ‘fratii’ europene] decat si’ar fi imaginat klaus inainte de a’si scrie discursul adresat ‘democratiei’ europene. In fine, propria opinie: vadimismul acelei reactii a europarlamentarilor m’a pus pe ganduri mult mai mult decat eseurile lui Klaus sau articolele blogerilor britanici eurosceptici; am vazut o dusmanie oribila, o vehementa a radicalismului ‘fratiei’ de proportii ingrijoratoare, oamenii din europarlament s’au comportat ca o hoarda pe punctul de ataca si sfarteca un vrajmas comun si strain: euroscepticul. Dintr’o data orice critic neabatut al UE, al tratatelor, al legislatiei ue s’a transformat in ‘dusman al poporului‘.

  24. @eunuke:

    „ARTICOLUL I-26(2) Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu exceptia cazului în care Constitutia prevede altfel. Celelalte acte se adopta la propunerea Comisiei, în cazul în care Constitutia prevede acest lucru.”
    .. si de aici ai concluzionat ca PE e de fapt o institutie simbolica si o anexa a Comisiei? Permite-mi sa nu fiu de acord. Tocmai acest articol ofera un argument impotriva celor afirmate de tine. Comisia are initiativa, corect, ea este cea care propune proiectele legislative conform tratatelor si necesitatilor Uniunii, dar Parlamentul este cel care supune legile dezbaterii, le amendeaza, voteaza , sau respinge. Eu cred ca sunt atributii in concordanta cu statutul oricarui Parlament din lume.
    E adevarat, PE nu a functionat ca si Adunare Constituanta,dar toate tratatele incepand cu Maastricht au fost redactate de un grup de specialisti care au reunit si reprezentanti ai PE. Iar toate tratatele, pentru a putea urma in cursul ratificarii, au fost votate in PE.
    Din punctul meu de vedere Comisia Santer e un exemplu pertinent de control al PE. NU zic nu, alegerea lui Manuel Marin ca presedinte interimar a fost o greseala cu siguranta, insa sanctiunile nu au lipsit pentru restul celor implicati. Spui ca respectivii comisari nu au fost audiati in PE? Hmm, mi-e extrem de greu sa cred asta pentru ca: raportul Curtii de Conturi (care a survenit in cazul Santer), este prezentat PE, si conform legislatiei Eu, urmeaza chestionarea indivizilor/comisarilor, pentru a se lua o decizie ulterior.

  25. @Harap Alb, nu este surprinzator ca tu vrei sa crezi ca un asemenea articol si norma continuta de el confera rolul de legislator Parlamentului si implicit un anume nivel democratic institutiilor europene; e firesc sa achiesezi la perspectiva sublima, dar strict politologica asupra TUE ce domina ‘dezbaterile’ si ‘opiniile’ exprimate in massmedia, dar argumentul meu era unul juridic, foarte exact, intemeiat pe doctrina statului de drept asa cum este studiata in dreptul constutional, nu o speculatie induiosatoare despre minunata democratie ce se ridica prin fortele unite ale parlamentarilor si comisarilor europeni; am crezut ca vorbesti in cunostinta de cauza si de aceea nu am simtit nevoia sa detaliez, sa explicitez rationamentul, greseala mea, cateodata din dorinta e a nu pierde esentialul in expuneri si poliloghii inutile ajung sa ma exprim laconic, ermetic uneori. Reiau ideea, de data asta pe indelete si pe parti:

    1. Unul din principiile fundamentale ale democratiilor constitutionale este separarea puterilor in stat si reglementarea in plan constitutional a acestei separari si a raporturilor ce se stabilesc in timpul procesului normativ intre puterile statului. La aceasta impartire Parlamentul de tip democratic primeste, in general, rolul de prim solist in orchestrarea procesului legislativ, cu alte cuvinte este principalul initiator de legi ; asta nu inseamna ca intr’un regim democratic Parlamentul ar fi unicul detinator al acestui ‘drept’ fundamental, nici vorba, de obicei imparte aceasta functiune cu Executivul [de pilda, in republicile prezidentiale] sau cu cetatenii [democratii plebiscitare unde referendumul este practicat pe scara larga]; s’acum, foarte important: nicio democratie constitutionala europeana nu se intemeiaza pe o limitare drastica a initiativei legislative in dauna propriului Parlament, in fapt nu exista nicio Constitutie a vreunui stat democratic [european sau de pe aiurea] care sa contina un articol identic, asemanator sau care sa produca efecte similare situatiei generate de art. I-26 din TUE; desigur, credeam ca esti in masura sa cunosti acest aspect, repet: greseala mea ca nu am precizat de la inceput generalitatea si aplicabilitatea acestui principiu de drept constitutional; dar, mai mult, exista constitutii ale unor state totalitatare care prevad o paradoxala augmentare a rolului Parlamentului in raport cu Executivul, iar aceste prevederi, imi pare rau ca trebuie s’o spun, confera o potentialitate si dimensiune democratica guvernarii intr’o masura mai mare decat rezida din articolul TUE citat de mine; iata despre ce este vorba: constitutia sovietica din 1977 [‘constitutia Brejnev’] in articolul 108 stabileste o competenta generala de reglementare in sarcina Sovietului Suprem definit ca principala autoritate legislativa, iar articolul 113 confera dreptul de initiativa unui numar de institutii incomparabil cu cel oferit de TUE, anume 1[unu] – Comisiaratul Eehuropean Mai Mult Decat Suprem. Din acest punct de vedere, al caracterului democratic al procesului legislativ, URSS apare ca un stat federal mult mai democratic decat viitoarea UE, nici nu suporta comparatia. Jenant, zic io. Dar poate nu toata lumea are rabdare sa compare dreptul sovietic, cu cel francez, cu cel neaos si cu cel viitor european [http://www.departments.bucknell.edu/russian/const/77cons05.html]

    referinte si utile:
    Art 39 din Constitutia Frantei: „Initiativa legislativa apartine atat Primului-ministru, cat si membrilor Parlamentului”

    Art 74 din Constitutia Romaniei: „Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.”

    Art 113 din Constitutia URSS din 1977 [ultima a statului sovietic]: „The right to initiate legislation in the Supreme Soviet of the USSR is vested in the Soviet of the Union and the Soviet of Nationalities, the Presidium of the Supreme Soviet of the USSR, the Council of Ministers of the USSR, Union Republics through their highest bodies of state authority, commissions of the Supreme Soviet of the USSR and standing commissions of its chambers, Deputies of the Supreme Soviet of the USSR, the Supreme Court of the USSR, and the Procurator-General of the USSR.”

  26. Pravda: Twenty Years after the Fall of the Berlin Wall, the EU is a Reincarnation of the Former Soviet Union

    Now that the Czech Republic has announced it will ratify the Lisbon Treaty, the EU will be even closer yet to becoming a unified monster state, with more than half a billion inhabitants. Inhabitants is the correct term, since “citizens” would indicate a set of political rights. The people living in the EU should rather be called “subjects,” since they have no influence whatsoever on the constitution of the centralized European government, the “European Commission.” […]

    Article 8 [of the Lisbon Treaty] is also very interesting. It would seem to state that one’s personal data are safe. But are they? Under current EU regulations, member states are required to keep records of all e-mail traffic and all telephone conversations. In fact it is as if the government would be reading all your letters. Many EU member states, the government can enter your computer at will and change data and records on your computer without your knowing it. All this snooping and spying is, of course, in the interest of state security, to “fight terrorism!” It all looks as if the Nazi slogan “Du bist nichts, dein Volk ist alles!” (You are nothing, your people is everything) were put into effect in today’s EU.

    Ah, and then there is, of course, freedom of expression. Article 11 establishes this unequivocally. Currently, all 27 EU member states have such a provision in their constitutions. Yet on at least two issues, EU citizens do not enjoy this freedom of speech. In a number of member states (Germany, Belgium, Austria, France, the Czech Republic) it is a criminal offense to publicly wonder whether six million Jews were killed by the Nazis during World War II. […] Nor is it allowed in some states to make any sort of remark criticizing islam. This will immediately cause you to be prosecuted for what in the US is called “hate speech.” This is happening to Dutch politician Geert Wilders, who will be put on trial next January for making allegedly disparaging remarks about islam, whereas what he really did was assemble a movie using available footage, to demonstrate the violent nature of islamic teachings.

    Free speech, or freedom of expression is really a very simple issue, a clear-cut case. Either you have free speech, in which case you may say ANYTHING at all, or you have no free speech. It is like being pregnant: either you are, or you aren’t. It is impossible to be a “little bit pregnant,” just as it is impossible to have “some free speech.”

    Thus in the EU today, there is NO free speech. Nor will there be any when the Lisbon Treaty takes effect. The EU crackdown on “illegal” downloads, threatening anyone caught downloading copyrighted items more than three times with lifelong exclusion from internet access, can be interpreted as an indication that a major offensive against one of the few remaining vestiges of freedom is underway.

    I am afraid the EU “constitution” (rejected by European voters wherever it was subjected to an honest, fair referendum) in its warmed over version called “Lisbon Treaty” is no more than a useless piece of paper. It is about as meaningful as the old Soviet and East German (GDR) constitutions which, come to think of it, are surprisingly similar to the Lisbon Treaty.

    Article 50 of the 1977 Soviet Constitution granted all citizens freedom of speech. But whoever dared voice criticism of the system in any coherent, vocal way, was severely punished. Punishments included loss of job, domestic exile (nuclear scientist Andrei Sakharov), and assignment to a mental hospital. There was no free speech in the old Soviet Union, like there is no free speech in Europe today.

    Similarities between the Lisbon Treaty and its communist predecessors are quite remarkable, for instance in the clauses on equality before the law.

    Article 34 of the 1977 Soviet Constitution proclaimed full legal equality for all: “citizens of the USSR are equal before the law, without distinction of origin, social or property status, race or nationality, sex, education, language, attitude to religion, type and nature of occupation, domicile, or other status.” The East German Constitution echoes this. Article 20:1 reads: Independently of his nationality, race, religious ideas, social background and position, every citizen of the German Democratic Republic enjoys the same rights and duties. Freedom of religion and belief are guaranteed. All citizens are equal before the law.” Coincidentally, the Lisbon Treaty is strikingly similar: “ Everyone is equal before the law ” (article 20), and “ Any discrimination based on any ground such as sex, race, colour, ethnic or social origin, genetic features, language, religion or belief, political or any other opinion, membership of a national minority, property, birth, disability, age or sexual orientation shall be prohibited” (article 21). […]

    As recently as 2006, a most eloquent and insightful warning against the EU and the Lisbon Treaty’s precursor, the ill-fated “constitution”, was given by former Soviet dissident Vladimir Bukovsky. Traumatized by the experience of living in the Soviet Union, Bukovsky noted the deeply disturbing similarities between the old Soviet Union and the blueprints for the EU super state. The European Commission, he noted, was the exact equivalent of the old Soviet Politbureau, in terms of the secretive way power was exercised, the recruitment and personalities of its members and the scope and reach of its decisions. The “European Parliament” today (and under the terms of the Lisbon Treaty) is a mere rubber stamp institution, just like the “Supreme Soviet” of the old USSR.

    As a matter of fact, there are so many similarities between the old Soviet Union and the EU that mere coincidence is unlikely. Bukovsky argues the EU was designed to be like the old USSR. The architects of the EU? Mostly social democrats, whom Stalin quite aptly called “Social Fascists.”

    Most Europeans have not yet understood this. Most are still indifferent, but their indifference will soon vanish when the full weight of repressive EU policies and EU taxation doing its destructive work will be felt.

    Sooner than anybody now thinks, the only way to vent criticism of the EU will be in the form of jokes. No doubt many of the characteristic old Soviet jokes will be dusted off and given an anti-European Commission twist.

    By that time, all Europeans except for the privileged class of “eurocrats” will be prisoners in the EU. However, they will certainly have a wonderful Constitution.
    Twenty Years after the Fall of the Berlin Wall, the EU is a Reincarnation of the Former Soviet Union

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here