Sub înțeleapta îndrumare a Hamas și Fatah, arabii din Palestina se pregăteau de pace; dar anunțul lui Trump privind ambasada SUA la Ierusalim le-a dat planurile peste cap. Sunt nevoiți să lase închiși în cuști porumbeii păcii și să caute acum cuție, pistoale și puști. Chiar și flintele străbunicilor sunt la mare căutare.

Mai întâi – puțină istorie. Trump a făcut ieri ceea ce Clinton și Gore promiseseră în campania 1992: că vor „susține Ierusalimul drept capitală a statului Israel”. Ba chiar Clinton își acuza contracandidatul, George H. Bush (seniorul, președinte pe atunci), că „a pus în mod repetat la îndoială suveranitatea Israelului asupra unui Ierusalim unit”. În 1995, cele două camere au trecut cu o largă majoritate „Legea Ambasadei la Ierusalim”, lege care prevedea mutarea ambasadei SUA la Ierusalim în următorii 5 ani, dar dădea și președinților SUA posibilitatea amânării deciziei. Administrația Clinton-Gore s-a folosit de această posibilitate.

În campania electorală din 2000, George W. Bush (juniorul) își acuza contracandidatul, pe Al Gore, vicepreședinte în funcție, că nu a pus în aplicare ceea c e promiseseră în 1992 și ceea ce votaseră Congresul și Camera Reprezentanților în 1995. „Voi începe procesul [mutării ambasadei la Ierusalim] imediat după învestire”,  a promis. Nu a făcut-o. Ajuns la putere și juniorul Bush a amânat decizia de a recunoaște oficial Ierusalimul drept capitală și de a muta ambasada SUA acolo.

Până și Obama a promis, inițial, în campania din 2008, imediat după nominalizare: „Ierusalimului va rămâne capitala Israelului, și trebuie să rămână nedivizat”.

Cum a încercat să o întoarcă Obama ca la Ploiești

Odată ajuns la Casa Albă, politica sa pro-palestiniană devenit evidentă. Au apărut informații, exclusiv din surse arabe, că le-ar fi fi făcut arabilor palestinieni niște promisiuni legate de soarta Ierusalimului. Costin Andrieș trecea în revistă la vremea respectivă, 2008-2009, aceste informații: Surse arabe: Obama a promis Ierusalimul palestinienilor.

Cert este că în 2010 premierul israelian Netanyahu a susținut un discurs fulminant în SUA, la invitația American Israel Public Affairs Committee, tradus atunci de Daniel Francesco: „Ierusalimul nu este o colonie. Este capitala noastră.”

Una dintre marile minciuni din timpurile moderne este de a-i descrie pe evrei că pe nişte colonişti străini în patria lor.

În biroul meu, am un inel care mi-a fost împrumutat de către Departamentul de Antichităţi al Israelului. Inelul a fost găsit lângă peretele Vestic [al Templului], dar el e vechi de 2.800 de ani, două sute de ani după ce Regele David a transformat Ierusalimul în capitala ţării noastre. Inelul este un sigiliu al unui funcţionar evreu şi are scris numele lui în limbă ebraică: Netanyahu. Ben-Yoash Netanyahu. Ăsta e numele meu. Prenumele meu, Benjamin, e datat cu 1.000 ani mai devreme, de la Benjamin, fiul lui Iacov.

Unul dintre fraţii lui Benjamin a fost numit Shimon, care, de asemenea se întâmplă să fie prenumele bunului meu prieten, Shimon Peres, Preşedintele Israelului.

Cu aproape 4.000 de ani în urmă, Benjamin, Shimon şi cei zece fraţi ai lor hălăduiau pe dealurile din Iudeea.

Doamnelor şi domnilor,

Legătura dintre poporul evreu şi Ţara lui Israel nu poate fi negată.

Legătura între poporul evreu şi Ierusalim nu poate fi negată.

Poporul evreu a construit Ierusalimul cu 3000 ani în urmă şi poporul evreu construieşte astăzi Ierusalimul.

Ierusalimul nu este o colonie. Este capitala noastră.

În Ierusalim, guvernul meu a menţinut politicile tuturor guvernelor israeliene din 1967, inclusiv cele conduse de Golda Meir, Menachem Begin şi Yitzhak Rabin. Astăzi, aproape un sfert de milion de evrei, aproape jumătate din populaţia evreiască a oraşului, trăieşte în cartiere care sunt dincolo de liniile armistiţiului din 1949. Toate aceste cartiere sunt la o distanţă de Knesset de cinci minute de condus cu maşina. Acestea sunt o parte integrantă şi indisolubilă a Ierusalimului modern.

Toată lumea ştie… toată lumea: americanii, europenii, israelienii, desigur… palestinienii… toată lumea știe că aceste cartiere vor face parte din Israel în orice acord de pace. Prin urmare, construind în ele în ele nu exclude în nici un fel posibilitatea soluţiei cu două state.

Și vreau să mai zic încă ceva despre politicile noastre în Ierusalim. Știți… nimic nu este mai rar în Orientul Mijlociu decât toleranţa pentru credințele altora. Dar numai sub suveranitatea Israelului în Ierusalim libertatea religioasă pentru toate religiile a fost garantată. Și vom continua să garantăm libertatea religioasă pentru fiecare.

Discursul lui Netanyahu l-a scos din minți pe Obama în 2010. A doua zi, Obama l-a umilit pe Netanyahu la Casa Albă, un tratament, de altfel, rezervat de fostul președinte american cu precădere aliaților de nădejde ai SUA.

E adevărat însă că Obama nu promisese mutarea ambasadei SUA la Ierusalim și, ca și predecesorii săi, s-a folosit de prerogative pentru a amâna punerea în aplicare a legii din 1995.

A pus-o în aplicare Trump. Ieri.

Trump a fost acuzat imediat că a pus în pericol „procesul de pace”. El spusese chiar la începutul speech-ului că acum nu suntem mai aproape de pace decât eram cu mai bine de două decenii în urmă când debuta acest „proces”. Și că e aiurea să crezi că, după două decenii de eșecuri, vei obține alte rezultate utilizând aceleași metode.

Alexandru Coman a observat reacția komentariatului. Imaginea ce rezulta era „că au vrut sa facă pace, și acum omul ăsta îi impiedică. Adică exista un proces în derulare, lucrurile evoluau cumva în direcția bună, exista voință pentru negociere și bunele intenții erau vizibile, dar acum totul se pierde”.

VIDEO. Hamas reacționează. „Procesul de pace” s-a năruit

Iar în această dimineață, komentariatul avea confirmarea. Reacționase foarte dur șeful Hamas, considerând decizia lui Trump o „declarație de război” și chemând la „intifada”. „Procesul de pace” dintre Israel și palestinieni s-a dus de râpă.

Să vedem acum și reacția lui Ismail Haniya, șef Hamas „prim-ministru” în Gaza, și (fost) prim-ministru al Autorității Palestiniene, parte, nu-i așa?, a „procesului de pace”.

Ca să vedeți ce speranțe de pace a distrus Trump. ????

Și nu, nu cumva să credeți că spusele lui Haniya și Haniya însuși au vreo legătură cu islamul. Doar e „religia păcii”, iar el – parte a „procesului de pace”.

Cairo, 2012

Gaza, 2010

Gaza, 2014

De azi, 7 decembrie 2017, ruleză un nou episod din seria „procesul de pace”, cu Ismail Haniya în rol principal.