Viitorul retro

    0

    În anii 70, răcnetul ştiinţific la modă era îngheţul global. Dar frisoanele şi anxietăţile apocaliptice ale acelei perioade – anii 60 şi 70 – nu se reduceau doar la atât. Cartea Şocul Viitorului a lui Alvin Toffler diagnostica o completă mecanizare a vieţii umane, Paul Ehrlich aprindea fitilul la bomba demografică – o serie de preziceri conform cărora planeta se va suprapopula în asemenea hal încât foametea şi anarhia vor deveni globale şi endemice în cel mult 10 sau 15 ani – iar dacă evitam îngheţul, viaţa robotică şi înmulţirea exponenţială, atunci sigur urma să fim devoraţi de insecte sau alte creaturi mutante produse accidental de o tehnologie scăpată de sub control. Iar dacă prin minune supravieţuiam şi acestor calamităţi, atunci radiaţiile nucleare sigur ne-ar fi venit veni de hac; urma să plătim scump nebunia de a produce electricitate în centrale nucleare.

    Acestea au fost scenariile de viitor populare în urmă cu patru decenii. Privite retroactiv, acest spaime şi catastrofe neîmplinite au devenit sinonime cu un film de groază de duzină. Privind la spaimele întreţinute în prezent cu şi mai multă isterie decât în trecut, altceva devine transparent: patologia puterii prin teroare apocaliptică. O constantă a escatologiei progresiste.

    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentJumping jive
    Articolul următorNegarea jihadului contra creştinilor
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here