Situaţia în Georgia s-a deteriorat, cu accente de violenţă politică împotriva susţinătorilor Preşedintelui Mikhail Saakashvili. Imediat după câştigarea alegerilor de către Visul Georgian al miliardarului Ivanishvili, au fost făcute mari presiuni pentru obţinerea demisiei Presedintelui Georgiei. În februarie, majoritatea parlamentară (Visul Georgian are 85 din 150 de mandate) i-a interzis Preşedintelui Saakashvili să-şi ţină ultimul discurs despre starea naţiunii in Parlament. Şi accesul presedintelui într-o altă locaţie a fost blocat de de protestatari. În incidente au fost bătuţi cinci parlamentari din partidul lui Saakashvili. În Eurasia Daily Monitor editat de Jamestown Foundation, reputatul analist Vladimir Socor descrie situaţia revoluţionară instalată în ultimele luni Georgia, în dispreţ faţă de domnia legii, precum şi lipsa de reacţie a Occidentului, în special a Statelor Unite.  Vă oferim o traducere a textului domnului Vladimir Socor: Merabishvili’s Arrest and the Erosion of Rule of Law in Georgia. 

Vladimir SOCOR: Guvernul georgian condus de premierul Bizdina Ivanishvili creşte nivelul represiunii şi ameninţărilor contra opoziţiei pro-Occidentale Mişcarea Naţională Unită (MNU). Arestarea liderului MNU Vano Merabishvili în 21 mai încununează o serie de măsuri represive, pe care, anterior, Ivanishvili ameninţase că le va lua, şi pe care le şi implementează pas cu pas.

Administraţia de la Washington are partea ei de responsabilitate pentru aceste evenimente (după cum veţi vedea), dar răspunde ezitant şi tardiv, în cazul în care o face. Administraţia Obama a facilitat schimbarea de regim în Georgia în 2012, dar a abdicat repede de la responsabilitatea consecinţelor politicii sale. Fără o strategie pentru Georgia şi regiunea Caucazului de Sud, şi dorind să înlăture un impediment geopolitic în politica ei de „resetare“ cu Rusia, Statele Unite au căutat să asigure un o schimbare de regim care să arate decent în Georgia.

 Washington-ul a definit parametrii acestui proces ca fiind „un transfer normal al puterii” şi o „coabitare” a noului guvern cu Preşedintele Mikhail Saakashvili, aflat pe final de mandat, care va fi înlocuit, ca un rezultat aproape inevitabil, de cineva propus de premierul Bizdina Ivanishvili în Octombrie 2013.

Chiora Taktakishvili, fosta purtătoare de cuvânt a campaniei electorale a MNU şi colaboratoare a Preşedintelui Saakashvili, a fost bătută de partizanii premierului Georgiei, miliardarul Bizdina Ivanishvili.

Declarându-şi drept obiective şi repere tranziţia normală şi coabitarea temporară, politica SUA s-a concentrat asupra unor teme ale procesului de tranziţie, arareori gândindu-se la rezultatele probabile şi la implicaţiile strategice ale schimbării de regim pe care a favorizat-o. Consecinţa strategică a schimbării de regim din Georgia este o pierdere clară pentru Occident. Dar, încă de la început, Administraţia Obama nici măcar nu-şi propunea astfel de mize; de fapt, Administraţia respinge cu totul acest tip de analiză. În schimb, şi-a fixat drept obiective coabitarea şi tranziţia normală: minimaliste în conţinut, limitate în timp şi decuplate de la toate îndoielile privind capacitatea sau voinţa noului guvern de a se identifica cu interesele occidentale.

După propriile criterii, politica Washingtonului a eşuat în toate privinţele din octombrie 2012 încoace. Echipa lui Ivanishvili practică mai degrabă politica intimidării, decât pe cea a coabitării; transferul de putere nu este în niciun caz un proces normal, şi, în general, statul de drept înregistrează regrese în multe dintre aspectele sale.

Premierul ameninţă periodic că e posibilă interogarea lui Saakashvili, ori „se aşteaptă ca Saakashvili să fie arestat“ (precum a declarat pentru Le Monde în 21 aprilie) – probabil după terminarea mandatului preşedintelui în octombrie. Din când în când, Ivanishvili descrie Mişcarea Naţională Unită drept o grupare de „infractori” şi „mincinoşi”, nepotriviţi pentru rolul de partid de opoziţie. Oamenii legii aflaţi în cele mai înalte poziţii reiau această retorică, folosindu-o ca pe un mijloc de presiune politică asupra opoziţiei.

Peste 20 de oficiali ai MNU au fost închişi sub diferite acuzaţii la scurt timp după schimbarea guvernului, dar cei mai mulţi au trebuit să fie eliberaţi din lipsă de dovezi. Guvernul a dat vina pe judecătorii numiţi în mandatul lui Saakashvili pentru aceste eliberări şi a anunţat planuri de revizuire sau de contestare a acestor numiri de judecători.

Ocolind sistemul judecătoresc acolo unde a putut, majoritatea parlamentară a re-categorisit 190 de condamnaţi de drept comun drept „prizonieri politici” şi i-a eliberat în masă printr-o hotărâre a Parlamentului, fără vreo decizie a instanţelor în fiecare caz în parte. Câţiva ofiţeri militari de informaţii ruşi, condamnaţi pentru activităţi de spionaj în Georgia, au fost şi ei incluşi în categoria „prizonierilor politici” şi eliberaţi. Printre condamnaţii de drept comun transformaţi în „prizonieri politici” şi eliberaţi se află Giorgi Gabedava, care a devenit unul dintre organizatorii de bază ai manifestării anti-gay din 17 mai din Tbilisi.

Ivanishvili şi echipa lui escaladează tensiunea acuzând administraţia lui Saakashvili de cârdăşie cu „terorişti” anti-ruşi, anunţând şi aici declanşarea unor investigaţii penale. Asemenea declaraţii incendiare sunt intruziuni în mersul firesc al justiţiei, cele mai înalte autorităţi guvernamentale subminând prezumţia de nevinovăţie sau chiar antepronunţâdu-se în unele dosare.(see EDM, April 3, 16, 17, May 3).

Vârfurile de lance ale acestor investigaţii sunt Procurorul General Archil Kbilashvili şi Ministrul de Interne Irakli Gharibashvili, doi tineri oficiali ajunşi în guvern în octombrie 2012 direct din poziţia de angajaţi privaţi ai lui Ivanishvili (unul avocat, celălalt – şef de bancă). Aceasta nu inspiră încredere nici în ceea ce priveşte imparţialitatea lor ca oameni ai legii aflaţi în poziţii de frunte, nici în separarea justiţiei de politică în derularea acestor anchete.

Aşa arată „Visul georgian” al premierului miliardar. Susţinătorii lui Saakashvili sunt atacaţi de revoluţionari furioşi.

În ultimele luni, mulţimi de partizani ai partidului „Visul Georgian“ al lui Ivanishvili au scos cu forţa autorităţile Mişcării Naţionale Unite din primării şi din consilii districtuale pe tot întinsul ţării. Aceste autorităţi locale fuseseră alese în alegerile locale din 2010, scrutin evaluat internaţional drept cel mai corect dintre toate alegerile georgiene de la obţinerea independenţei. Alegeri pentru autorităţile locale sunt prevăzute pentru 2014; dar în zonele rurale susţinătorii guvernului au refuzat să distingă între ciclurile electorale parlamentare şi locale. S-au repezit în schimb să reproducă la nivel local schimbarea de putere de la nivel central. Nici nu s-au sinchisit să organizeze noi alegeri locale. Au năvălit pur şi simplu şi au instalat partizani ai Visului Georgian în aceste primării şi consilii. Reprezentanţii occidentali din Georgia nu au reacţionat. Au monitorizat cu grijă alegerile parlamentare, dar au ignorat schimbarea cu forţa a administraţiilor locale alese de-a lungul ţării.

Statele Unite menţin o stânjenitoare tăcere faţă de toate acestea. Arestarea lui Merabishvili a forţat cumva Washington-ul să răspundă, dar răspunsul a venit de la un oficial de rang modest, silindu-se să evite folosirea cuvintelor „îngrijorare“ şi „justiţie selectivă“ (US State Department Daily Briefing, May 22). Politica SUA eşuează, şi se poate apropia de punctul unui faliment ireversibil odată cu arestarea celui mai important lider al opoziţiei de către autorităţile lui Ivanishvili. (Traducere Gelu Trandafir)