Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Bulgarii nu vorbesc rusa, dar o înțeleg foarte bine

Pe vremea lui Ceaușescu sufeream uitându-mă la malul bulgăresc al Dunării – acolo era o țară de vis! Mâncare la liber, dulciuri, cafea, televiziune, ceva haine și, credeam eu, o viață mult mai relaxată. Era o vorba prin ‘90 – dacă ne lăsa mâncarea, Ceaușescu era și acum președinte… Trist, nu? Sindromul Stockholm în cea mai nocivă formă. Numai că bulgarii, chiar cu toată mâncarea lor la liber, au vrut să scape de comunism și de coducătorul lor de atunci, Jivkov, Todorov, Tvetanov sau cum îi zicea.

Ciudat, dar românii nu prea au avut habar niciodată, și nici acum nu stăm mai bine, despre ce se întâmplă peste Dunăre (eșecul diplomației românești de zilele trecute confirmă binișor asta). Am întâlnit până acum un singur vorbitor de limbă bulgară la noi (Părintele Marcel), dar o mulțime de vorbitori de română în Bulgaria. Bulgarii ne cam știu limba și în mare cam știu ce se întamplă la noi, iar turismul lor trăiește în bună parte și de pe urma românilor. Ei privesc la noi ca la niște concurenți, noi practic nu îi observăm și asta nu din mândrie, ci așa, pur și simplu. Ei au avut mereu presă bună în Occident, au intrat în UE odată cu noi, deși problemele lor au fost și sunt de la distanță mai mari ca ale noastre. Într-un fel straniu, Bulgaria a fost simpatizată, posibil, ca substituentul din subconștient al Rusiei, cu toate problemele pe care le are și pe care le aduce. Și dacă tot am ajuns la capra vecinului, puțină istorie recentă merită amintită.

Bulgaria a fost, în perioada comunistă, un avanpost rusesc plasat perfect față de inamic, față de Turcia, important membru NATO în perioada Războiului Rece. De la granița comună până la Istanbul, de departe cel mai important oraș turcesc, sunt două sute și ceva de kilometri, așadar marele oraș era practic descoperit împotriva unei lovituri rusești dată de pe teritoriul Bulgariei. Având conștiința importanței în alianța Pactului de la Varșovia și simțindu-se de neatins, politicienii comuniști care au condus Bulgaria în anii ‘70-’80 au dus o campanie irațional de violentă împotriva minorității turce pentru a o lipsi de identitatea etnică, deportând comunități întregi de turci, bulgarizând numele nou-născuților, limitând drastic accesul la viața publică pentru cei care aveau nume turcesc și ajungând până la a scoate din cimitire pietrele de mormânt inscripționate cu nume turcești și distrugând fântânile făcute de comunitatea turcă, inscripționate în limba lor maternă! Da, etnicii turci au încercat să reziste, dar Securitatea bulgarilor a ucis, încarcerat și expulzat mare parte din cei care au participat la mișcarea de rezistență.

După 1990, Bulgaria, rămasă fără suportul Uniunii Sovietice, a simțit o imensă jenă față de Turcia aflată într-o extraordinară creștere economică și militară, așa că a investit multă vreme bani grei în înarmare, peste media din U.E. raportat la buget, chiar dacă avea deja o armată echipată mult mai bine decât armata română, de exemplu…

Acum, Bulgaria, chiar dacă este membră NATO, face gesturi care o apropie iar vizibil de Rusia, lucru care îi oferă, probabil, o poziție mai confortabilă în raport cu Turcia. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare a refuzat să meargă în Creta, la Sfântul Sinod, alături de majoritatea bisericilor ortodoxe învocând un motiv cel puțin straniu și susținând în fapt poziția Patriarhiei de la Moscova, care ar face orice ca Ucraina să nu aibă o Biserică autocefală, în cazul de față încercând să saboteze, practic, organizarea Marelui Sinod.

Apoi Președintele Bulgariei a refuzat total nediplomatic oferta României de constituire a unei forțe comune de apărare la Marea Neagră, lucru care, de asemeni vine clar în ajutorul Moscovei. Aici merită menționată și lipsa de profesionalism a SIE și a diplomaților români care (nu) au pregătit acordul cu Bulgaria și care nu au prevăzut mișcarea, oarecum așteptată, a administrației de la Sofia.

În momentul de față, când de la Bruxelles se poate cere Alianței NATO să îți restrângă mișcările de trupe și exercițiile militare deoarece, prin agresivitatea presupusă provoacă Rusia, rolul NATO poate fi drastic limitat de propusa nouă armată pan-europeană aflată în stadiu de proiect. Și într-o Europă fără, sau cu mai puțin NATO, Rusia devine plauzibilul partenerul civil dorit de Berlin și Paris, într-un fel sau altul, de ceva vreme. Apoi Rusia poate cere să își facă o baza militară, două, în Bulgaria prietenă, chiar și numai pentru ca Uniunea Europeana să își arate buna-credință. Așa cum arată politic Bulgaria acum, e greu de crezut că ar refuza asta.

Acestea fiind zise, e clar că România are nevoie de mai mult NATO, daca se poate spune asta, și de o susținere mai mare pentru Armată. Și da, de o mai mare atenție acordată țării vecine și “prietene” de la sud de Dunăre.

The following two tabs change content below.
Preot Alexandru Coman

Preot Alexandru Coman

Hirotonit preot în anul 1994, Parintele Alexandru Coman este și absolvent de Psihologie, specializat cu Master în Logopedie (Terapii și compensare în tulburările de comunicare), membru în Colegiul Psihologilor, având și cursuri post-universitare de Jurnalism/Publicitate (anul 2001), timp în care a slujit neîntrerupt în Biserică.

Un gând despre “Bulgarii nu vorbesc rusa, dar o înțeleg foarte bine

  1. Avand in vedere „razboaiele balcanice’ in care romanii au ajuns la Sofia, cele doua razboaue mondiale cand romanii au ajuns la Budapesta si bombardamentele americane asupra Serbiei singurul vecin sa zicem ‘prieten” ar fi Marea Negra. Prin ocuparea Crimeii de catre rusi putem pune la indoiala si „prietenia ” Marii Negre.
    Pentru NATO „stat tampon ar trebui sa fie Ucraina ca de aceea s-a semnat protocolul de transfer a fortelor nucleare de pe teritoriul Ucrainei in Rusia. Staele Unite si Anglia s-au angajat atunci sa garanteze integritatea teritoriala a Ucrainei. Dar in ultimii ani se constata ca Ucraina pierde teritorii iar marile puteri garante amintite „vorbesc”despre incalcari a suveranitatii unui stat. Pentru a nu fi prinsa intre doua fronturi Ucraina in deplina intelegere cu Moldova ar trebui sa neutralizeze cat mai repede Transnistria daca vor sa mai aiba iesire la Marea Neagra. Ideia „Nova Rossia” care bantuie de mult capul generalilor de la Kremlin poate fi materializata in 12 de ore cum spunea generalul Lebed fostul comandant al armatei a 14 din Transnistria.( distanta de la Tiraspol la Cherson este mai mica decat de la Tiraspol la Bucuresti).
    .

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.