Cărticica lui Stalin

    Print Friendly, PDF & Email

    stalin paul johnson * „Stalin a fost un monstru, unul dintre cei mai mari monştri pe care i-a produs până acum civilizaţia. Nu împărtăşesc opinia susținută cu obstinaţie de Marx şi de Tolstoi că indivizii nu au nici un rol în modelarea evenimentelor istorice, ele fiind aproape în totalitate opera unor forţe uriaşe, anonime. Convingerea mea este, şi sunt, aşadar, alături de majoritatea istoricilor, de la Tucidide la Carlyle, că evenimentele care se petrec în istoria omenirii ca rezultat al factorului uman sunt profund influenţate, şi adesea determinate, de voinţa celor puţini, uneori a celor foarte puţini. Prin urmare, aceşti indivizi remarcabili trebuie puşi sub lupă ca să vedem cum au acaparat puterea, cum au exercitat-o şi ce învăţăminte putem trage de aici pentru binele omenirii.” – aceasta este, în cuvintele autorului cărţii „Stalin. Unul dintre marii monştri ai istoriei”, Paul Johnson, teza – formulată limpede, fără echivoc şi precauţii inutile – pe care este construit un impresionant şi adevărat dosar document unuia dintre cei mai sîngeroşi lideri politici din istoria omenirii.

    *Adevărul despre monstruozitatea faptelor girate şi comise de marele criminal comunist nu este ceva subînţeles, ceva aşezat atît de bine în istoria omenirii şi în istoria ideilor încît să nu fie spus, tranşant, o dată şi încă o dată şi încă o dată – sugerează istoricul britanic al ideilor. Despre acest adevăr, despre aceste fapte trebuie vorbit, aşadar, în mod repetat; repetat şi apăsat. „Omenirea trebuie să-l cunoască pe Stalin. În această carte succintă am încercat să scot în evidenţă părțile esențiale ale vieţii, caracterului şi carierei sale. A fost în multe privinţe o sarcină dificilă, dar, odată ce am dus-o la capăt, am simţit satisfacţia profundă că am spus adevărul, într-o formă compactă şi accesibilă, astfel încât mai ales cei tineri, pentru care Stalin nu este decât un nume, să-l poată cunoaşte şi să înveţe din acest adevăr”, scrie în prologul volumului, Paul Johnson.

    *Cartea a apărut foarte recent în limba română, la editura Humanitas. Ea continuă o serie deja impresionantă de apariţii ale unuia dintre cei mai influenţi eseişti din spaţiul anglo-saxon. Volumul este tradus de Liliana Donose-Samuesson. De acelaşi autor au apărut deja în limba română: „O istorie a lumii moderne”, „Peisajul dispărut”, „Socrate. Un om pentru timpurile noastre”, „Duşmanii societăţii ”, „La naiba cu Picasso şi alte eseuri”, „Intelectualii” şi „Viaţa lui Isus povestită de un credincios”. Pentru 2015, în prezentările editurii Humanitas, este anunţat un alt titlu impresionant din portofoliul acestui corespondent britanic al lui Jean Sevillia, cu o operă însă mult mai amplă decît eseistul şi istoricul ideilor din Franţa: este vorba despre volumul „O istorie a evreilor”.

    * Cartea în discuţie este, parafrazînd titlul uneia dintre cele mai faimoase cărţi ale secolului trecut, „Cărticica lui Stalin”. E tot despre un sistem politic dictatorial – şi Mao, şi Stalin sînt superstaruri ale ororii comuniste mondiale -, dar e în cu totul alt registru decît opera monstrului chinez (mai înalt cu cîţiva cm decît Stalin, scrie la un moment dat în volumul în discuţie, Paul Johnson – amănunt care, aparent, e lipsit de importanţă, dar care nu e deloc aşa. Dimpotrivă – faptul de a fi mai scund decît Mao i-a hrănit monstrului sovietic resentimente adînci faţă de criminalul chinez). Cărticica lui Mao e despre manipulare; ea exaltă virtuţiile – inexistente – ale unui monstruos experiment la scară globală care a lăsat în urmă zeci de milioane de morţi. E o carte de militantism, un volum care justifică o oroare – comunismul. Cărticica lui Mao e despre o mare minciună, în vreme ce „Cărticica lui Stalin” e despre adevăr, despre adevărul şi faptele sîngeroase, inumane, diavoleşti la limită ale unuia dintre marii călăi în jurul căruia s-a construit comunism pur, dur, criminal în masă.

    * Volumul lui Paul Johnson are structura unui dosar despre personajul în chestiune – Stalin. Aş spune chiar mai mult, date fiind inspiraţia formulărilor, concizia lor, limpezimea judecăţilor şi a argumentelor, că e chiar Dosarul în chestiunea Stalin. Trei sînt secţiunile în care e urmărit acest „bandit politic” (aşa cum îi spune, din start, Paul Johnson): I. De la cîntăreţ în corul de băieţi la bandit; II. De la secretar general la tiran; III. De la generalisim la paranoid.

    * Într-o confesiune pe care a făcut-o în 1962, atunci cînd s-a şi botezat, fiica lui Stalin, Svetlana spunea despre tatăl său cuvinte memorabile: „acela a fost momentul cînd întreaga viaţă a tatălui meu mi-a apărut ca o respingere a Înţelepciunii şi a Bunătăţii în numele ambiţiei, ca o predare benevolă în mîinile Răului. Am văzut cum, treptat, zi de zi, Răul îl distrusese, şi cum îi distrusese pe toţi cei apropiaţi. S-a scufundat pur şi simplu tot mai adînc în abisurile minciunii, furiei şi a orgoliului.”

    * „Moartea rezolvă problema” – era, se pare, una din formulele preferate ale acestui monstru al (dez)umanităţii. Moartea altora. Crimele în masă. Milioane de morţi pe conştiinţă – din ordin direct şi, uneori, sub directa sa supraveghere. De aici trebuie plecat cînd se vorbeşte despre cine a fost Stalin – şi aici trebuie să se ajungă. Stalin a lăsat urme adînci – şi extrem de sîngeroase – în istorie nu pentru că mama sa, pe care o adora, îi spunea Soso şi nici fiindcă, o spune şi Johnson, era mai cultivat decît Hitler şi, cu atît mai mult, faţă de Mao Zedung. Nici pentru că îi plăcea Simfonia nr 6. De P.I. Ceaikovski. Nici fiindcă, în pozele din tinereţe recent descoperite, aduce a hipster romantic. Stalin a fost unul dintre marii monştri ai omenirii. Despre asta este cartea lui Paul Johnson. Şi, fiindcă e despre asta şi e scrisă în termenii în care e scrisă, ea e adevărată!

    Un gând despre “Cărticica lui Stalin

    1. Se spune că nu trebuie să înveți istoria din… romane! Dar uneori, literatura se bazează pe fapte reale, consemnate în istorie. Aș citi și eu cartea, dacă aș ști cum să mi-o procur. Oricum, lectura materialului de mai sus m-a trimis cu gândul la romanul lui Anatoli Râbakov, „Copiii din Arbat”. Un episod din acest roman (pe lângă magistralul capitol referitor la asasinarea lui Serghei Kirov), este cel în care sunt analizate relațiile lui Stalin cu stomatologul său evreu, la care tiranul se trata de ani de zile și cu care mai discuta și politică. După ce se pare că s-a încheiat și ultimul tratament, la ieșirea din cabinetul doctorului, Stalin se gândește că „îi va păstra o amintire frumoasă dentistului”, dar la scurt timp, ordonă să fie suprimat. Faptul că dentistul cunoștea problemele de sănătate… dentară ale tiranului erau considerte de către acesta drept… secrete de stat, el trebuind să ofere poporului o imagine perfectă, și sub aspect fizic! Iar după ce i se comunică îndeplinirea ordinului, după ce tiranul se preface a fi foarte afectat de pierderea devotatului medic, șoptește unui acolit de încredere că „în ăștia (evreii adică, n.n), nu se poate avea încredere”!

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.