Frumuseţea şi profanarea

Dacă aţi fi întrebat o persoană educată, oricând între 1750 şi 1930, care este scopul poeziei, artei sau al muzicii, răspunsul ar fi fost „frumuseţea”. La un moment dat, ca o consecinţă a modernismului, frumuseţea a încetat să mai primească acele omagii.

Fuga de frumuseţe

Caracteristici care mai înainte trădau eşecul estetic sunt citate acum ca indicii ale succesului, în timp ce urmărirea frumuseţii este adesea considerată o retragere de la menirea adevărată a creaţiei artistice, aceea de a provoca ortodoxia şi de a elibera de constrângerile convenţionale.

Noul umanism

Părinţii noştri îşi spuneau umanişti. Fuseseră crescuţi creştini, dar au trecut prin cel de-al doilea război mondial şi şi-au pierdut credinţa în Dumnezeul care a permis ca aşa ceva să aibă loc. Priveau umanismul ca opţiune reziduală, singura care a mai rămas odată ce credinţa a dispărut.

The Great Communicator

Pînă să gîndim ca Bush, Ronnie ne-a scăpat de ruși. În ajunul alegerii lui Ronald Reagan ca președinte al Statelor Unite în 1980, un jurnalist de la radio l-a intrebat ce au văzut americanii în el. Reagan a ezitat și apoi a răspuns: „Ai râde dacă ți-aș spune că pe sine și unul de-al lor?”

Sentimentalism totalitar

Pe măsură ce statul preia conducerea nevoilor noastre şi eliberează oamenii de poverile care sunt de drept ale lor – poverile filantropiei şi a bunei vecinătăţi – sentimentul autentic se retrage. În locul lui apare un sentimentalism agresiv care caută să domine spaţiul public.

PPE nu este în măsură să dea altora lecţii de integritate

Măcar doar pentru măgăria comisă alături de complicii lor socialişti, când au părăsit sala Parlamentului European (2009) ca nişte nemernici, când vorbea preşedintele Cehiei, Václav Klaus: Sau pentru demiterea contabilei UE, Marta Andreasen (2009, acum europarlamentar UKIP/EFD, care nu a acceptat să semneze conturile UE care prezentau nereguli). Nici după 16 ani, consecutiv, nu s-a … Continuare

Frumuseţea şi denaturările ei

Într-o epocă a credinţei în declin, arta stă mărturie pentru foamea spirituală şi năzuinţele nemuritoare ale speciei noastre. Prin urmare, educaţia estetică este mai importantă astăzi decât în oricare altă perioadă din istorie.

Arta, frumuseţea şi judecata

Acum un secol, Marcel Duchamp a semnat cu numele „R. Mutt” un pisoar pe care l-a intitulat „Fântâna” şi l-a prezentat ca operă de artă. Un efect imediat al glumei lui Duchamp a fost iniţierea unei industrii intelectuale ce s-a dedicat aflării răspunsului la întrebarea „Ce este arta?”.

Utopie versus libertate (Thomas Sowell)

„Veghea permanentă este prețul libertății.” Am auzit-o de multe ori. Un alt preţ al libertăţii este și tolerarea imperfecțiunilor. Dacă orice merge prost în lumea asta devine un motiv de a da mai multă putere vreunui mântuitor politic, libertatea începe să se erodeze,în timp ce noi repetăm fără să ne gândim lozincile la modă, … Continuare

Răţuşca cea urâtă

Cum poate fi combătut stângismul concentrând atacul într-un obiectiv ipotetic pe termen lung şi cedând inamicului tot câmpul de bătălie real şi imediat în care acesta a câştigat deja hegemonia şi are controlul aproape complet al situaţiei? Aceasta e “formula strategică” a liberalismului brazilian.

Răspundere în faţa realităţii

Păstrarea alianţei dintre apărătorii valorilor tradiţionale şi cei ai libertăţii economice continuă să fie la fel de necesară ca şi în timpul Războiului Rece. Ambele tabere au, în primul rând, responsabilitate în faţa realităţii. Iar realitatea obligă la constatarea că o societate bazată pe apărarea valorilor (familie, dreptul la viaţă etc.) fără piaţă liberă este … Continuare

Dacă se prăbuşeşte Israelul, ne prăbuşim cu toţii (Jose Maria Aznar)

De prea multa vreme nu da bine sa vorbesti în favoarea Israelului. Dupa recentul incident de la bordul unui vas din Mediterana plin cu activisti anti-israelieni, e greu sa gândesti sa promovezi o cauza mai putin populara. ,, În mod unic în Occident, Israelul este singura democratie a carei însasi existenta a fost pusa în … Continuare

Dispariţia inamicului comun, o iluzie periculoasă pentru conservatori şi libertarieni*

„„The basis of conservatism is a desire for less government interference or less centralized authority or more individual freedom and this is a pretty general description also of what libertarianism is.“ (Ronald Reagan) S-a spus că, odată cu dispariţia comunismului, după căderea, în urmă cu 20 de ani, a Zidului Berlinului şi după colapsul URSS, … Continuare

Uniunea Europeană: o coaliție a iresponsabilității (George F. Will)

Grecia reprezintă o aspirație perversă: o societate cu „mai mulți profitori decât producători”, cu mai mulți încasatori de beneficii de la guvern decât producători de bunuri și servicii care generează surplusul social ce finanțează guvernul.

Prostie criminală

Când adevărul devine prea evident şi minţile încăpăţânate continuă să îl nege fără să poată fi acuzate de escamotare interesată, suntem în faţa a ceea ce Eric Voegelin numea “prostie criminală” – a abuza în mod intolerabil de dreptul la imbecilitate. Marele filosof germano-american a folosit termenul pentru a desemna comportamentul mental al elitelor germane … Continuare

De ce nu sunt liberal

Sunt multe motive ca să fii contra socialismului. Două sunt însă contradictorii, trebuie să alegi: ori îţi place libertatea pieţei pentru că ea promovează Statul de drept, ori îţi place Statul de drept pentru că el promovează libertatea pieţei. În primul caz, eşti “conservator”; în al doilea, eşti “liberal”. O vreme, nu simţi diferenţa. Atunci … Continuare

Zece principii conservatoare

Este imposibil de întocmit un catalog exact al convingerilor conservatoare. Cu toate acestea eu vă ofer, sumar, zece principii generale şi sunt încredinţat că majoritatea conservatorilor ar subscrie la cele mai multe dintre aceste maxime.

Vladimir Tismăneanu: Utopie, teroare, genocid

Crimele impotriva umanitatii sunt, trebuie sa fie imprescriptibile. In raport cu ele nu vom gresi niciodata prin surplus, prin exces de memorie. Ori prin revendicarea justitiei reparatorii. Am mai spus-o: A ierta nu inseamna a uita, dar a uita este de neiertat. Este chiar nevoie de ceea ce istoricul francez Alain Besancon numeste hipermnezie. Este … Continuare

Mihail Neamtu: Creştinismul în spaţiul public. O perspectivă a dreptei româneşti.

Textul integral al prelegeriii domnului Mihail Neamtu il puteti gasi in Antiteze În aceasta prelegere doresc sa sustin urmatorul punct de vedere: oricare ar fi subcurentele dreptei europene, la baza unei atitudini politice opuse progresismului stângist se afla respectul viu si sincer pentru „Civilizatia Decalogului”. Ma refer aici la Europa fundamentelor morale nascute din confluenta … Continuare

“Leszek, prietene drag. Ostaş al Adevărului!”

Janusz Śniadek, liderul sindicatului Solidaritatea Domnule Presedinte al Prealuminatei Republici, Doamna Maria Kaczynska, Leszek – prietene drag. Am sosit la Cracovia din lumea întreaga. Ca întotdeauna este alaturi de tine Solidaritatea, Solidaritatea de la care a început totul, Solidaritatea careia i-ai fost întotdeauna credincios. Numai coroana pe care ai vrut sa o depui în padurea … Continuare

Mark Levin la Fundaţia Reagan

Mark Levin a fost invitat să vorbească la Fundaţia Ronald Reagan. Pe 5 martie s-a adresat unei săli pline, prezentînd audienţei un diagnostic al prezentului dintr-o perspectivă conservatoare şi un cadru filozofic, istoric şi practic de revitalizare a viziunii conservatoare şi a societăţii americane. Urmează o înregistrare video lungă, dar pentru cine are răbdare, cît … Continuare

Dacă Noica ar fi avut blog

C. Noica - Conferinte RadiofoniceAm recitit azi cîteva eseuri ale lui Constantin Noica din perioada interbelică şi dintr-un capriciu am început cu ultimul. Eseul cu pricina are venerabila vîrstă de 65 de ani iar fenomenul descris s-a amplificat între timp, ba mai mult, diagnosticul filozofic şi tratamentul preventiv prescris de Noica pentru inflaţia şi dependenţa de informaţie şi-au păstrat prospeţimea şi valabilitatea. Bine, ştiam aceste lucruri, nu eram la prima lectură. De data asta însă, tonul conversaţional, simplu şi direct al acestor bucăţi scurte de gîndire vie aplicată unor aspecte culturale sau de viaţă curentă familiare omului obişnuit, de pregătire medie, m-a intrigat mai mult ca alte dăţi. Am uitat să menţionez, cartea cuprinde textele unor conferinţe radiofonice pe care Noica le-a citit între 1936-1943 în cadrul emisiunii „Universitatea Radio”. Senzaţia unei prezenţe imediate a autorului şi de comunicare individuală, specifică emisiunilor radiofonice, răzbate clar din aceste lucrări şi dintr-o dată mi s-a părut firesc să-mi imaginez că dacă Noica ar fi trăit azi şi ar fi avut un blog, probabil că astfel ar fi arătat postarile lui.

Probabil ar fi scris rar la acel blog, să zicem 21 de postări. Acesta ar fi fost cu siguranţă ultimul, o încurajare pentru oricine de a se forma trăind, nu consumînd informaţii. Nu de alta, dar sutele de ziare şi buletine de ştiri TV spun cam acelaşi lucru.

Formă, formare, informare

25 noiembrie 1943

Nimeni nu ştie destul astăzi. Toţi vrem să fim informaţi. Cu privire la ce? Nu ştim exact. Dar am voi să ştim, să aflăm, să putem spune – într-o lume în care în fiecare clipă avem impresia că se întîm­plă ceva, fără ca noi să fim la curent. Există, în vre­muri de mare densitate, cum sînt cele de azi, o supremă valoare, din care omul îşi face hrana zilni­ca: informaţia. Să ştii ceva, chiar inexact, dar să ştii. E aproape ca un narcotic.
Despre „informaţia” aceasta, atît de uşuratică în ea însăşi, dar care exercită o tiranie atît de mare asupra omului contemporan, aş vrea să vă spun că are o ascendenţă nobilă, poartă un nume mare. Ca orice lucru cu vechime, a degenerat. Nici nu ne dăm seama cîte forme de viaţă, cîte noţiuni, cîte cuvinte sînt degenerate, decăzute, automatizate. Se spune că viaţa e îmbogăţire. Dar în unele privinţe ea e dim­potrivă: pierdere, împuţinare, sărăcie. Golim lucru­rile de sens, ca să ne mişcăm mai uşor printre ele. Călcăm peste morminte, ca în adevărate cimitire. Dar lucrurile acestea moarte învie din cînd în cînd, iar atunci ne îngrozeşte tot ce am lăsat să moară, pentru a fi noi liberi să trăim.
Continuare

O adicţie mai dăunătoare decît fumatul

De citit acest articol, care descrie mariajul nefericit dintre etatism şi conservatorismul actual. În fapt, este o radiografie exactă a condiţiei cetăţeanului contemporan: aservit statului. Cei mai mulţi dintre cei care se auto-intitulează astăzi conservatori sunt preocupaţi, după cum este de aşteptat, de decăderea familiilor, divorţ, nelegitimitate, pierderea autorităţii, multiculturalism, dezintegrarea socială, libertinismul social şi … Continuare