Triumful lui Obama – victorie al-Qaeda

    Cel puţin aşa se exprimă numărul doi al organizaţiei teroriste, Ayman Al-Zawahiri, într-un comunicat pe bandă audio transmis postului Al-Jajeera miercuri 19 noiembrie. Acest comunicat face parte din tactica războiului asimetric promovat de al-Qaeda – ce are ca scop producerea unei reacţii concrete americane pentru a se autojustifica – ideile lui Al Zawahiri conţin două linii de forţă, una care pune semnul egalităţii dintre triumful lui Hussein Barack Obama în alegerile americane cu o pretinsă înfrângere în Irak a SUA, iar a doua, insultarea Preşedintelui ales deoarece se comportă ca un antimusulman prin promovarea unei redistribuiri a trupelor în Afghanistan.

    Elaborat într-un limbaj apropiat modului de exprimare coranic, comunicatul lui Al-Zawahiri a fost tradus din arabă în engleză de blogerul jveritas şi a fost postat cu promptitudine pe situl Power Line Forum, de unde ne-am luat şi noi titlul postarii. Deşi organizaţia al-Qaeda din Irak a fost aproape anihilată în cea mai mare parte din ţară, egipteanul Ayman Al Zawahiri repetă tactică proclamării victoriei în locul eşecului, aşa cum a făcut şi Sadam Hussein când a decretat că Mama Bătăliilor – cum numise războiul din 1991 – fusese câştigat de tabără irakiană. Al Zawahiri spune în mesaj:
    Continuare

    1391 – 2006 Istoria Raţiunii (de la Manuel la Benedict)

    Pe 12 septembrie 2006, Papa Benedict a ţinut în aula universităţii din Regensburg o prelegere intitulată Credinţă, Raţiune şi Universitate – Memorii şi Reflecţii, având ca subiect dehelenizarea creştinismului şi pericolul ruperii de raţiune. Într-un anumit context, Papa Benedict l-a citat pe Manuel Paleolog al II-lea, un învăţat ortodox şi unul dintre ultimii împăraţi ai … Continuare

    Despre execuţii, în Regatul Magic

    A trecut cam mult de la ultimele articole dedicate centrului religios al lumii musulmane*, aşa că după o pauză neaşteptat de lungă revenim în Regatul Magic al Mutaween. Profit de o recomandare primită de la un prieten pentru a readuce în discuţie minunata lume wahabistă din vecinatatea relativ apropiată: una bucată interviu de senzaţie cu un călău saudit. Atenţie! Nu orice călău saudit, ci cel mai faimos gâde din Arabia Saudită, mult-stimatul Abdallah Bin Sa’id Al-Bishi.

    O diferenţă de nuanţă. Spre deosebire de Europa Evului Mediu unde călăul era un marginalizat, Arabia Saudită îl transformă pe omologul lui modern într-un fel de vedetă TV. The executioner dă interviuri, vorbeşte despre începuturile sale, împărtăşeşte profesionist câteva din secretele meseriei, cu calm explică de ce aşa şi nu altfel, totul pentru televiziuni cu tehnologie de secol XXI care emit într-o ţară cu apucături din altă epocă**.
    Continuare

    “Voi aveţi ceva cu musulmanii”

    Reacţie la Poliţista, articol publicat pe blog în urmă cu trei zile.

    Tu esti rasist si xenofob. Tu si cei care scriu pe acest blog. Voi aveti ceva cu popoarele islamice si cu musulmanii.
    comentariul 10

    Fac pariu pe ce vrei dumneata bah, ca nu ai citi in viata ta macar un pasaj din Coran. Si aici ma refer la Coranul real , nemasluit de zionisti sau cine stie ce alte citate malitzioase si vadit scoase din context sau chiar inexistente in Coran.
    comentariul 14

    Se pare că pînă şi saudiţii măsluiesc Coranul. Iată ce învaţă 600 de elevi între 5 şi 18 ani la academia „Regele Faud” din vestul Londrei, o prestigioasă şcoală islamică unde este înmînată mai departe tradiţia literară descrisă cu patos de erudita Grete Tartler:
    Continuare

    Dreptul de a ofensa? Şşş… nu deranjaţi şezătoarea literară din Golf

    Horia Roman Patapievici a publicat recent un eseu esenţial pentru înţelegerea dezbaterii actuale asupra libertăţii de critică a ideilor în societăţile moderne. E o temă acută, avînd în vedere penetrarea culturii islamice in Vest prin imigrare, care are un orizont radical diferit despre drepturile cetăţenesti pe care Europa si America le-au născut şi instituţionalizat. Ce scrie Patapievici e ceea ce noi, „patrupezii”, am susţinut de la bun inceput:

      1. Civilizaţia occidentală s-a dezvoltat şi a asigurat cel mai mare progres din istoria umanităţii prin perpetua examinare a ideilor, a premizelor, a miturilor fundamentale ale civilizaţiei, prin critica de idei şi lupta pentru libertatea de a explora realtitatea, libertate cucerită pas cu pas. Patapievici nu spune, dar ştim toţi că darul critic şi hermeneutic ne-a fost dat de evrei şi greci.

      2. Critica propriei istorii şi culturi, creştinismul, a fost esenţială în evoluţia Vestului. Fără critica tradiţiei colective iudeo-creştine, cu toate excesele sale, n-am fi ajuns la balanţa de toleranţă a modernităţii, şi la statul modern secular, în care budiştii şi creştinii şi musulmanii îşi pot adora dumnezeul în libertate.

      3. Cînd nu se mai face distincţia între critica de idei şi „ofensarea” sensibilităţilor tribale şi personale, cînd oamenii sunt intimidaţi că au idei rebele, urmează stagnarea societăţii supuse terorii ideologiei unice.

    Dar mai întîi, pentru contrast, o erudită de excepţie a culturii române, atinsă de obnubilarea multiculturală şi avantajele ei.
    Continuare

    Islamizarea Angliei

    I. PREGĂTIREA TERENULUI

    Discreditarea Angliei de către elitele din conducere, mass media şi educaţie

    Guvernul laburist Britanic, reprezentanţii progresismului din Regatul Unit, cei care au luptat timp de decenii pentru drepturile homosexualilor, care au susţinut emanciparea femeilor în societatea patriarhală, drepturile minorităţilor şi care au dat legi pentru coeziune socială şi descurajarea discriminării; acest guvern, reprezentanţii luminilor în societatea britanică, au adus multiculturalismul şi relativismul cultural foarte aproape de limitele sale ultime.

    Acuma se dovedeşte ca de fapt scopul acestor mişcari era de fapt unul subversiv. Lumina divină, promisă de ideologia utopică a multiculturalismului, se dovedeşte pe zi ce trece a avea ca sursă neonul sovietic, repus în uz de cei ce în ’68 strigau slogane comuniste pe străzile Europei occidentale. Ghidaţi de această lumină bolnavicioasă de spital din perioada comunistă, majoritatea elitelor vestulului Europei s-au pricopsit cu o miopie forte şi, în orbecăiala lor hedonistă, au blestemat tot ce a fost pînă la ei, tot ce a făcut civilizaţia occidentală ceea ce este şi şi-au umplut ţările cu milioane de imigranţi din lumea a treia, dar fără să le pretindă integrarea.

    Împreună cu Suedia şi Olanda, Anglia este una dintre cele mai afectate ţări de această boală specifică civilizaţiilor extenuate, care a pierdut încrederea în trecutul ei, în valorile proprii şi implicit în viitor. Anglia a devenit genul de ţară în care se întîmplă lucruri care ar fi fost imposibil de imaginat acuma cîţiva ani. Dispreţul şi chiar ura pentru ceea ce a fost şi este această ţară, pentru istoria ei, au devenit politica de stat.
    Continuare

    Undercover Mosque: The Return

    În ianuarie 2007, pe Channel 4, emisiunea Dispatches a prezentat un documentar, Undercover Mosque, despre tipul de islam propovăduit în unele moschei din Marea Britanie. S-a descoperit atunci că imamii, care vorbeau despre moderaţie şi bună înţelegere cînd se adresau non-musulmanilor, oficialităţilor şi presei britanice, în predicile adresate direct credincioşilor promovau ura faţă de necredincioşi, segregarea şi legitimau crimele făcute în numele islamului. Filmul identifica sursa acestei varietăţi de islam ca fiind wahabismul finanţat de Arabia Saudită.

    Ca urmare a difuzării documentarului s-au făcut promisiuni, s-a spus că situaţia va fi ameliorată iar extremismul nu va fi tolerat.

    Un an şi jumătate mai tîrziu, echipa Dispatches trimite din nou un reporter sub acoperire pentru a afla dacă promisiunile au fost îndeplinite. În cea mai importantă şi mai influentă moschee din Marea Britanie, London Central Mosque, reporterii au găsit că, deşi în principala sală de rugăciune se predica o variantă îndulcită a islamului, la etaj, femeilor li se propovăduia încă segregarea, ura faţă de non-musulmani, homosexuali, ura faţă de democraţie şi valorile liberale. Simultan, libraria oficială a moscheii vindea aceleaşi cărţi şi DVD-uri în care se predica extremismul, ca acum un an şi jumătate.
    Rezultatul acestei noi investigaţii este Undercover Mosque: The Return, difuzat pentru prima oară luni, 1 septembrie:

    Continuare

    Complot eşuat

    Penitenciarele sunt locuri dure şi triste, unde Justiţia îi trimite pe cei care au făcut crime sau infracţiuni de orice fel cu prevederi în codul penal, pentru a-i obliga să-şi ispăşească pedepsele şi – cel puţin ca idee – pentru reeducare. Dar este şi un loc în care se întâlnesc personaje cu caractere, motivaţii sau idealuri asemănătoare, ce pot pune la cale cele mai neverosimile comploturi pentru a se elibera sau pentru a se răzbuna, un caz recent din Marea Britanie punând în discuţie şi problema ameninţării islamiste la adresa personalului de pază. În urmă cu circa două săptămâni s-a făcut publică dejucarea intenţiei unui grup de membri Al-Qaida de a ataca, răpi şi decapita un ofiţer (gardian) dintr-o închisoare, totul urmând să fie filmat cu un telefon mobil pentru a fi transmis instantaneu către unul din site-urile jihadiste.
    Continuare

    Turcia şi valorile europene

    Partizanii statului secular au mai pierdut o bătălie în războiul ce macină o societate adânc divizată în ceea ce priveşte echilibrul valorilor. Miercuri 30 august 2008 Curtea Constituţională a Turciei a decis să respingă cererile de desfiinţare a Partidului Justiţiei şi Dezvoltării sau AKP (Adalet ve Kalkinma Partisi) cu o decizie ce dă însă un avertisment dur islamiştilor.

    AK înseamnă alb în turcă şi are semnificaţia de necorupt sau incoruptibil, leit-motivul cu care a venit la putere AKP, partid înfiinţat formal în anul 2001, dar care îşi bazează acţiunea politică pe principiile antice ale islamului. AKP s-a declarat în favoarea aderării la Uniunea Europeană dar nu avem cum să uităm că actualul preşedinte al AKP Recep Tayyp Erdogan declara la 3 octombrie 2005:

    “Ori [UE] va arată maturitate politică şi va deveni o putere globală, ori va sfârşi club creştin. Noi, totuşi, vom fi întristaţi dacă un astfel de proiect de alianţă între civilizaţii va fi prejudiciat”.

    Cu ocazia începerii convorbirilor de aderare, Abdullah Gul, fostul ministru de externe turc şi exponent de frunte al AKP, devenit între timp Preşedinte al Republicii, a declarat tot la 3 octombrie 2005:
    Continuare

    Veşnic ofensaţi. Sondaj de opinie tendenţios

    „Cel mai recent raport despre studenţii musulmani britanici, produs de Centrul Pentru Coeziune Socială, serveşte doar la îmboldirea bigoţilor şi demagogilor predispuşi să semene discordie în rîndul poporului britanic. Autorii raportului nu se pot ascunde în spatele unui aşa-zis sondaj ştiinţific pentru a-şi justifica agenda proprie de a crea orice, dar nu coeziune socială.”Islamul ofensatDeclaraţie comună semnată de: Wes Streeting – preşedinte, Sindicatul Naţional al Studenţilor | Dr. Muhammad Abdul Bari – secretar general, Consiliul Musulman Britanic | Pav Akhtar – Egalitatea Naţională Rasială, UNISON | Khurshid Ahmad – preşedinte, Forumul Musulman Britanic | Milena Buyum – vice-preşedinte, Adunarea Naţională Împotriva Rasismului | Ahmad al-Rawi – Asociaţia Musulmană Britanică | Faisal Hanjra – preşedinte, Federaţia Societăţilor Islamice Studenţeşti, şi dată publicităţii de Veghea Islamofobiei, o remarcabilă organizaţie dedicată eradicării epidemiei islamofobice care macină intens fibra societăţii britanice.

    „Raportul este slab metodologic, nereprezentativ şi mai ales subminează munca pozitivă depusă de societăţile islamice din toată ţara.” — Faisal Hanjra, preşedinte al Federaţiei Societăţilor Islamice Studenţeşti.

    „Raportul reflectă deformările şi prejudecăţile unui centru de studiu de dreapta – nu reflectă vederile studenţilor musulmani din Marea Britanie. Participanţii la acest sondaj au răspuns la o serie de întrebări vagi şi tendenţioase.” — Wes Streeting, preşedinte al Sindicatului Naţional al Studenţilor.

    „Întrebarea referitoare la omorîtul în numele religiei nu face nici o distincţie de sens. Dacă, de exemplu, o ţară este atacată, invadată şi ocupată, iar oamenii luptă în baza credinţei lor religioase, este aşa ceva acceptabil?” — Hizb-ut Tahrir, organizaţie al cărei scop declarat este instaurarea Califatului mondial.

    Universităţile UK, o organizaţie reprezentînd administraţiile universităţilor din Marea Britanie, a declarat că rezultatele studiului nu constituie „o reprezentare corectă a vederilor împărtăşite de studenţii musulmani britanici”.

    Dar ce studiu şi care au fost rezultatele?
    Continuare

    O zi tristă în Gaza. Ca peste tot, speranţa e în copii

    În aceste zile, Palestina lăcrimează mai mult decît de obicei.
    A pierdut un fiu dintr-o familie exemplară, dedicată păcii şi propăşirii celui mai asuprit popor din lume.
    Ştiu la ce va gîndiţi. Vampirii sionişti l-au omorît înainte de termen.
    E vorba despre termenul împlinirii oricărui destin nobil de palestinian, martiriul de shaheed, cînd agresorii sionişti sînt miniaturizaţi în sute de bucăţi de tehnologia palestiniană high-tech, iar shaheedul ia calea unui rendez-vous etern în paradis, unde zeci de virgine sint permanent disponibile să răsplătească vitejia şi pioşenia nestrămutate.

    Nu şi nu. Acest tînăr promiţător şi cu o educaţie aleasă a comis cea mai gravă crimă. S-a convertit la creştinism.
    Continuare

    Femeile hamal de la frontiera Uniunii Europene

    Cu patru ani în urmă, în iulie 2004, între autorităţile socialiste spaniole şi guvernul Regatului Maroc s-a realizat o înţelegere în legătură cu acordarea de mii de paşapoarte speciale pentru cetăţenii marocani ce vor să intre în enclava spaniolă Ceuta, aflată pe coasta Africii de Nord.

    Comercianţii musulmani din Ceuta au cerut impulsionarea “micului trafic”, iar guvernul spaniol condus de Zapatero a reacţionat pozitiv şi a apelat la autorităţile marocane, astfel s-au pus bazele unei noi meserii la frontiera de sud a Uniunii Europene. Aceea de hamal, cărător de poveri cu spinarea.

    Aflată în posesia Spaniei din anul 1688, Ceuta priveşte aproape perpendicular spre stanca Gibraltar de pe coasta spaniolă. Locuitorii Gibraltarului îşi clamează apartenenţa la Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, lucru respins de guvernul Zapatero. Locuitorii Ceutei sunt fericiţi de faptul că sunt cetăţeni spanioli, dar Regatul Marocului a revendicat Ceuta la ONU încă din anul 1961, ca şi Melilla, cealaltă enclavă de pe coastă Mediteranei.
    Continuare

    Linşaj la Marsilia. Românofobia noii Franţe

    Două evenimente reprobabile s-au produs în Franţa pe data de 21 iunie 2008, unul la Paris iar celălalt la Marsilia, victimele şi motivaţiile fiind cu totul diferite, dar atacatorii au ceva în comun, religia. Aceea incorect denumită ca fiind a păcii.

    În acea zi, preşedintele Nicolas Sarkozy se afla în vizită în Israel, iar la Paris a avut loc unul din destul de frecventele atacuri ale beurs (cetăţeni de origine magrebiană) asupra unui tânăr evreu francez. Victima acestui acţiuni ne-întâmplătoare, să-l numim Henry X., a ajuns în comă la spital dar a avut noroc şi a fost salvat. Cei cinci agresori sunt cunoscuţi organelor de poliţie care au început o investigaţie, pe care o conduc totuşi fără prea mare tragere de inimă. Nimeni nu doreşte o reizbucnire a violenţelor în suburbiile turbulente din Paris, iar poliţia se află sub tirul media de stânga pentru o presupusă înclinaţie către o atitudine dură faţă de minoritatea musulmană. Pentru a se crea confuzie, s-au lansat zvonuri cu privire la pretinse reglări de conturi între bande. În România un ziar de inspiraţie fascistă – mă refer la Gardianul – a subliniat ştirea cu privire la vizita “evreului Sarko” în statul Israel, ca fiind o noua demonstraţie în sprijinul ideii existenţei unei conspiraţii sioniste la nivel mondial. Televiziunile arabe au repetat până la intoxicare “amanuntul” (de importanţă capitală pentru unii) cu privire la descendenţa parţial iudaică a lui Sarkozy. De aici, precum şi în logica istorică a aversiunii minorităţii musulmane faţă de preşedintele care a avut neobrăzarea să-i caracterizeze ca “racaille” pe turbulentii anului 2005, se poate trage concluzia că agresiunea contra tânărului evreu parizian a fost o urmare a sprijinului pe care Franţa îl acordă Israelului.
    Continuare

    Tînără musulmană rănită în sentimente de o coafeză, deznodămînt

    Cu altă ocazie am relatat cazul unei tinere musulmane care a dat în judecată pe patroana unui salon de coafură din Londra pe motiv de discriminare, întrucît, după 25 de interviuri de angajare fără succes, a fost refuzată şi la al 26-lea, în urma unui răspuns negativ la întrebarea dacă ar fi dispusă să lucreze … Continuare

    Indonezia pe drumul către fundamentalism

    Stema IndonezieiAceastă ţară are 226 de milioane de locuitori din care 85% sunt musulmani, în cea mai mare parte sunniţi. Restul populaţiei este formată din creştini, hinduşi şi budişti. Statul indonezian, care se bazează pe un fundament filozofic oficial numit Pancasila (termen derivat din două cuvinte sanscrite, „panca” adică cinci şi „sila” cu înţelesul de principii) a început să alunece spre un anume tip de societate în care se pun obstacole din ce în ce mai mari pentru libertăţile religioase, uneori însă şi pentru cele cetăţeneşti.

    De curând guvernul indonezian a aprobat un decret în care îi ameninţă pe membrii cultului Ahmadyya – puţin cunoscut la noi – cu pedepse cu închisoarea de până la 5 ani dacă or să continuie să „degradeze” religia. Inutil să ne punem prea multe întrebări cu privire la ce religie se face referinţă. Binenţeles că la religia islamică, pe care aceşti amărâţi de ahmadişti – au 500000 de aderenţi în Indonezia – s-ar părea că o pun într-o lumina proastă. Guvernul a evitat în ultima clipă să pună în afară legii secta Ahmadyya, dar nu este exclus ca să se treacă în curând la această măsură extremă. Adepţilor Ahmadyya li se cere prin decret să declare că nu sunt de fapt musulmani, deşi cred în Coran şi în preceptele islamice din Hadidh.
    Continuare

    Mark Steyn şi păpuşile lui Elmasry

    Continuare la O masă rotundă şi Interviu Mark Steyn. În luna mai s-a întîmplat ceva neprevăzut. Mark Steyn s-a întîlnit cu acuzatorii săi la o emisiune tv transmisă în direct. Circumstanţele imediate în care a avut loc această polemică ad-hoc au fost hilare, mai ales ţinînd cont de contextul anterior. Mohamed Elmasry, autorul plîngerii de … Continuare

    Veşnic ofensaţi. Azi, cum să aduci un salon de coafură la sapă de lemn

    Ce faci dacă eşti tînără, abia ai absolvit liceul cu o specializare în coafură şi îţi cauţi slujbă la un salon de coafură sau frizerie, dar ai fost refuzată de toţi cei 25 de angajatori la care te-ai prezentat? A. Te duci la al 26-lea interviu de angajare. B. Te duci la al 26-lea interviu … Continuare

    Conversaţie despre jihad în America

    De la Costin.

    Uite ce am gasit. Din 1994:

    „A discussion on the controversy surrounding the PBS movie „Jihad in America” and its impact on America’s perception of Muslims. Panelists include Steve Emerson, the film’s executive producer, correspondent Anisa Abd El-Fattah, Chairwoman of the National Association of Muslim Women, Mohammad Mehdi, Secretary-General of the National Council of Islamic Affairs, and Abdurahmad Alamoudi, Executive Director of the American Muslim Council.”

    Nu am vazut inca interviul si nici filmul dar o sa il caut. E foarte interesant de vazut cum evoluat jihadul, reactiile Vestului la jihad, ce se putea spune atunci si ce se poate spune acuma. „Jihad in America” a fost facut dupa bombardarea WTC din ’94.

    Charlie Rose este un jurnalist TV american de notorietate. Din 1991 are propria emisiune de interviuri produsă de un post de televiziune din New York şi redistribuit naţional de PBS, reţeaua publică naţională de radio şi televiziune. De-a lungul carierei, Charlie Rose a realizat mii de interviuri acoperind o arie largă a interesului public politic, economic, social, artistic şi invitaţii săi sînt figuri reprezentative pentru subiectele abordate. Siteul charlierose.com arhivează majoritatea emisiunilor produse.

    Documentarul Jihad in America a fost difuzat de PBS în 1994 şi a fost primul film american major de investigaţie jurnalistică asupra unui subiect obscur la vremea respectivă: activităţile jihadiste ale unei reţele de organizaţii musulmane acoperite sub masca respectabilităţii caritabile şi de activism social. Autorul este Steve Emerson, o altă figură obscură la vremea respectivă. Documentarul lui Steve Emerson, prin difuzarea la nivel naţional şi mai ales datorită filmărilor cu camera ascunsă la întîlnirile şi conferinţele organizate de lideri ai aceste reţele, a expus prin redarea discursurilor înregistrate agenda teroristă din spatele activităţii acestor organizaţii. Impactul a fost sever. FBI şi CIA s-au declarat surprinse de aceste dezvăluiri şi verificarea informaţiilor prezentate a confirmat faptul că, la timpul respectiv, Steve Emerson reuşise să contureze un profil al actitvităţilor teroriste musulmane pe teritoriul SUA care scăpase complet guvernului federal. În acelaşi timp, documentarul lui Emerson subliniază faptul că investigaţia asupra jihadismului pe sol american nu urmăreşte să culpabilizeze colectiv musulmanii din America. Autorul afirmă clar faptul că victimile retoricii şi acţiunilor extremiştilor musulmani sînt de fapt toţi cetăţenii americani.

    Interviul descoperit de Costin a avut loc imediat după difuzarea documentarului pe reţeaua PBS şi reprezintă ocazia oferită de Charlie Rose cîtorva lideri de organizaţii civile musulmane din SUA de a răspunde datelor prezentate de Steve Emerson în documentarul său. Şi evident lui Steve Emerson în persoană, invitat de asemenea la discuţie. Privit retrospectiv, interviul este cu adevărat remarcabil. Dincolo de mantra autovictimizării, pe acea vreme proaspătă, şi celelalte elemente de recuzită retorică de acum binecunoscute (negare prin minimalizare, acuze de incitare la ură, invocarea sensibilităţilor ofensate) acest interviu rămîne un exemplu clasic de decepţie. Activităţile şi simpatiile teroriste a doi din cei trei invitaţi musulmani au devenit publice abia după septembrie 2001.
    Continuare

    A căzut o stea a învăţămîntului palestinian

    …răpusă în floarea vieţii de maşina de război sionistă. Awad al-Qiq, profesor de fizică la o şcoală din Gaza finanţată de ONU, s-a stins tragic din vaţă la numai 33 de ani, în urma unui atac cu rachete israelian.

    … Qiq, a physics graduate with eight years’ experience of teaching at UNRWA [Agenţia ONU pentru refugiaţii palestinieni, n.t] schools, was also described by colleagues as a rising star in education. Relatives said he was promoted to run the school last year, with the title of deputy headmaster.

    Bunul profesor lasă în urmă o naţiune îndurerată şi o familie devastată.

    Qiq’s sister said his wife and five children were worried by the lack of news on any pension payment: „Awad did a lot for UNRWA,” she said. „The family hoped UNRWA would support them.”

    Continuare

    Creştinii şi evreii, ei sunt teroriştii

    Ofensiva mediatică jihadista nu se opreşte şi nu are limite. Iată că a apărut raspunsul oficial al al-Qaida la filmul lui Geert Wilders. Sunt curios cine, când şi cum va protesta din rândurile stăngii europene şi americane.

    Va prezentăm un articol apărut în ziarul italian Il Giornale la data de 25 aprilie 2008.
    Sul web al Qaida attacca il Papa: „E’ il vero nemico dell’islam”

    Papa atacat de al-Qaida pe web: “Este adevăratul duşman al Islamului

    Articol semnat de Redacţia ziarului Il Giornale, 25 aprilie 2008

    Dubai – Al-Qaida a decis să răspundă în media cu un documentar anti-american cu titlul Masacre şi cu o caricatură contra papei Benedict al XVI-lea la scurt-metrajul anti-islam Fitna al parlamentarului olandez Geert Wilders. Totul este conţinut într-unul din forumurile islamice cele mai frecventate de adepţii al-Qaida, care a deschis astăzi (25-04-08, n.t.) o noua pagină cu titlul: “Răspuns la filmul numit Fitna realizat de cruciatul odios Wilders”.

    Continuare

    Teheranul protejează oamenii reţelei Al-Qaida

    Se bănuia, s-au tot vehiculat informaţii în media despre qaidişti adăpostiţi de regimul islamist de la Teheran. Ahmadinejad şi ai săi au negat cu vehemenţă orice legătură cu elementele reţelei „lider” în terorism. Acum a venit timpul ca vecinul irakian să dea publicităţii informaţii certe în legătură cu prezenţa unor conducători din „Organizaţie”. Articolul următor … Continuare

    Drepturile universale ale omului islamului

    Eleanor RooseveltÎn acest an aniversăm şase decenii de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ratificată de Adunarea Organizaţiei Naţiunilor Unite la Paris, pe 10 decembrie 1948. Declaraţia proclamă în 30 de articole un set de drepturi universal valabile pentru orice persoană, indiferent de naţionalitate, rasă, religie. Articolul 19 afirmă simplu şi clar:

    Oricine are dreptul la libertate de opinie şi exprimare. Acest drept include libertatea de a avea opinii fără a fi supus la interferenţe şi de a căuta, primi şi disemina informaţii şi idei prin orice mijloace şi oriunde, indiferent de frontiere.

    Începînd din 28 martie 2008, acest drept a fost în practică suspendat de ONU şi ideea unor drepturi universal valabile a fost serios discreditată. Corectare. A fost serios modificată. Drepturile omului aşa cum sînt înţelese şi aplicate în tradiţia occidentală sînt pe cale să fie înlocuite cu drepturile islamului. Iată de ce.

    În cadrul ONU funcţionează Consiliul Drepturilor Omului. Înfiinţat în 2006, rolul său este să promoveze respectul faţă de drepturile adoptate în Declaraţia din 1948 şi să adreseze situaţiile în care acestea sînt violate. În cadrul acestui consiliu există un număr de Raportori Speciali, al căror mandat constă în implementarea misiunii consiliului pentru un singur drept sau un grup restrîns de drepturi înrudite.

    În martie a avut loc a 7-a sesiune a Consiliului Drepturilor Omului şi în ultima zi a sesiunii a fost adoptat un amendament la regulamentul de activitate al Raportorului Special pentru Libertatea de Exprimare. Acest amendament, introdus de Pakistan din partea Organizaţiei Conferinţei Islamice — formată din 57 de state şi reprezentînd cel mai puternic bloc de vot din ONU — stipulează următoarea noutate:

    “… to report on instances where the abuse of the right of freedom of expression constitutes an act of racial or religious discrimination, taking into account Articles 19(3) and 20 of the International Covenant on Civil and Political Rights and General Comment 15 of the Committee on Elimination of All Forms of Racial Discrimination which stipulates that the prohibition of the dissemination of all ideas based upon racial superiority or hatred is compatible with the freedom of opinion and expression.”

    Petition — 40 civil society organizations call on the Human Rights Council to protect special mandate on Freedom of Expression

    Continuare

    300 de sârbi măcelăriţi pentru organe

    Elveţia sau ţara cantoanelor. Văcuţe mulţumite ce pasc iarbă necontaminată, iar pentru păstrarea bunei reputaţii, boii şi taurii nu se arată publicului; bănci care prosperă şi pe banii bine ascunşi ai diverşilor deponenţi benevoli, de exemplu zeci de dictatori ca Marcos, Ceauşescu, Sadam, Kim Jong-Il, etc; aceleaşi bănci care au încasat-ascuns-folosit banii evreilor trimişi în lagărele de exterminare naziste, bani de care uitaseră aproape 50 de ani; industrie farmaceutică de excepţie, totul curat, impecabil şi la timp; ceasuri de lux; locul unde s-a născut Crucea Roşie; locul unde trăieşte Tarik Ramadan, cel mai cunoscut filozof musulman din Europa; sorry, la capitolul filozofie, de la Rousseau la Tarik Ramadan, cred că panta muntelui a fost cam abruptă. Şi cabane, chalet-uri, Davos-ul pentru copertele revistelor glossy.

    Este o nedreptate ce se face Elveţiei când nu i se recunoaşte o mare calitate, aceea de a produce procurori locali, naţionali, europeni şi mondiali. Exemple: Carla del Ponte şi Dick Marty. Pe acesta din urmă îl neglijăm pe moment, nu pentru că ar fi minţit mai puţin, ci doar pentru că nu a produs atâta suferinţa şi nedreptate ca eminenta sa conaţională.

    Carla del Ponte a scris o carte ce apare astăzi la Editura Feltrinelli din Italia, carte ce se cheamă La caccia, io e criminali di guerra (Vânătoarea, eu şi criminalii de război). Da, Vânătoarea, dar vânătoare doar pentru unii. Fostul Procuror General al Elveţiei, Carla del Ponte a fost numită în 1999 de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite în postul de Procuror Şef al Tribunalului Internaţional pentru crime de război din Iugoslavia şi Ruanda. Din 2003 până în 2007 a fost Procuror doar pentru fosta Iugoslavie. Acum ocupă postul de ambasador al ţării sale în Argentina, un respiro în aşteptarea unei noi conflagraţii.

    Continuare

    Al Andalus: mitul toleranţei musulmane

    Nu am o părere prea bună despre YouTube: prea mulţi rebeli cu, dar mai ales fără cauză; prea multe teorii ale conspiraţiei; prea multă necunoaştere care se autoreproduce. Nu este cel mai bun mediu pentru a te informa, dar asta nu îl face mai puţin popular şi din acest punct de vedere foarte important pentru oricine are de transmis un mesaj. Într-un astfel de centru al progresismului mondial a fost lansat – şi promovat la Featured Videos, adică pe prima pagină – următorul film:

    Continuare

    Fitna – LiveLeak nu capitulează

    Se pare că LiveLeak, site-ul britanic care a găzduit filmul lui Geert Wilders pentru o zi şi apoi l-a suspendat datorită ameninţărilor cu moartea primite la adresa angajaţilor, a reactivat filmul. Cu alte cuvinte, LiveLeak a decis să nu capituleze în faţa terorii jihadiste! Este un moment de referinţă. O organizaţie occidentală sfidează şantajul şi … Continuare

    Garçon, o cafea şi presa (4)

    Saudiţii au eliberat certificatul de halal approved pentru zicala orice marinar are cîte o nevastă în fiecare port. Fiind vorba despre o ţară de basm, certificarea înseamnă o adaptare în canonul miraculos al celor o mie şi una de nopţi. Hassan Alomair, responsabil cu dezvoltarea turismului din Arabia Saudita, a propus o soluţie ingenioasă pentru revitalizarea vieţii de familie şi încasărilor liniei aeriene naţionale pe cursele interne. Proprietarii unui set de neveste între 2 şi 4 sînt chemaţi să îşi disperseze haremul în oaze separate şi să le viziteze prin rotaţie. Rotaţia cumpătată a hormonilor învîrte moara economiei sharia — Saudis Continue Steaming Toward the 7th Century. În urmă cu o jumătate de an, crema învăţaţilor şi clericilor musulmani a dat publicităţii un remarcabil apel de toleranţă şi reconciliere, intitulat O lume comună între noi şi voi. Apelul a fost larg circulat în presa scrisă sau online şi a fost primit cu entuziasm de numeroase instituţii religioase şi figuri grele din ierarhia a diverse denominaţii creştine. Singura excepţie o constituie un teolog australian care, afectat de galinacea orbensis — acea condiţie oftalmologică manifestată prin deprivarea de nuanţe şi receptivitate doar la negru pe alb — a publicat o analiză a edictelor religioase emise de Institutul Regal de Gîndire Islamică Aal al-Bayt din Aman, Iordania. Respectivele fatwa sintetizează cît se poate de clar gîndirea islamică în ce priveşte apostazia.

    • His marriage is annulled by virtue of his apostasy.
    • He cannot inherit the wealth of any of his relatives — whether they are Muslims or not — because the apostate is legally regarded as dead.
    • None of his actions after apostasy has any legal validity (as the apostate is a legal non-person).
    • An apostate cannot be remarried, whether to a Muslim or a non-Muslim.
    • He cannot be a guardian for anyone else, so he loses custody of his children, and an apostate father has no say over his daughters’ marriages.
    • An apostate must not be prayed for by Muslims after his death and must not be buried in a Muslim cemetery.
    • If a male apostate comes back to Islam and wishes to resume his marriage, he must remarry his wife with a new ceremony and provide a new dowry for her.
    • The apostate’s wealth and possessions are to be entailed upon an heir. If the apostate repents and returns to Islam, he receives his wealth back. If he dies while still an apostate, his wealth is inherited by his Muslim heir, but only the amount which he had at the time of his apostasy. Any wealth which accrued after he had left Islam is considered fay (and thus the collective property of the Muslim community).

    Surpriza nu vine de aici. Institutul gînditor în frunte cu muftiul care a formulat aceste edicte sînt iniţiatorii emoţionantului apel proclamînd iubirea frăţească dintre lupi şi miei — What the Islamic Scholars Forgot to Tell the Pope.
    Continuare

    Moscopole, înainte de Kosovo

    Occidentul priveşte cu ochelari de cal către Balcani. Acrobaţia este la mare preţ când vrei să calci în picioare popoarele mici în numele unor principii create special. Aşa este şi cu noua creaţie Kosovo, o mare minciună propagandistică ce trage o cortină de iatagane în locul cortinei de fier. Albanezii sunt un popor vechi în zonă, popor ce are o mare predispoziţie către punerea în slujba celui mai puternic. Mai ales de când au trecut masiv şi foarte interesat la mahomedanism, gasindu-şi astfel argumente religioase pentru o înclinare lăuntrică pentru jaf şi distrugere.

    Continuare

    Mughniyeh bin Laden

    Damasc, capitala Siriei. Pe data de 13 februarie 2008, la orele 22:45 autoturismul de teren Mitsubishi Pajero al lui Imad Mughniyeh sare în aer în cartierul rezidenţial Kafar Sousa. Un corp sfârtecat este recuperat de serviciile siriene în foarte mare grabă de la locul deflagraţiei. Peste câteva ore televiziunea Al Manar a Hezbollah-ului anunţă moartea “de martir” a lui Mughniyeh, care a fost “lovit de mâna sioniştilor”.

    În cele ce urmează se prezintă traducerea articolului “Mughniyeh bin Laden”, scris de Daniele Rainieri şi publicat în ziarul italian Il Foglio la data de 14 februarie 2008.

    Oare Mughniyeh a fost eliminat de unităţile speciale israeliene sau americane, ori pur şi simplu devenise prea incomod pentru şeicul Nasrallah?
    Continuare

    Un NU hotarât caricaturii anti-Hamas în Hamastan!

    CaricaturaCotidianul Al-Ayyam (“Zilele”) ce apare la Ramallah in Cisiordania nu mai are dreptul de a fi distribuit din data de 6 februarie a.c. în fâşia Gaza care se află sub controlul Hamas-ului, organizaţie islamistă fundamentalistă.

    Caricatura înfăţişeaza o adunare de membrii Hamas care sunt copii fidele ale ex-prim-ministrului Ismail Haniyeh.  Ca să accentueze efectul, autorul desenului, Baha Boukhari le-a pus in mână si câte o fotografie-efigie a aceluiaşi Haniyeh.

    Continuare

    Veşnic ofensaţi. Azi, Copenhaga.

    [xspf]_start(FALSE,’mode=2&order=7′);[/xspf] Imaginile video de mai sus prezintă demonstraţia de protest de sîmbătă 16 februarie, desfăşurată în Copenhaga şi organizată de grupul islamist Hizb ut-Tahrir. Ocazia protestului? Săptămîna trecută a fost împiedicată o tentativă de asasinat a graficianului Kurt Westergaard. Poliţia daneză a arestat marţi dimineaţa în Aarhus doi tunisieni şi un cetăţean danez de origine … Continuare

    Sf. Valentin in Regatul Magic

    Sf. Valentin este un sfânt creştin relativ necunoscut, neexistând informaţii exacte despre cine a fost cu adevărat cel sărbătorit pe 14 februarie. De altfel, conform Catholic Encyclopedia pe 14 februarie sunt menţionaţi în martirologii nu unul, ci trei sfinţi cu numele de Valentin, toţi martiri din primele zile ale creştinismului: un preot din Roma, un episcop din Terni şi un al treilea despre care nu se ştie nimic altceva decât că a pătimit în Africa.

    Ziua Sfântului Valentin
    Obiceiurile asociate cu Ziua Sfântului Valentin îşi au fără îndoială originea în credinţa populară în Anglia şi Franţa Evului Mediu că pe 14 februarie, adică la jumătatea celei de-a doua luni a anului, începe perioada de împerechere a păsărilor. De aceea, în Parliament of Foules a lui Chaucer putem citi:

    „For this was sent on Seynt Valentyne’s day
    Whan every foul cometh ther to choose his mate.”

    Din acest motiv, această zi a fost privită ca una dedicată iubiţilor şi ca o bună ocazie pentru a scrie scrisori de dragoste şi a trimite simboluri ale dragostei.

    Continuare

    De la Marrakech la Bagdad – bine aţi venit în fotbalul lui Allah

    Ziaristul Fausto Biloslavo este foarte cunoscut publicului italian pentru comentariile sale bine documentate privind zonele fierbinţi de confruntare armată. Site-ul său este important pentru înţelegerea multiplelelor drame ce se desfăşoară de-a lungul frontierelor însângerate ale Islamului. Fausto Biloslavo este un reporter de război care a fost deseori în Afganistan, Irak, Pakistan; nu are prejudecăţi şi nu vrea să îşi impună modul propriu de a vedea lucrurile. Cartea “De la Marrakech la Baghdad” scrisă de Luigi Guelpa, aparută recent in Italia la editura Limina, este un prilej de a face o incursiune în lumea fotbalului din ţările islamice. Fausto Biloslavo face aceste adnotări pe care le-a publicat în ziarul italian Il Foglio Quotidiano din data de 7 februarie 2008:

    Continuare

    Veşnic ofensaţi. Azi, Wikipedia.

    MahomedPersonajul principal din imagine nu necesită nici o prezentare. Ba nu. Prezentarea, chiar dacă superfluă pentru instinctul cititorului, e totuşi obligatorie pentru înţelegerea contextului. E vorba de profetul Mahomed propovăduind Coranul în Mecca. Dar altceva este remarcabil. Ilustraţia datează din secolul 15, e opera unui musulman şi se găseşte într-o copie după un manuscris de Al-Biruni, care la rîndu-i a fost un persan mahomedan din secolul 11, un adevărat savant islamic cu o impresionantă listă de preocupări: fizică, astrononomie, astrologie, matematică, geologie, filozofie. Un munte de cunoaştere înălţat cu mult înainte de platoul Renaşterii. Imaginea face parte din grafica paginii Wikipedia dedicată profetului islamic.

    Îmi aduc aminte că acum doi ani, cu ocazia controversei iscată de caricaturile daneze, am vizitat pagina respectivă şi am văzut această ilustraţie. Nu ştiu de cît timp se află la vedere în Wikipedia, însă pînă recent nimeni nu s-a plîns. Nici n-ar fi motive, e o lucrare frumoasă. Sau aşa credeam.
    Continuare

    Genocidul Armenilor — negat de Turcia şi uitat de Uniunea Europeană

    Numărul din octombrie 2007 al revistei The Christian Science Monitor conţine această interesantă caricatură ce i-ar putea supăra pe agitatorii democraţi din Congres: Avioanele de hârtie reprezintă propuneri legislative democrate care trebuiau să fie prioritare după cucerirea majorităţii locurilor în Camera Reprezentantilor şi în Senat. Şi totuşi, toate trei au fost amânate. Dacă în privinţa Child Healthcare … Continuare

    Ierusalim, ai primit scrisoare din Riad

    Ce au în comun livra, uncia, piciorul şi cincinalul? Toate sînt unităţi de măsură imperiale. Adică nu sînt metrice, bazate pe sistemul zecimal. Livra are exact 16 uncii, sau ceva mai puţin de o jumătate de kil. Uncia cîntăreşte echivalentul a 27 de grăunţe, deci cam tot atîtea grame. Piciorul are 12 inci şi trei … Continuare

    Agentul dublu zero şapte

    Englez, fiu de diplomat, student la un colegiu londonez de informatică. Talentat în criptografie, nemilos cu adversarii, o slăbiciune pentru cocktailuri şi femei. MI5 şi MI6 i-au bifat profilul şi s-au interesat mai îndeaproape de noul James Bond. Se pare că în loc de Martini prefera o variantă de Bloody Mary cu maximum de sînge … Continuare

    Veşnic ofensaţi. Azi, episcopul de Rochester.

    Michael Nazir-Ali este singurul episcop de origine asiatică din Biserica Anglicană. Mai precis, de origine pakistaneză. Ziarul londonez The Daily Telegraph i-a publicat ieri un articol intitulat Extremism flourished as UK lost Christianity şi reacţiile de azi sînt la fel de previzible ca hoţul care la înghesuială strigă „săriţi, hoţul!”. Consiliul Musulman Britanic a denunţat … Continuare

    Veşnic ofensaţi. Azi, nişte tricouri

    Acesta e tricoul oficial pentru meciurile în deplasare al echipei italiene de fotbal Internazionale Milano. O cruce roşie pe fond alb. E poate cam prea-prea? Prea ce? Prea creştin? Întîmplarea face că emblema oraşului Milano este o cruce creştină. Nu e deloc deplasat ca o echipă milaneză să adopte emblema oraşului. Ah, e prea mare… … Continuare

    Caravana jihadului politic oferă cursuri şi în Leeds – gratuit!

    Un „curs” oferit în Anglia de Muslim Public Affairs Committee. Are you tired of Politicians rushing to attack you? How the Media is making people fear and hate you? How the Government backs states like Israel? Is there any way you can defend yourself against such powerful forces? The answer is yes! Groundbreaking courses with … Continuare

    Islamistul (5)

    ultima parte

    În colegiu, Ed Husain devine membru al organizaţiei Hizb ut-Tahrir şi îşi desăvîrşeşte pregătirea de islamist. Ed are 19 ani şi face parte din avangarda jihadului ideologic.

    Inside Hizb ut-Tahrir

    The Islamist does not flatter the people, it is not courteous to the authorities or care for the people’s customs and traditions, and does not give any attention to whether people will accept him or not. Rather, he must adhere to the ideology alone.

    –Taqiuddin al-Nabhani, founder of Hizb ut-Tahrir

    My interest in Hizb ut-Tahrir came at a critical time. At college there were others who were also coming under its influence. From outside, Hizb members ensured that our interest was not a passing phenomenon. There were seven of us, all members of YMO or sympathizers, who wanted to know what the Hizb was really about. Wahhabis had put out information that the group was ‘deviant’ in creedal matters. Many in the East London mosque believed that they were Shiite, and Sunni Islamists believed them to be inftdels. Arab Islamists familiar with the Hizb from the Middle East suggested the Hizb were American agents. Who were they really? I had liked what I heard from David about Bosnia. His refutation of Mawdudi’s Islamism had been pungent. Omar Bakri at the London School of Economics was the only speaker who offered what seemed like a practical solution to the conflict in Bosnia. Now, I wanted to make up my own mind.
    From its literature and by asking members of the Hizb I learnt that in 1952 Taqi Nabhani, founder of the Hizb, had applied to the Jordanian Interior Ministry to establish ‘a political party with Islam as its ideology’. The Hizb was, from its inception, committed to establishing an Islamic state dedicated to propaga­ting its ideology. The Jordanian monarchy rejected the application on the grounds that the Hizb was committed to overthrowing the king. Right from the outset, the Hizb was banned. Uncowed, it gained momentum in neighbouring Arab countries and was eventually outlawed in every country in which it operated. Its aims were considered seditious, its plans destructive, and its politics iconoclastic. And yet the Hizb survived and thrived in the prisons of the Arab world, filled with political detainees of various Islamist groups. … Continuare

    Islamistul (4)

    Educaţia islamistă continuă cu îndoctrinare din Syed Qutb, cel mai influent ideolog al Frăţiei Musulmane. Ed Husain preia conducerea societăţii islamice a liceului şi în şase luni reuşeşte să-i radicalizeze pe elevii musulmani şi să demonstreze incapacitatea conducerii liceului de a i se împotrivi.

    Islam is the solution

    I have written Milestones for this vanguard [Islamists], which I consider to be a waiting reality about to be materialized.

    — Syed Qutb, Islamist ideologue

    Karl Marx and Friedrich Engels had declared in the Communist Manifesto that the ‘History of all hitherto existing society is the history of class struggle’; as Islamists we believed that history was a clash between good and evil. We represented the former, the West the latter, and we had to prevail. Assassination attempts on Mawdudi’s life and the stories of martyrdom that reached us from Afghanistan of jihad against the Soviets convinced us that ‘true Islam’ had to be in perennial conflict with kufr – the dis­belief of the kuffar. And so we were critical, derogatory even, of organizations such as the Tablighis who engaged in missionary activities in the Soviet Union – true Muslims should be per­secuted by the Soviets, not accepted. To us, being a Muslim meant being in conflict with non-Muslim society. How could an atheistic society allow the Tablighis to preach Islam? That very fact allowed us to pour scorn on the Tablighis. Some of our leaders even claimed that the Tablighi group was sponsored by Moscow to pacity Islam. The Tablighis retorted by saying we were sponsored by Saudi Arabia and, thus, America to poli­ticize Islam during the Cold War.
    Our discussions inside the mosque and in various meetings did not come out of the abstract. Those of us who read material from Islamist writers knew that the world we espoused was underpinned by the writings of Mawdudi and another, more crucial, character: Syed Qutb.
    Syed Qutb was a name I first heard from YMO. I knew that Mawdudi had laid the intellectual basis for drawing the battle lines between Islamism and all other systems of thought. Just as his ideas were propagated in English-speaking countries by the Islamic Foundation in Leicester, they were disseminated by several Arab organizations in the Middle East in search of an ideological alternative to Arab socialism, nationalism, and 0Jasserism. Syed Qutb, a middle-aged Egyptian bachelor and literary critic, rose to the challenge.
    When Hasan al-Banna, the leader of the Egyptian Muslim Brotherhood, was assassinated in 1949, the Brotherhood became an orphan movement. Qutb became more than its adoptive father – he became its chief ideologue. Hardened by social isolation in the United States, he became an ardent anti-­Westerner. His stance was further radicalized by his terrible experiences in Nasser’s prisons from the late 1950s onwards. The horrendous, inhumane torture Qutb and other members of the Muslim Brotherhood experienced resulted in Qutb smuggling Mlilestones, the Communist Manifesto of Islamism, out to the wider world. … Continuare

    Islamistul (3)

    Lecturi din scrierile ideologului musulman Abul Ala Mawdudi şi ruptura dintre părinţi şi fiu.

    The Ultimatum

    Islam is a revolutionary doctrine and system that overthrows governments. It seeks to overturn the whole universal social order.

    — Abul Ala Mawdudi, Islamist ideologue and founder of Jamat-e­-Islami

    I knew my father would not tolerate Mawdudi’s books under his roof, so I put paper covers on them, blacked out the author’s name, and secretly read as much as possible. While fellow teen­agers were smuggling pornography into their rooms, my contra­band consisted of books written by Islamist ideologues.
    Now I was not a mere Muslim, like all the others I knew; I was better, superior.
    The Muslims in my life were to be compared with a new category of people my parents never introduced me to: kafir. In our home, my parents never distinguished between Muslims and kafirs or kuffar, an Arabic term as derogatory to non-Muslims as ‘wogs’ is to non-whites.
    Mawdudi’s works drew comparisons with kuffar in order to place Muslims on a religious pedestal. In the East London mosque we used the word regularly in gatherings. We were be­lievers, Muslims; all others were kuffar. And we were no ordinary Muslims, but superior to others. As Mawdudi explained:

    We have already seen that the only difference between Muslims and Kafirs is in the matter of knowledge and actions. Men who call them­selves Muslim but whose knowledge and actions are the same as those of Kafirs are guilty of blatant hypocrisy. Kafirs do not read the Koran and do not know what is written in it. If so-called Muslims are equally ignorant, why should they be called Muslims? … If Muslims behave the same as non-Muslims, what difference is there between them and Kafirs?

    Mawdudi taught that there were ‘partial Muslims’ and ‘true Muslims’, ‘Partial Muslims’, Mawdudi explained, confined religion to prayers, rosary beads, remembrance of God’s name, piety, and dress. I agreed with Mawdudi’s defmition, for the majority of the Muslim population I had encountered in Britain was of this variety, the silent majority. However, in Mawdudi’s understanding, they had fallen short of the mark. They were not ‘true Muslims’.
    ‘True Muslims’, Mawdudi wrote, allowed their ‘desires, their ideologies, their thoughts and opinions, their likes and dislikes, all [to be] shaped by Islam. Allah’s guidance holds complete sway over their hearts and minds, their eyes and ears, their bellies, their sexual desires, their hands and feet, their bodies and soul.’
    My frequenting of YMO meetings, helping Brother Falik in the office, and attending taleemi jalsa, meant that I was considered part of the Islamic movement. I had taken no vow, nor sworn allegiance to a leader. That happened only after years of activities and proving one’s total loyalty. For now, I was a member and was expected to work within YMO, slowly move up the ranks to become a rukon (Arabic for pillar), or senior member, and then on to the National Executive Committee. … Continuare

    Scrisoare către Papa

    Cu prilejul sărbătorii islamice Eid El-Fitr de la sfârşitul lunii Ramadan în acest an de pe 13 Octombrie 2007, un număr de peste o sută de înalţi clerici, cadre universitare şi alţi intelectuali islamici au adresat o scrisoare deschisă celor mai înalţi prelaţi creştini din lume, reprezentând toate orientările religioase. După cum se spune în … Continuare

    Islamistul (2)

    Primul contact al tînărului Ed Husain cu islamismul e facilitat de profesoara de educaţie religioasă, o englezoaică bine crescută, adică super tolerantă şi multiculturală. De aici, drumul a dus firesc la Youth Muslim Organization, Jamat-e-Islami şi moscheea din estul Londrei. Teenage Rebellion Keen to know more about my faith, I approached my school’s religious education … Continuare

    Moscheie enormă la Amsterdam

    Zilele acestea se duce o bătălie pentru construirea sau nu a unei moschei enorme (capacitate de 70 000 de persoane) la Amsterdam, de către gruparea extremistă turco-islamică Milli Gorus sau Viziunea Naţională -probabil viziunea naţională turco-islamică – cu sediul în Germania şi care are peste 25 000 de membri. Şeful moscheii, Fatih Dag, ameninţă indirect … Continuare

    Islamistul (1)

    Mohammed M. Husain s-a născut în Anglia, la mijlocul anilor ’70, din părinţi imigranţi din subcontinentul indian. Autobiografia sa intitulată Islamistul şi publicată în 2007 este prima carte scrisă de un fost extremist islamic britanic. Evoluţia lui Ed Husain e simptomatică pentru numeroşi copii ai primei generaţii de imigranţi musulmani de după al doilea război mondial. Dacă pentru părinţi religia era o experienţă personală şi spirituală, pentru urmaşii lor a devenit una militantă şi politică. Cum şi de ce sînt două întrebări la care experienţa rememorată a autorului dă un răspuns exhaustiv şi general valabil pentru generaţia sa. Fenomenul transformării unei religii în sistem totalitar şi mecanismele de îndoctrinare descrise de Ed Husain continuă neabătut şi în prezent. Trăim o poveste neterminată, cu consecinţe grave pentru viitorul nostru, indiferent cum aş alege să-l definesc pe acest vag noi. Umanitatea comună este fracturată de o viziune complet străină de ceea ce ne leagă ca fiinţe umane ale secolului 21. Voi reda aici o serie de fragmente extinse din carte, în deplină cunoştinţă a faptului că încalc dreptul de copyright al autorului. E nevoie ca această confesiune să fie cunoscută de cît mai mulţi. Iar dacă poţi, cumpără această carte.

    Made in England

    My earliest memories are fond recollections of school trips to the green, serene English countryside. I remember the uninhibited joy of walking along the coast in Upnor, being invited aboard cheerfiil anglers’ small boats, and devouring fish and soggy chips together. I recall a visit to the New Forest, removing mud from our Wellington boots at streams, swimming in rivers, and drinking hot chocolate together at night around the hearth of an old, creaky floor-boarded hut. Our teachers would read from Roald Dahl’s Big Friendly Giant or Kipling’s jungle Book and then send us off to sleep for the night in rows of bunk beds inside large wooden dormitories set in a forest clearing. Often Susie Powlesland, our elegant head teacher complete with a disciplinarian streak and half-moon reading glasses, would come to tuck us in, dispensing goodnight kisses as required. … Continuare

    Cinci propuneri pentru eradicarea islamofobiei

    Islam înseamnă pace. Islam înseamnă pace. Islam înseamnă pace. Islam înseamnă pace. Islam înseamnă pace. Se aude şi la infidelii din spate? Iar pace înseamnă: dragi musulmani, trăiţi paşnic pînă cînd deveniţi puternici. One of the world’s most respected Deobandi scholars believes that aggressive military jihad should be waged by Muslims “to establish the supremacy … Continuare

    Pedepsirea islamofobiei

    Un cotidian suedez, Nerikes Allhanda, a publicat pe data de 18 august o caricatură cu profetul Mahomed pe post de câine de pază (capul profetului şi corp de câine) în care arată că instituţiile media scandinave sunt timorate după scandalul de acum doi ani al caricaturilor daneze. La începutul lunii septembrie ambasadorul Suediei din Cairo, … Continuare

    Taliban machiat

    Imagini descoperite de fotograful Thomas Dworzak în 2002, în timp ce documenta căderea Talibanului. Interesant. Războinicii feroce care au umilit URSS, gardienii ultra-stricţi ai moralităţii islamice în perioada cît au stăpînit Afganistanul… au fetişuri încîntător de perverse. În ziua de azi totul e relativ, însă ruj pe buze şi obraji, rimelatul conturului ochilor şi combinaţia … Continuare

    Încetaţi să bateţi clopotele

    “Încetaţi să bateţi clopotele” spune cântecul iar pe video apare chipul lui don Andrea Santoro, preotul ucis în februarie 2005. Puţin mai înainte, la cuvintele “dacă cineva vinde ţara noastră sub preţ, va muri” apare corpul lui Hrant Dink, ziaristul asasinat la începutul acestui an. Pe YouTube a apărut şi apoi a fost retras un … Continuare

    Bush egal Hitler

    Ion Mihai Pacepa: Take it from this old KGB hand: The left is abetting America’s enemies with its intemperate attacks on President Bush. Orientul Mijlociu răspunde la salutul lui Bush: Hamas Hezbollah Gărzile Revoluţionare Iraniene Pardon. De fapt e vorba de un omagiu adus acestui erou: Mein Kampf, ediţia cu tips and tricks publicată de … Continuare

    Cancelliamo Israele?

    Asociaţia Musulmană Italiană – afiş de protest la adresa declaraţiilor lui Mahmoud Ahmadinejad Nume ca Ibn Warraq, Walid Phares, Irshad Manji, Ayaan Hirsi Ali, Taslima Nasrin, Salman Rushdie, Salah Choudhury, Nonie Darwish, Wafa Sultan sînt cvasi-necunoscute sau relativ cunoscute, depinde de familiaritatea cititorului cu disidenţa islamică. Acest grup divers cuprinde persoane care au ieşit din … Continuare

    Evreii din Marea Britanie

    … în anul 2007. Un documentar produs de Channel 4 şi prezentat de Richard Littlejohn, un jurnalist englez tradiţional. În alte timpuri aşa ceva ar fi însemnat adept al bunului simţ şi ostil extremelor, uneori excentric însă orientîndu-se constant după o busolă etică unde fair-play e reperul major. În ziua de azi asemenea atribute îl caracterizează drept rigid, de dreapta, suspect de homofobie, xenofobie si alte fobii. Cîteva remarci. Pe parcursul documentarului se fac trimiteri la Protocolul Bătrînilor din Sion şi la acuzaţia sîngelui. Amîndouă sînt piese vechi şi de calibru greu în argumentaţia oricărui anti-semit care se respectă. … Continuare

    Primul articol ILD (25 iunie 2007): Îndrăzneşti să rîzi de talibani?!

    Update- august 2017 O aniversare ratată: ILD la 10 ani și ceva. Pe 25 iunie 2007, în urmă cu peste 10 ani, Emil Borcean lansa la apă „patruped:bun biped:rău”, la adresa patrupedbun. net; ceea ce avea să devină, în toamna 2010, „În Linie Dreaptă”, la inliniedreapta.net. Parcă ar fi fost alaltăieri; respectiv, ieri! Primul articol … Continuare