Cauzele ratării „centru-dreptei” românești

Notă: Articolul de mai jos a fost publicat pe 6 februarie în cadrul rubricii Vocile Dreptei de pe site-ul ziarului Evenimentul Zilei. Textul apare astăzi și pe În Linie Dreaptă, revizuit și completat.

Înfrângerea catastrofală în alegerile din 9 decembrie 2012 a fost un semnal de alarmă pe care se pare că nu îl ia în serios decât președintele Traian Băsescu, singurul politician de dreapta care nu prea are ce să facă pentru a pune pe picioare o alternativă la marea alianță a Stângii, Uniunea Social-Liberală. Constituția nu îi oferă președintelui României spațiul de manevră necesar pentru a acționa eficient în acest sens, art. 84 interzicându-i participarea la o politică expres partizană:

„În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată”)

Desigur, este imposibil ca un președinte să fie cu adevărat neutru din punct de vedere politic. Președintele, indiferent de numele său, a făcut parte dintr-un partid și crede în anumite valori și principii care sunt mai mult sau mai puțin compatibile cu un partid politic sau altul. Nu poate fi un arbitru care să nu facă nici o diferență între o tabără sau alta, dar perpetuând iluzia neutralității președintelui, actuala Constituție face dificilă îndeplinirea mandatului prezidențial de către orice politician care nu vrea să acționeze ca Ion Iliescu în cele trei mandate ale sale.

Așa se face că ne aflăm la mâna opoziției.

Opoziția loială USL
Problema este că, după cum s-a putut vedea pe perioada celei de-a doua suspendări a președintelui Băsescu, în timpul campaniei electorale și, de pe 10 decembrie încoace, în vremea guvernului Victor Ponta II, această opoziție nu există. În locul ei putem găsi doar câteva personaje ridicole care participă voios la un non-combat cu USL și fac ochi dulci grupării așa-zis „moderate” din PNL. Liberali profund anti-Băsescu, Tăriceanu și Chiliman au devenit „respectabili” după metoda palestiniană arhicunoscută: noul terorist (Crin Antonescu) este încă mai radical decât vechiul terorist, transformat deodată în „moderat” cu care se poate negocia.

Preferând să se dedea la lovituri de culise aplicate colegilor și să participe la căutarea unor țapi ispășitori pentru eșecul (mai mult decât previzibil) din alegeri, nici măcar unul dintre politicienii români „de centru-dreapta” care conduc opoziția nu s-a dovedit a fi în stare să îi reprezinte pe susținătorii statului de drept, capitalismului, alianței cu Occidentul și independenței față de Est. Liderii fostei ARD au preferat se preocupe numai de subiecte minore. Pe metereze a rămas, tot mai singur, același Traian Băsescu de care atât Partidul Democrat Liberal, cât și fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu nu mai știu cum să se delimiteze, în încercarea lor disperată de a câștiga bunăvoința grupării Tăriceanu-Chiliman.

Mihai Răzvan Ungureanu și Vasile Blaga

Mihai Răzvan Ungureanu și Vasile Blaga

Întrebarea firească este de ce am ajuns aici, în această situație aparent fără ieșire, de a fi conduși de vânduți și amatori care n-ar fi în stare să acționeze nici ca administratori ai unei scări de bloc. Pentru a înțelege, trebuie să luăm în serios, ceea nu s-a întâmplat până acum.

Politica adevărată nu se face după ureche sau cu ochii la ce spun sondajele, ci având în vedere un set de principii în care crezi cu adevărat și valori pe care le aperi în fața oricui ar atenta la ele. Nu mai putem acționa de parcă dreapta și stânga sunt concepte depășite sau irelevante pentru actul politic. Contează, chiar și pentru România. În joc este viitorul nostru.

Apă în vin
De la bun început trebuie spus că în România nu există dreapta, nici măcar nominal. În schimb, avem o struțo-cămilă ce-și spune „centru-dreapta” și se dorește a fi o varianta edulcorată a Dreptei.

Filozofia din spatele ideii de „centru-dreapta” are la rădăcină lașitatea politicienilor autohtoni, dar și un profund dispreț pentru națiunea română pe care au pretenția să o reprezinte:
- lașitate pentru că politicienii de centru-dreapta își propun de la bun început să compromită valorile Dreptei pentru a fi pe placul Stângii politice și mediatice;
- dispreț pentru că Dreapta este considerată o băutură pentru burghezie, mult prea tare pentru a fi consumată de idiotul și săracul popor român, fiind de preferat diluarea ei cu niște apă „de centru” care să o facă mai ușor de înghițit în timpul alegerilor.

Dacă Dreapta înseamnă credință sau respect pentru religie, familie, sacralitatea vieții umane, libertate, capitalism, patriotism, responsabilitate față de înaintași și urmași, suveranitate, interes național, lege și ordine, ce ar putea să însemne „centru-dreapta”? În fapt, nimic altceva decât o relativizare a tuturor celor enumerate mai înainte:
- credință neasumată sau desconsiderare a importanței religiei pentru societatea românească;
- lipsă de interes față de familie și valorile morale din societate, cu consecințele pe care le putem vedea cu toții pe stradă sau la televizor;
- apărarea vieții numai câtă vreme nu sunt deranjate ONG-urile de stânga care au făcut din avort un scop în sine și, implicit, ignorarea problemei care a făcut ca România să se laude cu 22 de milioane de avorturi între 1958 și 2008 – o altă Românie lipsește de la apel și Dreapta nu are nimic de zis pe acest subiect;
- libertatea de a trăi dependent de ajutorul statului ca bugetar, pensionar sau client al sistemului socialist de sănătate;
- economie socială de piață (socialism mascat);
- patriotism cât să ne ajungă pentru un meci al naționalei de fotbal;
- dezinteres total pentru sacrificiul înaintașilor și viața celor ce ne vor urma;
- suveranitate cât să nu-i supărăm pe ruși, interes național cât să nu-i deranjăm pe vecinii care îi deznaționalizează pe români, hotărâți să îi șteargă din realitate și istorie;
- o linguriță de lege și un strop de ordine.

Desconsiderarea principialismului și disprețul față de electorat încurajează perpetuarea la nesfârșit a problemelor României și permite reprezentanților din opoziție să asiste apatici la guvernarea dezastruoasă și anti-națională a Uniunii Social-Liberale. Pentru că nu cred cu adevărat în valorile Dreptei, nu simt vreo chemare la luptă împotriva Stângii și nu doresc să se împotrivească USL, doar să cadă la pace cu ea.

Alți tovarăși de drum
Situația este complicată de existența unor grupuri din afara lumii politice care sprijină această „centru-dreapta”, în ciuda nenumăratelor sale neajunsuri. Ele se revendică „de dreapta”, dar manifestă un profund dispreț pentru autenticele valori ale Dreptei, pe care le consideră primitive, depășite de progresul social și de-a dreptul periculoase dacă sunt luate în serios.

Liberalism = Stânga; Conservatorism = Dreapta

Liberalism = Stânga; Conservatorism = Dreapta

Adesea liberale nominal și/ sau în spirit, aceste grupuri reacționează cu dezgust când tezele Stângii sunt negate cu fermitate. Le repugnă să vadă că nu se face nici o concesie socialismului, ideologie căreia îi recunosc anumite merite, mai cu seamă de natură morală. Relativismul, apărarea ateismului agresiv, susținerea totalitarismul sexual (manifestat adesea sub forma susținerii cauzelor LGBT) și a fundamentelor statului asistențial sunt specifice acestor tovarăși de drum ai socialismului. Neputând să vadă pădurea de copaci, această „dreaptă” progresistă își irosește timpul războindu-se cu „extremiștii de dreapta”, după cum îi numește pe cei care refuză „centrul”, i.e. compromisurile și complicitățile cu Stânga.

Numai stângiștii își pot dori o asemenea Dreaptă pentru că ea se va asigura ca, conștient sau nu, ca interesele lor să nu fie deranjate nici măcar atunci când vor fi pierdut frâiele Puterii.

Alternativa
Cu asemenea oameni slabi și ignoranți nu vom reuși niciodată să salvăm statul de drept și să ne rupem de trecutul nostru socialist, doar să ne afundăm mai tare în falimentul economic și moral în care ne aflăm și din care nu se știe când și cum vom mai putea ieși. Este mult prea riscant să mai continuăm pe drumul pe care am pornit. Trebuie să ne luăm în serios imnul și să ne croim o altă soartă.

A venit vremea să privim dincolo de „centru-dreapta”, spre Dreapta adevărată, conservatoare, și să fim mult mai exigenți cu cei care se autopropun viitorii noștri lideri politici. Numai cei capabili trebuie să se bucure de privilegiul de a conduce națiuni. Ceilalți ar face bine să se dea la o parte pentru că fac mai mult rău decât bine.

Dacă diferențele dintre Dreapta și Stânga sunt doar de nuanță, Stânga guvernează etern.

11 comentarii la “Cauzele ratării „centru-dreptei” românești”

Citeşte sau adaugă un comentariu...

  1. 1Bogdan Calehari

    Un articol foarte bine scris care tintuieste, acuzator, gasca de politruci autointitulata “de dreapta” sau “centru-dreapta” ce sta la aceeasi masa, dar pe partea dreapta, cu Stanga. Daca dreapta si stanga occidentale s-au intalnit la centru unite de “logica suprematiei economicului” si a “cultului pietei” in tara, stanga si “dreapta” si-au dat mana pentru jefuirea statului, conform principiului enuntat de Revel “Din cat este mai mare controlul exercitat de puterea politica asupra puterii economice, dintr-atat este mai tentant sa te servesti de puterea politica pentru a te imbogati”.
    “Politica adevărată nu se face după ureche sau cu ochii la ce spun sondajele, ci având în vedere un set de principii…” Excelent spus, dar din ce in ce mai greu de facut, din nefericire nu numai in politica noastra, ci si in cea internationala. Putine sunt tarile neafectate inca de morbul populismului si al demagogiei. Cei ce guverneaza au devenit din ce in ce mai dependenti de sondaje, ei intelegand ca mai important este sa impresioneze masele decat sa actioneze pentru binele lor.

  2. 2Bogdan Calehari

    Sa nu uit: sondajele sunt influentate, de multe ori decisiv, de catre mass-media, care a incetat de mult sa mai fie “ecoul opiniei publice”, pentru a-i lua, efectiv, locul. Si mas-media, dupa cum bine stim, se afla in mainile stangii!

  3. Bine. Și, mai departe? Că n-avem cu cine.

  4. De acord cu #3. VladM, articolul tau raspunde foarte corect si coerent la intrebarea “ce?”; insa intrebarea dureroasa e “cine?”. Stii vreun nume? Daca iti faci tu partid, nu stiu, daca isi face Anca, zic si eu, garantez ca ma duc personal sa strang voturi pentru voi. Dar altfel…..?
    Si mai e ceva, un “subiect secundar” care mi se pare ca ar merita un “ep. II” al articolului tau de mai sus. Vorbesti aici, si inca bine, despre politicieni de carton de tip Blaga sau MRU. Ok, sunt de acord. Dar, pentru a clarifica fara rest problema, eu cred ca ar trebui sa vorbim si de alegatorii lor (si nu ma refer la cei care i-au votat pt. ca n-aveau pe cine altcineva, ci la fanii lor infocati). Pentru ca acestia exista, i-am cunoscut (eu, personal). Mi se pare ca de acolo vin problemele “Blaga” si “MRU”, de fapt.Ca un indiciu, structura acestor alegatori chiar nu difera deloc, practic, de structura alegatorilor unor Tariceanu, Orban, Chiliman, ceea ce explica si bezelele facute peste gard.

  5. 5kappa

    De ce se considera automat ca un bugetar este de stanga?

  6. Bine. Și, mai departe? Că n-avem cu cine.

    Cei 10 milioane de romani care NU au votat in decembrie sunt de alta parere.

  7. 7roby

    Liberalismul e de dreapta toata ziua.( nu si “liberalismul” lui Crin Cacarau)

    Asa zisii “liberali” sunt atat de liberali pe cat de democratica e Coreea de Nord. (DPRK)
    Mai degraba ar trebui sa se numeasca libertini.

    Maestrul Petre Tutea o zice si o zice bine.
    http://www.youtube.com/watch?v=SbelWH55Uuw

  8. De ce ar fi de dreapta? Istoric nu a fost de dreapta, iar prezentul este cat se poate de stangist. De ce este liberalismul de dreapta si nu de stanga?

  9. Adevarul ca, acuma, Vlad, si eu stiam ca liberalismul unor L.von Mises, Bastiat si ce liberali mai erau prin Anglia/Franta pe la 1800 care au teoretizat aceasta doctrina, acel liberalism stiam ca e de dreapta. Insa evident, cum zice si roby, ca acel liberalism n-are nici cea mai mica legatura cu ideile unor Tariceanu, Cacarau&co. Astia sunt cel mult libertini, in cel mai bun caz.

  10. 10roby

    Eu prin liberalism inteleg liberalism clasic.Iar multe dintre ideile si principiile liberalismului clasic se regasesc in conservatorism.
    Neagu Djuvara e liberal in timp ce Crin Cacarau e doar cu numele.

  11. Roby, inteleg ce spui, dar liberalismul mereu a fost problematic. Iti recomand un text bine scris, o traducere din Olavo de Carvalho. Cred ca explica destul de bine.

    Ratusca cea urata

Comentează

*

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.