Cazul Charlie Hebdo (I) Ingineria socială franceză naşte monştri. De la Robespierre la Mohamed

    Print Friendly, PDF & Email
    Propaganda ateistă a lui Lenin-Stalin era mai decentă decât pornografia din „Charlie Hebdo”

    Propaganda ateistă a lui Lenin-Stalin era mai decentă decât pornografia din „Charlie Hebdo”

     

    S-a întâmplat o nenorocire previzibilă. Trei criminali au măcelărit 20 de oameni în Franţa pe motiv că revista „Charlie Hebdo” (CH) a publicat caricaturi ofensatoare la adresa religiei islamice. Aşa ceva se putea întâmpla numai în Franţa. În Federaţia Rusă sunt mult mai mulţi musulmani decât în Franţa, cel puţin deocamdată, circa 20% din populaţie. Dar ar fi inimaginabil ca un ziar rusesc să publice „producţii” asemănătoare celor din CH iar nişte musulmani să împuşte redactorii respectivi. În Germania sunt milioane de musulmani, dar buna cuviinţă nemţească în combinaţie cu reeducarea pacifistă şi corectă politic i-a împiedicat pe ziarişti sau caricaturişti să jignească simbolurile unei religii.

    Odioasa crimă bineînţeles că nu poate fi scuzată şi nici măcar explicată. Caricaturile, fie şi pornografice, nu sunt un pretext pentru asasinate. Cel mult întorci privirea şi în nici un caz nu dai bani pe ele. Dar aşa gândeşte o persoană civilizată. Teroriştii aveau altă mentalitate.

    Isabelle Adjani, o franco-algeriană de care nu se teme nimeni.

    Isabelle Adjani, o franco-algeriană de care nu se teme nimeni.

    Problema cu teroriştii din Franţa nu este originea algeriană a acestora, pentru că asemenea origine au francezi iluştri, ca fostul fotbalist Zinedine Zidane sau actriţa Isabelle Adjani, dar şi poliţistul Ahmed, mort pentru că era garda de corp a caricaturistului Charbonniere, precum şi Jeanette Bougrab, însăşi iubita acestuia. Problema constă în faptul că teroriştii, născuţi şi crescuţi în Franţa, au fost îndoctrinaţi în moschei pariziene de către imami fanatici, moschei cu nimic deosebite de celebrele Madrassa din Pakistan, pepinierele de talibani. Iar statul francez a permis aşa ceva pe teritoriul său timp de decenii.

    De ce Franţa? Simplu. Aici s-au ciocnit două extreme. „Laicitatea” în Franţa înseamnă un ateism deosebit de agresiv. La 1789 sceleratul Robespierre interzisese creştinismul, pe care îl înlocuise cu „Cultul Fiinţei Supreme”. În timpul sângeroasei revoluţii franceze au fost măcelăriţi sute de mii de catolici, preoţi, episcopi, călugări, călugăriţe. Peste încă o sută de ani, în pragul dintre secolele XIX-XX campania „laicistă” a guvernului radical francez era menită să extirpe catolicismul din Franţa. Cei de la CH sunt moştenitorii acestui ateism agresiv. Unii dintre ei erau comunişti şi colaboraseră în trecut la L’Humanite, oficiosul Partidului Comunist Francez.

    Pe de altă parte, într-o singură generaţie, în Franţa au fost colonizaţi între 5-10 milioane musulmani. Cifra este incertă pentru că nu se mai recenzează cetăţenii după originea etnică. Musulmanii, majoritatea originari din Africa de Nord, Algeria, Maroc, Tunisia, au fost aduşi din considerente politico-ideologice. Este o minciună că migraţia musulmană este o consecinţă a fostului imperiu colonial francez. Franţa a plecat din Algeria în 1962 iar din Tunisia şi Maroc în 1955, cu mult înaintea valurilor migraţioniste. În 1970 nu exista nicio moschee în Franţa, iar acum sunt peste 3.000.

    Ideologia iacobină şi republicană a Franţei a avut ca scop nivelarea, omogenizarea. În 1789 nici 20% dintre locuitorii Regatului Franţei nu cunoşteau limba franceză, adică limba literară creată pe baza dialectului din Ile de France. Existau zeci de limbi şi dialecte, care au fost interzise, gascona, provensala etc, ceea ce a sărăcit cultura Franţei. De asemenea, au fost interzise şi dialectele italiene şi germane din Corsica, respectiv Alsacia şi Lorena, limbile bretonă şi bască. Emigraţia din secolele XIX-XX, originară din Europa de Sud şi Est a fost asimilată rapid. Ideologii de la Paris au crezut că se va întâmpla aşa şi cu maghrebienii. În definitiv, dacă un alsacian, corsican, polonez sau italian au devenit buni francezi, oare de ce republica nu ar putea să-i asimileze şi pe arabii musulmani?

    Omogenizare „republicană” a la francaise: O şcoală din sudul Franţei unde se vorbea dialectul occitan. Pe perete scrie „Vorbiţi franceza. Fiţi curaţi”.

    Omogenizare „republicană” a la francaise: O şcoală din sudul Franţei unde se vorbea dialectul occitan. Pe perete scrie „Vorbiţi franceza. Fiţi curaţi”.

    Experimentul social a eşuat însă. Musulmanii nu au fost asimilaţi, ci s-au ghettoizat. Confruntaţi cu această situaţie neaşteptată, inginerii sociali din Franţa au promovat un nou mit, cel al „multiculturalismului”. Este o altă minciună, alături de cea că emigraţia musulmană este un efect al colonialismului francez.

    Dacă Franţa nu recunoaşte nici în prezent minorităţile naţionale şi unica limbă este franceza, cum pot pretinde aceşti indivizi că au avut în vedere „multiculturalismul” când i-au adus pe musulmani în Franţa? De fapt ideologii încercau să se adapteze la noua situaţie nedorită şi să limiteze, aidoma ucenicului vrăjitor, proporţiile dezastrului pe care tot ei l-au creat.

    Viziunea ideologică rozalie a multiculturalismului este aidoma făgăduinţei Martorilor lui Jehova despre viitorul paradis terestru, unde leii se joacă alături de miei. Numai că viaţa reală nu seamănă cu proiecţiile iehoviştilor, universitarilor de la Sorbonna sau guvernanţilor francezi. Nicăieri nu există o asemenea societate multiculturală. De fapt multiculturalismul clasic este acela din Liban, unde comunităţile trăiesc separat şi fac eforturi să nu se încaiere. Din acest motiv, un ziar creştin din Beirut nu ar publica niciodată caricaturile din CH, decât dacă ar dori să declanşeze un nou război civil.

    Franţa, fie ea „republicană”, „laică”, „tolerantă” ori cum i-ar plăcea să-şi spună e pe cale să se transforme într-o societate multiculturală de tip libanez. Aşa zisele „Zone Urbane Sensibile”, ZUS, cartiere arăbeşti din Franţa unde poliţia nu îndrăzneşte să intre şi statul nu mai are autoritate sunt asemănătoare cartierului şiit din sudul Beirutului, controlat de Hezbollah. Guvernul francez a stabilit prin decret 751 ZUS, adică enclave musulmane unde a renunţat să-şi exercite suveranitatea. Aici lista.

    Strada Poisonnieres din Paris, 17.12.2010. Francezi ataşaţi valorilor republicane

    Strada Poisonnieres din Paris, 17.12.2010. Francezi ataşaţi valorilor republicane

    Radicalizarea şi segregarea se vor adânci în Franţa, pentru că musulmanii se vor radicaliza în continuare, iar pe de altă parte numărul lor creşte exponenţial. Faptul că pentru o seară un milion de francezi au spus că ei sunt Charlie nu va împiedica mersul lucrurilor. Comunităţile nemusulmane din Franţa se vor adapta treptat la situaţie, inclusiv prin autocenzura mass media, la fel ca în Liban. Musulmanii vor deveni din ce în ce mai numeroşi, atât din cauza valurilor de migraţie cât şi a sporului demografic, cu mult superior europenilor.Se radicalizează din ce în ce mai mult, odată cu alienarea din ghettourile de la marginea oraşelor franţuzeşti dar şi cu întoarcerea la origini – adică la Islam – a noilor generaţii născute în Franţa. Aşa că problema se va agrava. Mai mulţi musulmani radicali care trăiesc printre comunităţi incompatibile cu modul lor de viaţă înseamnă inevitabil mai multă violenţă, adică terorism. În lumea arabă fenomenul a putut fi înfrânat oarecum de regimuri nedemocratice şi represive, ca în Algeria, Tunisia, Egipt, Siria, cel puţin până la sosirea aşa-zisei „Primăveri arabe”, adică a înlocuirii regimurilor respective cu partide islamiste, ori cu haosul şi anarhia. Dar în Franţa aşa ceva, adică autoritarismul, este de neconceput în prezent. Numai că societatea deschisă are vulnerabilităţile sale.

    va urma

    16 gânduri despre “Cazul Charlie Hebdo (I) Ingineria socială franceză naşte monştri. De la Robespierre la Mohamed

    1. Oare sunt intamplatoare instigarile anti-islam din Germania si manifestatiile de acolo? Oare nu este un maestru de ceremonii in spate? Poate ca a fost accelerata punerea problemei pe agenda pentru a distrage atentia de la razboiul inceput de rusi. Oare rusii nu folosesc subiectul pentru a contraataca?

    2. 1 Civilizatia europeana este incompatibila cu islamul.
      2 Populatiile musulmane vor distruge Europa, daca li se va permite.
      3 Motivele pentru care s-a ajuns aici nu conteaza.
      4 Musulmanii moderati vor fi constrinsi sa devina extremisti.

      Solutii:

      1 Taierea oricaror ajutoare sociale
      2 Ajutoarele pentru copii sa fie limitate la: 100 % primul, 75 % al doilea, restul, nimic, nimic.
      3 Interzicerea oricaror manifestari religioase in public si a oricaror simboluri religioase necrestine.
      4 Limitarea numarului de moschei/sinagogi/lacase de cult la 1 la 10000 de practicanti listati si platitori de taxa catre cult.
      5 Interzicerea scolilor confesionale.
      6 Orice casatorie cu o persoana dinafara granitelor trebuie validata timp de cinci ani, timp in care cuplul trebuie sa traiasca in tara de origine a celui care vrea sa intre in Europa.
      7 La al treilea delict, deportare catre tara de origine etnica sau puscarie pe viata
      8 La primul delict grav, deportare catre tara de origine sau puscarie pe viata
      9 Obligativitatea de a merge la scoala; alternativa, internate obligatorii.
      10 Educatie civica.
      11 Interzicerea propagandei religioase care contine ura, suprematism, violenta.
      12 Merge ?

    3. ”De fapt multiculturalismul clasic este acela din Liban, unde comunităţile trăiesc separat şi fac eforturi să nu se încaiere. Din acest motiv, un ziar creştin din Beirut nu ar publica niciodată caricaturile din CH, decât dacă ar dori să declanşeze un nou război civil.” – excelent ! Aș adăuga și Dobrogea noastră și chiar Ardealul (martie 90 a fost o provocare ordinară – vă spun din experiență personală)

    4. Partea proasta cu Libanul e ca a trecut printr-un ingrozitor razboi civil, iar tara este mai putin crestina pe zi ce trece. De aceasta situatie nu sunt straini palestinienii, rolul lor fiind crucial in izbucnirea conflictului, si nici siitii. De altfel, musulmanii siiti sustin organizatia terorista Hezbollah si ii urasc pe musulmanii sunniti (care initial erau majoritari in randul islamistilor libanezi), iar toti musulmanii din Liban au ceva cu crestinii si cu evreii. La un moment dat, Israelul a intervenit in razboiul civil si a oferit sprijin anumitor grupari crestine.

      Brigitte Gabriel despre Islam şi tragedia Libanului
      “Un supravieţuitor al tiraniei palestiniene apără Israelul”

      Din nefericire, exista insa si crestini libanezi care au un dinte impotriva israelienilor. Una peste alta, o tara candva crestina a ajuns o tara islamica. Nu stiu daca in 2050 vor mai exista crestini in Liban.

    5. Sa nu ne grabim cu concluziile, sa nu actionam pripit. Chestiile importante mai intai.

      PE abia ce a adoptat raportul Lunacek.

      Lasati-o dracu` cu islamul si terorismul in Europa cand libertatea de exprimare a comunitatii LGBT este in pericol.

    6. Apropo de libertatile si drepturile comunitatilor de crestini din Turcia, Siria, Liban si Egipt si apropo de modul in care trateaza tarile musulmane comunitatile crestine, va recomand cartea „De la Muntele Sfant’.

      http://www.librariabucuresti.c.....-14025.htm

      Dupa 2000 de ani de existenta, ultimele enclave crestine ale bisericilor crestine din Rasarit sunt distruse: sat cu sat, casa cu casa si manastire cu manastire.

    7. O intrebare catre ILD: cum comenteaza „intelectualii de stanga” de la criticatac atentatele recente de la Charlie Hebdo & magazinul evreiesc si din Nigeria?

    8. Marius, Critic-spanacul s-a transformat in chibit, adica a trecut la o revista a presei in care oglindeste cele intamplate dupa chipul si asemanarea secerei si ciocanului. Concret, de vina pentru atentate este colonialismul-capitalismul-americanii-evreii etc
      Se deplange incercarea europenilor de a controla mai bine fluxurile migratoare si este acuzata islamofobia unora pentru „marginalizarea” si „radicalizarea” muslimilor, ma rog, a acelora pe care-i numeste „tineri din banlieue-uri”.

    9. Multumesc pentru raspunsul prompt! Par destul de alunecosi, nu-si afirma propriile pareri decat voalat, cu precautie. Nu se grabesc, inca nu a venit vremea lor.

    10. Se tem – si e firesc. S-a prins lumea ca sunt procomunisti si prorusi. Atat le-ar mai trebui, sa se vada si ca simpatizeaza cu terorismul!

    11. Iata alte cazuri de crime musulmane in lant la adresa crestinilor, de data aceasta este vorba de comunitatea copta din Libia intr-un articol de Raymond Ibrahim:

      The humanitarian disaster that is Libya continues to descend in chaos and atrocities.

      on Monday, January 12, “A Libyan affiliate of the Islamic State of Iraq and Syria (ISIS) has claimed the abduction of 21 Coptic Christians and released pictures of the captives.” It is not clear if these 21 are in addition to the 13 Christians kidnapped days earlier on January 3.

      Around 2:30 a.m. on the 3rd, masked men burst into a housing complex in Sirte, Libya. The militants went room to room checking ID cards to separate Muslims from Christians, seizing only the latter. They handcuffed the Christians and rode off with them.

      (Segregating Christians from Muslims is a common procedure around the Islamic world. For example, last November, after members from the Islamic organization Al Shabaab hijacked a bus carrying 60 passengers in Kenya, they singled out and massacred the 28 non-Muslim passengers, the Christians. In October 2012 in Nigeria, Boko Haram jihadis stormed the Federal Polytechnic College, “separated the Christian students from the Muslim students, addressed each victim by name, questioned them, and then proceeded to shoot them or slit their throat,” killing up to 30 Christians.)

      According to Hanna Aziz, a Christian who was concealed in his room when the masked men arrived and seized the Christians in Libya, “While checking IDs, Muslims were left aside while Christians were grabbed…. I heard my friends screaming but they were quickly shushed at gunpoint. After that, we heard nothing.”

      Three of those seized were related to a mournful Aziz, who added, “I am still in my room waiting for them to take me. I want to die with them.”

      A few days earlier, also in Sirte, Libya, a Christian father, mother, and young daughter were slaughtered, reportedly by Ansar al-Sharia — the “Supporters of Islamic Law,” or the Libyan version of ISIS that rose to power soon after the overthrow of Gaddafi.

      Late last December, members of the Islamic group raided the Christian household, killing the father and mother, a doctor and a pharmacist, respectively, and kidnapping 13-year-old Katherine. Days later, the girl’s body was found in the Libyan desert — shot three times, twice in the head, once in the back (see graphic images here).

      As for motive, nothing was stolen from the household, even though money and jewelry were clearly visible. According to the girl’s uncle, the reason this particular family was targeted is because “they are a Christian family — persecuted.”

      In short, as I wrote nearly a year ago, it continues to be “open season on Christians in Libya.” In February, 2014, after Ansar al-Sharia offered a reward to any Benghazi resident who helped round up and execute the nation’s Coptic Christian residents, seven Christians were forcibly seized from their homes by “unknown gunmen,” marched out into the desert and shot execution style some 20 miles west of Benghazi (graphic pictures appear here).

      A few days later, another Coptic Christian, Salama Fawzi, 24, was shot in the head while unloading food in front of his grocery stand in Benghazi, again, by several “unknown gunmen.” And the day after that, another corpse was found, believed to be that of a Copt — due to the small cross tattooed on his wrist traditionally worn by Egyptian Christians.

      This is to say nothing of the churches attacked, of Christian cemeteries desecrated, and of 100 Christians — including Western ones — arrested, tortured (some dying) for possessing Christian “paraphernalia” (like Bibles and crosses) in the post “Arab Spring” Libya the Obama administration and its allies helped create.

      As previously mentioned, Muslim persecution of Christians is the litmus test of how “radical” an Islamic society has become. Thus, in all those Mideast nations that the Obama administration and its Western allies have interfered — Egypt, Libya, and ongoing Syria — the increase of Christian persecution in those countries is a reflection of the empowerment of forces hostile to everything Western civilization once stood for.

      http://www.americanthinker.com.....libya.html

    12. Pacat ca nu ai inteles, Deckard, ca nu va exista nici o Europa atee. Va mai fi crestina sau va fi musulmana. Take your pick, dar tine cont ca in islam se taie capete.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.